URGENŢE MEDICALE MAJORE ÎN

CABINETUL DE MEDICINĂ
DENTARĂ
Partea II
Urgenţa respiratorie
(Insuficienţa respiratorie acută)
IRA
Insuficienţa respiratorie acută (IRA)

• Ventilaţia alveolară este mult diminuată

faţă de normal

• Modificări ale compoziţiei aerului alveolar,

în sensul scăderii presiunii parţiale a
oxigenului şi creşterii presiunii parţiale a
bioxidului de carbon
• Reducerea presiunii parţiale a O2 din
sângele arterial prin deficienţă de O2 în
aerul inspirat determină HIPOXEMIA
• Alimentarea deficitară a ţesuturilor cu O2
produce HIPOXIA
• Creşterea PACO2 atrage la rândul său o
creştere a presiunii parţiale a CO2 în sângele
arterial deoarece cu acesta el se află în
echilibru
• Acumularea de CO2 în sânge determină
HIPERCAPNIA
Etiologia IRA
După LITTLE şi FALACE, KETTERL,
NEGOITA, VLAICU – două mecanisme:

• IRA prin tulburări de ventilaţie

• IRA prin dereglarea schimburilor

gazoase
A. IRA prin tulburări de
ventilaţie

• Dereglări respiratorii de
origine centrală

• Obstrucţia parţială sau totală

a căilor respiratorii
 Dereglări respiratorii de
origine centrală

• Intoxicaţii medicamentoase cu:

• sedative
• hipnotice
• tranchilizante
• anestezice loco-regionale
• analgezice
 Obstrucţia parţială sau totală
a căilor respiratorii

• Căderea limbii în faringele posterior ("înghiţirea limbii la

pacienţii inconştienţi")
• Aspiraţia de corpi străini: resturi alimentare, sânge,
obturaţii detaşabile, proteze dentare, fragmente de
instrumente, materiale de amprente etc
• Edem glotic de natură alergică
• Spasm laringian produs reflex, alergic, medicamentos
• Spasm bronşic (sindromul Mendelson, criza de astm bronşic
etc
B. IRA prin tulburări ale
schimburilor gazoase
• Dereglări în repartiţia gazelor datorită unui
raport deficitar între ventilaţie şi perfuzie

• Dereglări în difuziunea gazelor determinate

de trecerea O2 spre
alveolele pulmonare

• Dereglări în perfuzia alveolo-capilară

Etiologia IRA

• origine centrală
• origine periferică
• “criza de astm bronşic”
• determinată de dereglări în mecanica
respiratorie
• prin tulburări ale schimbului de gaze în
alveolele pulmonare
IRA de origine centrală

Este determinată de:

• Atac vascular cerebral

• Intoxicaţii medicamentoase
IRA de origine periferică

• Înghiţirea limbii la pacientul inconştient

• Aspiraţia de corpi străini
• Edemul Quincke
• Spasmul laringian persistent
• “Criza de astm bronşic”
• Şocul anafilactic
IRA prin tulburări ale schimbului de
gaze în alveolele pulmonare

• Oferta de oxigen este grav afectată

• Subsaturarea sângelui cu oxigen

(hipoxemie)

• Deficit grav de oxigen în ţesuturi (hipoxie)

Semnele şi simptomele de
avertisment în IRA

• Cianoză
• Ortopnee, hiperpnee, hipopnee
• Bradipnee, tahipnee
• Diferenţe între sunetele respiratorii
• Sunete respiratorii patologice
• Tipuri respiratorii patologice
 SEMNELE DE ALARMĂ ÎN
IRA

• Tiraj, cornaj
• Blocarea respiraţiei, apnee
• Respiraţie inversă, sacadată
• Dispnee importantă cu cornaj, stridor
Simptome de însoţire

• Nelinişte, agitaţie
• Frica
• Dereglări ale conştientului
Manifestări clinice - ADERHOLD

• Frecvenţa şi tipul respiraţiei

• Ritmul respiraţiei
• Zgomotele respiratorii
• Alte simptome
Frecvenţa şi tipul respiraţiei
Simptome Cauze

•Tahipnee
•Respiraţie superficială •Dereglări periferice
•Bradipnee •Dereglări centrale
•Respiraţie forţată •Obstrucţia căilor
•Ortopnee respiratorii
•Respiraţie inversă •Rezistenţa crescută la
•Dispnee respiraţie
•Oprirea respiraţiei
 Ritmul respiraţiei

Simptome Cauze

•Respiraţia
profundă,amplă
•Coma diabetică
•Respiraţia Cheyne-
•Accident vascular cerebral
Stokes
•Respiraţia Biot
 Zgomotele respiratorii
Simptome Cauze

•Horcăit, sforăit
•Blocarea căilor respiratorii
•Cornaj, stridor
superioare
•Zgomote traheale, fluierături,
•Obstrucţia căilor respiratorii
mormăieli
periferice
•Raluri,tuse iritativă
•Edem pulmonar acut Criza de
•Dispnee bradipneică, expiratorie,
astm bronşic
şuierătoare ("wheezing")
 Simptome cerebrale şi
vegetative
Simptome Cauze

•Dispnee
•Cianoză
•Nelinişte, confuzie
•Piele umedă,transpirată •Hipoxie şi hipercapnie
•Tahicardie
•Spasme, tremurături
•Convulsii
 Afecţiunile care pot declanşa
dereglări respiratorii

• Intoxicaţiile cu substanţe anestezice loco-

regionale
• Reacţiile alergice acute
• Aspiraţia corpilor străini în căile
respiratorii: ace de canal, salivă,
• sânge, fragmente dentare, comprese,
lucrări protetice etc.
Reacţiile toxice la anestezicul
loco-regional

Reacţiile toxice pot apare fie la o dozare

eronată în concentraţia şi cantitatea
anestezicului loco-regional, fie ca urmare a
unei administrări greşite (de exemplu
intravascular!).
Dereglările toxice ale acestor funcţii sunt
atât de brutale şi grave încât dacă nu sunt
diagnosticate şi tratate corect, pot duce la
stop cardiac şi respirator.
Faza de stimulare (excitaţie)
• SNC:
 logoree,nelinişte,nervozitate
 midriază
 respiraţie neregulată şi rapidă
 spasme şi/sau contracţii musculare
• SN vegetativ:
 transpiraţii
 greaţă
 vărsături
• Sistem cardio-circulator:
 tahicardie
 HTA
 congestia tegumentelor
Faza de depresiune (paralizie)
• SNC:
 pierderea conştienţei
 comă
 paralizie motorie şi senzorială
 paralizia funcţiei respiratorii
• SN vegetativ:
 transpiraţii abundente
 Relaxarea sfincterelor
• Sistem cardio-circulator:
 bradicardie
 căderea TA
 paloare
 stop cardiac
 REACŢIILE ALERGICE ACUTE

Criza de astm bronşic "status

astmaticus"
Edemul Quincke
Şocul anafilactic
Criza de astm bronşic realizează o
insuficienţa respiratorie acută de tip
obstructiv prin bronşiolostenoză (spasm +
hipersecreţie + edem)
• Pacientul este anxios, cianotic şi preferă
ortopneea

• Dispneea de expir, bradipneică,

şuierătoare ("wheezing"), stridor de inspir,
poziţia blocată a toracelui
 TRATAMENT DE URGENŢĂ
• Se suprimă sau se înlătură antigenul declanşator
• Adrenalină 1%o (1/2 fiolă de 1 ml) pe cale subcutanată
• Suprarenin 0,25-0,5 mg intravenos
• Euphyllin 1/2 fiolă - încet intravenos
• Miofilin 1 fiolă 240 mg - lent intravenos
• Corticosteroizi pe cale intravenoasă:
– Hemisuccinat de hidrocortizon 100-300-500 mg
– Urbason 250-500 mg
– Fortecortin 40 mg intravenos
• Berotec (aerosol) 1-2 jeturi de spray + Alupent spray
• Inhalaţii de O2
Aspiraţia corpilor străini în
căile respiratorii
Aspiraţia corpilor străini - favorizată de:
• Poziţia culcat pe spate a pacientului

• În timpul îndepărtării coroanelor de înveliş, punţi,

obturaţii uşor detaşabile etc., acestea pot fi
proiectate direct spre baza limbii sau în faringe

• Utilizarea turbinei favorizează proiectarea de

fragmente dentare, obturaţii coronare, a frezelor
etc., spre faringe, de unde pot fi aspirate

• În timpul efectuării tehnicilor de anestezie loco-

regională pe cale intraorală, în unele manopere
greşite, acul de injecţie se poate detaşa şi pătrunde
accidental în căile aeriene
Poziţionarea pacientului în supinaţie,
cu picioarele uşor depărtate
Degajarea căilor respiratorii prin
extensia capului pe gât - o mână este
pusă sub regiunea occipitală şi cu
cealaltă se împinge în jos şi înapoi
regiunea frontală
Verificarea ventilaţiei - urechea medicului
se apropie de nasul şi gura pacientului,
ascultă şi simte trecerea aerului,
concomitent cu vizualizarea mişcărilor
toracice
Îndepărtarea corpilor străini din
cavitatea orală cu ajutorul degetelor, a
unor pense cu braţe lungi sau pense
Magill
 Tehnica
• Pacientul în poziţie de supinaţie cu capul ridicat
• Se apucă limba şi porţiunea anterioară a
mandibulei, această tehnică fiind denumită
"lifting limbă -maxilar", împingerea limbii de pe
peretele posterior al faringelui eliberează corpul
străin aflat în zonă
• Manevra de triplă oxigenare prin metoda
Safar se aplică concomitent cu încercarea de
îndepărtare a corpilor străini
Corpii străini pot fi situaţi la nivel:

 Laringeal
 Traheal
 Bronşic
 Clinic

• Facies anxios, cianotic

• Agitaţie marcată psiho-motorie, panică,
dispnee accentuată sau lipsa totală a
zgomotelor respiratorii
• Tuse, disfonie
Corpii străini de dimensiuni mici şi mijlocii
ajunşi în laringe, determină de la debut:

Dispnee bruscă
Tiraj
Cornaj
Chinte de tuse
• Uneori pot apărea dureri violente
provocate de corpii străini ascuţiţi, corpi
ce pătrund în profunzimea ţesuturilor cu
fiecare respiraţie sau fonaţie

• Prin înţeparea glotei se poate produce

spasm glotic şi asfixie imediată
 TRATAMENT DE
URGENŢĂ

Dezideratul major al tratamentului în

aspiraţia de corpi străini în căile
respiratorii, constă în realizarea
oxigenării de urgenţă
Proceduri noninvazive de
dezobstrucţie a căilor aeriene

 Bătaia pe spate
 Presiunea manuală
 abdominală
 toracică
 Curăţirea cavităţii orale cu degetele
Bătaia pe spate

• Această manevră este constituită dintr-o

serie de 4 bătăi puternice cu podul palmei
între omoplaţi
• Ele pot fi aplicate cu pacientul în poziţia în
picioare, şezut sau culcat
 Presiunea abdominală
manevra HEIMLICH

• Medicul stă în spatele pacientului cu braţele

în jurul taliei acestuia
• Cu o mână făcută pumn şi prinsă cu mâna
cealaltă, se plasează mâinile medicului pe
abdomenul pacientului, mai sus de ombilic
dar sub apendicele xifoid
• 4 apăsări puternice, scurte, separate şi
distincte în abdomenul pacientului, în
direcţie ascendentă
 PACIENT INCONŞTIENT

• Poziţie de decubitus dorsal cu faţa în sus

• Medicul ca poziţie are două variante
• deasupra pacientului
• lateral de pacient
• Se aplică podul palmei pe abdomen, pe linia
de mijloc dintre ombilic şi apendicele xifoid
• Compresiunile pe abdomen se fac prin
apăsări rapide, separate şi distincte, în număr
de 4, de jos în sus
Poziţia capului pacientului cu privirea în
sus este de interes vital.
Prin rotaţia capului se diminua
lumenul căilor respiratorii superioare,
blocându-se expulzarea corpului
străin.
Dacă apare voma în timpul manevrei,
capul pacientului se întoarce rapid pe o
parte şi se curăţă oro-faringele.
 Presiunea toracică

nu există diferenţe semnificative între cele

două metode, efectuarea lor corectă
având rezultatul scontat şi anume
expulzarea corpului străin
Tehnica - pacient conştient

• Se stă în spatele pacientului cu braţele trecute

sub axile, înconjurând toracele

• Se încrucişează mâinile cu pumnul sau degetele

deschise pe linia de mijloc a sternului, nu pe procesul
sau pe marginile voletului costal

• Se execută 4 presiuni, scurte, rapide, distincte

 Tehnica - pacient inconştient

• Pacientul în poziţie de supinaţie

• Se deschide gura pacientului
• Poziţia salvatorului similară cu cea din
tehnica abdominală
• Poziţia mâinii şi tehnica este identică cu cea
din tehnica masajului cardiac
• 4 apăsări scurte, rapide, puternice
Combinarea bătăii pe spate cu presiunea
manuală abdominală

REDDING a demonstrat că, combinarea

acestor două metode pare a fi metoda cea
mai eficientă de dezobstrucţie a căilor
aeriene
 Metode

• Puncţia membranei cricotiroidiene

• Cricotirotomia

• Traheotomia
 Procedurile invazive de
dezobstrucţie a căilor respiratorii

• pregătire chirurgicală
• experienţă
• condiţii de echipament
adecvat
Puncţia membranei cricotiroidiene
 Tratamentul IRA
• Poziţionarea pacientului
• Eliberarea căilor respiratorii
• Întinderea capului cât mai mult pe spate
• Deschiderea gurii şi subluxaţia mandibulei spre
anterior
• Îndepărtarea corpilor străini şi a secreţiilor din cavitatea orală
• Menţinerea liberă a căilor respiratorii
– tubului orofaringean (pipa Guedel) la pacientul inconştient
– tubului nazofaringian (tip Wendl) dacă există reflexe de
apărare
• Respiraţia artificială se aplică dacă pacientul nu-şi reia
respiraţia spontană eficientă şi suficientă
1. Poziţionarea
pacientului

În funcţie de:
• Starea lui de conştientă
• Aspiraţia de corpi străini
• Necesitatea resuscitării respiratorii
 2. Eliberarea căilor respiratorii

• Întinderea capului cât mai mult pe spate, în

hiperextensie pe gât
• Deschiderea gurii şi subluxaţia mandibulei
spre anterior cu ajutorul degetelor de la
ambele mâini plasate posterior de
unghiurile mandibulei (metoda Esmarch)
3. Îndepărtarea corpilor străini şi a
secreţiilor din cavitatea orală
 4. Menţinerea liberă a căilor
respiratorii

• Tubului orofaringean (pipa Guedel) la

pacientul inconştient
• Tubului nazofaringian (tip Wendl) dacă
există reflexe de apărare
• Duble pipe faringiene Safar
5. Respiraţia artificială

• Respiraţie artificială asistată

când respiraţia spontană a pacientului este
ajutată printr-o respiraţie artificială
suplimentară
• Respiraţie artificială controlată când
pacientul nu respiră deloc
În cabinetul stomatologic

• “Gură la gură"
• “Gură la nas"
Respiraţia artificială se începe cu 3-5
insuflaţii rapide, succesive apoi se
continuă cu o frecvenţă de 12 insuflaţii pe
minut.
Respiraţia artificială cu mască sau balon
Ruben, mască Ambu, Ranima etc. este
mult mai eficientă deoarece astfel se
administrează pacientului aer îmbogăţit cu
O2.
6. Administrarea de oxigen

Indiferent de cauze, în orice dereglare a

ventilaţiei prin intoxicaţie, fenomene
alergice grave, insuficientă cardiacă, şoc
etc administrarea de oxigen este o măsură
obligatorie.
La pacienţii cu tulburări de
ventilaţie obstructive şi
restrictive (criză de astm
bronşic), concentraţia de O2
nu trebuie să depăşească
40% volum (adică 4 litri
O2/1 minut) deoarece se
poate ajunge la stop
respirator, datorită lipsei
impulsului motor respirator,
adică a CO2
 7. Intubaţia endotraheală

• Cea mai sigură şi eficace formă de

respiraţie artificială este cea efectuată cu
un aparat respirator printr-o sondă
endotraheală

• Prin intermediul intubaţiei endotraheale se

asigură libertatea căilor aeriene, se
garantează ventilaţia suficientă a
pulmonilor şi se elimină pericolul aspiraţiei
corpilor străini
 Ce nu trebuie efectuat
în practica urgentă !
• Nu se pune pernă sub capul unui pacient fără
conştienţă
• Nu se întoarce accidentatul în decubit
anterior deoarece această poziţie la un
pacient fără cunoştienţă, îi reduce mult
capacitatea ventilatorie dacă există respiraţie
spontană
• Nu se pun în poziţie şezândă sau
semisezândă accidentaţii fără conştientă şi
cu hemodinamica prăbuşită
• Timpul de aspiraţie faringo-traheală nu
poate fi prelungit mai mult de 5 secunde

• Prinderea şi tracţiunea limbii cu o pensă

de limbă reprezintă o manevră brutală şi
periculoasă

• Se folosesc deschizătoare de gură din

lemn sau din plastic şi nici într-un caz
deschizătoare metalice autostatice
IMPORTANŢA MANAGEMENTULUI
CĂILOR AERIENE

• Obstrucţia căilor aeriene este cel mai

rapid “ucigaş” al pacientului

• Managementul căilor aeriene este

întotdeauna primul pas
RESUSCITAREA CARDIO-
RESPIRATORIE
 3 ETAPE
Măsuri elementare de susţinere a
funcţiilor vitale (Basic Life
Support)

Măsuri ulterioare de susţinere a

funcţiilor vitale (Advanced Life
Support)

Măsuri prelungite de susţinere a

funcţiilor vitale (Prolonged Life
Support)
 I.Măsuri elementare de
susţinere a funcţiilor vitale
(Basic Life Support)

A. Airway - asigurarea libertăţii căilor aeriene

B. Breathing - asigurarea respiraţiei
C. Circulations - asigurarea circulaţiei
 II. Măsuri ulterioare de
susţinere a funcţiilor vitale
(Advanced Life Support)

D.Drugs - tratament
medicamentos
E.Electric - monitorizare
electrocardiografică
F.Fibrilations - defibrilare sau
stimulare electrică
 III.Măsuri prelungite de
susţinere a funcţiilor vitale
(Prolonged Life Support)
G. Gauge - evaluarea stării generale a pacientului, a cauzei
declanşării stopului cardio-respirator şi a indicaţiilor de
continuare a manevrelor terapeutice

H. Humanising - măsuri de protecţie şi refacere neuronală în

scopul recuperării integrale a funcţiilor lor

I. Intensive care - terapia intensivă pentru consolidareae

efectului imediat al măsurilor de resuscitare cardio-
respiratorie, precum şi de recuperare a pacientului într-un
serviciu de specialitate (ATI)
 I. BASIC LIFE SUPPORT
(Tehnica ABC)

 AIRWAY - Asigurarea libertăţii căilor aeriene

 BREATHING - Asigurarea respiraţiei (Respiraţia
artificială)
 CIRCULATIONS - Asigurarea circulaţiei
• Există reanimare respiratorie
fără masaj cardiac

• Nu există însă masaj cardiac

fără respiraţie artificială, deoarece
odată cu stopul cardiac se opreşte
rapid şi respiraţia.
Scopul prim şi final al reanimării
cardio-respiratorii constă în
oxigenarea suficientă a scoarţei
cerebrale deoarece în caz contrar, se
produc leziuni distructive, ireversibile
la acest nivel
 AIRWAY - Asigurarea libertăţii
căilor aeriene

Hiperextensia capului pe gât

Deschiderea gurii
Curăţirea oro-faringelui şi aspiraţia
Menţinerea libertăţii căilor aeriene
 Hiperextensia capului pe gât

SCOP - înlăturarea obstrucţiei glotice prin

căderea limbii, la pacienţii fără conştienţă
 Deschiderea gurii

Se poate face prin diverse metode:

 Manual (tripla manevră a lui Safar)
 Cu instrumentar improvizat
 Cu deschizător de gură

Nu se recomandă
instrumente metalice
ascuţite!
 Curăţirea oro-faringelui şi aspiraţia

 Cu unul sau două degete pe care se înfăşoară un tifon

curat, o compresă sau numai cu degetele neprotejate
 Dacă se execută respiraţie artificială şi MCE, timpul
pentru aspiraţia faringiană nu trebuie să depăşească
4-5 secunde
Poziţia corectă a capului şi a pacientului, curăţirea sau
aspiraţia oro-faringiană corespunzătoare sunt, în majoritatea
cazurilor, manevre suficiente pentru eliberarea căilor aeriene,
permiţând respiraţia spontană sau artificială eficace.
 Clinica stopului respirator

 Absenţa mişcărilor respiratorii

 Absenţa curentului de aer la expir
 Absenţa sunetelor de respiraţie
 Absenţa conştientei
Menţinerea libertăţii căilor aeriene

Pipe faringiene - pe cale

orală / nazală

SCOPUL:
- susţinere a limbii şi planşeului bucal
- împiedică obstrucţia căilor aeriene
indiferent de poziţia capului pacientului
 Introducerea pipei
orofaringiene
se execută în doi timpi

1. Se introduce pipa GUEDEL cu vârful spre bolta

palatină şi concavitatea inversă faţă de convexitatea
limbii

2. Se roteşte apoi pipa astfel ca vârful ei să alunece spre

faringe, iar concavitatea să se muleze pe convexitatea
limbii
 BREATHING- Asigurarea respiraţiei
(Respiraţia artificială)

Respiraţia asistată
Respiraţia controlată
 Respiraţia artificială trebuie să realizeze
următoarele deziderate

 Să creeze o bună ventilaţie pulmonară, cu un volum corect

de aer, minim de 500 ml sau chiar de 1000 ml la adult

 Să poată fi uşor şi oriunde executată, aplicabilă imediat

 Să permită controlul eficienţei executării ei

 Metodele de respiraţie directă sau prin
insuflaţie (recomandate de OMS)

Metode de insuflaţie:
Respiraţia "gură la gură" sau "gură la nas"
Respiraţia cu aparate simple portabile
Respiraţia cu aparate de insuflaţie automată
Respiraţia "gură la gură" sau
"gură la nas"
Respiraţia artificială se începe cu 3-5 insuflaţii
rapide, succesive apoi se continuă cu o
frecvenţă de 12 insuflaţii pe minut.
Tot timpul, medicul controlează permanent
existenţa pulsului la arterele carotide,
pentru a cunoaşte funcţionalitatea sau nu a
inimii sub respiraţia artificială
Respiraţia "gură la nas"
 CAUZELE DE EŞEC CE ŢIN DE TEHNICILE
INCORECTE

căi aeriene obstruate

lipsa de etanşietate

forţă prea mică sau prea mare de insuflaţie.

Medicul nu
trebuie să se
hiperventileze
prin inspiraţii
profunde
disperate,
deoarece apare
pericolul de
vertij şi apnee
prin hipocapnie
 Respiraţia artificială cu
aparate simple, portabile

>Aparatul AMBU sau balonul RUBEN

> Cu mâna stângă medicul menţine

fixată masca, susţinând mandibula
("priza în T"), iar cu mâna dreaptă
apasă ritmic pe balon
IMPORTANŢA MANAGEMENTULUI
CĂILOR AERIENE

• Obstrucţia căilor aeriene este cel mai rapid

“ucigaş” al pacientului

• Managementul căilor aeriene este

întotdeauna primul pas
 CIRCULATION - Asigurarea
circulaţiei

Masajul cardiac extern, continuându-se

concomitant cu respiraţie artificială (timpi
obligatoriu intercalaţi!!).
Resuscitarea cardio-respiratorie cu
un singur cadru medical

15
Resuscitarea cardio-respiratorie cu 2 cadre
medicale

1
II. ADVANCED LIFE SUPPORTS
(ALS)

Drugs
Electricity
Fibrilation
TRUSA DE URGENŢĂ
În condiţiile stopului cardio-respirator,
circulaţia sângelui este practic oprită,
fapt pentru care injecţiile subcutanate,
intramusculare sau chiar intravenoase
NU AU EFECT.
 Electricity

Metodele electrice: monitorizare EKG

obligatorie pentru diagnostic şi controlul
ulterior al cordului
 Fibrilation

STIMULARE ELECTRICĂ: defibrilare

 PROLONGED LIFE SUPPORT (PLS)
(Măsuri prelungite de susţinere a funcţiilor
vitale)

Aceste măsuri sunt aplicate după 15

minute de resuscitare cardio-
respiratorie.
Gauge
Humanising resuscitation with saving
measures)
Intensive care
 Gauge

Controlul complet al resuscitării prin

examen clinic, paraclinic, de laborator
(monitorizări complexe)
Humanising resuscitation
with saving measures

Măsuri de protecţie şi refacere neuronală în

vederea recuperării integrale a funcţiei
acestora
 INTENSIVE CARE

Măsuri de consolidare a efectului imediat al

resuscitării cardio-pulmonare şi de recuperare
a pacientului
Pierderea unui timp preţios în
aplicarea manevrelor de resuscitare
cardio-respiratorii şi cerebrale

MOARTEA BIOLOGICĂ
Dacă după 15-30 minute de resuscitare
aceste semne nu apar, se consideră că
pacientul este în "moarte biologică"
şi reanimarea se întrerupe.
Moartea clinică şi moartea
biologică

Moartea clinică şi moartea

biologică fac parte din
stările terminale şi ele pot fi
sau nu precedate de agonie
 MOARTEA
CLINICĂ

• Începe odată cu stopul cardiac,

stop care determină şi oprirea
circulaţiei sanguine cerebrale
• Durează 30-90 sec., interval în
care se poate începe cu şanse de
supravieţuire masajul cardiac şi
reanimarea complexă
 Semnele premonitorii

• Pierderea stării de conştienţă

• Paloare sau cianoză
• Respiraţii aritmice şi ineficiente
• Uneori câteva convulsii generalizate
• Dispariţia reflexele oculo-palpebrale
 Semnele patognomonice de
moarte clinică
• Absenţa pulsului la arterele mari,
carotidă sau femurală
• Oprirea respiraţiei spontane
• Absenţa totală a zgomotelor
cardiace iar dacă pacientul este
monitorizat, pe EKG apare fie o
linie izoelectrică, fie fibrilaţie
ventriculară
• Pupile midriatice, fixe, areactive
 Diagnosticul morţii
biologice

• Abolirea totală a conştientului

• Cianoză generalizată
• Absenţa activităţii respiratorii şi
cardiace
• Midriază fixă, areactivă
• Areflexie şi relaxare musculară
iniţial, urmată de rigiditate
cadaverică
Moartea biologică poate să se instaleze la
un pacient la care nu s-au aplicat cu
succes tehnicile de resuscitare cardio-
respiratorie

Moartea biologică urmează după etapa

scurtă a morţii clinice şi se caracterizează
prin leziuni ireversibile la nivel cerebral
Decesul este stabilit de către
echipa medicală, medicul fiind
cel care hotărăşte momentul la
care pacientul este declarat
decedat.
Vă mulţumesc pentru atenţie!