Nevoile

Problema Manifestarea
Alterarea vocii disfonie
afonie
senzaţie de sufocare
Dispneea ortopnee
apnee
bradipnee
tahipnee
amplitudine modificată
hiperventilaţie
hipoventilaţie
tuse,
hemoptizie
mucozităţi,
dispnee Cheyne – Stokes
dispnee Kusmaul
dispnee Biot
Zgomote repiratorii
Weezing
Cianoză centrala
Tiraj
Cornaj
Obstrucţia căilor respiratorii respiraţie orală
secreţii nazale abundente
epistaxis
deformări ale nasului

strănut
tuse
Descrierea Manifestarii
raguseala,modificarea inaltimii,
intensitatii, calitatii si variabilitatii
vocii
imposibilitate de a vorbi
Dispnee în care bolnavul nu poate
respira decât în picioare, în poziție dreaptă.
Oprire temporară, voluntară sau

involuntară, a respirației.
respirația anormal de înceată
sub 12 respirații pe minut
Accelerare a ritmului de respirație

creșterea frecvenței
respiratorii este anormală atunci când
depășește 20 de cicluri pe minut
prezenta unui ritm inspirator crescut
sau al respiratiilor profunde
prezenta unui ritm inspirator scazut
expectorația cu sânge provenit din căile

aeriene inferioare
respiraţie din cei în ce mai frecventă
ajunsă la un grad
maxim, după care scade treptat, urmată

de apnee; apoi ciclul se reia
inspiraţie lungă urmată de o expiraţie

forţată, apnee. Ciclul se
reia.
respirații profunde regulate, intercalate

cu perioade de apnee
Respiratia suieratoare
coloratia albastruie a tegumentelor

si/sau mucoaselor,
respiratia implica utilizarea muschilor
intercostali si determina retractia regiunii
inferioare a toracelul cu formarea unui
sant intre torace si abdomen in faza de
inspir a respiratiei
Zgomot patologic produs de

trecerea aerului prin căile respiratorii
sangerare nazala
Nevoia de a respira
Cauze/Boli asociate
Laringita acuta de cauza virala

Paralizia corzilor vocale
Chisturi la nivelul corzilor vocale
Papilomatoza laringiana
Tumori laringiene
Edemul laringian Reinke

Hipotiroidism
Refluxul gastro esofagian
Sinuzita
Boala Parkinson
Scleroza multipla
Miastenia gravis
Consum excesiv de tutun si alcool
infectii ale tractului respirator

raceli si gripe comune
folosirea excesiva a vocii
stres emotional.
refluxul gastroesofagian
coardele vocale pot fi afectate si de
polipi, paralizie sau de cancer
inghitirea unor lichide caustice
alergii
astmul cronic
amigdalita
insuficiența cardiacă congestivă
infarctul miocardic
afecțiunile cardiace congenitale,
valvulopatiile (stenoză aortică sau
stenoză mitrală)
defectele septale
Cord pulmonar cronic
Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
astmul,
bronșita,
emfizemul pulmonar
pneumonia
Tumori mediastinale
Reacții la medicamente;
Anxietate
Atac de panica
Reflux gastro-esofagian
Expunere la toxine
Obezitate
Apnee în somn
Sforăit
Expunerea la medicamente sau toxine.
Diverse medicamente, inclusiv alcoolul și
opioidele, pot provoca o rată anormală de
respirație. Bradipneea este un simptom
al supradozei de droguri
Expunerea la substanțe chimice industriale

otrăvitoare sau niveluri periculoase de
monoxid de carbon
Intervenția chirurgicală. Diferitele medicamente

pe care medicii le folosesc în timpul
intervențiilor chirurgicale pot provoca
bradipnee, inclusiv: relaxante musculare,
tratamente dureroase postoperatorii,
anestezice.
Dezechilibre hormonale.( hipotiroidism )
Probleme cu tulpina creierului.

Probleme cu creierul, cum ar fi cheaguri de
sânge, tumori și leziuni cerebrale,
Probleme cu inima ( insuficiența cardiacă

sau infecția cardiacă)
Dezechilibre electrolitice
în timpul efortului fizic;

pneumonie
laringite
bronșită
bronșiolite
astm
Tulburari de anxietate;
Infecții precum pneumonia
Traumatisme cranio cerebrale;
bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)
Astm;
Cetoacidoza diabetică
Altitudinea mare
Infarct miocardic acut;
Claustrofobie;
Agorafobie;
Infectii sistemice bacteriene;
accident vascular cerebral

antrenament hipoventilație
Buteyko
Medicament sau droguri
Hipocapnie
Obezitatea
Boală cronică de munte
cauze cardiovasculare:
stenoză mitrală
embolia pulmonară
insuficiență cardiacă congestivă
hipertensiune arterială pulmonară
cauze vasculitice:
lupus eritematos.
cauze inflamatorii
fibroză chistică.
cauze traumatice
anevrism aortic;
ruptură bronșică.
cauze hematologice
tratament cu anticoagulante.
cauze contagioase
febră tifoidă,
varicelă
tifos.
Cauze pulmonare:
tuberculoza (TBC):
abcesul pulmonar
pneumonia
gripa
infecții asociate infecției cu HIV
bronșiectazia
cancerul pulmonar
infarctul pulmonar
fibroză chistică
traumatism toracic.
Crizele Adam-Stokes
Encefalopatia hipertensiva
Insuficienta cardiaca
Insuficienta renala
Medicamente
Presiunea intracraniana crescuta
acidoză metabolică severă

cetoacidoza diabetică
insuficiență renală
leziunile cerebrale
trauma
presiune datorita hernierii tenctoriale sau unculate
opioizi
infectiile respiratorii, cum ar fi bronsiolita si pneumonia

alergiile, cum ar fi rinita
astmul
boala de reflux gastro-esofagian
afectiunile congenitale rare, cum ar fi fibroza chistica
tulburarile respiratorii cronice, cum ar fi displazia bronhopulmonara
patrunderea unor obiecte straine in caile respiratorii
Tetralogia Fallot;
Intoarcerea venoasa pulmonara;
Transpozitia vaselor mari;
Coarctatia de aorta;
Persistenta circulatiei fetale;
Sindrom de detresa respiratorie;
Pneumotorax;
Edem pulmonar;
Trombembolism pulmonar;
Crize acute de astm bronsic;
Epiglotita;
Soc anafilactic;
Hernii diafragmatice;
Obstructia cailor respiratorii superioare;
Tromboza venoasa periferica;
Sindrom Raynaud;
Vasoconstrictie determinata de expunerea la temperaturi scazute sau
vasospasm al capilarelor (acrocianoza);
Eritrocianoza;
Prezenta unei concentratii crescute de methemoglobina,
sulfhemoglobina la nivel circulator.
Bronsiolita
leziuni
infecții
Strangerea nasului.
Raceli (infectii ale cailor respiratorii superioare) si sinuzite
Introducerea unui obiect in nas.
Leziuni ale nasului si/sau ale fetei.
Rinite alergice si non-alergice (inflamatia mucoasei nazale)
Medicamente pentru subtierea sangelui
Cocaina si alte droguri inhalate prin nas.
Iritanti chimici
Altitudini mari.
Sept deviat
Utilizarea frecventa a spray-urilor nazale
Consumul de alcool.
Tulburari de sangerare, cum ar fi hemofilia sau boala von
Willebrand sau leucemia.
Tensiune arteriala crescuta.
Ateroscleroza.
Chirurgie faciala si nazala.
Tumori nazale.
Polipi nazali.
Sarcina.
deformare cauzată de pierderea unei părți a țesuturilor nazale

piramida ca urmare a unor leziuni traumatice sau ca urmare a unor
boli, structuri anatomice distructive ale nasului cu deformarea
cicatrice ulterioara (sifilis, tuberculoza, lepra, lupus)
deformările care nu sunt cauzate de pierderea țesutului și a
integrității moi a nasului,
deformare nas hiperplastice determină o creștere a dimensiunii
sale ca urmare a țesutului osos în planul sagital ( „cocoașă“ nas)
sau în plan frontal (nas lat)
tip hipoplazia de deformare a nasului - retragere (eșec) din spate
a nasului și a bazei sale, convergența aripilor nasului și hipoplazie
de cartilaj matrice, colaps complet al nasului, un nas scurt, aripi scurte
scurte ale nasului
malformații ale bazei cartilaginoase osoase a nasului cu o
dislocare în planul frontal,
deformările nasului cauzate de lezarea traumatică a acestuia sau
de o boală distructivă
link descriere manifestare
https://www.youtube.com/watch?v=AxvkeA3D-U0
https://www.youtube.com/watch?v=bgdGTi-YV4Y
https://www.youtube.com/watch?v=VLWHBNN-JB0
https://www.youtube.com/watch?v=avmQ05LySpM
https://www.youtube.com/watch?v=Dq6uXQ3_FhY
https://www.youtube.com/watch?v=mxDZqqadHnM
https://www.youtube.com/watch?v=p97HeXx0vN0
https://www.youtube.com/watch?v=aVyAWjaGT8Q
https://www.youtube.com/watch?v=mYecvkIBsoA
https://www.youtube.com/watch?v=eAx4fxy7WbA
https://www.youtube.com/watch?v=SL-Rwr2e6V8
https://www.youtube.com/watch?v=Ag0n8k5gnnE&t=17s
https://www.youtube.com/shorts/6xqyq52oVuU
https://www.youtube.com/watch?v=P7zvzDUcCCQ
https://www.youtube.com/watch?v=n6YMiox1P1k
https://www.youtube.com/watch?v=kSLk4JV-dn0&t=201s
https://www.youtube.com/watch?v=REfhvFLBvZE&t=16s
https://www.youtube.com/watch?v=d_iqclQNfic
https://www.youtube.com/watch?v=0PaE-36C9vQ
https://www.youtube.com/shorts/pcSRydnDWi8
https://www.youtube.com/watch?v=sPYD03CqyKo
https://www.youtube.com/shorts/aiLDabXLFjI
https://www.youtube.com/watch?v=r5sVCuFYDJw&t=227s
https://www.youtube.com/watch?v=rvlhIPtbsU8&t=47s
Obiective
Pacientul să res pire liber, pe nas
Pacientul să nu devină sursă de infecţie
Pacientul să prezinte mucoase respiratorii umede

şi integre
Pacientul să înghită fără dificultate
Pacientul să fie echilibrat psihic
Pacientul să aibă rezistenţă crescută faţă de infecţii
Pacientul să aibă căi respiratorii permeabile şi

o bună respiraţie

şi integre


şi integre







şi integre







şi integre



şi integre


şi integre

Oprirea epistaxisului

şi integre

Interventiile asist. Autonome
- îndepărtează secreţiile nazale,

- umezeşte aerul din încăperi
- aport optim de lichide pe 24 ore
- folosirea batistei
evitarea răspândirii secreţiilor
- recomandă pacientului repaus vocal absolut
- favorizează modalităţi de comunicare nonverbală
- întrerupe alimentaţia solidă
- gargară cu antiseptice
- alimentaţie cu lichide călduţe
- pregăteşte psihic pacientul
- învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare
- asigură poziţie antalgică
- evitarea schimbărilor bruşte de temperatură şi a aglomaraţiilor
- învaţă pacientul să tuşească
- umezeşte aerul din încăpere
- aspiră secreţiile bronşice
- gimnastică respiratorie
administrează terapia adecvată












- aşezarea pacientului în decubit dorsal

- comprimarea septului nazal care sângerează 5 – 10 min
- comprese reci pe frunte, nas, ceafă
- pacientul nu-şi va sufla nasul
umezeşte aerul din încăpere

Interventiile asist. Delegate
Administrarea tratamentului
medicamentos dat de medic pacientului
Circulaţia inadecvată Tegumente modificate
modificări ale frecvenţei pulsului

tahicardie
modificări ale frecvenţei pulsului

bradicardie
modificări de volum a pulsului
puls filiform
puls magnus
puls parvus
puls asimetric

puls alternant
puls cu amplitudine mică

puls paradoxal
Modificări de tensiune a pulsului

puls dur
Modificări de tensiune a pulsului
puls moale
Modificări de celeritate a pulsului
puls celer
Modificări de celeritate a pulsului
puls tardus
Modificări de ritm al pulsului
puls aritmic
puls dicrot
puls inegal
puls bigeminat
hipertensiune arterială
HTA
hipotensiune arterială
hTA
Hipoxemie
Hipoxie
Nevoia de a avea o CIRCULAŢIE adecvata
Descrierea Manifestarii Cauze/Boli asociate
reci, palide, datorită irigării insuficiente a pielii; Sindromul Raynaud

cianotice – coloraţie violacee a unghiilor, Hipotensiunea arteriala
buzelor, lobului urechii.(cianoza periferica) Hipotermia
Afectiuni ale venelor sau arterelor
Insuficienta cardiaca
Afectiuni ale sistemului limfatic
Tromboza venoasa profunda
Socul hipovolemic
creşterea frecvenţei pulsului; efortului fizic prelungit

numărul pulsaţiilor pe minut, depăşesc valorile stărilor emoţionale exacerbate
de 100-150-200 batai/min traumelor psihice
miocardita
colaps circulator
dezechilibrului hormonal
pierderilor masive sanguine (hemoragii)
accidentelor
vasculare cerebrale
hipertermiei
numărul pulsaţiilor pe minut scade hipertensiunii intracraniene

sub valoarea de 60-40 b/min. hemoragie cerebrală
tumori cerebrale
meningite;
miocardite acute
intoxicaţie cu tonicardiace
hipoxie cardiacă
hipoxie cerebrală
cu volum foarte redus, abia perceptibil hipotensiune
soc
puls amplu care izbeste cu forta degetul
puls mic, slab perceptibil
volum diferit al pulsului la artere simetrice
undă normală este urmată de undă leziuni miocardice severe

cu amplitudine mică
„tardus et parvus” stenoza aortică
dimimuarea până la dispariţie a

undei pulsatile în inspir
greu comprimabil
usor perceptibil
unda pulsatila apare si dispare insuficienţa aortică

cu rapiditate sindrom hiperchinetic
pulsul care se palpeaza un timp stenozei aortice
mai indelungat , deoarece distensia arterei tromboza/stenoza vaselor arteriale
se face cu intarziere afectarea elasticitatii vaselor arteriale
pauze inegale între pulsaţii
se percep două pulsaţii, una puternică şi alta

slabă, urmată de pauză
inechidistant şi inechipotent fibrilaţia artrială
a doua undă apare la un interval mai scurt şi extrasistolie şa

de amplitudine mai mică
creşterea valorilor T.A. peste 120-139mmHg apneea in somn
afectiuni renale
tumori ale glandelor suprarenale
afectiuni cardiace
diabet zaharat
patologii tiroidiene
malformatii vasculare congenitale
infarctul miocardic acut
accidentul vascular cerebral
anevrismele arteriale
scăderea valorilor T.A. sub 90/60 mmHg Starilor de deshidratare severa
Pierderilor sangvine semnificative
Socului septic
Socului anafilactic
Afectiunilor endocrine :
afectiuni ale paratiroidei
boala Addison
diabet zaharat
Afectiunilor cardiace :
insuficienta cardiaca
defecte valvulare
Deficitului nutritional sever
scăderea cantităţii de oxigen din sânge bolile coronariene
SpO2 valorile mai mici de 95% defectele cardiace
astmul
emfizemul
bronsita
altitudine mare
calmantele puternice
apneea din timpul somnului;
fibroza pulmonare
diminuarea cantităţii de oxigen în ţesuturi intoxicatia cu monoxid de carbon

Exista 4 tipuri de hipoxie: Scleroza laterala amiotrofica ( SLA )
- hipoxemie: scaderea presiunii si a cantitatii de urcatul la altitudini de peste 8000 m
oxigen de la nivelul sangelui arterial compresia traheei - traumatisme toracice sau
(ex: raul de altitudine) stangulare
- anemica: scaderea capacitatii de a trasporta boli pulmonare cronice - BPOC
oxigenul in sange (ex: intoxicarea cu astmul bronsic,
monoxid de carbon). infectiile pulmonare .
- distributiva/circulatorie: reducerea fluxului accidentul vascular cerebral

sanguin (ex: ateroscreloza, stare generala de soc). leziuni cerebrale traumatice
- histotoxica: incapacitatea celulara de a folosi stopul cardiac
oxigenul (ex: intoxicatiile cu cianura). tulburari de ritm cardiac

Daca nu este rapid tratata hipoxia conduce la
necroza, si apoi la atac de cord. complicatii ale anesteziei generale
Celulele creierului pot incepe sa moara dupa inecul
doar 5 minute de privare de oxigen supradoze de medicamente sau droguri;
valori scazute ale tensiunii arteriale ( sub
60 mmHg valoare sistolica );
traumatisme care provoaca pierderi majore

de sange.
adecvata.
https://www.youtube.com/watch?v=QYTqE5cVmqY
https://www.youtube.com/watch?v=Ls88yFI8gqs&t=15s
https://www.youtube.com/watch?v=xAfj5AHxC2I
https://www.youtube.com/watch?v=gYfwk1fO0WQ
https://www.youtube.com/watch?v=Ar_Az9lN3GE
https://www.youtube.com/watch?v=NgQbm4jBHfg
https://www.youtube.com/watch?v=cJOWCXxqlDY
https://www.youtube.com/watch?v=zcMT4Z6iScQ
https://www.youtube.com/watch?v=tNCrG2JoOgo
https://www.youtube.com/watch?v=J7FsYPsznVY
https://www.youtube.com/watch?v=anm_VrcPgfc
https://www.youtube.com/watch?v=8DlxS8u1hjU
https://www.youtube.com/watch?v=3xtFMxP6uT4
https://www.youtube.com/watch?v=9E4jVgMjhiw
https://www.youtube.com/watch?v=BX4JlJX6-L8
https://www.youtube.com/watch?v=hKACkc5aUTE
https://www.youtube.com/watch?v=g-vz50zZHmM
https://www.youtube.com/watch?v=JcGKDDvk5AQ
https://www.youtube.com/watch?v=RlpBOOb8KkU
https://www.youtube.com/watch?v=77404eeFNnQ
Obiective
pacientul sa prezinte circulatie adecvata;
• pacientul sa fie echilibrat psihic;
• pacientul sa exprime disparitia durerii;
• sa fie prevenite complicatiilor imediate si
tardive ale pacientului;
• sa fie promovate confortului fizic si psihic
al pacientului;
• sa fie asigurat un aport nutritional adecvat;
• sa fie combatute infectiile;

• sa fie favorizate circulatia arteriala, venoasa;

al pacientului;


al pacientului;


al pacientului;

al pacientului;

al pacientului;

al pacientului;


al pacientului;

• Asigura pacientului un maxim de confort
fizic si psihic.
• Explica pacientului necesitatea repausului
la pat.
• Supravegheaza functia respiratorie si
circulatorie pentru asigurarea unei bune
oxigenari.
• Invata pacientul:
– sa intrerupa consumul de alcool si tutun;

– sa aiba alimentatie usor digerabila, sa
asigure un aport caloric corespunzator nevoilor
reale si sa cuprinda toti compusii principali ai

alimentatiei, inclusiv vitamine si saruri minerale;
– sa reduca grasimile si clorura de sodiu din
alimentatie;
– sa evite frigul, umezeala, stresul psihic;
• Supravegheaza functiilor vitale si a starii mentale,
temperatura.notarea functiilor vitale in foaia de

• Ajuta pacientul in satisfacerea nevoilor fundamentale.
• Aplica tehnicii de favorizare a circulatiei: exercitii

active, pasive, masaje, mobilizari.
• Pregateste pacientul pentru examinari radiologice,
explorari functionale, etc..
• Educa pacientul privind prevenirea recidivelor.
• Aplica masuri de prevenire a efectelor imobilizarii.

• Informeaza pacientul asupra stadiului bolii sale,
asupra gradului de efort pe care poate sa-l depuna,
asupra importantei continuarii tratamentului
medicamentos si asupra modului de viata pe care va
trebui sa-l urmeze dupa examinare.

fizic si psihic.
la pat.
oxigenari.


alimentatie;




fizic si psihic.
la pat.
oxigenari.


alimentatie;




fizic si psihic.
la pat.
oxigenari.


alimentatie;


fizic si psihic.
la pat.
oxigenari.


alimentatie;




fizic si psihic.
la pat.
oxigenari.


alimentatie;




fizic si psihic.
la pat.
oxigenari.


alimentatie;




fizic si psihic.
la pat.
oxigenari.


alimentatie;



• Recolteaza produse biologice pentru examinari de laborator.
• Efectueaza bilantul hidric.
• Administreaza medicatia prescrisa: tonice cardiace,
antiaritmice, diuretice, vasodilatatoare, hipotensoare,
antianginoase, anticoagulante.
• Urmareste efectul medicamentelor.
• Pregateste preoperator, acorda ingrijiri postoperatorii
pentru pacientul cu interventie chirurgicala.
- drenajul toracic (drenajul lichidelor din cav. pleurală şi
restabilirea presiunii
negative) – drenaj continuu sau intermitent.

mucociliar la un pacient cu hidratare adecvată: - umidificarea,
nebulizare,
tapotament, vibraţia, drenatul postural
- Intubaţia la nevoie
- Aspiraţia orofaringiană sau nasofaringiană
- Traheostomia (orificiu la nivelul traheei – ex. aspir de corpi
străini. Edem glotic),
îngrijiri după traheostomie (aspirarea secreţiilor, pansament

curat, canulă sterilă,
etc),
- Aspirarea traheobronşică
- Oxigenoterapia (prin sondă nazală, prin mască, cort, izoletă)


nebulizare,

etc),

nebulizare,

etc),


nebulizare,
etc),


nebulizare,

etc),


nebulizare,

etc),


nebulizare,

etc),


nebulizare,

etc),
1. Alimentaţia şi hidratarea
inadecvată prin deficit Anorexie
Disfagie
Condiţia cavităţii bucale
Starea tegumentelor
Digestie
Deprinderi alimentare
Hidratare
insuficienta
Cantitate redusa de
alimente
Dezechilibru
hidro – electrolitic
Gust şi valoare acordate
mâncării
Deshidratare
Malnutriţia
Casexia
Pierdere în greutate
Apatie
Diminuarea energiei
Edeme
Indice ponderal:
Alimentaţia şi hidratarea
inadecvată prin surplus 14.8
Bulimie
Polifagie
Greţuri şi vărsături
Obezitate
Intoleranta digestiva greata
varsatura,
astenie
paloarea tegumentelor,
inapetenta
balonari,
regurgitatii
• Dificultatea sau incapacitatea nu bea sau bea lichide interzise;

de a respecta un regim alimentar – omite mesele sau mananca
alimente interzise;
– ameteli,
– paloare,
– indispozitie,
– constipatie.
• Refuzul de a se alimenta/ hidrata – refuzul de a manca

– refuzul de a bea
Nevoia de a Bea si a Manca
lipsa poftei de mâncare
greutate la înghiţire; dificultate la inghitire

absenţa dinţilor, carii dentare, gingivite;
- ulceraţii ale buzelor, ale mucoasei bucale;
- limbă încarcată, depunere saburală, glosite;
- dificultate în masticaţie;
- tegumente uscate, pierderea elasticităţii;
- acnee, dermatită;
– dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor;

greşeli în prepararea alimentelor;
- greşeli în alegerea alimentelor;
- orar nesatisfăcător al meselor;
- pierderea obişnuinţei prin schimbarea condiţiilor

de mediu;
- consum redus de lichide şi săruri minerale;

cantitatea de alimente nu satisface
necesitatile calorice ale pacientului;
slăbiciune;
- tegumente şi mucoase uscate;
- urini concentrate;
- dezordonat;
- mănâncă în picioare sau în pat;
- obiceiuri greşite (consumă numai un fel, numai
rece etc.);
- turgor-prezent
tegumente si mucoase uscate,
hipo TA,
tahicardie;
- nutritie deficitara,
alimentare necorespunzatoare.
slabire extrema in faza terminala a unor boli;

slăbire;
stare de indiferenta, lipsa de interes fata de

orice activitate si fata de lumea inconjuratoare.
intoleranţă la efort;
acumulare de lichid seros in ţesuturi.

- greutate corporală cu 15-20% mai mare decât
greutatea ideală; greutatea ideală se calculează cu
formula:
Gkg= 50+ 0,75 (Tcm-150) +(V-20 ):2 X 0,9 unde:
Gkg = greutate corporală exprimată în kg;
Tcm - talia, exprimată în cm;
V = vârsta exprimată în ani;
0,9 = factor de corecţie care se aplică numai

la femei
- îngrăşare.
- senzaţie exagerată de foame

mănâncă fără control.
- nevoie exagerată de a mânca şi absenţa
sentimentului de saţietate.
eliminare pe gură, parţial sau în totalitate,

a conţinutului gastric.
- indicele de masă corporală (IMC), o

mărime obtinută prin împărtirea greutătii unei
persoane, exprimată în kilograme la pătratul
înăltimii acelei persoane, exprimată în metri, este
mai mare de 30 kg/m2.
senzatie de a vomita, urmata sau nu de varsatura.
Lipsă de poftă de mâncare, întâlnită în multe boli

febrile, digestive, cronice etc.
reflux in cavitatea bucala a unor cantitati mici de

lichide din cavitatea gastrica.
a si a Manca
Cauze/Boli asociate
Factori psihologici
dispozitie spre depresie ori anxietate;

Dificultati in a face fata stresului;
Ingrijorare cu privire la viitor, teama sau indoiala;
Perfectionism - tendinta de a-si stabili obiective
mult prea stricte
Dificultati in exprimarea propriilor emotii;
evenimentele din viata acesteia, care
afecteaza sanatatea mintala
schimbarile hormonale, stresul, anxietatea si
o stima de sine scazuta din timpul pubertatii.
Factori de mediu:
Stresul aparut pe fondul bullying-ului,
Activitatile sau hobby-urile, in care sa fii slab
reprezinta un ideal, asa cum este in cazul dansului
, al gimnasticii sau al baletului
eveniment stresant, precum pierderea locului de
munca, o despartire, decesul unei persoane
apropiate;
Relatiile familiale stresante;
Existenta unui abuz fizic sau sexual.
Factori biologici/genetici:
reflux gastroesofagian
calculi biliari
ulcer
boli ale tractului digestiv
accident vascular cerebral
traumatism
dementa
Pierderea simtului gustativ;
Bolile cronice inflamatorii;
Tulburarile hormonale;
Cancerul.
Disfagia orofaringiana:
apare la pacientii cu afectiuni neurologice sau
musculare care intereseaza muschii scheletici.
Simptomele includ: dificultati in a initia deglutitia,
regurgitatie nazala si aspiratie traheala urmata de
tuse.
Difagia esofagiana:
dificultatea progresiei alimentelor in esofag, probabil
cauzata de tulburari obstructive sau ale motilitatii.
absenţa dinţilor,
carii dentare,
gingivite;
– ulceraţii ale buzelor,
ulceratii ale mucoasei bucale;
– limbă încarcată,
depunere saburală,
glosite
– greaţă, vărsătură;
– regurgitaţii;
– aerofagie-eliminarea aerului pe gura;
– pirozis-arsuri;
indispozitii in zona stomacului
posibilitatea ingestiei unui aliment reactiv
intoxicatiei cu un agent patogen cum ar fi salmonella
alergii minore
diverse tipuri de combinatii alimentare inadecvate.
migrene cauzate de alergii alimentare.
Balonare -excesul de gaze acumulate in tractul
digestiv sau ca urmare a esecului tractului digestiv de
a sustine contractiile peristaltice
cantitati insuficiente de enzime digestive si acizi
biliari necesari pentru descompunerea alimentelor
Constipatie - fecventa scazuta sau incetinirea
procesului peristaltismului
Diaree - efectul frecventei accentuate a miscarilor
intestinale ( trebuie sa se ia in considerare
posibilitatea prezentei bolii celiace, care permite
anumitor macromolecule sa patrunda prin peretele
instinal.)
Durerile abdominale - Crampele sunt provocate
de spasmele musculare ale organelor abdominale.
Crampele severe sau colicile sunt raspunsul la
reactiile alergice la produsele alimentare.
Crampele abdominale localizate in apropierea
ombilicului provin de la intestinul subtire, iar durerea
din partile laterale si cea inferioara a abdomenului
inferior este asociata cu problemele colonului.
depresie,
astm
fibromialgie.
Procesarea insuficientă a electroliților (electroliții nu
sunt consumați de către persoana respectivă)
Eliminarea rapidă a electroliților (cazurile grave de

vomă și diaree)
Supraprocesarea electroliților (pacientul consumă

prea multe alimente care conțin electroliți)
Eliminarea ineficientă a electroliților (cauzată de

funcționarea incorectă a rinichilor).
Malnutitie primara:
specifica infectiilor fecale (citomegalovirus si toxoplasmoza)
infectii repatate sau\si netratate
bronhopneumonii,
TBC
infectii urinare cornice
boli genetice, cromozomiale sau metabolice
tulburari de digestive si absortie intestinala
pancreatita cronica
carente de vitamine,
tulburari intestinale
neoplasme intestinale
Malnutritia secundara:
deficit de aport alimentar calitativ si cantitativ
foametea (sau greva foamei).
Infectii TBC, HIV;

Afectiuni neoplazice;
Insuficienta cardiaca cronica;
Artrita reumatoida;
Boala pulmonara obstructiva cronica;
Fibroza chistica;
Boala Crohn;
Ciroza hepatica;
Boli neurologice degenerative.
Cancere
Edemul cardiac
Edemul renal
Edemul inflamator
Edemul hepatic
Edemul angioneurotic (edem QUINCKE)
factori genetici
factori biologici,
factori emotionali
factori sociali
anxietate,
depresie
, iritabilitate,
senzatie de neputinta
tulburare bipolara
tulburare de personalitate
tulburare obsesiv compulsiva
anorexie nervoasa
Efort fizic intens;

Sarcina;
Scheme de tratament cu medicamente precum
corticosteroizi;
Boli de inima;
Diabet zaharat,
Probleme la nivelul hipotalamusului, organ responsabil

si de controlul senzatiilor de foame si sete;
Afectiune tiroidiana autoimuna – boala Basedow-Graves

care se manifesta prin hipertiroidie.
sindromul Kleine-Levin - afectiune care determina
instalarea de tulburari de somn si modificari de
dispozitie;
sindromul Prader-Willi - suferinzii sunt caracterizati de o
statura mica si de obezitate;
sindromul Bardet Biedl - cauzeaza retard mental,
obezitate.
Hipoglicemia
Hipertiroidismul
Sindromul premenstrual
Insomnia sau dereglarile cronice ale somnului
Stresul
Depresia, anxietatea
Bulimia nervoasa
reacții pseudoalergice
enzimopatie (funcționarea defectuoasă a
unei enzime care intră în procesul de digestie
al unui aliment)
infecții cronice
reacții psihosomatice care sunt asociate cu
intoleranța alimentară.
intoleranță la lactoză.
Intoleranța la gluten
boala celiacă
intoleranta la îndulcitori artificiali;
intoleranta la histamină (care se găsește în ciuperci,
murături, mezeluri și băuturi alcoolice);
intoleranta la coloranți alimentari artificiali,
conservanți sau amelioratori de gust.
Intoleranța la cafeină
Intoleranța la fructoză
Intoleranța la salicilați
Intoleranța la carbohidrații FODMAP
Intoleranțe la sulfiți
Intoleranța la alcool
cultura si religie;
stres , anxietate, confuzie;
lipsa cunoasterii alimentelor premise sau interzise
dezgust alimentar;
– obisnuinte alimentare dficitare in familie;
– nu poate sa-si procure sau sa-si prepare alimentele;
– intoleranta alimentara;
– neacceptarea bolii.
depresii majore;
– anxietate, stress,
– atitudine defavorabila,
– anturaj,
– insalubritate,
– slabiciune,
– pierderea stimei de sine,
– tulburari de gandire,
– singuratatea (divort , deces);
– pierderi sociale ( somaj , de avere etc.)
https://www.youtube.com/watch?v=m686poaW71A
https://www.youtube.com/watch?v=rvxbIGLmAh0
https://www.youtube.com/watch?v=VoSMA2Anq3U
https://www.youtube.com/watch?v=rkGJnEr1MF0
https://www.youtube.com/watch?v=N4ptKV3TyNI
https://www.youtube.com/watch?v=jVeTODQO94s
https://www.youtube.com/watch?v=wfdKTsSVJ4w
https://www.youtube.com/watch?v=coJMTz6eGdI
https://www.youtube.com/watch?v=QH-4M4Vj-D0
https://www.youtube.com/watch?v=xzCISCHJw-4
https://www.youtube.com/watch?v=RXOjcRWTTTg
https://www.youtube.com/watch?v=fh1v8p4Y01c
https://www.youtube.com/watch?v=Ap-4zXB2w7M
https://www.youtube.com/watch?v=K2_a9vzYKe4
https://www.youtube.com/watch?v=8JYNZxNwxSo
https://www.youtube.com/watch?v=ZTzioeR6Wh0
https://www.youtube.com/watch?v=krliaP9lx_I
https://www.youtube.com/watch?v=TDMbwue9TGI
https://www.youtube.com/watch?v=_mQo6ThlMns
https://www.youtube.com/watch?v=9IDIN6msWpo
https://www.youtube.com/shorts/xkQDoXAhyBI
https://www.youtube.com/watch?v=6035qBipki0
https://www.youtube.com/watch?v=oYy3ejGZ-so
https://www.youtube.com/watch?v=tpWyDfJ0o0M
https://www.youtube.com/watch?v=EWuebmqCIos
https://www.youtube.com/watch?v=4S6LV0B-XKA
https://www.youtube.com/watch?v=77QwqCVG__8
https://www.youtube.com/watch?v=2y7Fh5-Z2BA
https://www.youtube.com/watch?v=hk0moXO7W74
https://www.youtube.com/watch?v=lvcLe5Gum4E
https://www.youtube.com/watch?v=vTwmzqYhWRs
https://www.youtube.com/watch?v=h-wySKEfW3E
https://www.youtube.com/watch?v=vNULg2FKVG8
https://www.youtube.com/watch?v=zzGwBHvWdcM
https://www.youtube.com/watch?v=KfUHaf6CMQQ
https://www.youtube.com/watch?v=cHQrVWqANEo
Obiective
Pacientul să aibe o stare de bine, fără greţuri

şi vărsături
Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic
Pacientul să fie echilibrat nutriţional
Pacientul să fie echilibrat psihic

şi vărsături

şi vărsături


şi vărsături


şi vărsături

şi vărsături
şi vărsături

şi vărsături

şi vărsături


şi vărsături

Pacientul să aibă greutate corporală în funcţie

de înălţime, vârstă, sex
Pacientul să desfăşoare activitate

fizică crescută
Pacintul să fie echilibrat psihic

fizică crescută

fizică crescută


fizică crescută
Pacientul sa urmeze regimul alimentar singur

Pacientul sa-si exprime dorinta de a manca
si a bea singur
Pacientul sa aiba confort psihic si fizic
aşează pacientul în poziţia semişezând, şezând sau în decubit

dorsal, cu capul in lateral;
– protejează lenjeria cu muşama şi aleză, în funcţie de poziţia
pacientului,
– ajută pacientul în timpul vărsăturilor, sprijinindu-l , învaţandu-l să
inspire profund; il serveste cu un pahar cu apa sa-si clateasca gura;
– încurajează pacientul;
– reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente.
– calculează numărul de calorii în funcţie de diferite stări patologice;

– după încetarea vărsăturilor, rehidratează pacientul treptat, cu
cantităţi mici de lichide reci, oferite cu linguriţa;
– explorează gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului;
– conştientizează pacientul asupra importantei regimului alimentar
în menţinerea sănătăţii;
– face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate.
– explorează preferinţele pacientului asupra alimentelor permise şi

interzise;
– serveşte pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore
regulate şi prezentate atrăgător;
– învaţă pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi
echivalenţele cantitative şi calitative ale principiilor alimentare, în
vederea înlocuirii unui aliment cu altul
– lasă pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale, respectând
contraindicaţiile regimului.
– asigură un climat cald, confortabil ;

– încurajează pacientul ;
– îi explică scopul intervenţiilor.

pacientului,


interzise;


pacientului,


interzise;


pacientului,


interzise;


pacientului,


interzise;


pacientului,


interzise;

pacientului,


interzise;

pacientului,


interzise;


pacientului,


interzise;


pacientului,

interzise;

– asistenta explorează gusturile bolnavului la diferite categorii de alimente;

– învaţă bolnavul valoarea energetică a alimentelor şi necesarul în funcţie
de activităţile fizice şi vârstă;

– alcătuieşte un regim alimentar hipocaloric;
– urmăreşte bolnavul să consume numai alimentele cuprinse în regim;

– urmăreşte orarul şi distribuţia meselor;
– urmăreşte, periodic, greutatea corporală.
– conştientizează bolnavul de importanta activităţilor fizice moderate;

– stabileşte un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi
capacitate, împreună cu bolnavul.
– asistenta permite exprimarea emoţiilor, a sentimentelor bolnavului;

– îl învaţă metode de relaxare;








– ajuta pacientul sa se alimenteze;

– ii explica necesitatea dietei alimentare;
asistenta stimuleaza pacientul sa-si exprime anxietatea, emotiile care au
provocat decizia de negativism;
– colaboreaza cu apartinatorii in situatii de singuratate pentru a nu lasa
singur pacientul;
– explica pacientului necesitatea de a bea si a manca , ridica moralul
pacientului, reda pofta de viata pacientului;
– aplică tratamentul medicamentos: antiemetice,

vitamine, săruri minerale;
– alimentează pacientul parenteral, instituind perfuzii cu

glucoza ) 5%, 10%, 20%, 33%, 40%; hidrolizate de proteine şi
amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine
şi electrolizi, după indicaţia medicului;












administreaza medicatia prescrisa de medic.
administreaza medicatia prescrisa de medic (antidepresive).
ELIMINARE URINARĂ INADECVATĂ

tulburările diurezei
PRIN DEFICIT SAU PRIN SURPLUS
Tulburări de emisiune urinară
Modificările caracteristicilor urinei
Glob vezical
RETENŢIA URINARA – ISCHIURIE
micţiuni
polakiurie
INCONTINENŢA DE URINĂ Scurgerea urinei fara control
Enurezis
Iritatia regiunii genitale
Senzatia de arsura la mictiune
Dureri in pelvis
Scurgerea scaunului fara control
INCONTINENTA DE
MATERII FECALE
Iritarea, descuamarea tegumentelor
regiunii anale
Tulburarile frecventei scaunelor

ELIMINARE DE MATERII
FECALE INADECVATĂ
Tulburarile orarului scaunelor
Modificari cantitative
Modificari de consistenţa
Modificari de forma
Modificari ale culorii
Modificari ale mirosului
Modificari ale aspectului

Tulburarile emisiei de gaze
Manifestari de acompaniament
Frecvenţa
DIAREEA
Consistenţa
Cantitatea
Culoarea
Mirosul
Aspect deosebit şi cu elemente
anormale
Crampe
Colică
Durere locală
Semne de deshidratare
CONSTIPAŢIA Frecvenţa
Orarul
Consistenţa
Forma
Culoare
Crampe
Meteorism
Flatulenţă
Tenesme
Fecalom
Anorexie
Cefalee
Iritabilitate
ELIMINARE MENSTRUALA ŞI Amenoree
VAGINALĂ INADECVATA
Dismenoree
Metroragii
Menoragii
Oligomenoree
Polimenoree
Hipomenoree
Hipermenoree
Leucoree patologică
Hidroree
Culoarea şi aspectul scurgerilor

vaginale
Ritmul scurgerilor
DIAFOREZA- HIPERHIDROZA Orar
( TRANSPIRAŢIA ÎN
CANTITATE ABUNDENTĂ)
Cantitate
Localizare
Miros
VĂRSĂTURILE Frecventa
Orarul
Cantitate
Miros
Conţinut
Culoare
EXPECTORAŢIA Culoarea
Mirosul
Consistenţa
Formă
Aspectul
Cantitatea
Poliurie - eliminarea unei cantităţi de urină mai mare de 2500

ml/24 h;
Oligurie - excreţia urinei sub 500 ml/24 ore

Anuria - absenta urinei in vezica urinara;
Polakiuria - reprezinta o crestere a numarului
de mictiuni cu reducerea proportionala a cantitatii

de urina care este eliminata in timpul unui act
mictional. Polakiuria este descrisa de catre pacient
ca urinat putin si des.
Nicturia - inversarea raportului dintre numărul

micţiunilor şi cantitatea de urină emisă în timpul
zilei faţă de cea emisă în cursul nopţii
Disuria - dificultate de a urina; se manifesta

prin mictiuni lente, penibile, in mai multi timpi,
cu necesitatea de a forta pentru evacuarea vezicii.
Ischiuria (retentia urinara) - imposibilitatea

de golire a vezicii urinare, producerea ei la nivel
renal fiind normala.
Mictiunea incompleta - este reprezentata de

imposibilitatea de a elimina intreaga cantitate de
urina in timpul unei mictiuni asa zis fiziologice.
Mictiune dureroasa
Micţiuni imperioase - scurtarea timpului de la
apariţia senzaţiei de urinare până la nevoia de a

urina propriu-zis.
senzaţia imperioasă de a urina-tenesme vezicale.
Incontinenta urinara - reprezinta emisia

involuntara/accidentala de urina
Enurezis - emisie de urina, involuntara si

inconstienta, in general nocturna, la un copil care
a depasit varsta deprinderii de a fi curat si care nu
sufera de vreo leziune organica a cailor urinare.
Modificările cantitatii
Modificările frecvenţei micţiunilor
Modificările ritmului micţiunilor
Modificările culorii urinei
Modificările mirosului urinei
Modificările reacţiei urinei
Modificările aspectului urinei
aspectul tulbure al urinei
Modificările densitatii urinei
Modificările compozitiei
Durerea/ Disconfort
distensia vezicii urinare deasupra simfizei
pubiene, cauzată de retenţia urinară; vezica
dureroasa, tensionata si palpabila;
absente sau mici si frecvente (prin prea plin)
micţiuni frecvente, în cantităţi mici (eliminare

prin prea plin)
Pierderea involuntara, inconstienta,

accidentala a urinei.
emisie de urină, noaptea, involuntară şi

inconştientă, care se manifestă mai frecvent la
copiii cu tulburări nevrotice, după vârsta de 3 ani.
congestia, inflamatia regiunii genitale.
pierderi de materii fecale involuntar şi
inconştient.
inflamatia, congestia tegumentelor
regiunii anale.
patologic evacuările variază în funcţie de viteza tranzitului

intestinal;
·tranzitul crescut provoacă scaune frecvente = diaree;

·tranzitul întârziat determină evacuare de scaun la 3,4 zile
= constipaţie;
·oprirea tranzitului intestinal fără scaun si emisie de gaze
= ileus.
- orarul scaunelor se modifică din cauze pur
funcţionale atunci când nu există intervenţii
chirurgicale, neurochirurgicale, traumatisme,
stări comatoase, afecţiuni ce impun imobilizarea la

pat şi un anume regim alimentar.
scăzută în caz de diaree;

- lichidă apoasă după administrarea de purgative saline;
- dură în constipaţie, având aspect de coproliţi;
- consistenţă neomogenă reprezentată prin evacuare de
scaun solid urmată de scaun semilichid sau lichid (falsă
diaree);
- lichida, semilichida , grunjoasa- se intalnesc in
patologie;
- filiformă având caracter pasager în spasme ale regiunii
ano-rectale;
- de panglică sau de creion în malformaţie anatomică sau
cancer a porţiunii anorectale a tubului digestiv având
caracter permanent;
- aspect asemănător excrementelor de capră sau
măslinelor în constipaţia spastică;
- masă fecaloidă abundentă în caz de constipaţie atonă;
- aspect de balegă de vacă în colite.
Viteza tranzitului intestinal este cauza principală a

determinării culorii scaunelor în condiţii patologice:
- culoarea galben-aurie în diaree;
- culoarea verde mai ales la copii, când bilirubina se
oxidează la nivelul intestinului gros;
- culoare mai închisă decât brună în constipaţie;
- culoare albicioasă ca argila în icterul mecanic, prin lipsa
pigmenţilor biliari sau prezenta unei cantităţi mari de
grăsimi nedigerate în scaune;
- culoare neagră ca păcura, moale şi lucios, în
hemoragiile digestive superioare = melena;
- culoare roşie în hemoragiile digestive inferioare( are
sediul distal de ligamentul lui Treitz) - hematochezie;
- anumite medicamente colorează caracteristic materiile
fecale (bariul în alb, fierul in negru-verzui).
- miros acid în caz de fermentaţie intestinală;

- miros rânced pătrunzător datorat grăsimilor nedigerate;
- miros fetid în caz de putrefacţie la nivelul colonului;
- miros foarte fetid în cancer al colonului şi al rectului;
- consistenţa scaunului determină şi penetrabilitatea
mirosului (în diaree aproape nu are miros, iar scaunele
dure au miros mai pronunţat).
- aspect de zeamă de pepene în febră tifoidă;

- aspect de zeamă de orez în unele intoxicaţii, lambliază,
holeră.
· elemente patologice:
- mucus, puroi, sânge în colite ulceroase,
pseudomembranoase, cancer rectal/intestinal, dizenterie;
- resturi de alimente nedigerate în pancreatite cronice

= creatoree (ţesutul muscular nu poate fi digerat prin lipsa
sucurilor respective);
- grăsimi nedigerate -„steatoree" prin insuficientă digestie
sau absorbţie;
- paraziţi intestinali amestecaţi în scaun sau eliminaţi
independent;
- scaune mucoase caracterizate prin conţinut bazat în
mucus;
- scaun muco-purulent caracterizat prin eliminarea de
puroi în diferite cantităţi;
- scaun muco-sanguinolent conţinând sânge în cantităţi
variabile;
- scaune lichide şi semilichide rezultate în urma

proceselor fermentative din intestin emisie în jet, caracter
spumos uneori aproape transparent (10—30/24 h);
- scaune muco-grunjoase având consistenţă neomogenă

semilichidă cu particule solide (mucusul este format dintr-
o substanţă gelatinoasă incoloră, galbenă sau verde, iar
grunjii au formă neregulată, volum mai mare, albi sau
galben-verzui) - (5-10/24 h).
- emisia de gaze poate avea loc prin cavitatea bucală sau

intestinală;
- eructatia -liminarea de gaze prin cavitatea

bucală(afecţiuni esofagiene, gastrice sau intestinale);
- flatulenţă: evacuarea frecventă, abundentă si
necontrolată a gazelor din intestine( prin anus);
- meteorismul sau balonarea este acumularea de gaze
întâlnită in afecţiuni gastrice, hepatice;
- ileus - oprirea tranzitului pentru materii fecale si gaze.
Durerea intestinală- intensitatea durerilor este variabilă

mergând de la simplă jenă la colică:
- colici intestinale : durerile determinate de miscarile
peristaltice exagerate intestinale cu caracter violent
spasmodic, de crampe, sfâşieri sau torsiuni; apar spontan
şi nu se exacerbează la presiune precum durerile
peritoneale; originea lor este indicată de fenomenele care
le însoţesc: diaree, constipaţie, meteorism, gheorăituri;
- crampe abdominale: contractie involuntara si pasagera a

musculaturii(involuntara); apar printr-o tulburare a
muschiului peretelui din tubul digestiv. Fiind un muschi cu
fibre musculare de tip neted, el nu poate fi controlat
voluntar si nu are specificitate. Ritmicitatea contractiilor
este data de alimentele introduse in tubul digestiv.
Tenesmele:reprezintă senzaţia imperioasă de defecare

însoţită de arsură şi tensiune dureroasă la nivelul rectului;
apar în afecţiunile recto-sigmoidiene sau procesele
inflamatoare ale regiunii perirectale.
Anorexie- lipsă a poftei de mâncare.
Cefalee- durere ce cap.
Iritaţia tegumentelor regiunii anale.
număr mare în 24 h:
- 3-6 scaune/zi, în enterite şi enterocolite;
- 20-30 scaune/zi, în sindrom dizenterie;
- 80-100 scaune/zi, în holeră;
- scăzuta, scaune moi, păstoase,
- semilichide,
- apoasă, după purgative saline;
mărită în diareele gastrogene de natură aclorhidrică;
- scăzută, foarte redusă în dizenterie, 10-15 g;
- galben aurie, în diaree (în funcţie de viteza tranzitului

intestinal, bilirubina nu are timp să se reducă, din cauza
tranzitului intestinal accelerat);
- verde când bilirubina se oxidează la nivelul intestinului
gros;
- albicios ca argila - icter mecanic, din cauza lipsei
pigmenţilor biliari; pancreatite cronice din cauza unor
cantităţi mari de grăsimi nedigerate;
- hipercolorat - brun-închis = icter hemolitic;
- negru ca păcura, moale şi lucios = hemoragii în

porţiunea superioară a tubului digestive sau ca “zatul de
cafea”=melena;
- scaun amestecat cu sânge proaspăt = hemoragii în
porţiunea inferioară a tubului digestiv;
In funcţie de procesele de fermentaţie şi putrefacţie de la

nivelul intestinului gros:
- acid = fermentaţie exagerată;
- putred = putrefacţie exagerată;
- rânced = grăsimi nedigerate (steatoree);
- foarte fetid = cancer al colonului şi rectului;
- de varză stricată = infecţii cu colibacil;
Aspect asemănător cu:
- zeamă de pepene sau supă de linte = febră tifoidă;

- zeamă de orez = intoxicaţii, lambliază, holeră;
- balegă de vacă = în colite;
Cu conţinut de elemente patologice:
- mucus, puroi, sânge = colite ulceroase, cancer rectal
sau intestinal, dizenterie;
- ţesut muscular nedigerat = creatoree - în achilie
gastrică, pancreatită cronică;
- scaune cu paraziţi intestinali sau ouă de paraziţi;
contracţii dureroase, involuntare şi pasagere

ale muşchilor abdominali;
durere cauzată de mişcări peristaltice exagerate;
durere la nivelul anusului şi iritata tegumentelor

perianale;
-tegumente şi mucoase uscate;

-oboseală, slăbiciune;
-greaţă şi vărsături.
scaun la 2-4 zile din cauza unui tranzit întârziat
- redusă, în constipaţie;

- mare (câteva kg), în anomalii de dezvoltare a colonului
(megadolicocolon).
uscată, dura (scibale, coproliţi)
- bile dure, de mărimea măslinelor, în constipaţia

spastică;
- masă fecaloidă abundentă, în constipaţia atonă;
- bile conglomerate, multiglobale, când materiile fecale

au stagnat mult în rect.
închisă.
contracţii dureroase, involuntare, pasagere,
ale musculaturii abdominale
acumulare de gaze în intestin, datorită absorbţiei

lor insuficiente, producerii în cantităţi exagerate, în
urma unei alimentaţii bogate în celuloză sau în urma
aerofagiei.
eliminarea frecventă a gazelor din intestine
( prin anus)
senzaţia dureroasă de defecare, fără eliminare
de materii fecale
acumulare de materii fecale în rect.
lipsa de poftă de mâncare.
durere de cap
nervozitate
absenţa menstruaţiei ; lipsa completă a menstrelor.

menstruaţie dureroasă ; apariţia durerilor în
timpul menstrei.
hemoragii neregulate, aciclice, survenite între două
menstre succesive.
hemoragii menstruale prelungite.
intervale lungi între menstre.

intervale scurte între menstre.
tulburare ce consta in reducerea cantitatii de sange
menstruatie cu flux foarte abundent.

de la câţiva ml, când pătează lenjeria, până la
200-400 ml.
scurgere cronică a unui lichid apos dintr-o mucoasă
inflamată ; secreţie vaginală abundentă: 200-400 ml.
- albă lăptoasă, în leucoreea femeilor tinere;

- galben verzuie, în gonococie;
- roşie apoasă sau cafenie, în tumori;
- seroasă, mucoasă, muco-purulentă, purulentă.
continue sau sporadice, mai ales la oboseală.
mai mult sau mai puţin regulat;

600-1000 ml/24 h, ajungând, în cazuri extreme,
la 10 litri/ 24 ore;
- generalizată, când temperatura mediului este crescută -

semnificaţie critică atmosferică;
- localizată la palme şi plante
hiperhidroză - cantitate plantară crescută,

ce stagnează interdigital
puternic - variază în funcţie de alimentaţie,

temperaturii ambiantă, deprinderile igienice ale
bolnavului.
•vărsături ocazionale
•vărsături frecvente după mese;
•vărsături incoercibile
•vărsăturle pot prezenta caracter de periodicitate.
•vărsături matinale, dimineaţa pe stomacul gol
•vărsături post-prandiale ( dupa masa)
•vărsături tardive (după 2-6 h de la consumul alimentar)

• în cazul vărsăturilor alimentare pacientul varsă toată
cantitatea alimentelor consumata;
• în stenoza pilorică pe lângă alimentele consumate se

adaugă şi secreţia exagerată a glandelor stomacale,
precum şi resturi de la alimentaţiile anterioare (vărsătură
abundentă);
• uneori cantitatea conţinutului stomacal evacuat este de
câţiva zeci de ml.
•vărsăturile au un miros fad;
•miros acru
•miros fecaloid în ileus
•miros rânced
- vărsături alimentare care conţin alimente mai mult sau

mai puţin digerate;
- vărsături mucoase, apoase, ce conţin produsele

hipersecreţiei gastrice
- vărsături biliare
- vărsături fecaloide
-vărsătură intestinal
- vărsături purulente
-vărsături sanguinolente sau de sânge pur (hematemeză)
galben verzui sau verde închis

galben murdar
roşie
brună, având aspect de „zaţ de cafea"
- roşie, sanguinolentă, aerată şi spumoasă
- hemoptoică - striată, cu sânge
- ruginie (culoarea sucului de prune)
- roşie-brună
- roşie gelatinoasă
- roz, spumoasa razata
- galben verzuie
- albă sau alb perlat
- neagră
- fetid
- fetiditate penetrantă

- mirosul pământului sau al paiului umed
- sputa mucoasă cu aspect vâscos, aerată şi aderentă,
- sputa purulentă alcătuită din puroi cu aspect cremos
- sputa muco-purulentă cu aspect galben-verzui, opacă
- sputa sero-muco-purulentă prezintă în plus un
adaos abundent de serozitate
perlată
numulară
mase grunjoase izolate, în salivă
mulaje bronşice.
mucus
purulent
mucopurulent
seros
pseudomembranos
sanguinolent
cantitatea maxima de secreţie şi spută, fiziologic, este de

40-50 ml;
- în afecţiuni pulmonare ca: abces pulmonar, gangrena
pulmonară, produsele eliminate ajung la 200-400 ml/ 24
ore;
- în afecţiuni ca: abcese pulmonare, chist hidatic sau
pleurezii purulente, colecţia purulentă este expulzată
brutal iar expectoraţia devine vomică;
- în bronsita catarala, tuberculoza incipienta sau in
pneumonie intre 50-100 ml/24 ore;
- în bronsiectazie, gangrena pulmonara, edem pulmonar
acut intre 1000ml/24 ore.
Nevoia de a Elimina
Cauze/Boli asociate
fiziologica:
dupa ingestia unei cantitati mari de lichide, a unor
alimente cu actiune diuretica sau sub influenta frigului;
patologica:
apare in starile febrile, diabet, hipertiroidism,
crize dureroase, etc.
trecătoare:
este intalnita in faza de defervescenta a unor boli
infectioase acute (pneumonie, febra tifoida, la sfarsitul
crizelor de angina pectorala, tahicardie paroxistica,
dupa colicile renale, accesele epileptice sau isterice), in
urma tratamentului din insuficienta cardiaca cu
cardiotonice si diuretice, în perioada de resorbţie a
edemelor, transsudatelor şi exsudatelor seroase;
de durata:
nefropatiile care evolueaza cu insuficienta renala cronica
(glomerulonefrita cronica, pielonefrita cronica, scleroza
renala- când rinichiul şi-a pierdut capacitatea de concentrare
si cantitatea poate să crească până la 5-6 litri în 24 ore, TBC
renala);
- afectiunile endocrine cum ar fi diabetul zaharat

decompensat (eliminarea cantităţii mari de glucoza prin urină
necesită o mare cantitate de apă,conform legilor osmotice);
diabetul insipid (lipsa da secreţie a hormonului antidiuretic
hipofizar împiedica reabsorbţia tubulară a apei, cantitatea de
urină putand ajunge până la 10-30 litri pe zi) hipertiroidism,
hiperparatiroidism.
Oliguria poate fi determinată de cauze renale şi extrarenale.

Apare în:
- afecţiuni însoţite de deshidratarea organismului prin:
- transpiraţii abundente,
- vărsături incoercibile,
- diaree accentuată,
- hemoragii abundente;
- perioada de formare a colecţiilor seroase;
- insuficienţă circulatorie cu formare de edeme;
- perioada acută a bolilor infecţioase (pneumonie, hepatită
etc.)
- glomerulonefrite acute însoţite de edeme;
- ciroza hepatica;
- tulburari de tranzit.
- secretorie (adevărată)- apare atunci când se produce
încetarea formării urinei;
- excretorie (falsă) - are drept cauză imposibilitatea drenării
urinei formate.
In ambele cazuri avem o vezică urinară goală!
Cauze:
a) Cauzele prerenale sunt acelea care determina scaderea
fluxului plasmatic renal :
- scaderea volumului de sange (hipovolemia) : hemoragii,
arsuri;
- scaderea debitului cardiac: valvulopatii;
- vasoconstrictie renala in conditiile in care exista vasodilatatie
sistemica: hepatorenal;
- medicamente care impiedica autoreglarea circulatiei renale:
inhibitori de ciclooxigenaza (ex: aspirina).
Scaderea perfuziei renale determina reducerea presiunii
hidrostatice .
b) Cauze renale intrinseci sunt determinate de :

- cauze glomerulare: infiltratul inflamator glomerular scade
suprafata de filtrare;
- cauze tubulare: necroza tubulara acuta determinata de

substante nefrotoxice sau de ischemie (daca hipovolemia
este prelungita apare necroza ischemica a tubilor renali - deci
o cauza initial prerenala - care poate determina necroza
tubilor si astfel devine o cauza renala intrinseca);
c) Cauze postrenale sunt determinate de obstructia cailor

renale la orice nivel (tubi, ureter, uretra). Cresterea presiunii la
nivelul capsulei Bowmann scade presiunea de filtrare.
- acţiuni iritative asupra mucoasei vezicale;

- procese intravezicale şi de vecinătate: cistită, tuberculoză
şi neoplasm vezical, calculoză vezicală, inflamaţii pelviene,
afecţiuni uterine, uretrite, prostatite;
- hiperexcitabilitatea mucoasei vezicale la nevropaţi.
Tipuri:
- prin reducerea capacitatii vezicale;
- prin stagnare vezicala;
- prin poliurie;
- prin disectatie(greutate de deschidere a colului vezical).
Apare în insuficienţă ventriculară stângă -

se datorează faptului că în cursul zilei inima nu a
asigurat trecerea prin rinichi a unei cantităţi necesare
de sânge. Nicturia fiziologica – apare la persoanele care
lucreaza in schimbul de noapte.
inflamaţii acute ale uretrei,

- stricturi uretrale,
- edeme ale mucoasei uretrale,
- hipertrofie de prostată etc.
retentia completa (evacuarea este imposibila)

de urina este provocata de cele mai multe ori, la
barbat, de un adenom al prostatei si, la femeie,
de o tulburare neurologica sau sfincteriana. Ea se
dezvaluie brutal: nevoia de a urina este imperioasa,
vezica este tensionata, dureroasa si palpabila
(glob vezical). Aceasta retentie impune un sondaj vezical
evacuator pe cale uretrala sau prin aplicarea unui cateter
vezical suprapubian, apoi cautarea cauzei prin diferite
examene.
retentia incompleta de urina (evacuare partiala a
a vezicii) are uneori o origine neurologica (legata de un
diabet sau consecutiva unei rahianestezii), de cele mai multe
ori obstructiva (ingustare a colului vezical, un calcul sau un
cancer al prostatei, un fibrom uterin). Ea se dezvaluie in mod
treptat prin tulburari de mictiune: mictiuni apropiate in timp
unele de altele, jet slab al urinei, senzatie de golire vezicala
incompleta, uneori incontinenta sau infectie urinara. Vezica
este de cele mai multe ori relaxata, domul ei fiind palpabil
deasupra pubisului.
Cu timpul cantitatea de urina care ramane in vezica

(reziduu vezical) creste foarte mult, ducand la retentia acuta
completa de urina sau lent (retentie cronica completa de
urina cu distensie vezicala si urinare prin” prea plin” sau falsa
incontinenta urinara); apare frecvent in boli ale prostatei si
afectiuni neurologice.
poate fi premictionala (inainte de urinare cand vezica

e “prea plina”), initiala (la inceputul mictiuni) sau totala
(in tot timpul mictiunii); poate fi insotita de tenesme vezicale
(senzatia continua, permanenta, dureroasa de mictiune).
perturbări ale activităţii motorii sfincteriene ale vezicii urinare;

- tulburări de sensibilitate ale colului vezical – afecţiuni
neurologice;
- afecţiuni uretrale, prostatice.
Enurezia se deosebeste de incontinenta, in care copilul

nu este curat nici ziua, nici noaptea. Enurezia este numita
primara atunci cand copilul nu este in masura sa-si controleze
vezica la varsta normala a curateniei, adica intre 2 si 4 ani; ea
este numita secundara atunci cand survine dupa o perioada in
care curatenia fusese deprinsa.
Tipuri de enurezie:
- enurezia nocturna izolata sau enurezia adevarata se
observa mai ales la baieti si prezinta adesea un caracter familial
(parinti, frati si surori). Ea nu survine decat noaptea.
- enurezia prin imaturitate vezicala, cauzata de
persistenta unei vezici de tip infantil, foarte contractila, ea
este cea mai raspandita la fete. Ea se caracterizeaza mai ales
prin nevoia frecventa si imperioasa de a urina (mai mult de 6
mictiuni pe zi) sau prin pierderi de urina in timpul rasului,
tusei, jocului.
absenta in anurie;
- scazuta in oligurie, polachiurie;
- crescuta in poliurie.
- scazuta in oligurie;
- crescuta in polachiurie, poliurie.
- nicturia- inversarea ritmului zi/noapte;

- opsiuria = intarzierea in eliminare a cantitati de lichide
ingerate; poate fi determinata si de boli extrarenale (boli
endocrine, cardiace, hepatice).
se modifică atunci când se elimină prin ea substanţe

colorante, parte componentă a urinei în cantitate mare şi în
cazuri patologice:
- urină foarte deschisă – poliurie;
- urină incoloră - diabet zaharat/insipid, scleroză renală;
- urină închisă, galben brună sau roşie brună - oligurie,
eforturi musculare accentuate, care provoacă pierdere mare
de apă pe cale extrarenală (transpiraţie);
- urină brun închis – ictere;
- urină sangvinolentă colorată mai intens după cantitatea de
sânge pe care o conţine (a se delimita provenienţa de altă
natură, ex. uterină) - (menstruaţie) ;
- numeroase medicamente pot schimba culoarea urinei;
- roz, roşu-cărămiziu - tratament cu aminofenazona-
piramidon;
- albastru-verde - tratament cu albastru de metilen,
amitripilina, vitamine B Complex;
- cafeniu-roşu sau brun negru - tratament cu chinină,
sau acid salicilic;
- portocaliu-tratament cu sulfamide;
- rezenţa sângelui în urină - roşu deschis, roşu-închis sau
roşu-brun. Uneori, în caz de hematurie, urina este tulbure
asemănătoare cu spălătura de carne;
- hematuria reprezintă prezenţa sângelui în urină:
- hematuria macroscopică in cazul prezentei > 0,5 ml
sange/litru de urina; determina aparitia urinei de culoare rosie
sau bruna;
- hematuria microscopică este decelabilă numai prin
metode de laborator.
Provenienţa hematuriei o stabilim prin proba celor trei pahare.
Pacientul urinează succesiv în trei pahare conice:
- în primul pahar câteva picături;
- în al doilea pahar partea consistentă a micţiunii;
- în al treilea pahar ultimele picături de urină;
Când hematuria apare în primul pahar înseamnă că este de
origine uretrală hematuria iniţială.
Dacă hematuria apare în ultimul pahar este de origine

vezicala = hematurie terminală; dacă hematuria apare în cele
trei pahare este de origine renală = hematurie totală;
Orice hematurie abundentă este totală, putând fi cauzată de

afecţiuni renale (litiaza, cancer, etc.), vezicală (litiază, tumori,
etc.), prostatică (adenom, cancer, etc.), ureterala (uretrite),
traumatisme sau cauze extrarenal (sindroame hemoragice,
etc.).
- miros aromatic de fructe coapte sau de cloroform, datorită

acetonei în stările însoţite de acidoză ca in diabet zaharat ;
- miros putred în infecţii cu germeni microbieni anaerobi;
- miros amoniacal imediat după evacuare în fermenţia alcalină
intravezicală a urinei;
- miros caracteristic alimentelor şi medicamentelor ingerate.
- urina în contact prelungit cu aerul şi datorită fermentaţiei

amoniacale devine alcalină; reacţia alcalină şi hiperacidă
favorizează precipitarea substanţelor dizolvate în urină şi
formarea de calculi în căile urinare.
- puroi sau microbi;

- mucozităţi şi săruri minerale;
- eliminarea de calculi.
Piuria- reprezintă prezenţa puroiului în urină.
-examenul microscopic pune în evidenţă prezenţa unor
leucocite polinucleare alterate sau nu, iar macroscopic urina
prezintă aspect tulbure;
-piuria este determinată de leziuni ale aparatului urinar, şi
pentru a preciza originea se poate recurge la proba celor trei
pahare;
- urina prezintă densitate mică în poliurie şi densitate mare în

oligurie;
- densitatea urinei creşte în stările febrile (din cauza eliminării
substanţelor de dezasimilaţie din arderile mai intense), diabet
zaharat;
- densitatea urinei scade când rinichiul pierde capacitatea de

concentrare= hipostenurie ca în cazul bolilor renale cronice;
- fixarea densităţii scăzute la 1010 se numeşte izostenurie.
- albuminuria- prezenţa albuminelor în urină;

- proteinurie- prezenta proteinelor in urina;
- glicozuria- prezenţa glucozei în urină.
Edeme '- acumularea de lichid seros în ţesuturi,

manifestat prin creşterea în volum a regiunii edemaţiate,
ştergerea cutelor naturale, pierderea elasticităţii ţesutului
edemaţiat, cu păstrarea urmelor presiunii digitale
(semnul „godeului"); pielea este palidă, lucioasă şi străvezie;
- edem generalizat, mai accentuat matinal la nivelul
feţei, care înspre seară coboară la nivelul memebrelor inferioare:
retromaleolar. Este moale, alb, pufos, nedureros, bilateral.
- anasarca- acumulare de lichid in cavitatile seroase ale
organismului si in spatiile limfatice tisulare
Durerea lombară
Nu este caracteristică bolilor renale putând apărea şi în
suferinţe ale coloanei vertebrale, biliopatii, pancreatopatii,
afecţiuni ginecologice (uter retroversat).
a) Difuză permanentă
- percepută sub formă de jenă, discomfort;
- are tendinţa de iradiere spre flancurile abdomenului;
- se accentuează în ortostatism şi trepidaţii;
- diminuă în clinostatism.
Poate fi:
- bilaterală- caracterizează bolile ce afectează simultan ambii
rinichi = nefropatii medicale (glomerule acute, cronice, rinichi
polichistic).
- unilaterală – caracterizează nefropatii chirurgicale (litiază,
hidronefroză, pionefroză, tuberculoză, calcul renal, ptoză
renală, abces perirenal).
b) Colicativă
Este în majoritatea cazurilor unilaterală.
Cauze - apare prin migrarea pe ureter :
- calculilor (litiază reno-ureterală);
- cheagurilor de sânge (hematurii);
- fragmente de cazeum (tuberculoză);
- fragmente tumorale (cancer renal).
Durerea hipogastrică
- simptom al sindromului cistitic alături de tulburările de
micţiune (disurie, polakiurie, tenesme vezicale);
- localizare: suprapubiană; nu iradiază;
- intensitate: medie;
- caracter: jenă dureroasă, arsuri, cistalgia- durerea vezicii
urinare, permanentă, cu exacerbare micţională;
- cauze: patologia vezicii urinare- cistite acute, cronice, litiază
vezicală, tumori ale vezicii urinare, retenţie acută de
urină( cand durerea are caracter de presiune, distensie, se
accentuează la mers sau presiune locală, cedează după
sondaj vezical).
Durerea pelviperineală
- sub forma de tensiune, înţepătură;
- iradiază spre organele genitale externe;
- însoţită de tulburări micţionale.
Cauze:
-tuberculoză genitală,
-afecţiuni prostatice (prostatite, adenom periuretral, litiaze,
calculi),
-litiază uretrală.
4. Durerea la micţiune = alguria

Pe parcursul actului micţional durerea poate surveni:
- iniţial – sugerează afecţiunile uretrei posterioare sau
prostatei;
- pe tot parcursul micţiunii – micţiuni dureroase total– uretrita
gonocică, polipi uretrali;
- terminal – tensiune dureroasă la sfârşitul micţiunii (boli
vezicale) – tenesme vezicale, deoarece se acompaniază de
micţiune imperioasă, polakiurie şi senzaţia de golire
incompletă a vezicii urinare.
Sete intensă - nevoia imperioasa de a bea apă din pricina

deshidratării tesuturilor organismului.
Greţuri şi vărsături
- retenţia acută de urină – cauze obstructive (intrinseci,

extrinseci);
- obstrucţie uretrală (adenom de prostată, stricturi şi
calculi uretrali, tumori de vecinătate, cistorectocel);
- tulburările reflexului sau actului micţional;
- vezica neurogenă (disectazia colului vezical, areflexia
detrusorului, leziuni medulare).
– spasme vezicale;
– anomalii ale cailor urinare;
– anxietate;
– afectiuni ale mucoasei uretrale;
– calculi inclavati in uretra;
– hipertrofia prostatei , la barbat;
– stres;
– intoxicatii alimentare si medicamentoase;
– lipsa cunoasterii de sine , a celorlalti.
-infectii urinare;
– traumatisme ale maduvei;
– pierderea starii de constienta;

– deteriorare a activitatii sfincterelor;
– cresterea presiunii abdominale;

– leziuni obstreticale;
– leziuni ale sistemului nervos central.
adenom de prostata
accidente vascularei cerebrale sau alte afecţiuni cerebrale

leziuni medulare;
– sfârşitul accesului de epilepsie;
– afecţiuni neurologice;
– slăbirea funcţiunii sfincterului;
– traumatisme.
infectii intestinale;
- traumatisme ale maduvei;
- pierderea starii de constienta;
- deteriorare a activitatii sfincterelor;
- cresterea presiunii abdominale;

- leziuni obstreticale;
- leziuni ale SNC.
lipsa de educaţie a senzaţiei de defecare;
- regim alimentar necorespunzător menţinut timp îndelungat;
- dezechilibru endocrin;
- lipsa activităţilor recreative sau a exerciţiilor fizice;

- profesiuni sedentare.
Aceste modificari de orar pot constitui factori premergatori
pentru constipatia habituala.
in constipaţie, cantitatea materiilor fecale este redusă;

• in dizenterie scaunele reduse caracteristic (chiar 10-15 g)
sunt însoţite de tenesme şi durere;
• cantitatea scaunului creşte în: afecţiunile pancreasului,
afecţiunile colonului - diaree gastrogene de natură
aclorhidrică;
- cantitatea scaunului până la câteva Kg este întâlnită în
anomalii de dezvoltare ale colonului.
- cauze de natură funcţională = paralizia musculaturii pereţilor
intestinali (peristaltismul este abolit) sau spasmul pereţilor
intestinali (puternice contracţii intestinale); în aceste cazuri
avem de-a face cu „ileusul dinamic";
- cauze mecanice = ocluzii, strangulaţii, obstrucţii intestinale,

etc.- „ileus mecanic";
Fizice:
- exacerbarea peristaltismului intestinal;
- creşterea secreţiei intestinale;
- scăderea resorbţiei;
- greşeli alimentare;
- modificarea/ alterarea mucoasei intestinale;
- afectiuni nervoase;
- conţinut intestinal cu efect excitant (chimic sau mecanic);
- infecţii bacteriene ale tractului digestiv datorită contaminării

alimentelor sau a apei potabile cu tulpini cum ar fi:
Campylobacter, Salmonella, Shigella si Escherichia coli;
- infecţii virale: multe virusuri sunt cauzatoare de diaree:
cytomegalovirus, herpes simplex virus şi virusul hepatitei.
Virusul cel mai frecvent implicat în producerea diareii este
rotavirusul (virus cu ARN din familia Rellviridae, responsabil
de gastroenterite infecţioase benigne la copii);
- intoleranţa alimentară; un exemplu frecvent de intoleranţă

alimentară este cea la lactoză, un element glucidic din lapte;
- infestarea cu paraziţi – microorganisme ce pot contamina

apa şi alimentele, infestând astfel şi tractul digestiv (exemplu:
Giardia lamblia, Entamoeba histolytica si Cryptosporidium);
- reacţii adverse apărute la diferite medicamente, cum ar fi:

antibioticele, antihipertensivele, medicamentele antiacide ce
conţin magneziu;
- afecţiuni intestinale inflamatorii, ca de exemplu colonul
iritabil şi alte afecţiuni ce perturbă funcţionalitatea normală a
intestinului etc.;
- intervenţiile chirurgicale la nivelul stomacului, colecistului,
colonului – intervenţii ce pot induce tulburări în digestia
alimentară;
- cauze necunoscute provocatoare de diaree (investigaţiile
prea elaborate de multe ori nu îşi au rostul atâta timp cât
afecţiunea este autolimitantă).
Psihologice:
- stres, anxietate, situatia de criza.
Sociologice:
- apa poluata; alimente depreciate;
Lipsa de cunostinte: insuficienta cunoastere de sine si a

mediului inconjurator.
Fizice:
- carenţă de lichide;
- reţinerea frecventă a nevoii naturale de defecare;
„amânarea" defecaţiei voluntar creează o adaptare în sensul
unei presiuni tot mai mari necesare pentru declanşarea
defecaţiei;
- obişnuinţa cu laxativele care nu mai au efect;
- igiena alimentara defectuoasa: dieta saraca in fibre; mesele

"pe fugă" sau suprimarea micului dejun pot avea efecte
nefavorabile asupra reflexului gastro-colic;
- imobilizare;
- deficienţa funcţională a intestinului, a vezicii biliare;
- tonus insuficient al muşchilor abdominali;
- medicaţie: opiacee, analgezice în special, dar şi antiacide,

antispastice, antidepresive, antiparkinsoniene, antiepileptice,
antihipertensive (atenolol, nifedipină, losartan),
tuberculostatice (izoniazidă), unele antibiotice, diuretice,
substanţe de contrast (sulfatul de bariu), laxative în exces;
- boli organice care induc constipaţia pe cale hormonală,

nervoasă, psihică (hipotiroidism, diabet, hiperparatiroidism,
boală parkinson, depresie), dar şi elemente compresive
(tumori); boli gastrointestinale: intestin iritabil, diverticuloza;
boli anale: hemoroizi, fisuri anale.
- varsta: la vârstnici este relativ frecventă constipaţia

idiopatică, posibil explicată prin modificările de motilitate, de
secreţie, imune şi de floră intestinală, ce apar odată cu
înaintarea în vârstă, precum şi prin scăderea reflexului
defecaţiei.
Psihologice:
• stres, Parkinson, depresie.
Sociologice:
- schimbarea modului de viata;
- orar inadecvat de lucru;
- esec sau conflict de rol.

Lipsa de cunostinte: insuficienta cunoastere de sine si a
mediului inconjurator.
Ereditatea (un istoric familial cu menstruații absente);
Afecțiuni genetice care pot influența funcționarea normală a
ovarelor (sindromul Turner, sindromul de insensibilitate
androgenă, defecte Mülleriane - o malformație a organelor
reproductive).
O afecțiune ginecologică;
Stres;
O problemă serioasă de sănătate;
Un indice de masă corporală foarte scăzut, sub 19.

Administrarea de contraceptive
Sindromul ovarelor polichistice - care duce la creșterea continuă a
nivelului de hormoni și la absența fluctuațiilor care apar în mod
normal în timpul menstruației;
Dereglări ale glandei tiroide - hipotiroidismul (tiroidă subactivă) și hipertiroidismul (tiroidă hiperactivă) pot cauza dereglări al
Menopauză prematură - uneori, ovarele pot înceta să mai

elibereze ovule încă din jurul vârstei de 40 de ani, ceea ce
înseamnă că menstruația se va opri mai devreme decât în mod
normal;
Afecțiuni ale glandei pituitare - o tumoare benignă (necanceroasă)
la nivelul glandei pituitare poate afecta reglarea hormonală din
timpul menstruației.
probleme la nivelul organelor reproductive, precum leziuni ale
uterului, lipsa unui organ sexual (uter, cervix sau vagin) sau
anomalii structurale ale vaginului.
o parte a mușchiului uterului își pierde pentru scurt timp aportul de
oxigen, apare durerea.
endometrioza:
adenomioza
boala inflamatorie pelvină (BIP)
fibroamele
diferite malformații congenitale ale uterului și trompelor uterine.
Infectii cervicale (cervicita) si uterine (endometrita);
Neoplasme: displazia cervicala, endometrioza, leiomiom

submucos (fibroamele uterine submucoase), tumori ovariene
cu celule canceroase producatoare de estrogen;
Afectiuni hipofizare sau ale glandelor suprarenale care

determina dezechilibre hormonale;
Afectiuni sistemice: boli hepatice si tiroidiene, tulburari de
coagulare (boala Von Willebrand), sepsis;
Administrarea de contraceptive orale, terapiei hormonale de
substitutie, tratamentelor anticoagulante sau montarea
dispozitivelor intrauterine contraceptive;
dezechilibru hormonal
afectiune a tiroidei
Disfunctia ovarelor. Lipsa ovulatiei (anovulatie)

Fibrom uterin, tumorile benigne (necanceroase)
Polipii. Cresteri mici, benigne, pe mucoasa uterului (polipi uterini)
Adenomioza. Aceasta afectiune apare atunci cand glandele din

endometru devin incorporate in muschiul uterin,
Dispozitiv intrauterin (DIU)
Complicatii ale sarcinii. (avort spontan. )

Cancer. Cancerul uterin si cancerul de col uterin
boala von Willebrand,
Tulburari de sangerare mostenite.
medicamente antiinflamatorii, medicamente hormonale precum
estrogenul si progestinele si anticoagulante,
bolile hepatice sau renale
Menarhe si perimenopauza
Schimbari ale stilului de viata
Exercitiu intens
A fi supraponderal
contraceptive hormonale
Anticoagulantele ca aspirina;
Tratamente pentru epilepsie;
Medicamente anti-anxietate sau antipsihotice;
Insuficienta ovariana primara;
Boala inflamatorie pelviana;

Sindromul ovarian polichistic (SOP);
Hiperprolactinemie (niveluri crescute de prolactina in sange);
Prolactinoame (adenoame pe glanda pituitara);
Tumori secretoare de hormoni;
Tulburari tiroidiene;
Obstructii ale uterului, colului uterin si/sau vaginului;
Utilizarea steroizilor anabolizanti;
Boala Graves;
Sindromul Prader-Willi;
Diabet de tip 1 si tip 2 necontrolat.
• stres fizic si emotional;
• insuficienta luteala sau productie insuficienta de progesteron a a

doua jumatate a ciclului menstrual;
• formatiuni chistice ovariene;

• endometrioza pelvina ( endometrioza ovariana);
• infectii genitale ;
• formatiuni tumorale ovariene;
• disfunctii la nivel hipofizoovarian.
mucoasa uterina nu se dezvolta adecvat
Perimenopauza
Sarcina
Alaptarea
Pubertate
sindromul ovarului polichistic;
boala tiroidiana;
grasime corporala insuficienta;
tulburari de alimentatie;
activitate fizica foarte intensa;
nivel ridicat de stres prelungit;
absenta ovulatiei;
contraceptive – utilizarea pe termen lung a pilulelor contraceptive
orale;
anemia nutritionala;
sindromul Asherman
tulburarile ficatului, rinichilor, glandei tiroide, glandelor
pituitare sau suprarenale
utilizarea prelungita a dispozitivelor intrauterine
activitatea fizica intensa
Excesul de grasime corporala
Tulburarile de alimentatie
afectiune a tiroidei
Disfunctia ovarelor. Lipsa ovulatiei (anovulatie)
Fibrom uterin, tumorile benigne (necanceroase)
Polipii. Cresteri mici, benigne, pe mucoasa uterului (polipi uterini)
Adenomioza. Aceasta afectiune apare atunci cand glandele din

endometru devin incorporate in muschiul uterin,
Dispozitiv intrauterin (DIU)
Complicatii ale sarcinii. (avort spontan. )

Cancer. Cancerul uterin si cancerul de col uterin
boala von Willebrand,
Tulburari de sangerare mostenite.
medicamente antiinflamatorii, medicamente hormonale precum
estrogenul si progestinele si anticoagulante,
bolile hepatice sau renale
Funcționarea normală a sistemului reproducător (este
vorba despre leucoreea fiziologică)
• Administrarea de anticoncepționale (acestea pot conduce

la o creștere a cantității de leucoree)
• Sarcină (leucoreea în loc de sângerare menstruală poate
fi un prim semn al prezenței sarcinii. De obicei, ea este mai

cremoasă și mai consistentă decât leucoreea obișnuită)
• Utilizarea de antibiotice sau de medicamente
• O infecție după o intervenție chirurgicală în zona pelviană

• O infecție cu transmitere sexuală
• O infecție bacteriană (vaginoza bacteriană) sau
fungică (candidoză)
• Boala inflamatorie pelvină
• Prezența diabetului
• O vaginită (iritație în interiorul sau în exteriorul vaginului)
• Atrofierea vaginală (prezentă la menopauză)
• Prezența unui cancer cervical
• Utilizarea unor produse necorespunzătoare igienei intime
(cum ar fi săpunurile și gelurile de duș obișnuite)
• Administrarea de anticoncepționale
• Sarcină
• Utilizarea de antibiotice sau de medicamente

• O infecție după o intervenție chirurgicală în zona pelviană
• O infecție cu transmitere sexuală
• O infecție bacteriană (vaginoza bacteriană) sau

fungică (candidoză)
• Boala inflamatorie pelvină
• Prezența diabetului
• O vaginită (iritație în interiorul sau în exteriorul vaginului)
• Atrofierea vaginală (prezentă la menopauză)
• Prezența unui cancer cervical
• Utilizarea unor produse necorespunzătoare igienei intime
boala Basedow
alcoolism cronic,
rahitism,
SIDA,
tulburări preclimax
micoze şi infecţii
intoxicaţii alimentare sau boli infecţioase acute;
stenoza pilorică
graviditate, tabes, boli psihice
la alcoolici şi gravide
traume psihice, depresie
ulcer, cancer gastric complicat cu stenoză pilorică

hiperclorhidrie;
refluxul conţinutului intestinal în stomac
fermentaţie stomacală
gastrite
cancer gastric
gravide
la , etilici ca vărsături matinale;
colecistopatii;
ocluzie intestinala
gastrita flegmonoasă
abces al organelor
boli ale stomacului
vărsături biliare
ocluzii intestinale
hematemeză
hemoragii digestive
cancer gastric
hemoptizie
tuberculoza pulmonară
pneumonie pneumococica
sângele stagnează în plămâni

cancerul pulmonar
edemul pulmonar acut
supuratii pulmonare
inflamaţia bronşică şi în astmul bronşic
infarctul pulmonar
dilataţia bronşică, caverme tuberculoase
gangrena pulmonară
supuraţii pulmonare
bronşita acută şi astm bronşic;
supuraţia bronhopulmonara, abces pulmonar
infecţii ale căilor aeriene , bronsita
abcese pulmonare.
astmul bronşic;
caverne pulmonare;
astmul bronşic, inflamaţia bronhiilor

supuraţiile pulmonare
edemul pulmonar
difteria laringiană
edemul pulmonar, cancer pulmonar, infarct pulmonar.
https://www.youtube.com/watch?v=axH9W9DXr7Y
https://www.youtube.com/watch?v=spHG0SjOVdA
https://www.youtube.com/watch?v=OTWWQaS59FU
https://www.youtube.com/watch?v=Q_Ap-pDet3Y
https://www.youtube.com/watch?v=KWAJ_oSQcj8
https://www.youtube.com/watch?v=5HQttwENGj8
https://www.youtube.com/watch?v=j3d4gWHRhZU
https://www.youtube.com/watch?v=5rA6K6cdk2M
https://www.youtube.com/watch?v=VSBu3LqR9yo
https://www.youtube.com/watch?v=C771WUJyiCg
https://www.youtube.com/watch?v=n8kmsN0em90
https://www.youtube.com/watch?v=VSBu3LqR9yo
https://www.youtube.com/watch?v=wUX1MLsdfxE
https://www.youtube.com/watch?v=oB7B7eim5oI
https://www.youtube.com/watch?v=cCoZ8TjsQ-A
https://www.youtube.com/watch?v=hWDilZYKy-M
https://www.youtube.com/watch?v=7atMffHWi8Q
https://www.youtube.com/watch?v=Gmrt8vRTY90
https://www.youtube.com/watch?v=2909gsWbSZ4
https://www.youtube.com/watch?v=pHSXbnfLEbM
https://www.youtube.com/watch?v=8BuOYsZI8eQ
https://www.youtube.com/watch?v=8BuOYsZI8eQ
https://www.youtube.com/watch?v=3OSLh8XMj_s
https://www.youtube.com/watch?v=SYaujrdn9I8
https://www.youtube.com/watch?v=t6nITGXhMJk
https://www.youtube.com/watch?v=ikJHflflfOk
https://www.youtube.com/watch?v=f8UiNn1hLQE
https://www.youtube.com/shorts/h3-6OD4VB8w
https://www.youtube.com/shorts/DHSnRpUboxY
https://www.youtube.com/watch?v=3OSLh8XMj_s
https://www.youtube.com/watch?v=1hDCjEOk-ng
https://www.youtube.com/watch?v=ZRWO4ugleP8
https://www.youtube.com/watch?v=1hDCjEOk-ng
https://www.youtube.com/watch?v=ZRWO4ugleP8
https://www.youtube.com/watch?v=o7aW4OR8NT4
https://www.youtube.com/watch?v=v_rh01BOoSo
https://www.youtube.com/watch?v=qstDf5t-kQY
https://www.youtube.com/watch?v=GAJab0Kh8xM
https://www.youtube.com/watch?v=1Wk1T745vVI
https://www.youtube.com/watch?v=7wQJ6gakzUk
https://www.youtube.com/watch?v=SUG01lyLme4
Obiective
Pacientul sa beneficieze de confort fizic
Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi

acido-bazic
Pacientul să nu prezinte complicaţii cutanate,
respiratorii, urinare

Pacientul să aibă micţiuni spontane
Pacientul să aibă echilibrul psihic
Pacientul să prezinte tegumente şi mucoase

integre şi curate.
Pacientul să-şi recapete controlul sfincterelor.
Pacientul să fie echilibrat psihic.

Pacientul sa prezinte tegumente si
mucoase curate si intacte permanent
Pacientul sa-si recapete controlul

sfincterelor in termen de....
Pacientul sa fie echilibrat psihic permanent
pacientul sa exprime satre de confort
fizic si psihic;
pacientul sa prezinte tegumente si
mucoase integre
pacientul sa prezinte eliminari adecvate.

Pacientul să aibă tranzit intestinal în limite
fiziologice
Pacientul să aibă tegumente şi mucoase
perianale curate şi integre
Pacientul să-şi satisfacă celelalte
nevoi fundamentale

Pacientul să aibă tranzit intestinal în

limite fiziologice
Pacientul să aibă tegumente şi mucoase
perianale curate şi integre
Pacientul să-şi satisfacă celelalte nevoi
fundamentale

Pacientul să dobândească atitudini,
obiceiuri şi deprinderi noi
Pacienta să aibă o stare de bine,
de confort şi securitate
Pacienta să aibă o stare de bine psihic



Pacientul să aibă o stare de bine, de
confort fizic
Pacientul să prezinte echilibru psihic
Pacientul să nu devină sursă de infecţii
nosocomiale.
– observa si noteaza:
– cantitatea si calitatea urinei emise,
– starea de constienta a pacientului,
– functiile vitale,
– aparitia, cresterea sau diminuarea edemului;
– recolteaza si colecteaza urina;
-pregateste pacientul pentru investigatii specifice;
– urmareste bilantul ingesta- excreta;

– observa evoluţia curbei ponderale a pacientului;
recoltează urina pentru examene chimice
şi bacteriologice;
asigură igiena corporală riguroasă;
– serveşte pacientul la pat (când este cazul) cu
urinar şi bazinet;
– schimbă lenjeria de pat şi de corp ori de câte
ori este nevoie;
asigură o atmosferă caldă, răspunde prompt

şi plină de solicitudine la chemare;
– încurajează pacientul să-şi exprime
gândurile şi sentimentele în legătură cu problema
de dependenţă (comunicarea joacă un rol
foarte important);
– explica pacientului necesitatea si scopul
ingrijirilor.
– verifică prezenta globului vezical;
– încearcă stimularea evacuării, asltfel:
– introduce bazinetul cald sub bolnav;
– pune comprese calde (buiotă) pe regiunea

pubiană;
– lasă robinetul deschis să curgă apă (să fie
auzită de bolnav);
– introduce mâinile pacientului în apă caldă;
– învaţă pacientul că trebuie să existe o relaţie

între nevoile de a bea, a mânca, a face exerciţii
fizice şi a elimina, pentru a-şi stabili propriul orar
de ingestie şi eliminare;
– învaţă pacientul poziţia corectă pentru uşurarea
micţiunii şl golirea completă a vezicii;
– linişteşte pacientul şi îl încurajează să-şi
exprime sentimentele în legătură cu problema sa;
– asigură un climat cald, confortabil.
• asigurăm o ambianţă în care să fie respectată

intimitatea pacientului;
• încurajăm bolnavul să-şi exprime ceea ce simte în

legătură cu această problemă;
• arătăm simpatie, toleranţă, răbdare, răspundem

plină de solicitudine;
• iniţiem măsuri de control şi toaletă:
- supraveghem permanent pacientul pentru

funcţiile vitale: puls, tensiune arteriala, diureză
şi le notăm grafic în foaia de temperatură;
- asigurăm toaleta parţială şi generală a

pacientului;
- schimbăm lenjeria de corp şi de pat după
fiecare eliminare dacă este cazul;
- combatem apariţia tulburărilor trofice cutanate

la pacienţii cu uremie;
- recomandăm purtarea de pampers pentru
absorbţia urinei;
- recomandăm prezervativ urinar pacienţilor de
sex masculin (acestora li se poate ataşa si
punga de colectare a urinei, eliminând astfel
sondajul);
- supraveghem apariţia semnelor generale ca:

paloare, scădere în greutate, diverse hemoragii;
- combatem atitudinea pacientului şi a familiei

pentru a nu se hidrata, în ideea că acesta nu va
mai urina;
- pentru scurgerea necontrolată a urinei mai

ales la femei după naştere, dar şi în timpul
tusei, strănutului, visului sau al eforturilor fizice
initiem pacientul pentru antrenament regulat al
muschilor abdominali si bazinului.
Antrenamentul sfincterului vezicii, a musculaturii
bazinului va fi efectuat de mai multe ori pe zi
prin contractarea muşchilor şi menţinerea
contracţiei cât mai mult timp. Alt exerciţiu constă
în întreruperea jetului de urină.
• recomandăm măsuri de autoprotectie:

- recomandăm tehnici de relaxare şi
autosugestie în cazul stresului psiho-social;
- recomandăm să se evite cât mai mult carnea

şi mâncărurile condimentate deoarece urina
deosebit de acidă, irită şi mai mult vezica;
- recomandăm renunţarea la alcool, ceai,

cafea, etc.
- pentru inflamaţia vezicii urinare (cistită)
recomandăm împachetări şi comprese cu aburi
pe partea inferioară a abdomenului, băi calde
de şezut cu o durată de 30 minute şi tem
peratura apei să nu depăşească 38°C şi ceaiuri
cu proprietăţi diuretice;
- recomandăm descărcarea rinichilor cu
ajutorul alimentaţiei, prin regim sărac în pro
teine, compus mai ales din legume proaspete
consumate de preferinţă crude: dovleac crud
sau fiert, praz, pătrunjel, sucuri de zmeură,
coacăze);
- formăm deprinderi de eliminare la ore fixe
pentru pacient;
- învăţăm pacientul să adopte poziţia adecvată,

favorabilă golirii complete a vezicii;
- asigurăm cadrul de intimitate al pacientului şi

răspundem cu solicitudine, toleranţă înţelegere
la nevoile pacientului;
•aplicăm intervenţii pentru declanşarea
micţiunii:
- introducem plosca sub pacient;
- pe regiunea pubiană punem un termofor;
- lăsăm robinetul deschis să curgă apa nu în jet
şi condiţie obligatorie- să fie auzită de pacient;
- controlăm gradul de distensie al vezicii urinare

pentru a prevenii ruperea acesteia;
evacuarea urinei postsondaj se va efectua lent;
- evacuarea rapidă a urinei poate provoca
hemoragii şi/sau reacţii vegetative (colaps);
- deoarece defecaţia este însoţită de micţiune
se poate încerca printr-o clismă, excitarea şi
evacuarea vezicii urinare;
- reeducarea micţiunii prin reeducarea vezicii
paralizate cu redarea capacităţii de cumulare şi
de evacuare;
- controlăm dacă există scurgere de urină;
- controlăm dacă pacientul are micţiune
spontană sau declanşată;
- monitorizăm cantitatea, calitatea, orarul
micţiunilor;
- evaluăm perceperea de sensibilitate a
pacientului, evaluăm efortul micţional;
- recomandăm pacienţilor de sex masculin un
urinar portativ când nu se realizează o
continenţă perfectă;
- evităm distensia vezicală prin asigurarea unei
diureze corespunzătoare;
- eliminăm posibilitatea infecţiilor urinare prin
evacuarea completă şi dezinfecţia vezicii
urinare (se poate efectua antibiogramă);
evacuarea completă este foarte importantă
deoarece rezidul întreţine infecţia şi favorizează
rezistenţa la antibiotice.
- asistenta schimba lenjeria de pat si de corp

dupa fiecare eliminare a pacientului;
- asigura igiena riguroasa a tegumentelor si

mucoaselor dupa fiecare mictiune si defecatie;
- aplica o crema protectoare la nivelul

tegumentului si mucoasei;
- schimba pozitia pacientuli in pat la interval
de 2 h;
- aplica colaci de cauciuc si de vata in zonele
predispuse aparitiei escarelor;
- efectueaza masaj bland zonelor de risc;
- aplica pampers corespunzator varstei.
- asistenta asigura aport hidric in functie de

bilantul hidric;
- stabileste un orar al eliminarilor;
- ii formeaza pacientului deprinderi de
eliminare la ore fixe, la inceput la un interval mai
scurt , iar pe masura ce se obtine controlul
sfincterelor , intervalul se va mari;
- invata pacientul exercitii de intarire a
musculaturii perianale prin contractarea
acesteia.
- asigura intimitatea pacientului;

- incurajeaza pacientul sa se exprime in
legatura cu problema sa;
- arata simpatie , toleranta , rabdare
pacientului;
Evaluăm tulburările în eliminarea de fecale:
·observăm, notăm cu mare atenţie şi anunţăm

medicul pentru dejecţiile anormale si delimităm
caracterul durerilor intestinale, tenesmelor;
·supraveghem apariţia durerilor înainte, în
timpul sau după evacuarea scaunelor;
·observăm dacă aceste dureri au încetat după
evacuare.
păstrăm pentru vizită scaunele suspecte sau
care prezintă modificări patologice;
·scaunele copilului mic sunt păstrate împreună
cu scutecele/ pampersul;
·recoltăm timp de 3-4 zile probe de scaun ale
pacientului pentru suspiciune parazitară;
·evaluăm cantitativ forma, culoarea, mirosul,

aspectul, consistenţa materiilor fecale;
si înregistrăm cu fidelitate frecvenţa scaunelor;
·educăm pacientul pentru evacuare ritmică la

aceeaşi oră a zilei;
·efectuăm masaj abdominal pacientului;
·educăm şi asigurăm pacientului poziţia pe
closet cât mai fiziologică;
·respectăm obişnuinţele individuale ale
pacientului;
·urmărim apariţia zilnică sau la două zile, la
aceeaşi oră, a scaunelor;
· administrăm frecvent apă în cantităţi mici;
· când pacientul se poate mobiliza îi asigurăm
poziţia pe WC cât mai fiziologică;
·avem în vedere obişnuinţele individuale;
· urmărim cantitatea, aspectul, calitatea bolului

fecal;
· urmărim apariţia zilnică sau la două zile la
aceeaşi oră a scaunelor;
· declanşăm eliminarea bolului fecal după
dejun;
· efectuam masaj abdominal;
· pentru constipaţie regimul alimentar va fi
constituit din celuloză şi lichide;
efectuăm exerciţii pentru reeducarea rectului
în realizarea unei continue evacuări ritmice, în
mod obligatoriu toaleta pacientului va fi efecuată

ori de câte ori este nevoie pentru ca acesta să aibe
tegumentele şi mucoasele integre şi curate.
- recunoaşte diferenţa între diaree benignă
trecătoare şi diaree cronică;
- pregăteşte bolnavul pentru examinări
endoscopice;
- alimentaţia este hidrică, în primele 24-48 ore;
- asistenta serveşte pacientul cu ceai neîndulcit

(mentă, coarne, muşeţel) supă de morcov,
zeamă de orez;
- treptat, introduce mici cantităţi de carne slabă,
fiartă, brânză de vaci, pâine albă prăjită, supe
strecurate, din legume;
- după 4-5 zile, trece la o alimentaţie mai
completă;
- recomandă pacientului şi îi reduce provizoriu
alimentele bogate în proteine, legumele şi
fructele crude;
- educă pacientul pentru a nu consuma legume

şi fructe la aceeaşi masă;
- merele rase reglează funcţia intestinală şi
absorb toxinele din peretele intestinal;
- recomandă consumul de banane, morcovi,

gutui, pentru vindecarea diareii;
- curăţă şi usucă regiunea anală, după fiecare

scaun;
- aplică creme protectoare;
- efectueaza toaleta anusului de mai multe ori

pe zi şi dezinfectează cu acid boric 2-3%.
- asigura lenjerie curata si uscata.
- asigura lenjerie curata si uscata.
- asigură repaus la pat, când starea generală

este alterată;
- menţine constantă temperatura corporală

(au loc pierderi de energie);
- încălzeşte pacientul cu termofoare, pături,

perne electrice in caz de frison;
- protejează patul cu aleza şi muşama;
- serveşte pacientul cu bazinet.
- hidratează pacientul pe cale orală, urmărind

înlocuirea pierderilor de apă şi electroliţi;
-monitorizează funcţiile vitale şi vegetative şi le
notează în foaia de observaţie;
- calculează cantitatea de lichide ingerate şi
perfuzate şi pe cea eliminată;
- dă dovadă de înţelegere şi răbdare, menajând

pudoarea pacientului;
- îl linişteşte şi îl încurajează să-şi exprime
emoţiile şi sentimentele în legătură cu starea
sa;
- pregateste psihic pacientul inaintea oricarei
tehnici de nursing sau investigatii.
- determină pacientul să îngere o cantitate

suficientă de lichide;
- recomandă alimente bogate în reziduuri;
- stabileşte, împreună cu pacientul, un orar

regulat de eliminare, în funcţie de activităţile
sale;
- determină pacientul să facă exerciţii fizice
cu regularitate;
- urmăreşte şi notează în foaia de observaţie

consistenţa şi frecvenţa scaunelor;
- curăţă şi usucă regiunea anală, după fiecare

scaun;
- aplică creme protectoare;
- educa pacientul pentru toaleta anusului dupa

defecatie.
- asigură repaus la pat, când starea generală

este alterată;
- menţine constantă temperatura corporală

(au loc pierderi de energie);
- încălzeşte pacientul cu termofoare, pături,

perne electrice;
- protejează patul cu aleza şi muşama;
- serveşte pacientul cu bazinet;
- determina pacientul sa se hidrateze

corespunzator;
- urmăreste înlocuirea pierderilor de apă şi
electroliţi;
- recoltează probe biologice pentru laborator;
- monitorizează funcţiile vitale şi vegetative şi le
notează în foaia de observaţie;
- calculează bilantul ingesta-excreta.
- dă dovadă de înţelegere şi răbdare, menajând

pudoarea pacientului;
- îl linişteşte şi îl încurajează să-şi exprime
emoţiile şi sentimentele în legătură cu starea
sa;
- solicitam şi educăm pacientul pentru a mânca

încet, mesteca bine, favorizând astfel formarea
bolului alimentar;
- educăm pacientul pentru consumul
alimentaţiei bogată în fibre şi predominant
alcalina;
- educăm pacientul să consume dimineaţa şi

între mese legume crude, fructe proaspete sau
sucuri de morcovi, portocale, piersici, struguri;
- educăm pacientul ca la apariţia nevoii de

defecaţie să nu amâne mersul la toaletă;
- recomandăm pacienţilor sedentari în scopul
stimulării organelor interne să efectueze
exerciţii fizice complete;
- recomandăm şi efectuăm cu pacientul în caz

de constipaţie spastică exerciţii de relaxare;
- efectuăm pacientului pe zona inferioară a

abdomenului masaje prin frământare sau
malaxare;
- incurajăm sau educăm pacientul pentru
consumul de ceaiuri laxative (cruşin);
- sfătuim pacientul să meargă în fiecare zi la
aceeaşi oră la toaletă pentru reeducarea
reflexului de defecaţie;educam pacientul pentru
a înceta administrarea de laxative după ce a
fost rezolvată constipatia.
- asigură repausul la pat;

- efectuează spălaturi vaginale cu soluţii
antiseptice (după ce s-a recoltat secreţie
vaginală pentru examen bacteriologic şi
citologic);
- aplică pansament absorbant şi îl fixează în
„T";
- schimbă pansamentul des;
- învaţă pacienta tehnici de relaxare;
- protejează patul cu muşama şi aleza, la
nevoie;
- linişteşte pacienta în legătură cu problema sa;
- îi explică scopul intervenţiilor (examen genital,

examenul secreţiei vaginale, examinări
radiologice si ecografice);

citologic);
„T";
nevoie;


citologic);
„T";

nevoie;


citologic);
„T";
nevoie;


citologic);
„T";
nevoie;


citologic);
„T";
nevoie;


citologic);
„T";
nevoie;


citologic);
„T";
nevoie;


citologic);
„T";
nevoie;

citologic);
„T";
nevoie;

ajută sau menţine tegumentele pacientului

curate şi uscate;
- spală tegumentele ori de câte ori este
necesar;
- schimbă lenjeria de pat şi de corp;
- învaţă pacientul să poarte şosete din bumbac
(absorbante) şi să le schimbe frecvent;
- menţine igiena riguroasă a plicilor şi a spaţiilor

interdigitale;
- asigură îmbrăcăminte uşoară şi comodă.
- cu tact şi cu blândeţe, va solicita pacientului

să se spele;
- îl încurajează să-şi exprime sentimentele în
legătură cu problema de dependenţă.
Delimitam simptomele premergătoare:
• supraveghem pacientul atunci când prezintă

simptomele premergătoare vărsăturilor:greaţă,
vertij, salivaţie abundentă, dureri de cap,
tahicardie, transpiraţii reci, disconfort, stare
generală alterată
•în aceste cazuri pregătim de urgenţă tăviţă

renală, vas colector, muşama, aleza,
prosop,pahar cu apă;
•îndepărtăm proteza dentară acolo unde este
cazul;
• delimităm vărsăturile provocate sau precedate
de accese de tuse, ca de exemplu în tusea
convulsivă.
Asiguram măsuri de control şi toaleta
pacientului:
• poziţionăm pacientul şezând, semişezând sau
decubit lateral cu capul uşor ridicat pentru a
împiedica aspirarea vărsăturilor;
• susţinem capul pacientului cu o mână pe
frunte şi vasul de colectare;
• educăm pacientul pentru a nu căuta să-şi
oprească vărsăturile;
• efectuăm toaleta pacientului: bucală, parţială
sau totală după necesităţi;
• oferim pacientului apă pentru clătirea gurii
după vărsături;
• in cazul unei intoxicaţii alimentare oferim multe
lichide pentru a stimula vărsatura pentru a
curăţa astfel stomacul;
• asigurăm pacientului regim alimentar de

cruţare a stomacului (ceaiuri de muşeţel fără
zahăr);
• reluăm alimentaţia pacientului treptat

începând cu hrană lichidă (supe);
• educăm pacientul şi aplicăm comprese
umezite sau cataplasme calde pe regiunea
abdominală;
• nu administrăm pacientului cu vărsături,
medicamente pe cale orală;
•conţinutul stomacal poate fi aspirat în căile

respiratorii obstruându-le. In acest caz aspirăm
conţinutul stomacal; resturile alimentare irită
mucoasele respiratorii care sunt invadate de
floră patogenă apărând bronhopneumonia;
• observăm frecvenţa vărsăturilor şi

periodicitatea acestora, notându-le în foaia de
temperatură;
• determinăm volumetric cantitatea vărsăturilor
pe 24 h şi orarul acestora;
• apreciem conţinutul, culoarea, mirosul şi forţa
de proiecţie a vărsăturilor;
• captăm fiecare vărsătură în vas separat.
Intervenţii post-vărsătură:
•observăm şi calmăm simptomele ce pot însoţi

vărsătura: durerea abdominală, pierderea
echilibrului, deshidratarea;
•comunicăm de urgenţă medicului apariţia
vărsăturilor sanguinolente;
•liniştim din punct de vedere psihic pacientul

care acuză ameţeli, vertij, sete accentuată şi il
educăm pentru conduită post-vărsătură;
•transportăm la laborator pentru investigaţii
vărsătura pacientului;
•notăm fiecare vărsătură cu un cerc, data şi ora
când s-a produs:
-cu culoare albastră văsăturile alimentare
-cu culoare verde vărsăturile bilioase
-cu culoare roşie vărsăturile
sanguinolente
•monitorizăm funcţiile vitale, vegetative ale
pacientului şi comunicăm de urgenţa medicului
eventualele modificări.
Menţinem măsuri de ordin general:

·urmărim, supraveghem şi delimităm caracterul
expectoraţiei;
·calmăm pacientul şi îl poziţionăm în postura
care permite expectoraţia cu mai multă
facilitate;
·luăm măsuri pentru respectarea unei asepsii
riguroase deoarece expectoraţia reprezintă un
pericol de contaminare prin componentele sale
patologice;
·interzicem pacientului:
- să fumeze, să servească masa fără igiena
mâinilor în prealabil;
- să împrumute vesela celorlalţi pacienţi, să
expectoreze oriunde şi oricum etc.
Educăm pacientul:
· pentru expulzarea colecţiei prin tuse;
· pentru a evita expulzarea brutală şi
necontrolata a secreţiilor;
· în special copii sau femeile, pentru
expectoraţie deoarece de obicei, ei nu ştiu să
expectoreze şi îşi înghit secreţiile eliminate prin
tuse;
· educăm pacientul ca după fiecare expectoraţie
să-şi efectueze toaleta;
·la nevoie menţinem igiena bucală a pacientului
prin ştergere cu comprese sau tampoane de
vată;
·utilizăm soluţii dezinfectante şi mănuşi;
·evaluăm volumetric expectoraţia în pahare
gradate;
·comunicăm medicului: cantitatea, consistenţa,
culoarea, mirosul sputei;
·colectăm sputa pentru analize de laborator;
·provocăm tusea artificială a pacientului pentru

dezobstruarea căilor aeriene prin următoarea
manevră:
· aşezăm pacientul în poziţie semişezândă;
· comprimăm brusc şi repetativ ventral baza
toracelui pacientului după inspiraţie forţată;
· în paralel rugăm pacientul să efectueze un

efort de tuse;
· această manevră poate fi efectuată în
anumite cazuri, cu pacientul aflat în poziţie
sezândâ;
· atenţie la afecţiune şi traumatisme toracice,

craniene sau fracturi de coloană vertebrală.
administreaza medicatia recomandata de

medic si urmareste efectul acesteia;
corectează dezechilibrul hidric, prin hidratarea

sau reducerea aportului de lichide şi electroliţi, în
funcţie de ionograma serică şi urinară si
dezechilibrul acido-bazic, în funcţie de rezerva
alcalină, la indicaţia medicului;
administrează antiseptice urinare, sulfamide,
antibiotice, conform antibiogramei, la indicaţia

medicului;
efectuează sondaj vezical pentru eliminarea
urinei la indicaţia medicului.
• administrăm medicaţie simptomatică la

indicaţia medicului;
in caz de nereusita se evacueaza urina prin

cateterism vezical efectuat în condiţii riguros
sterile (la indicaţia medicului);
Metode utilizate:
Sondajul repetat:
· folosim sonde Folley număr 14-16-18;

·sonda se schimbă în primele două săptămâni de 2
ori pe săptămână apoi o dată pe săptămână;
·sondajul repetat împiedică apariţia afecţiunilor ca:

uretrite, litiază vezicală;
·sondajul repetat oferă posibilitatea reeducării
micţionale timpurii;
· sondajele repetate sunt recomandate numai timp

de 3-4 săptămâni.
Sondajul A'demeure:
· este recomandat a fi utilizat de la bun început;
· poate provoca stază şi hipercalciuria de imobilizare;
· metoda în sine este infectantă;

· sondajul se efectuează o dată la 4-5 zile;
· menţinem diureză abundentă şi imobilizarea

pacientului;
· prin stimulare electrică sau medicamentoasă se

facilitează drenajul urinar.
· la apariţia scurgerii urinei în jurul sondei trecem la

sondaj repetat;
· prevenim complicaţiile urinare prin menţinerea unei
urini sterile cu un pH acid;
administreaza medicatia prescrisa de medic.
administrăm medicaţia prescrisă pentru
calmarea durerilor intestinale şi tenesmelor;

captăm materiile fecale pentru examenle de
laborator solicitate de medic;
in constipatie, la indicaţia medicului vom
administra laxative sau efectuăm clisma evacuatoare;
la indicaţia medicului vom administra
antimicrobiene, fermenţi digestivi;

administrăm medicaţia prescrisă pentru
regenerarea florei intestinale , simptomatice,
spasmolitice, antimicrobiene, fermenţi digestivi,
sedative.
hidratează pacientul prin perfuzii, urmărind
înlocuirea pierderilor de apă şi electroliţi;
recoltează sânge pentru hemocultură şi scaun,
pentru coprocultură;
- efectuează, la nevoie, clismă evacuatoare simplă

sau uleioasă;
- administrează, la indicaţie, laxative;
calmează durerea cu antialgice.
- îi administrează medicaţie sedativă la indicaţia
medicului.
medicului.

medicului.
medicului.

medicului.

medicului.
medicului.

medicului.
medicului.
medicului.
administrăm medicaţia antiemetică prescrisă de
medic (supozitoare, injecţii, perfuzii);

•la indicaţia medicului efectuăm bilanţul hidric şi
administrăm pentru corecţia tulburărilor electrolitice,
rezervei alcaline şi anemiei, parenteral, soluţiile
perfuzabile, electroliţii, cantitatea de sânge prescrisă;
1. Hipertermia
Subfebrilitatea
(ridicarea temperaturii corporale deasupra

limitelor normale: 37° C la adult.) Febră moderată
Febră ridicată
Hiperpirexie
Frisoane
Piele roşie, caldă, umedă
Piloerecţia
Sindrom febril
Erupţii cutanate
Febră continuă
Febră intermitentă
Febră remitentă
Febră recurentă
Febră ondulantă
Hipotermia imediate
(scăderea temperaturii corpului
sub limite normale (< 35° C))
tardive
menţinerea temperaturii corporale între 37-38° C

menţinerea temperaturii corporale peste 40° C
reactie nervoasa la frig sub actiunea S.N.V.,

datorita ascensiunii bruste a temperaturii interne si se
manifesta prin contracţii musculare puternice.

pielea, la început, este palidă, apoi roşie, caldă
şi transpirată.
piele de găină, senzaţie de frig.
grup de semne: cefalee, curbatură, tahicardie,

tahipnee, inapetenţă, sete, oligurie, urini concentrate,
convulsii, halucinaţii, dezorientare.
macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile

infecţioase.
menţinerea temperaturii corporale în perioada de

stare a bolii peste 37° C cu diferenţa sub 1° C între valorile
înregistrate dimineaţa şi seara.
diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate

dimineaţa şi seara în perioada de stare a bolii, cele mai
mici valori scăzând sub 37° C.
diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate

dimineaţa şi seara, în perioada de stare a bolii, dar cele
mai mici valori nu scad sub 37° C.
perioade febrile de 4-6 zile, ce alternează cu

perioade de afebrilitate de 4-6 zile, trecerile făcându-se
brusc.
perioade febrile, ce alternează cu perioade de

afebrilitate, trecerea făcându-se lent.
tremuraturi;
- frisoane;
- pielea rece la inceput palida apoi roşie (la nivelul feţei,

urechilor, mâinilor) sau albastruie (cianoza);
- apatie (lipsa de interes sau grija);
- afectarea capacitatiilor intelectuale;
- tulburari de echilibru;
- tulburari de vorbire (pronuntie nedeslusita);
- parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
- dificultate in a indeplini sarcini.
- trunchiul rece, la palpare;
- rigiditatea musculara;
- bradicardia (batai cardiace cu frecventa sub normal);
- respiratii superficiale si bradipnee (respiratii cu
frecventa joasa);
- hipotensiune arteriala;
- slabiciune;
- somnolenta;
- pierderea constientei;
- frisoanele se opresc atunci cand temperatura scade
sub 32 C.
- durere la nivelul extremitatilor expuse la frig;

- edem;
- tumefiere a intregului corp;
- degeraturi- leziuni de necroză la nivelul pielii,
determinate de temperatura scăzută;
Nevoia de a avea o temperatura normala a
Cauze/Boli asociate
infecții sau traume
Hemoragie intracraniană.
Septicemie
Anestezie
Sindromul sau boala Kawasaki
Frigul
Activitatea fizica intensa
Medicamentele sau suplimentele
alimentare
cardiovasculare, diabet zaharat, hipotiroidism;
infectia la ureche, la rinichi, la vezica urinara
gastroenterita, artrita septica;
raceala si gripa;
varicela, rujeola (pojarul), rotavirusul, oreionul,
anxietatea, atacul de panica
apendicita, abcesul, endometrita,
boala zgarieturii de pisica
sinuzita, malnutritia, insolatia, arsurile,
boala Crohn, colita ulcerativa.
varicela, rujeola (pojarul), rotavirusul, oreionul,
temperaturi foarte mici,

hipotiroidismul;
artrita;
deshidratarea;
diabetul zaharat;
boli neurologice-AVC ,epilepsie, boala Parkinson;

malnutriția, subnutriția;
leziuni ale coloanei vertebrale;
arsurile.
ea o temperatura normala a corpului
https://www.youtube.com/watch?v=m-1dBN39Npc
https://www.youtube.com/watch?v=898hWoQJUkk
https://www.youtube.com/watch?v=qOfk6BmeJp0
https://www.youtube.com/watch?v=pYnhPMYLAUc
https://www.youtube.com/watch?v=mceMltXPoJ8
https://www.youtube.com/watch?v=9-uJFsgTNdA
https://www.youtube.com/watch?v=mR31vqfpymg
a corpului
Obiective
Pacientul să-şi menţină
temperatura corpului în limite fiziologice
Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi

psihic
Pacientul să aibă temperatura
corpului în limite fiziologice
Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
Pacientul să-şi păstreze integritatea

tegumentelor
aeriseste încăperile fără scăderea exagerată a temperaturii

ambiante, minim 18°C;
– aplică comprese şi împachetări reci, pungi de gheaţă;

– fricţioneaza cu alcool pacientul;
– asigură toaleta pe regiuni şi generală a pacientului;
– schimbă lenjeria de corp şi de pat;
– schimbăm poziţia pacientului în pat;
– asigura regim alimentar sărac în proteine, calorii, regim
alimentar bogat în hidraţi de carbon;
– în caz de frison asigură pacientului
pături, sticle cu apă caldă, etc;
– comunică efectele medicaţiei
prescrise medicului;
– foloseste aparate pentru ventilaţie şi
climatizare a aerului;
– efectueza educaţie pentru
prevenirea hipertermiei;
– monitorizeaza şi evalueaza funcţiile vitale;
– supraveghem starea de conştientă
a pacientului;
– preleveaza probe biologice pentru examene de laborator.
– calculează bilanţul ingesta-excreta pe 24 ore;

– serveşte pacientul cu cantităţi mari de lichide ;
– schimbă des lenjeria de pat şi de corp ;

– menţine igiena tegumentelor;
– pregăteşte psihic pacientul, înaintea
tehnicilor de recoltare şi examinare.
– încălzeşte lent pacientul.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc
(cu aproximativ 1 grad pe ora) si consta in:
– incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald,

inlocuirea imbracamintei ude cu una uscata si invelirea cu paturi;
aceste masuri pot fi suficiente in hipotermiile usoare si medii cu
temperaturi peste 31 grade celsius;
– incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade

celsius), acoperirea cu paturi electrice, infasurarea in haine sau
paturi calde, pungi sau sticle cu apa calda;
– incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei

la spital (ventilatie cu O2 cald, fluide calde etc.).
– creşte treptat temperatura mediului ambiant;

– monitorizeaza functiile vitale, electrocardiograma;
– administrează lichide uşor călduţe, în cantităţi

mici, la intervale regulate de timp;
– calculează raportul ingesta-excreta pe 24 ore.
– pune extremităţile pacientului în apă călduţă de 37° C ;

– masează extremităţile;
unde nu sunt contraindicaţii
supliment de Na;
dministeaza medicaţia prescrisă

de medic cu acţiune antitermică,
antibiotice;
– administreaza O2;
efectueaza la indicaţia
medicului recoltări sanguine în puseu
febril: hemocultură
– administreza soluţii perfuzabile prescrise.

– recoltează sânge pentru glicemiei, hemogramei, hematocrituiui; hematocrituiui;
– corecteaza depletia de volum circulant (perfuzie cu ser fiziologic incalzit sau glucoza 5%/ser fiziologic);
– administreaza medicatia recomandata de medic.
– administrează tratamentul prescris: antibiotice, corticoizi, analgezice.

Insomnie Somn perturbat
(dificultatea de a dormi sau de a te
odihni dormind)
Aţipiri în timpul zilei
Coşmaruri (vis penibil, dominant)
Somnambulism
Apatie
Pavor nocturn
Nelinişte
Confuzie
Iritabilitate
Sentiment de depresie – tristeţe
Diminuarea puterii de concentrare
Oboseală
Hipersomnie Somn modificat

(ore excesive de somn,
prelungirea duratei şi
intensificarea profunzimii
somnului) Somnolenţa
Letargia
Narcolepsia
Comportamentul verbal şi nonverbal
Oboseală
Inactivitate
Disconfort iritabilitate
(senzaţie de jenă, de neplăcere
fizică şi psihică) indispoziţie, jenă
stare de disconfort
diaforeză
dureri musculare
Oboseală/ Dificultate sau Oboseala

incapacitate de a se odihni
Facies
Ochii
Pulsul
Tensiunea
Somnul
Aspectul tegumentelor
Starea psihică
Vorbire
Greutatea corpului
Astenie
Tremor al membrelor
– numărul de ore de somn: ore insuficiente de somn – durata totală de 6

ore;
– insomnii iniţiale – pacientul adoarme foarte greu după care doarme până
dimineaţa;
– insomnii terminale – după o adormire normală, se trezeşte şi nu mai
poate adormi;
– calitatea somnului.
Pacienţii nu sunt satisfăcuţi de somnul lor întrerupt, agitat, superficial.
Insomnia este clasificată în funcţie de frecvenţa nopţilor nedormite :
– insomnie tranzitorie – de scurta durata, dureaza de la o noapte pana la

cateva saptamani;
– insomnie intermitenta – episoade de insomnie tranzitorie repetate la
intervale de timp neregulate ;
– insomnie cronica – pe o perioada de cateva luni pacientul nu a putut
dormi cel putin cateva nopti pe saptamana.
Insomnia este clasificată în funcţie de modul de aparitie :
– insomnii dormiţionale – apariţia multiplelor perioade de veghe, care

survin în timpul nopţii, fărâmiţând somnul nocturn; trezirile durează
vreme îndelungată, sunt chinuitoare; aceste treziri pot fi după vise cu
conţinut neplăcut sau coşmaruri;
– insomnii predormiţionale – stare de veghe prelungită până la

instaurarea somnului;
– insomnii post-dormiţionale – survin la vârstnici şi mai ales la cei care
se culcă la ore timpurii.
– insomnie reala – nu dorme deloc;
– insomnia falsa– pacientul doarme ziua , nu doarme noaptea.

Stare patologică de automatism inconștient manifestată
prin executarea unor acte coordonate (mers prin casă), în
timpul somnului, natural sau provocat prin hipnoză, de care
individul în cauză nu-și mai amintește la trezire.
Stare, adesea patologică, de indiferență față de propria

persoană și față de lumea înconjurătoare.
– stare de spaimă intensă – pacientul se trezeşte din

somn, se ridică în şezut, ţipă, gesticulează, după ce această
stare dispare pacientul adoarme din nou.
false percepţii, pacientul fiind convis de realitatea lor
numărul de ore de somn noaptea peste 10 ore la adult

şi peste 12 ore la copil, calitatea somnului – se diferenţiază
de somnul normal prin profunzime, durată, bruscheţea apariţiei
aţipiri (pacientul aude cuvintele rostite tare, poate răspunde

cu oarecare brutalitate, laconic)
hipersomnie continuă, mai profundă
necesitatea subită de somn, precedată de pierderea

tonusului muscular
lent, greoi, pacientul răspunde cu greutate la întrebări
imposibilitatea pacientului de a se menţine calm şi a se

comporta liniştit şi adecvat situaţiei;
stare neplacuta fizic si psihic
Stare neplăcută de incomoditate
tanspiraţie abundentă
contracție musculară involuntară și persistentă determinată de

poziţia incomodă
senzaţie penibilă, însoţită de inactivitate, stare de epuizare

nervoasă şi musculară
palidă, exprimă tristeţea, incercanat.
încercănaţi, privirea înceţoşată;
rar, lent, slab bătut;
tendinţa de scădere a valorii normale arterială

somnolenţă diurnă
palide, transpiraţii reci;
plictiseală, apatie
lenta, greoaie
scăderea acesteia
scăderea forţei
mişcare uşoară, involuntară, rapidă, repetată a membrelor

NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI
Cauze/Boli asociate
Insomnia primara:
stil de viata dezordonat,
stres,
traume
probleme de familie
Insomnia secundara:
astm;
depresie;
anxietate;
artrita;
apnee;
cancer.
consumul de medicamente sau alte substante.
factori externi: zgomote, lipsa unor conditii
optime de odihna, extenuare profesionala.

Insomnia acuta
stresul
stilul de viata.
Insomnia in cancer
perioadele de spitalizare;
stresul;
teama;
incertitudinea;
depresia/anxietatea;
nivelul de hormoni precum cortizol si melatonina;
efectele secundare ale tratamentului oncologic, sau

simptomele cancerului: dureri, greata, varsaturi,
febra, tuse, dificultati de respiratie, transpiratii
nocturne, prurit, urinari frecvente.
Afectiuni medicale (fizice si psihice)

depresia;
anxietatea;
sindromul de stres posttraumatic;
tulburarea bipolara;
schizofrenia.
angina;
insuficienta cardiaca;
astmul;
maladia Alzheimer;
boala Parkinson;
problemele musculare sau articulare;
prostata marita;
sforaitul;
sindromul de apnee in somn;
durerea cronica.
efect secundar al unor medicamente
medicamente depresive;
medicamentele pentru epilepsie;
unele medicamente pentru hipertensiune;
steroizi;
unele medicamente care sunt folosite in tratarea
ADHD sau narcolepsie;
unele medicamente folosite pentru a trata astmul.
Modificarea ritmului circadian

Temperaturi extreme
Consum excesiv de cafea, alcool, nicotina
Stresul
Tulburari hormonale
Unele tulburari de somn:
narcolepsia (somnolenta in timpul zilei)
apneea de somn
Lipsa de somn noaptea
Obezitatea
Abuzul de alcool sau droguri
Traumatismele craniene sau bolile neurologice,

precum scleroza multipla sau boala Parkinson
Anumite medicamente, precum sedativele sau

antihistaminicele
Factorii genetici (rude cu hipersomnie)
Depresia
ORMI SI A SE ODIHNI
https://www.youtube.com/watch?v=ntFqCO6U2pU
https://www.youtube.com/watch?v=10R_7rCRDfM
https://www.youtube.com/watch?v=Aou4ipxEGls
https://www.youtube.com/watch?v=5_eLuwhYhi0
https://www.youtube.com/watch?v=wm_FPl9KI_0
https://www.youtube.com/watch?v=6NDlFADXIhc
https://www.youtube.com/watch?v=OJAGGxWW1VE
Obiective
Pacientul să beneficieze de somn
corespunzător cantitativ şi calitativ
În “Dimensiunea Psihosocială a Practicii Medicale” dr. I.B. Iamandescu recomandă trei etape terapeutice în
insomniei:
1. Respectarea igienei somnului – menţinerea orarului de somn, evitarea somnului diurn, desfăşurarea unor activită
meselor abundente seara şi activităţilor excitante de tipul vizionării TV sau folosirii Internetului, aerisirea camerei etc
2. În cazul tulburărilor de somn secundare unor boli se recomandă tratamentul respectivelor disfuncţii somatice. De
eficient o persoană cu obstrucţie nazală care nu poate respira.
3. Tulburările de somn primare sunt cele mai importante şi necesită diagnostic şi tratament de specialitate. Vor fi fol
ceaiuri sedative, medicaţie de specialitate, dar numai sub îndrumarea medicului.
Pacientul să beneficieze de un număr de
ore de somn corespunzător vârstei
Pacientul să fie activ, cooperant
Pacientul să beneficieze de confort

fizic şi psihic
Pacientul să fie odihnit cu tonusul fizic

şi psihic bun
– învaţă pacientul să practice tehnici de relaxare
, exerciţii respiratorii câteva minute înainte de culcare;
– oferă pacientului o cană cu lapte cald înainte de

culcare, o baie caldă;
– învaţă pacientul care se trezeşte devreme, să se

ridice din pat câteva minute, să citească, să asculte
muzică, apoi să se culce din nou;
– identifică nivelul şi cauza anxietăţii la pacienţii cu
insomnie;
– observă şi notează calitatea, orarul somnului,

gradul de satisfacere a celorlalte nevoi;
– întocmeşte un program de odihnă corespunzător
organismului;
cii Medicale” dr. I.B. Iamandescu recomandă trei etape terapeutice în lupta împotriva
nerea orarului de somn, evitarea somnului diurn, desfăşurarea unor activităţi fizice în timpul zilei, evitarea
xcitante de tipul vizionării TV sau folosirii Internetului, aerisirea camerei etc.

e unor boli se recomandă tratamentul respectivelor disfuncţii somatice. De exemplu, nu ne putem aştepta să doarmă
nu poate respira.
mai importante şi necesită diagnostic şi tratament de specialitate. Vor fi folosite tehnici de meditaţie, placebo-terapie,
ar numai sub îndrumarea medicului.
– identifică, prin discuţiile cu pacientul sau familia,
cauza hipersomniei;
– identifică cu pacientul metodele de diminuare a
factorilor cauzatori;
– creează un climat de încredere, încurajează şi
linişteşte pacientul pentru a-şi recăpăta echilibrul psihic;
– observă şi notează toate schimbările care survin în
starea pacientului;
– identifică care sunt activităţile agreate de pacient;

– elaborează împreună cu pacientul un program de
activitate, care să corespundă stării pacientului şi
posibilităţilor organismului;
– observă somnul, calitatea acestuia, raportul între
starea de veghe şi somn.
– discută cu pacientul pentru a identifica cauzele

disconfortului (teamă etc);
– favorizează odihna pacientului, prin suprimarea
surselor care-i pot determina disconfortul şi iritabilitatea;
– creează senzaţie de bine pacientului, prin discuţiile
purtate;
– facilitează contactul cu alţi pacienţi, cu membrii familiei;
– aplică tehnici de îngrijire curentă, necesare obţinerii
stării de satisfacţie;
– observă şi notează schimbările.
– identifică cauza oboselii;

– ajută pacientul să-şi planifice activităţile cotidiene;
– observă dacă perioadele de odihnă corespund
necesităţilor organismului;
– stimulează încrederea pacientului în forţele proprii şi în
cei care îl îngrijesc;
– învaţă pacientul cum să execute tehnici de relaxare;
– ajută la aplicarea corectă a acestora;
– observă şi notează funcţiile vitale şi vegetative,
perioada somn-odihnă, comportamentul pacientului;
administrează tratamentul medicamentos;
apeutice în lupta împotriva
unor activităţi fizice în timpul zilei, evitarea
camerei etc.
omatice. De exemplu, nu ne putem aştepta să doarmă
ate. Vor fi folosite tehnici de meditaţie, placebo-terapie,

administrează tratamentul medicamentos.
– administrează medicaţia indicată de medic, observă
efectul acesteia.
Carențe de igienă / Deficit de

Părul
autoîngrijire
Neglijenţa în măsurile de igienă sau
incapacitatea de a se păstra curat, fie din
cauza bolii sau a slăbiciunii, fie prin
refuzul de a se spăla are drept consecinţă
aparenţa de neîngrijit. Tegumentele sunt
murdare şi lasă poartă deschisă infecţiilor.

Urechile
Cavitatea bucală
Unghiile
LA NIVELUL MUCOASEI/TEGUMENTULUI
DIN ZONA INTIMA
La nivel ocular
Pielea
Deprinderi igienice
ALTERAREA TEGUMENTELOR Eritem

ŞI FANERELOR
Macula
Excoriaţii
Papula
Nodulul
Vezicule
Pustule
Fisuri
Descuamaţie
Vitiligo
Ulceraţii
Escare
Varice
Hemoroizi
Ulcere varicoase
Eruptia cutanata
Crusta
Acneea
Furunculul
Intertrigo
Modificari ale culorii tegumentelor Paloarea
Cianoza
Roşeaţa
Hiperpigmentarea
Leziuni cutanate vasculare hemoragia cutanata
hemoragia mucoaselor
Modificari de aspect si de volum Edemul
Uscăciunea
Secreţiile
Alte modificari la nivelul Hiperhidroza axilară, palmară şi plantară

tegumentelor si mucoaselor
Acneea
Celulită
Hemangioamele
Hirsutismul
Hipertricoza
Înţepăturile de insecte
Scabia
Modificari patologice la nivelul Mătreaţa

părului
Alopeciile
Pelada
Microsporia şi tricofiţia
Pediculoza
Modificari patologice la nivelul Aspectul unghiilor
unghiilor
Culoarea modificată
Unghia încarnată
Infecţiile unghiale şi periunghiale

DEFICIT DE AUTOÎNGRIJIRE nu poate să-şi acorde îngrijiri igienice
lipsa autonomiei
aspect murdar
dezinteres faţă de măsurile de igienă

NEVOIA DE A FI CURAT, INGRIJIT, DE A P
- murdar şi gras, în dezordine,

– murdărie acumulată în conductul auditiv extern
– pavilioane murdare
– murdărie retroauriculară
- absenţa dinţilor,
- carii dentare,
- culoare galbenă a dinţilor,
- proteze dentare neîngrijite,
- prezenţa tartrului pe dinţi (depuneri dure şi adezive),
- halena fetidă (miros neplăcut al gurii),
- limbă încărcată,
- fisuri ale buzelor.
netăiate, murdărie acumulată la capătul unghiilor.
Candidozele/levurile
Papovavirusuri
Negii genitali (Condyloma acuminatum)
VEGETAȚIA
Gonoreea
Afta
Orjelet
Șalazion
Dracunculoză
Conjunctivita
- gri sau neagră, în anumite locuri,
- barbă murdară,
- aspră,
- cu leziuni de grataj.
- nu se spală;
- nu se piaptănă;
- dezinteres faţă de măsurile de igienă;
- degajă miros dezagreabil.
pată congestivă datorată vasodilataţiei; roseata a pielii

sau a mucoaselor care dispare la presiune;
modificare de culoare a pielii, datorită unei reactii
inflamatoare pe o zona limitata circumscrisa;
- leziune superficiala a pielii sau a unei mucoase cu
pierdere de substanţă superficială, apărută în urma unui
traumatism sau produsa prin grataj (frecvent după prurit);
- leziune elementara constand intr-o mica ridicatura

circumscrisa , consistenta si bine delimitata la suprafata pielii
(d<5mm) rosiatica sau neagra, rezultata fie prin hiperplazia
celulelor din derm sau epiderm, fie prin infiltrate seros localizat
in derm; poate fi tranzitorie, pruriginoasa, persistenta; are
caracter rezolutiv, nu lasă cicatrici şi apare în urticarie, febre
eruptive etc.
- leziune solida tridimensionala, cu diametru mai mare
decat al papulei, localizata in derm sau hipoderm;
ridicături ale epidermului (băşici cu d<5 mm)) rotunde, de dimensiuni
mici, pline cu lichid clar sau galbui şi de cele mai multe ori însoţite de
prurit şi durere;
- flictena: d >5mm.
Sunt colecții intraepidermice de 1-5 mm în diametru, conținând un
lichid serocitrin (care în evoluție poate deveni tulbure sau purulent) .
Veziculele se pot sparge, lăsând mici eroziuni, care se acoperă de cruste, sau
pot deveni tot mai flasce, prin resorbția lichidului, până la a se transforma
într-o scuamă care se detașează relativ ușor.
În general aspectul clinic este foarte sugestiv pentru diagnostic.
Se pot observa vezicule în boli ca eczema , herpesul, zona zoster etc
abces minuscul la suprafaţa tegumentului, localizat la rădăcina
firului de păr şi constituind aşa-numitele leziuni de foliculită (coşuri); pot fi
primitive sau secundare, prin infectarea veziculelor care se pustulizează.
Sunt colecții lichidiene primitiv purulente.
- întreruperi liniare ale continuităţii tegumentului;
- desprinderea celulelor cornoase, superficiale, din epidermă:
- furfuracee descuamare fină - „tărâţe";
- pitiriazica;
- lamelar (descuamaţie brută);
- in lambour (detaşare accidentală sau chirurgicală a fragmentului de
piele).
La copii în bolile infecţioase descuamările sunt frecvente.
- leuco-melano-dermie de natură, probabil, neuroendocrină
caracterizată prin pete acromice, mărginită de o zonă hiperpigmentată;
- pierdere de substanţă rezultând dintr-un proces patologic ce

acţionează asupra pielii;
- poate fi superficială (eroziune) sau profundă (exulceraţie şi
ulceraţie propriu-zisă);
- poate fi cutanat (de gamba) sau de mucoasa (gastroduodenal);
- distrugeri tisulare ca urmare a unui deficit de nutriţie locală, de
obicei, prin leziuni vasculare sau prin compresiune continuă se pot produce
şi prin acţiunea directă a unor factori infecţioşi sau prin toxinele lor, sau sub
acţiunea unor substanţe chimice caustice
- dilatări permanente ale venelor superficiale, însoţită de insuficienţa
valvulelor peretelui venos; sensul circulaţiei venoase este inversat în
ortostatism
- afecţiuni ale plexurilor venoase anale şi din partea terminală a

rectului, constând în dilatarea acestor vene, cu apariţia de procese
inflamatorii şi trombotice.
- erodare a ţesutului pe teren varicos.
-reprezintă modificarea tegumentelor determinate de:

· boli infecţioase acute (scarlatina, rujeola, rubeola, varicela, herpes
etc);
· reacţii alergice (urticarie, boala serului);
· hiperexcitabilitatea nervilor vasomotori ale,pielii (meningite, Basedow
etc);
· efectul toxic şi de desensibilizare al unor medicamente (iod, morfină,

salicilat, antibiotice etc).
leziune elementară secundară rezultată în urma uscării unei serozităţi
provenite dintr-o ulceraţie, prezentându-se ca mici depozite de fibrina din
plasma sanguină (vezicula, flictena).
afecţiune a pielii cauzată de inflamaţia glandelor sebacee şi
polisebacee; localizarea este în general pe faţă, umeri, spate iar forma cel
mai des întâlnită survine în perioada pubertăţii = acneea juvenilă/vulgară.
- reprezintă inflamaţia unui folicul polisebaceu produsă de stafilococul
auriu;
- are aspectul unui burbion gălbui care se elimină la deschiderea

furunculului prezentând cicatrice după vindecare;
• atenţie, nu se stoarce, sau presează furunculul în ideea de eliminare a

puroiului deoarece există riscul de diseminare a microbilor si în funcţie
de localizare (buza superioară) risc de tromboză a vaselor;
• furunculoza apariţia succesivă sau simultană în diferite regiuni ale

corpului a mai multor furunculi.
- apare mai ales la obezi la nivelul cutelor abdominale sau interfesiere, la
noi născuţi la nivelul feselor şi părţilor genitale;
- micoză cutanată, situată la nivelul plicilor şi interdigital, caracterizată

prin eritem pruriginos, apoi, decolorare epidermica, secreţie şi depozit
albicios, prin macerarea epidermei cornoase cu fisurarea fundului pliului
reprezintă decolorarea pielii;
reprezintă coloraţia albăstruie a tegumentelor şi mucoaselor;

reprezintă coloraţia intensă a pielii apărută în emoţii, eforturi fizice,
stări febrile,diferite afecţiuni hemoragice.
acumularea de lichid seros caracterizat prin creşterea în volum a
regiunii edemaţiate; pielea este palidă, lucie, străvezie, fără elasticitate şi
păstrează impresiunea degetelor(godeu).

la nivelul mucoaselor ne indică o deshidratare.
cu aspect modificat sau în exces au şi ele conotaţie patologică.
Hiperhidroza înseamnă creşterea anormală a secreţiei sudorale şi

poate fi localizată sau generalizată. Deasemeni poate fi transpiraţie continuă
în stările febrile continue din criza pneumonică si transpiraţia
periodică = în stările febrile intermitente.
Hiperhidroza localizată este, de obicei, simetrică şi atinge zona
feţei, axilele, palmele şi plantele. Localizările asimetrice trădează o
tulburare organică, cel mai adesea neurologică.
Acneea este o afecţiune comună, parţial determinată genetic,
observată mai ales la puberi, dar întâlnită şi la adulţi. În acnee coexistă
leziuni retenţionale şi inflamatorii pe fond de piele seboreică.
- afecţiune a pielii cauzată de inflamaţia glandelor sebacee şi
polisebacee; localizarea este în general pe faţă, umeri, spate iar forma cel
mai des întâlnită survine în perioada pubertăţii = acneea juvenilă/vulgară.
Celulita defineşte, ca termen, două condiţii, care nu au nici o l
egătură una cu cealaltă: celulita estetică sau comună, caracterizată prin
depunerea inegală de grăsime subcutanată, oferind un aspect de îmbătrânire
a pielii şi celulita infecţioasă, care are o conotaţie pur medicală, fiind o
infecţie bacteriană ce poate lua forme grave. Fiecare formă de celulită
prezintă tablou clinic specific şi necesită îngrijiri speciale, mai ales în
spectrul igienei.
Hemangioamele cutanate afectează structurile vasculare de la

nivelul mucoaselor şi pielii şi sunt, în general, localizate. Ele au o structură
embrionară imatură, dar în timp se poate maturiza. Din acest motiv
majoritatea hemangioamelor cutanate dispar spontan până la vârsta de 7 ani.
este o condiţie ce se caracterizează printr-o creştere în exces a
pilozităţii, cu topografie specific masculină, la femei sau copii.
este o condiţie caracterizată de creşterea părului în zone care în

mod normal nu prezintă pilozitate sau în care pilozitatea este slab
reprezentată.
pot produce diferite leziuni, de la o inflamaţie mare, roşiatică, până
la una abia vizibilă. Înţepătura de insectă poate fi o simplă neplăcere, dar
poate fi gravă, uneori letală, mai ales dacă insecta a inoculat venin prin
înţepătură. Este recomandată prezentarea la medic.
este o afecţiune dermatologică pruriginoasă şi extrem de contagioasă
(pitiriazis simplex capitis) este o descuamare fiziologică exagerată a

pielii capului la care se adaugă (sau nu) o ciupercă (phityrosporum).
reprezintă afecţiuni ale părului şi scalpului, caracterizate prin căderea

difuză sau localizată a părului.
este o boală frecventă de cauză neprecizată
sunt micoze localizate la nivelul pielii capului
este dată de infestarea cu păduchi. Păduchii se cantonează, de

obicei în pielea cu păr a capului, mai frecvent la ceafă sau retroauricular.
Afectează mai frecvent preşcolarii şi şcolarii, dar se întâlneşte şi la adulţi, în
condiţii de igienă precară.
reflectă într-o oarecare măsură dezechilibrele hidro-minerale, dar
uneori ne oferă indicii preţioase despre eventuale condiţii patologice.
reprezintă o problemă pentru un mare număr de subiecţi, ea devenind
o cauză a apariţiei infecţiilor
fără ajutor, nu simte nevoia de autoîngrijire, acceptă situaţia nouă/rolul,
îi este frică de exacerbarea durerii, oboseală, slăbiciune
referitor la poziţia forţată, imobilizarea la pat, contrangeri fizice,

intoleranţa la activităţii,anxietate gravă;
neîngrijit; are nevoie de ajutor;
nu se spală, nu se piaptănă, îşi neglijează sau refuză aplicarea
măsurilor/modalităţilor de îngrijiri igienice.

, INGRIJIT, DE A PASTRA TEGUMENTELE SI M
Cauze/Boli asociate
Surse de ordin fizic

insuficienţă intrinsecă:
- slăbiciunea sau paralizia membrelor superioare
- lezare fizică
- circulaţie inadecvată
• insuficienţa extrinsecă:
- orice piedică a mişcării

- imobilitate
- puncte de presiune
• dezechilibru:
- durere
- slăbiciune
- dezechilibru endocrin
Surse de ordin psihologic
- tulburari de gândire
- anxietate, stres
- pierderea imaginii corporale
- situaţie de criză
Surse de ordin sociologic
- sărăcie
- eşecul profesional,
- conflictul de rol
Lipsa cunoaşterii
- insuficienta cunoaştere de sine şi a mediului înconjurător

- ignoranţa.
GODEUL FAVIC (Este o producție patologică provenită din

proliferarea miceliului de Trichophyton schonleini. Are
forma unui cuib de rândunică sau a unei farfurioare,
culoare galbenă ca sulful și miros de urină de șoarece
Mătreaţa( Mătreaţa (pitiriazis simplex capitis) este o
descuamare fiziologică exagerată a pielii capului la care se
adaugă (sau nu) o ciupercă (phityrosporum). Există mătreaţă
uscată (pitiriazis uscat) şi mătreaţă grasă (pitiriazis gras -
atunci când cantitatea de sebum este abundentă). Deşi
mătreaţa reprezintă un simplu dezechilibru al părului sănătos,
datorită implicaţiilor sociale, necesită măsuri igienice speciale
şi poate face adeseori obiectul consultului dermatologic.
Pediculoza este o afecțiune dermatologică produsă de păduchi. Păduchii sunt paraziții hematofagi (consumatori de
Microsporia şi tricofiţia (sunt micoze localizate la nivelul

pielii capului. Leziunile se prezintă ca nişte plăci rotunde sau
ovale, acoperite de scuame sau cu suprafaţa roşie şi acoperite
cu pustule din care la apăsare ies picături de puroi. Aceste
dermatomicoze sunt contagioase şi necesită tratament
Otomicoză (Cauza principală a otomicozei o reprezintă
colonizarea cu fungi din diferite specii Aspergillus
(niger, flavus, terras), Candida, Actinomyces a conductului
auditiv extern. Acest lucru se întȃmplă frecvent din cauza
îndepărtării excesive a cerumenului (ceara din ureche).
Otita externa (Factorii care declanseaza otita externa sunt
bacteriile si ciupercile care in mod normal colonizeaza

tegumentul din conductul auditiv extern.
De obicei, stafilococul auriu determina otita externa in
conditiile modificarilor locale si generale enumerate mai sus
deci cel mai frecvent este folosit un antibiotic
antistafilococic - oxacilina sau ciprofloxacina)
Hipertrofiile gingivale (Sunt cresteri de volum ale gingiilor de
cauze diferite. Sunt relativ frecvent intalnite si produc modificari
functionale si estetice. Volumul si culoarea sunt diferite in
functie de structura histologica, cel mai frecvent sunt
sangerande, moi, cu caracter inflamator sau ferme, fibroase.
Pot aparea in cursul unor stari fiziologice, cum ar fi: pubertatea,
ciclul menstrual, sarcina, datorita modificarilor hormonale
specifice in aceste perioade, prin administrare de
anticonceptionale, menopauza, dar si in cazul unor boli sistemice
ca: diabet, hipovitaminoza C, leucemii, anemii, trombocitopenii
, sau prin administrare de medicamente: hidantoina, Nifedipin,
ciclosporine (imunosupresoare).
Boala Behçet (Boala Behçet este o afecțiune inflamatorie
multisistemică. Manifestările principale sunt ulcerațiile aftoase
orale și ulcerațiile genitale, precum și iridociclita și uveita
posterioară, eritemul nodos, artrita, ulcerațiile intestinale,
leziunile vasculare sau leziunile de la nivelul sistemului nervos
central. Ulcerațiile orale sunt prezente la aproape toți pacienții cu
boala Behçet. Frecvent, sunt prima manifestare a bolii și din
punct de vedere clinic se aseamănă cu aftele bucale. Totuși, cele
din boala Behçet sunt mai mari și mai numeroase, se vindecă
spontan în 1 – 3 săptămâni, dar tind să apară recurent.
Afta (este o leziune elementară a pielii și mucoaselor de origine
necunoscută. Se prezintă ca o veziculă plină cu lichid opalescent,
care, prin spargere, lasă locul unei ulcerații dureroase, care se
cicatrizează fără a lăsa urme.
Apare în febra aftoasă sub formă de erupții localizate pe mucoasa
bucală și pe diverse regiuni cutanate. Aftele pot fi izolate sau pot
să se integreze într-o boală mai generală, aftoza. Cele mai frevente
forme sunt: • aftele bucale: apar pe mucoasa bucală și sunt sub
forma unor ulcerații rotunde sau de forma ovală, pe fond gălbui și
înconjurate de un halou roșu inflamator; afectează gingiile,
marginea internă a buzelor și fălcilor, marginile limbii; Afta bucala,
numita si ulceratie aftoasa sau stomatita aftoasa, este o leziune
care se dezvolta in cavitatea bucala sub limba, pe interiorul
obrajilor sau al buzelor sau la baza gingiei. Aftele nu sunt
contagioase, dar pot fi dureroase. Simptomele constau in aparitia
unor leziuni, rani sau ulceratii de culoare rosie, care confera
senzatia de arsura timp de o zi. De regula, sunt acoperite cu o
membrana de culoare galbena sau alba si sunt marginite de un
halou rosu.)
Veruci vulgare
Candidozele/levurile( Este un tip de fungi, implicati frecvent

in infectii cutaneo-mucoase si stemice (micoze). levuri le cuprind
numeroase specii, dar genurile implicate cel mai frecvent in
infectii la om sunt: candida, cryptococcus, histoplasma, malassezia.
Hemoragii gingivale;
Crusta melicerică (are un aspect galben-arămiu, ca ceara

de albine, și apare în infecțiile streptococice sau în bolile
veziculoase suprainfectate secundar (eczema)
Crusta hematică (are o culoare neagră-vișinie. Apare
după leziunile traumatice sau patologice soldate cu soluții de
continuitate care interesează cel puțin epidermul și dermul,
afectând structurile vasculare)
Rhabdovirusuri (virusul stomatitei veziculoase)
Leucoplazia păroasă orală (este o leziune indusă de

virusul Epstein-Barr, care apare aproape exclusiv la pacienții
HIV-pozitivi, dar și la pacienții cu alte forme de imunosupresie –
precum afecțiuni maligne, transplant de organe și măduvă osoasă
sau pacienți care urmează tratament prelungit cu corticoterapie sau
alte imunosupresoare. Rareori au fost raportate cazuri și la
pacienți imunocompetenți. Clinic, se manifestă prin prezența unor
plăci albicioase, cu suprafață neregulată, rugoasă, nedureroase,
localizate cel mai frecvent pe marginile laterale ale limbii, dar pot
fi întâlnite și la nivelul feței dorsale sau ventrale a limbii, pe
mucoasa bucală sau pe cea palatină Leziunile sunt aderente și nu
pot fi îndepărtate prin fricțiune.
Herpes(Infecțiile virale cutaneo-mucoase pot fi produse prin:
inoculare directă, infecție sistemică sau extensia locală de la un
focar intern. Exista mai multe tipuri de virusuri cu caracter
epidermotrop:herpes simplex, varicelo-zosterian, citomegalovirus,
Epstein-Barr.
Picornavirusurile (virusul ECHO, coxsachie)
Scarlatina
Fisuri (întreruperi liniare ale continuităţii tegumentului;
Este o pierdere de substanță superficială liniară care se
localizează la nivelul comisurilor mucoase sau pe mucoase
EROZIUNEA (Este o pierdere de substanță superficială

patologică la nivelul epidermului și al vârfului papilelor dermice .
La nivelul ei se formează de asemenea o crustă hematică, iar
vindecarea este fără cicatrice. Apare în sifilisul primar și în evoluția
tuturor leziunilor cu conținut lichidian după spargerea tavanului
leziunii (vezicule, bule, pustule).
Panariţiul (este o inflamaţie a ţesutului periunghial.

Panariţiul este produs de cauze multiple. Poate fi de natură
infecţioasă sau cauzat de un factor iritativ (substanţe chimice,
detergenţi).
Onicomicozele (sunt infecţii fungice care apar de obicei,
mai întâi în zona interdigitală sau pe plantă, iar după o perioadă
se extind la nivelul unghiilor. În micoze, la început apare o
modificare a culorii şi a grosimii unghiei. La marginea unghiei
apare o pată albă, unghia se îngroaşă şi începe să devină friabilă
(se sfărâmiţează). Disconfortul de ordin estetic este cel mai
frecvent simptom, durerea lipsind de obicei în cazul onicomicozelor.
Din acest motiv, multe persoane trec cu vederea simptomele,
neştiind că este vorba despre o boală.
Este un tip de fungi, implicati frecvent in infectii cutaneo-mucoase si

stemice (micoze). levuri le cuprind numeroase specii, dar genurile implicate
cel mai frecvent in infectii la om sunt: candida, cryptococcus, histoplasma,
malassezia.
Virusul HPV in zonele genitale
Virusul papiloma uman (HPV) este o infecție virală cu transmitere
sexuală. HPV este responsabil de provocarea leziunilor epiteliale și
cervicale multiple, precum și de
apariția cancerului de col uterin. Infecția cu virusul HPV poate lua forma
unor ulcerații sau negi cutanați care, în funcție de evoluția lor, pot fi benigni sau
maligni.
Serotipurile cancerigene 16 și 18 ale virusului HPV sunt responsabile
pentru 70% din cazurile cancerului de col uterin și aproximativ 50%
Sau condiloamele acuminate sunt leziuni tumorale de mici dimensiuni,
care apar la nivelul colului uterin, în urma infecției cu virusul HPV. Se pot trata
prin crioterapie, electrocauterizare, terapie cu laser sau chiuretaj.
VEGETAȚIA
Este o modificare circumscrisă a reliefului cutanat, de consistență
variabilă, constituită prin reunirea unor elemente filiforme sau conopidiforme .
Insist asupra consistenței, care trebuie verificată întotdeauna, fiindcă aceasta
poate constitui un element important de diferențiere între formațiuni
vegetante care necesită abordări terapeutice și epidemiologice diferite
(de exemplu, diferențiază vegetațiile veneriene, de etiologie virală, de
sifilidele vegetante, care se transmit pe cale sexuală).
Vegetațiile se clasifică în primitive și secundare.
Cele primitive se întâlnesc în: - unele viroze hiperplazice: papiloame
-veruci vulgare
-veruci seboreice - numite keratoze seboreice sau keratoze senile
- vegetației veneriene
Gonoreea sau blenoragia este determinata de infectia cu Neisseria
gonorrhoeae, o bacterie a carei transmitere este favorizata de contactul
sexual neprotejat cu parteneri multipli si coinfectia sau infectia anterioara cu
un alt germen cu transmitere sexuala.
aftele genitale: rar izolate, se observa în principal în boala lui Behçet,
în care sunt asociate la numeroase afte bucale.
· Sindromul Behcet se manifestă la nivelul mai multor organe,
iar tratamentul este în funcție de severitatea și localizarea bolii.
· Semnele și simptomele bolii Behcet variază de la o persoană
la alta.Principalele organe unde boala se poate manifesta sunt:pielea,
mucoasele, ochii, articulațiile, nervii, inima, vasele de sânge, rinichii,
sistemul gastrointestinal.
· de cele mai multe ori, boala debutează cu apariția aftelor bucale.
Dar apar și afte genitale, extrem de dureroase. Pacientul va avea încă de la
început și dureri articulare localizate în zona genunchilor și a gleznelor.
· Alte manifesări posibile ale bolii sunt cele oculare. Mai exact,
pacientul cu această boală poate să aibă dureri oculare, vedere neclară,
lăcrimare abundentă. Din fericire, manifestările neurologie apar destul de
târziu, adică după ani de zile de la debutul bolii. Nu toți pacienții însă le au.
Aceste simptome sunt severe și au implicații grave asupra calității vieții
pacientului. Printre manifestările neurologice regăsim: paralizia nervilor,
meningita, hemiplegia, tulburări de comportament.
· De asemenea, manifestările vasculare sunt întâlnite la puțin
pacienți. Marea majoritate au însă tromboze venoase.
Orjeletul este un proces purulent care implică un folicul al
genelor și glandele sale sebacee (externe sau interne). Este cauzat adesea de
Staphylococcus Aureus.
Înroșirea marginii palpebrale, durere, senzație de greutate
la nivelul pleoapei.
Orjeletul este o inflamație acută a foliculului genei și
glandelor sale sebacee (externe sau interne), cauzat aproape
întotdeauna de Staphylococcus Aureus.
Orjeletul este o infecție comună, prezentând roșeață a
marginii palpebrale, durere, senzație de greutate palpebrală.
Un punct gălbui apare adesea la marginea pleoapei
inflamate și, de obicei, se rupe de la sine, cu eliminare de puroi și calmarea
durerii. Orjeletul intern are aceleași simptome dar nu este
vizibil direct, fiind localizat pe partea interioară a pleoapei.
Șalazionul este un chist cauzat de inflamația cronică a unei glande
meibomiene.
Șalazionul este o leziune inflamatorie cronică, cauzată de stagnarea
secreției sebacee a glandelor meibomiene sau altor glande sebacee.
De obicei, șalazionul este nedureros. Înafara problemelor estetice,
șalazioanele de pleoapă superioară, în cazul în care ajung mari, pot apăsa pe
cornee cauzând astigmatism.
Dracunculoza, cunoscută și sub denumirea de boala viermelui de Guineea
(guinea worm disease- GWD), este o infecție cauzată de viermele de Guineea
Infectarea survine în momentul în care o persoană bea apă care conține
purici de apă infestați cu larve de vierme de Guineea. La început, nu există
niciun fel de simptom. După aproximativ un an, persoana în cauză începe să
resimtă o senzație de arsură dureroasă pe măsură ce femela de vierme
formează o veziculă subcutanată, de obicei la nivelul membrelor inferioare.
Apoi, timp de câteva săptămâni, viermele perforează pielea pentru a ieși.
În această perioadă, mersul sau lucrul pot fi dificil de realizat
Conjunctivita: un grup foarte eterogen de boli inflamatorii care afectează
conjunctiva, mucoasa transparentă care acoperă porțiunea anterioară a globului ocular.
Pentru conjunctivita bacteriană (cea mai frecventă): roșeață, senzație de
arsură, prurit sau senzație de corp străin, lăcrimare mai mult sau mai puțin abundentă,
fotofobie (disconfort la lumină), secreții purulente alb – gălbui.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale polului ocular
anterior. Este o inflamație a conjunctivei, mucoasa transparentă care acoperă partea
anterioară a globului ocular (cu excepția corneei) și partea interioară a pleoapelor
până la marginea acestora.
Conjunctivita poate fi cauzată de: 1) agenți biologici (bacterii, viruși, fungi,
paraziți); 2) agenți fizici (de exemplu radiații ultraviolete sau termice);
3) agenți chimici (cosmetice sau medicamente); 4) factori de mediu (fum sau praf).
Există, de asemenea, conjunctivite alergice și/sau mediate imun sau
conjunctivite cauzate de alterările filmului lacrimal.
PETELE ERITEMATOASE (au un substrat inflamator. Inflamația
evoluează cu cele patru faze: rubor (eritemul), calor (căldura),
tumor (“umflarea” regiunii, datorită edemului) și dolor (durerea).
În situația petelor eritematoase, inflamația reflectă vasodilatația
locală și se traduce clinic printr-o culoare de la roz la roșu aprins.
Digitopresiunea (presiunea exercitată cu degetul) aplicată pe o
astfel de leziune va goli vasele sangvine de conținutul lor, ducând la
albirea temporară a acesteia (până ce presiunea încetează, moment
în care începe reumplerea și recolorarea treptată)
Se descriu mai multe tipuri de eritem:
- Eritemul morbilliform - în rujeolă și rozeola sifilitică
Eritemul scarlatiniform - în scarlatină și în erupțiile
postmedicamentoase
Eritemul areolar (haloul inflamator) - în foliculitele superficiale
Eritemul figurat poate apărea ca sindrom paraneoplazic (!!!)
(Ex: cancerele de sân)
Eritemul generalizat - se mai numește eritrodermie și în
general semnifică o patologie gravă, chiar cu evoluție potențială
spre deces. Eritrodermia poate fi întâlnită în următoarele categorii de boli:
* Genodermatoze (dermatozele cu componentă genetică)
Infecții cutanate extensive (eritrodermia streptococică)
Unele dermatoze cronice preexistente eritrodermizate:
eczema ,psoriazisul
ERITEMUL FIX MEDICAMENTOS
Eritemul nodos (EN) este o afecţiune inflamatorie a pielii
manifestată prin apariţia de noduli roșietici la nivel pretibial şi,
mai rar, pe coapse şi antebraţe. Cel mai frecvent, EN este determinat de:
infecţii faringiene (streptococice sau virale), sarcoidoză, tuberculoză.
Mai puţin frecvent, EN poate fi determinat de: sarcină, folosirea
contraceptivelor orale timp de 2-3 luni sau mai mult, alte medicamente
(sulfonamide, salicilaţi, săruri de aur)
Eritemul polimorf (reprezintă o afecţiune acută, autolimitată, cu
leziuni caracteristice cu aspect „în cocardă“, care implică
tegumentul şi mucoasele. Afectează persoane de orice vârstă, cu o
incidenţă mai mare în rândul adulţilor tineri şi al adolescenţilor.
Principalii factori implicaţi sunt agenţii infecţioşi. Cel mai frecvent a fost
observată asocierea dintre eritemul polimorf şi infecţia cu virusul herpes
simplex. )
. PETELE DISCROMICE: Sunt pete neinflamatorii, secundare
unor modificări cantitative și/sau calitative ale procesului de
melanogeneză. Ele persistă la digitopresiune (la presiunea externă cu
degetul; când această presiune se exercită cu o lamă transparentă, se
numește vitropresiune; vitros = sticlă). După cum a avut loc perturbarea
procesului de melanogeneză (deficit sau exces), maculele pot fi acrome
sau hipercrome:
• Maculele hipercrome (prin producerea excesivă de
melanină) au culoarea brună mai intensă decât pielea înconjurătoare.
Ele pot fi congenitale (de la naștere) sau dobândite în cursul vieții.
Macule congenitale sunt circumscrise și sunt reprezentate de
nevii pigmentari
Macule Dobandite - primitive (adică apar fără o cauză determinată).
Acestea sunt, la rândul lor:

- circumscrise
– lentiginozele
- difuze - în cadrul anumitor sindroame dermatologice
- secundare (care apar ca urmare a altor
factori interni sau externi): - altor dermatoze (lichenul plan,
sifilidele nigricante, eritemul fix medicamentos, fotodermatozele,
pigmentațiile posteruptive)
Maculele acrome sunt secundare unei melanogeneze insuficiente
cantitativ sau calitativ sau chiar absente. Au culoarea mai deschisă decât
tegumentul înconjurător normal
Ele pot fi de asemenea congenitale sau dobândite. Cele congenitale
sunt fie circumscrise (nevii acromici ) fie generalizate (albinism )
Cele dobândite pot fi primitive (vitiligo ) sau secundare altor
dermatoze sau expunerii accidentale sau profesionale la un agent
depigmentant.
2. PETELE VASCULO-SANGVINE (HEMODINAMICE)
Apar prin 3 mecanisme distincte:
a) Extravazare eritrocitară (petele purpurice)
b) Proliferare de țesut vascular (petele vasculare)
c) Dilatarea calibrului vascular (petele eritematoase)
A. PETELE PURPURICE
Se produc printr-o extravazare/revărsare sangvină patologică în
tegument
Persistă la comprimarea cu degetul (digitopresiune) sau cu o lamă
transparentă de sticlă (vitropresiune). În unele bibliografii, manevra se
numește și diascopie și este o metodă rapidă, sigură și ieftină de a
diferenția petele purpurice de cele inflamatorii, eritematoase
Culoarea petelor variază după vechimea extravazării, datorită
metabolizării hemoglobinei (roșu, albăstrui, verde, brun, galben). După
dimensiuni și formă, se descriu: peteșii (aspect punctiform), echimoze
(sau vânătăi, cu suprafața mai mare) sau vibice (echimoze cu aspect liniar
care se produc la nivelul pliurilor de flexie prin direcționarea sângelui
extravazat în lungul pliului, sub influența mișcărilor locale). Aceste leziuni
pot fi întâlnite în boli sistemice, boli hematologice sau boli dermatologice
(dermatita de stază).
B. PETELE VASCULARE
Sunt pete neinflamatorii, persistente, de culoare roșie sau violetă
care nu dispar la digitopresiune/vitropresiune
Ele pot fi congenitale (ex: angioame )) sau dobândite
Petele dobândite sunt secundare fie unor boli sistemice
(lupusul eritematos sistemic, sclerodermia sistemică, dermatomiozita),
fie altor boli dermatologice (lupusul eritematos cronic sau discoid, rozaceea).
Maculele melanotice orale
Maculele melanotice sau lentiginele sunt leziuni pigmentare, plane,
rotund-ovalare, simetrice, cu margini bine delimitate, variabile ca număr și
dimensiune, ce apar cel mai frecvent la nivelul buzelor și al mucoasei oralei,
în special pe gingii și pe mucoasa palatină. Frecvent, apare o singură leziune,
la persoanele adulte, cu precădere la cele cu fototip de culoare închisă.
Prezența mai multor macule melanotice, apărute de la naștere sau
din prima copilărie, distribuite la nivelul mucoasei bucale, a buzelor, dar și la
nivelul regiunii peribucale, poate orienta diagnosticul spre sindromul
Laugier-Hunziker sau sindromul Peutz-Jeghers.
Este o pierdere de substanță superficială traumatică ce
afectează epidermul și vârful papilelor dermice. Într-o fază
ulterioară se acoperă de o crustă hematică și în final se vindecă
prin restitutio ad integrum. În dermatologie, o întâlnim cel mai
adesea secundar gratajului în bolile pruriginoase – cum ar fi
scabia sau dermatozele pruriginoase cronice (prurigourile,
eczemele cronice, lichenul plan, neurodermita). De asemenea,
e prezentă în orice boală sistemică acompaniată de prurit:
boala Hodgkin, diabetul zaharat, unele cancere viscerale, leucoze
limfatice cronice etc. Practic, simpla observare a unor leziuni de
grataj e suficientă pentru a stabili că suntem în fața unei
boli pruriginoase.
Sunt proeminențe cutanate circumscrise, ferme, fără conținut

lichidian, poziționate la nivelul epidermului și al dermului superficial.
Nivelul histologic la care se localizează le conferă anumite particularități,
descriindu-se următoarele tipuri de papule: epidermice, dermice și
dermoepidermice (cu varianta de papule foliculare)
Dermatita herpetiformă Duhring
este o afecțiune a pielii, necontagioasă dar ereditară, care apare
ca urmare a intoleranței corpului la gluten și care face parte din grupul
Enteropatiei gluten-senzitive (alături de celiachia copilului și a adultilui.
Leziunile de piele prin care se manifestă apar pe toată suprafața
corpului cu erupții cutanate (modificări bruște de piele) formate din macule,
papule, pustule, peteșii, descuamări, dar cu precădere pe partea de extensie
a brațelor, picioarelor, pe axila anterioară, umeri, între omoplați, pe partea
lombo-sacrală. Erupțiile durează de regulă între 6 săptămâni și 3 - 6 luni,
accesele eruptive putând apărea în mod periodic.
Boala are tratamentul identic cu celiachia. Tratamentul prin
alimentație fără gluten se asociază cu un medicament de uz intern,
tabletele având scopul de a preveni erupțiile. Multe persoane afectate pot
renunța la acest medicament după o perioadă de alimentație complet lipsită
de gluten.
Sunt leziuni elementare solide de dimensiuni mai mari decât
papulele, formate dintr-un infiltrat inflamator cronic, specific, cu caracter
granulomatos, cantonat în dermul mijlociu și profund. Vindecarea (fie prin
ulcerare, fie prin scleroză interstițială) se soldează cu cicatrice
Există doar trei boli în care întâlnim tuberculi: tuberculoza (care și dă
numele acestui tip de leziune), sifilisul și lepra. Fiind toate boli grave și
contagioase, e important să le diferențiem între ele cât mai rapid.
Sunt leziuni elementare solide, circumscrise, de dimensiuni mai mari
decât tuberculii, cantonate în dermul profund și hypoderm
Histopatologic, prezintă un infiltrat inflamator cronic perivascular,
asociat cu alterări ale pereților vasculari, iar evoluția sa este fie acută și
rezolutivă, fie spre ulcerație și cicatrizare. Culoarea și relieful tegumentului
supraiacent pot fi modificate. Nodozitățile sunt nodulii ale căror dimensiuni
depășesc 1 cm. Nodulii pot fi întâlniți în boli ca eritemul nodos (streptococic
sau lepros), eritemul indurat Bazin, vasculitele cutanate.
GOMELE Sunt nodozități hipodermice cu evoluție caracteristică în patru
faze (cruditate, ramoliție, ulcerație, cicatrizare) Pot fi întâlnite în
stafilodermii (gomele stafilococice cu evoluție rapidă spre vindecare),
precum și în sifilis, tuberculoză (unde goma poartă numele de scrofulodermă),
sau în micozele profunde (în care succesiunea celor patru faze este lentă,
trenantă).
Aspectele clinice pot fi sugestive pentru etiologia gomelor:
Goma sifilitică apare în sifilisul terțiar și în sifilisul congenital tardiv. Ulcerația
are pantele abrupte, marginile regulate, infiltrate, roșii-arămii, rotunde sau
ovalare, fundul curat
Goma tuberculoasă (scrofuloderma) duce, dimpotrivă, la ulcerații
cu margini neregulate, de consistență moale, cu fundul murdar și acoperit de
secreții cenușii, purulente
Goma actinomicotică, localizată de elecție la gonion, evoluează cu
leziuni multiple și aflate în diverse faze evolutive, grupate, înconjurate
de o puternică reacție conjunctivă ce conferă placardului o consistență
durlemnoasă. Puroiul recoltat de la nivelul acestor leziuni, uneori uleios și
transparent, conține mici concrețiuni de material purulent numite granule de
sulf, din care se pot pune în evidență la microscop filamente miceliene.
Gomele din sporotrichoză sunt la rândul lor multiple, dar nu grupate,
ca în actinomicoză, ci amplasate etajat de-a lungul unui vas limfatic, ca
mărgelele pe o ață
BULELE Sunt leziuni elementare cu conținut lichid, mai mari decât

veziculele, rezultate în urma alterării aderenței (coeziunii) intercelulare cu
formarea unui clivaj (un fel de crăpătură) intraepidermic sau dermoepidermic.
Acesta inițial reprezintă un spațiu virtual, în care se acumulează ulterior
lichid interstițial (serocitrin sau hemoragic). După cantitatea de lichid pe care
o conțin bulele, acestea pot fi flașce (moi) sau în tensiune
După spargere, bulele lasă eroziuni rotunde sau ovalare delimitate la
periferie de un franj epitelial provenit din tavanul bulei
După nivelul clivajului, bulele se clasifică în: - bule superficiale,
dezvoltate intraepidermic, sub stratul cornos (în impetigoul bulos stafilococic
și streptococic, sindromul Lyell infantile)
- bule mijlocii, dezvoltate în straturile profunde ale epidermului
(în pemfigusul vulgar)
- bule profunde (dermo-epidermice) - în epidermolizele buloase
dermolitice și joncționale, eritemul polimorf bulos, porfiriile cutanate,
pemfigoidul bulos, sindromul Lyell postmedicamentos
Ca evoluție, majoritatea bulelor (cu excepția unor bule profunde) se
vindecă fără cicatrice, uneori cu o pigmentație postlezională
Uneori, aspectul clinic al bulelor poate fi evocator pentru diagnostic:
'- pemfigus vulgar – bulele apar pe tegument sănătos
- pemfigoidul bulos - bule de dimensiuni mai mari, în tensiune,
frecvent hemoragice, pot să apară pe fond eritematos
- dermatita herpetiformă - bule de dimensiuni mici, grupate în
buchete, precedate de prurit și arsură, pe un fond eritemato-edematos
impetigoul streptococic - bule flasce, se tulbură rapid datorită
conținutului purulent
Este o pierdere de substanță superficială patologică la nivelul
epidermului și al vârfului papilelor dermice . La nivelul ei se formează de
asemenea o crustă hematică, iar vindecarea este fără cicatrice.
Apare în sifilisul primar și în evoluția tuturor leziunilor cu conținut lichidian
după spargerea tavanului leziunii (vezicule, bule, pustule).
EROZIUNEA Este o pierdere de substanță superficială patologică la
nivelul epidermului și al vârfului papilelor dermice . La nivelul ei se formează
de asemenea o crustă hematică, iar vindecarea este fără cicatrice. Apare în
sifilisul primar și în evoluția tuturor leziunilor cu conținut lichidian după
spargerea tavanului leziunii (vezicule, bule, pustule).
pustule nefoliculare - fără legătură cu firul de păr; sunt sterile din
punct de vedere microbiologic (din acest motiv ele se numesc pustule
amicrobiene). Apar în afecțiuni grave, unele potențial letale (impetigo
herpetiform, variola, psoriazisul pustulos, acrodermatita supurativă
Hallopeau), numite și pustuloze amicrobiene.
pustule foliculare - centrate de un fir de păr. Au etiologie
microbiană sau micotică. Pot fi, la rândul lor, superficiale sau profunde
Este o pierdere de substanță superficială liniară care se localizează:
- la nivelul comisurilor mucoase
- în pliurile cutanate
- pe suprafața plăcilor hiperkeratozice palmare sau plantare
- uneori pe mucoase.
SCUAMA Este un deșeu cutanat ce rezultă printr-un proces de
keratinizare exagerată, tradus clinic printr-o descuamare vizibilă la
suprafața pielii
În funcție de aspectul lor se descriu:
scuame pitiriaziforme (care au un aspect făinos)
scuame psoriaziforme (care au un aspect de tărâțe)
și scuame în lambouri (care se descuamează în fâșii)
GODEUL FAVIC Este o producție patologică provenită din
proliferarea miceliului de Trichophyton schonleini. Are forma unui cuib de
rândunică sau a unei farfurioare, culoare galbenă ca sulful și miros de urină de
șoarece
Malassezia este o ciupercă ce se dezvoltă ușor într-un mediu gras.
Scalpul, fără a uita fața și spatele, unde sebumul este secretat în
cantitate mare, creează un mediu favorabil pentru dezvoltarea acesteia.
Această ciupercă poate „digera” lipidele prezente în sebum și produce acizi
grași deosebit de iritanți pentru piele și scalp. La unele persoane, aceștia
sunt produși în cantitate prea mare și pot induce o inflamație aflată la
originea peliculelor sau a tulburărilor de pigmentare.
Psoriazisul este o dermatoză inflamatorie cronică, mediată imunologic, cu o

puternică predispoziție genetică. Cel mai frecvent apare sub formă de papule și
plăci variabile din punct de vedere al morfologiei, distribuției și severității, având
un puternic impact emoțional și psihosocial asupra vieții pacienților afectați.
În psoriazis există o inflamație care afectează înnoirea celulară; aceasta se

desfășoară în 3-4 zile în loc de 30 de zile, cât ar fi normal. Practic, keratinocitele
(celule din stratul superficial al pielii) se înmulțesc și determină o îngroșare
exagerată a pielii.
Keratoza actinica este o leziune la nivelul pielii care se dezvolta
dupa ani de expunere la soare. 5-10% din leziuni se transforma in carcinom cu
celule scuamoase, un tip de cancer de piele
Boala Bowen (diskeratoză cu evoluție malignă) este o afecțiune
precanceroasă cu evoluție cronică, frecventă la persoanele în vârstă, localizată
pe piele sau pe mucoase, caracterizată clinic prin plăci eritematoase,
scuamoase sau crustoase și, histologic, prin aspectul de carcinom
intraepidermic, potențialul ei de malignizare fiind între 30 și 50%.
La 25% din cazuri este însoțită de un cancer intern care este depistat,
în medie, după 5 ani de la apariția bolii.
Sunt afectate ambele sexe. Boala apare între 20 și 80 ani, cu o
incidență maximă la persoanele vârstnice. Leziunile apar mai frecvent pe
zonele expuse la ultraviolete sau la traumatisme cronice.
Factorii favorizanți sunt:
· radiațiile solare repetate și degenerescența actinică cronică
· ingestia cronică de arsenic, 5% din bolnavi folosind medicație
arsenicală sau fiind expuși la pesticide sau fungicide, caz în care este
posibilă asocierea cu o neoplazie internă
· imunodepresia pacienților cu transplant renal
· infecțiile și iritațiile locale (balanopostite)
· virusul papiloma uman (HPV, în special HPV16) care a fost
identificat recent în unele leziuni
Blefarita Inflamație cronică a pleoapelor. Poate fi internă sau externă
deși, adeseori, cele două forme coexistă. Blefarita externă poate fi
cauzată de Staphylococcus sau poate fi seboreică, pe când cea internă survine
ca urmare a unei disfuncții a glandelor meibomiene.
Prurit, inflamație și senzație de arsură la marginea pleoapelor.
Prezența de scuame uscate (în forma stafilococică) sau uleioase (în forma
seboreică) în jurul genelor. În cazul blefaritelor interne: obstrucția ductului
glandular, secreție anormală de lipide în filmul lacrimal, roșeață a marginilor
palpebrale.
Blefarita este o inflamație cronică a pleoapelor. Este o cauză comună
de disconfort la nivel ocular. De obicei este bilaterală și simetrică. Există
blefarite interne și externe, chiar dacă, adesea, cele două forme coexistă și
simptomele se suprapun considerabil.
Blefarita externă implică marginile palpebrale și poate fi urmarea unei
infecții stafilococice sau de tip seboreic, sau o combinație a celor două.
Seboreea generalizată este prezentă adesea în forma seboreică.
Inflamația din blefarita internă este consecința unei disfuncții a
glandelor meibomiene.
dobândite pot fi primitive (vitiligo ) sau secundare altor dermatoze sau
expunerii accidentale sau profesionale la un agent depigmentant.
Este o pierdere de substanță mai profundă, până la nivelul dermului
profund sau hipodermului și care de regulă se vindecă prin cicatrice (cu

excepția mucoaselor, mai ales cea bucală).
Ulcerele sunt ulcerații atone, uneori cu evoluție foarte îndelungată,
care nu prezintă tendință de epitelizare. Etiologia lor e variată: infecțioasă,
circulatorie (venoasă, arterială, microangiopatică), trofic nervoasă, neoplazică,
hematologică, autoimună, metabolică.
Este un deșeu cutanat de cauză vasculară sau nervoasă rezultat în
urma pierderii acute și localizate a troficității cutanate. Se prezintă sub
forma unei plăci circumscrise, fie uscate și negre (escara uscată), fie
galben-slăninose (escara umedă). Detașarea sa de pe patul de țesut sănătos
înconjurător se soldează cu apariția unei ulcerații. Prin suprainfectarea
escarei apare gangrena.
Insuficiența venoasă cronică apare atunci cand venele picioarelor nu
permit sangelui sa circule inapoi catre inima. In mod normal, valvele
din vene asigura circulatia sangelui catre inima. Dar atunci cand aceste valve
nu functioneaza bine, sangele poate curge si inapoi. Acest lucru poate
determina stagnarea sangelui la nivelul membrelor.
Hemoroizii reprezinta o boala a tesutului vasculo-conjunctiv din zona anala,

deci o boala a vaselor de sange, dar si o boala de tesut conjunctiv care sustine
vasele in zona anusului. Cand hemoroizii sangereaza, sangele este deschis la
culoare, rosu deschis, deci nu este doar sange ce se intoarce prin vene la
inima, ci este si sange arterial, rosu aprins, incarcat cu oxigen. In aceste
conditii se amesteca sangele mai inchis la culoare din vene cu sangele rosu
aprins din artere. Acest lucru dovedeste ca este o boala nu numai a vaselor de
sange, ci si de tesut conjunctiv, ce sustine vasele respective. In boala
hemoroidala se constata o coborare a pernutelor vasculo-fibroase. Boala de
hemoroizi este si o boala a pozitiei bipede. Ridicarea omului in picioare a
favorizat dilatatia venelor la nivelul canalului anal.
Sangele care se pierde din hemoroizi este un sange rosu aprins si
sangerarea apare la intervale variabile de timp. Aceasta sangerare este
adesea legata de episoade de constipatie, dar uneori apar in urma unor
episoade de diaree. Totusi se intampla sa existe sangerari si fara sa existe
dereglari ale scaunului. De regula, sangerarea datorata hemoroizilor nu este
amestecata cu materiile fecale. Sangele care se pierde din hemoroizi doar
murdareste materiile fecale pe exteriorul lor. De regula, sangerarea din
hemoroizi apare la sfarsitul scaunului. Cand sangele este de culoare mai
inchisa si amestecat cu materiile fecale, el vine din zone superioare ale
colonului sau chiar din stomac. Oricum, doar medicul specialist prin
efectuarea unui examen de colonoscopie poate pune diagnosticul unei
sangerari in scaun. Al doilea simptom este durerea. Avand in vedere ca
hemoroizii sunt fie interni, fie externi, simptomele se diferentiaza.
Hemoroizii externi nu dau simptome decat cand o serie de cheaguri astupa
venele hemoroidale. Hemoroizii interni produc insa inflamatii. Exista si o stare
mai complicata, de prolaps, cand hemoroizii interni ies din anus in timpul
unui scaun mai dificil sau dupa ridicarea unor greutati cu efort important.
Terapiile care se aplica in cazul hemoroizilor se nuanteaza in functie de
gradul bolii hemoroidale. Hemoroizii de gradul I sangereaza din cand in cand,
uneori creeaza disconfort. In acest grad de inceput al bolii hemoroizilor,
tratamentul este bazat pe un regim dietetic si de igiena stricta. In sensul ca
trebuie reglat scaunul, incat acesta sa aiba consistenta normala si sa se
elimine materiile fecale zilnic si fara efort. In alimentatia pacientului
respectiv nu e bine sa se regaseasca prea multe alimente sarace in fibre sau
rafinate industrial. Pacientul trebuie sa consume multe zarzavaturi si fructe
bogate in fibre, uneori sa apeleze si la tarate. Tot in regimul igieno-dietetic se
incadreaza si un minimum de lichide baute in fiecare zi, cel putin doi litri de
apa. Nu trebuie sa se uite nici lichidele emoliente, precum uleiul de masline
si uleiul de parafina. Nu sunt recomandate laxativele. Dupa cum trebuie
evitat si statul prea mult pe scaun. Pacientul respectiv trebuie sa-si creeze
un reflex din ora la care are scaunul si aceasta ora sa fie respectata. Pe toaleta,
pacientul trebuie sa se concentreze la contractia musculaturii abdominale
pentru defecatie, deci nu este bine ca pe toaleta pacientul sa citeasca,
distragandu-si atentia.
Ulcerul varicos apare ca stadiu final în evoluția bolii varicoase. Deși cauza venoasă este responsabilă
de aproximativ 70 – 80% dintre ulcerațiile piciorului, există și alte afecțiuni ce pot duce la apariția
ulcerațiilor, cum ar fi diabetul zaharat sau arteriopatia cronică (arterioscleroza).
De multe ori aceste cauze se suprapun, iar identificarea cauzei exacte a producerii ulcerației este
dificilă. Unele studii apreciază că aproximativ 2% din populație poate avea ulcer venos, iar acest
procent ajunge la aproximativ 5% după vârsta de 65 ani.
Principalii factori de risc care duc la apariția ulcerului varicos sunt:
Vârsta;
Sexul feminin;
Sarcinile multiple;
Obezitatea;
Statul îndelungat în picioare sau pe scaun;
Lipsa de activitate fizică;
Factorul genetic;
Trombozele venoase în antecedente.
imptomatologia ulcerului de gambă este foarte diversă, dar în majoritatea cazurilor include:
Edemul (umflarea gambei) - mai ales în zona din jurul maleolei; uneori edemul se ameliorează în
timpul nopții, alteori este persistent;
Venele dilatate - localizate în jurul gleznei sau la gambă și/sau coapsă;
Pielea colorată - având o culoare maronie, uneori de consistență dură;
Durerea - uneori de intensitate mare, sub formă de arsură;
Ulcerația - este o rană deschisă, superficială, unică sau multiplă cu margini cu contur neregulat, dar
bine definite. Baza ulcerului este de cele mai multe ori acoperită de un țesut de granulație de culoare
roșie și care sângerează foarte ușor la atingere. Alteori se găsește un țesut fibrinos de culoare
galbenă. Țesutul necrotic de culoare neagră apare rar. Atunci când ulcerul este colonizat de bacterii,
apare o secreție de culoare galbenă mirositoare.
Paramyxovirusurile (rujeola)
Togavirusurile (rubeola)
Scarlatina
Scabia este o boală extrem de contagioasă! Scabia este o dermatoză parazitară
pruriginoasă, deosebit de contagioasă, produsă de Sarcoptes scabiei, varianta hominis,
care afectează cu predilecție anumite zone ale corpului.
ȘANȚUL ACARIAN Reprezintă exteriorizarea tunelului săpat de femela
de Sarcoptes scabiei în grosimea tegumentului

Apare la suprafața pielii ca o mică proeminență pruriginoasă, lunguiață, rozată,
de cca 2-5 mm, care conține la un capăt parazitul, iar la celălalt o mică veziculă
(“eminența perlată”), apărută, se presupune, ca o reacție alergică a
organismului la acesta. Șanțurile scabioase se întâlnesc de elecție în pliul
sub- și inter-fesier, pe teaca penisului, vulvă, scrot, axile, areolele mamare,
sau în spațiile interdigitale.
Urticaria este o reactie alergica a organismului care poate afecta
persoanele din orice categorie de varsta. Se manifesta la nivelul pielii, sub
forma de eruptii cutanate numite si papule sau mici umflaturi ale
tegumentului care, de cele mai multe ori, sunt rosiatice si cu varful albicios.
Aceste papule apar in diferite zone ale corpului si provoaca prurit (mancarimi)
adesea inconfortabile si dificil de suportat.
Prurigo- Boală cronică de piele caracterizată prin apariția unor
leziuni superficiale persistente în formă de bășicuțe, însoțită de mâncărime
intensă; dermatoză alergică.
Pox virusurile (variolei, molluscum)
Epidermovirozele hiperplazice - Infecțiile virale cutaneo-mucoase
pot fi produse prin: inoculare directă, infecție sistemică sau extensia locală de
la un focar intern. Exista mai multe tipuri de virusuri cu caracter epidermotrop:
• Herpes virusurile (herpes simplex, varicelo-zosterian, citomegalovirus,
Epstein-Barr)
Leucoplazia păroasă orală este o leziune indusă de virusul
Epstein-Barr, care apare aproape exclusiv la pacienții HIV-pozitivi, dar și la
pacienții cu alte forme de imunosupresie – precum afecțiuni maligne,
transplant de organe și măduvă osoasă sau pacienți care urmează tratament
prelungit cu corticoterapie sau alte imunosupresoare. Rareori au fost
raportate cazuri și la pacienți imunocompetenți.
Clinic, se manifestă prin prezența unor plăci albicioase, cu suprafață
neregulată, rugoasă, nedureroase, localizate cel mai frecvent pe marginile
laterale ale limbii, dar pot fi întâlnite și la nivelul feței dorsale sau ventrale a
limbii, pe mucoasa bucală sau pe cea palatină Leziunile sunt aderente și nu
pot fi îndepărtate prin fricțiune.
Retrovirusurile (HIV-SIDA)
Este un deșeu cutanat rezultat din uscarea unor secreții pe suprafața
tegumentului și apare în evoluția tuturor leziunilor în care integritatea
epidermului e compromisă: leziunile cu conținut lichid sau cu soluție de
continuitate (fiindcă în mod normal epidermul integru nu lasă secrețiile să
iasă la suprafața pielii, după cum se vede în cazul arsurilor de gradul II și al
bulelor). Se descriu următoarele aspecte particulare:
- crusta melicerică - are un aspect galben-arămiu, ca ceara de
albine, și apare în infecțiile streptococice sau în bolile veziculoase
suprainfectate secundar (eczema)
- crusta hematică – are o culoare neagră-vișinie. Apare după
leziunile traumatice sau patologice soldate cu soluții de continuitate care
interesează cel puțin epidermul și dermul, afectând structurile vasculare
crusta ostracee (rupia) are o culoare brună-neagră și este
stratificată, evocând o cochilie de stridie. Apare în psoriazisul exudativ și în
sifilisul malign precoce.
Acneea vulgară/ comedoniana
Acneea în sine este o afecțiune a pielii care apare în momentul în care foliculii
de păr se umplu cu sebum și cu celule moarte ale pielii și cauzează apariția
coșurilor albe sau negre.
Acneea vulgară, însă, este o afecțiune cutanată cronică ce se
caracterizează prin înfundarea și/sau inflamarea deschiderilor glandelor
sebacee, în special în zona feței și toracelui. Când glanda sebacee, stimulată
de hormonii androgeni, produce un exces de sebum, substanța uleioasă se
blochează cu ușurință la nivelul porilor și, astfel, apar puncte negre,
microchiste, comedoane închise, pustule (bășicuțe purulente), noduli
Acneea rozacee
Este o afecțiune dermatologică frecventă, cronică, care afectează
partea centrală a feței, caracterizată prin roșeață, vase dilatate, uscăciune
cutanată și o erupție papulo-pustulară inflamatorie asemănătoare acneei.
Cauza este multifactorială (predispoziție genetică, dezechilibre inflamatorii și
vasculare locale, consum de alcool, expunere cronică la UV) și nu există un
tratament de vindecare, ci doar de a controla simptomele
FISTULA
Este un traiect patologic intrategumentar ce unește între ele două
colecții purulente, sau o colecție profundă cu suprafața pielii . Se întâlnește
mai ales în acneea nodulochistică sau în sinusul pilonidal.
Furunculul reprezinta un nodul ce apare ca urmare a infectarii unui folicul de
par. In majoritatea cazurilor, agentul patogen incriminat este Staphylococcus
aureus, un coc Gram pozitiv. Furunculul poate aparea in orice zona a corpului:
pe fata, gat, membre, trunchi. In situatia in care apar mai multe furuncule care
conflueaza, acestea poarta denumirea de carbuncul.

In majoritatea cazurilor, furunculul apare ca urmare a infectiei cu
Staphylococcus aureus, dar poate fi generat si de alti patogeni (bacterii sau

fungi). Infectia se dezvolta cand agentul patogen patrunde printr-o leziune de
la nivelul pielii sau al foliculului de par. Prezenta acestuia activeaza
mecanismele imune de aparare. Prin manifestarea acestor mecanisme apare
puroiul, o colectie de detrisuri celulare.
Furunculul poate aparea la oricine, indiferent de varsta. Cu toate
acestea, un risc mai mare prezinta persoanele diagnosticate cu:
boli autoimune;
diabet zaharat;
infectii ale pielii;
obezitate;
anemie;
deficienta de fier;
cancer.
De asemenea, fumatorii si varstnicii dezvolta mai des furuncule.
La inceput, furunculul apare ca o colectie supradenivelata (umflatura),
eritematoasa (rosie) si de consistenta dura. Acesta este dureros si are
dimensiuni reduse, de pana la 2 cm. In evolutia sa, dimensiunile cresc
progresiv, consistenta scade, iar durerea creste in intensitate. Ulterior, apare
o pustula galbuie dispusa central. Aceasta constituie un semn caracteristic
prezentei piogeniei (a puroiului).
In cadrul tabloului simptomatic se pot asocia febra si frisonul. Acestea
apar doar in situatiile grave si mai des in cazul carbunculului.
Orjelet - este un proces purulent care implică un folicul al genelor și
glandele sale sebacee (externe sau interne). Este cauzat adesea de
Staphylococcus Aureus.
Înroșirea marginii palpebrale, durere, senzație de greutate la nivelul pleoapei.
Orjeletul este o inflamație acută a foliculului genei și glandelor sale sebacee
(externe sau interne), cauzat aproape întotdeauna de Staphylococcus Aureus.
Orjeletul este o infecție comună, prezentând roșeață a marginii palpebrale,
durere, senzație de greutate palpebrală.
Un punct gălbui apare adesea la marginea pleoapei inflamate și, de obicei, se
rupe de la sine, cu eliminare de puroi și calmarea durerii. Orjeletul intern are
aceleași simptome dar nu este vizibil direct, fiind localizat pe partea interioară
a pleoapei.
Șalazion - este un chist cauzat de inflamația cronică a unei glande
meibomiene.
Șalazionul este o leziune inflamatorie cronică, cauzată de stagnarea secreției
sebacee a glandelor meibomiene sau altor glande sebacee.
De obicei, șalazionul este nedureros. Înafara problemelor estetice,
șalazioanele de pleoapă superioară, în cazul în care ajung mari, pot apăsa pe
cornee cauzând astigmatism.
Intertrigo sau dermatita intertriginoasă este o afecțiune comună de
piele, superficială, inflamatorie, care este cauzată de contactul piele pe piele,
atunci când se produce frecarea (de exemplu: în situații de căldură excesivă și

umiditate). Intertrigo se manifestă cel mai frecvent sub formă de erupție
cutanată de culoare roșiatică.
Din cauza frecării, care produce o deteriorare a pielii și o răzuire a stratului
superficial, intervine riscul ca bacteriile sau ciupercile din mediul înconjurător
să pătrundă prin aceste breșe și să infecteze pielea. Condițiile de căldură,
umezeală și întuneric creează un mediu ideal pentru creșterea și multiplicarea
bacteriilor și ciupercilor. Efectul imediat este activarea sistemului imunitar,
care declanșează o inflamație secundară și o erupție cutanată de culoare roșie.
Intertrigo apare în pliuri. Simplu spus, oriunde două suprafețe de piele
se pot atinge și freca în condiții de umezeală. Cele mai frecvente zone de
apariție pentru intertrigo sunt:
· Cutele gâtului
· Axile
· Sub sâni
· Pe abdomen, mai ales dacă flexia este frecventă
· Între fese
· În zona inghinală
· Interiorul coapselor
· Între degete.
Intertrigo poate să apară în același timp în mai multe zone care sunt
predispuse la frecare, dar nu se extinde și în zonele unde nu se produce
frecarea. În schimb, dacă apare o infecție provocată de intertrigo, aceasta se
poate transmuta în orice altă zonă
Intertrigo poate apărea ca un efect secundar și pentru o serie de boli
de piele, precum:
· -Infecție cu candida (candidoza)
· -Eritrasma
· -Tinea sau dermatofiția
· -Impetigo
· -Foliculita
· -Psoriazis inversat
· -Dermatită seboreică
· -Dermatită atopică.
acanthosis nigricans
- paloarea pielii este cauzată de anemii şi deficit de irigare a pielii;

- paloarea instalată brusc se constată în hemoragii;
- paloarea accentuată se constată în colaps, şoc, prin fipsa de irigare a pielii
cauzată de depozitarea sângelui în vasele abdominale.
- este determinată în cazul afecţiunilor aparatului respirator de:

- obturarea căilor respiratorii;
- micşorarea suprafeţei respiratorii;
- deficit funcţional al muşchilor respiratori;
- apare în cursul afecţiunilor aparatului circulator, bolilor cardiace
congenitale;
Cianoza poate fi localizată:
-discret la nivelul extremităţilor degetelor şi al lobului urechilor;
- intensă la nivelul nasului, buzelor, ochilor;
-foarte intensă la nivelul feţei şi limbii;
- generalizată la nivelul unei anumite regiuni prin tromboză sau compresie
venoasă.
Cianoza reprezintă tenta albastră a tegumentelor, gingiilor, unghilor
sau mucoaselor produsă de lipsa de oxigen. Cianoza poate fi produsă de forme
anormale de Hemoglobină sau de lipsă totală de oxigen, cum apare în
traumatisme de genul sufocării sau în bolile cronice care alterează funcții
inimii sau ale plămanilor. Formele anormale ale hemoglobinei pot fi variate,
de exemplu methemaglobina.
Cianoza poate fi evidențiată la naștere datorită malformațiilor cardiace
congenitale care permite sangelui care nu este complet oxigenat să între în
circulația arterială.
In pneumonie aspectul roşu congestionat este caracteristic pentru

jumătatea de faţă a părţii afectate pulmonar.
- difuza generalizata in afara cazului care reprezinta o trasatura rasiala; apare in
boala Addison;
(Boala Addison, numita si insuficienta suprarenala sau adrenala, este o afectiune
a glandelor suprarenale. Boala apare atunci cand acestea nu produc suficienti
hormoni steroidieni, cortizol si aldosteron. Acesti hormoni sunt implicati
intr-un numar impresionant de procese din organism, astfel ca imbolnavirea
glandelor suprarenale afecteaza, in timp, majoritatea sistemelor din corp. )
- circumscrisa- limitata:
- periocular in hipertiroidie, nevroze;
- la fata- cloasma gravidelor;
- frunte, obraji, perioral- masca biliara;
- difuza si circumscrisa:
- albinismul- anomalie congenitala: tegument alb-rozat, iris roz-rosu, par

blond
subtire si mat;
- vitiligo- pete decolorate cu margini hiperpigmentate, neregulate si tegument
normal in rest;
- discromii- datorate acumularii in piele a unor pigmenti patologici:

- cianoza- coloratia albastruie a pielii si mucoaselor datorita cresterii
hemoglobinei reduse in sange; poate fi localizata la extremitati si generalizata;
- icterul coloratia galbena de nuante diferite:
- intensitatea mica si nuanta flavinica ( galben deshis) ne orienteaza spre icterul

hemolitic,
- intensitatea moderata si nuanta rubinica( galben rosiatic) ne orienteaza spre

icterul hepatitic,
- intensitatea mare si nuanta verdinica( galben verzui) ne orienteaza spre icterul

obstructiv.
- icter melas (cenusiu inchis) in cancerul de cap de pancreas

LICHENIFICAREA Este o leziune elementară solidă, proeminentă, bine
delimitată, caracterizată prin accentuarea circumscrisă a cadrilajului cutanat
normal, cu formarea unei rețele în ochiurile căreia se delimitează
pseudopapule brun-cenușii
După etiologie, lichenificarea se clasifică în: - primitivă (în neurodermită)
- secundară gratajului ocazionat de dermatozele cronice pruriginoase
(eczema lichenificată, psoriazisul lichenificat, tinea cruris lichenificată
Pytiriasis versicolor este o infectie fungica a pielii, destul de comun
intalnita si usor identificabila prin petele mici si decolorate sau intunecate
de la nivelul tegumentelor
In mod normal (fiziologic), pielea umana contine, pe suprafata ei, fungi in
cantitati care nu cauzeaza vreo problema sau disconfort. In cazul in care
acestia incep sa se inmulteasca in mod necontrolat, pot aparea diferite stari
patologice, printre care si pitiriazisul versicolor.
-poate fi cauzată de:
- tulburări de coagulare a sângelui;
- fragilitatea capilară exagerată de natură toxică sau infecţioasă;
- modificarea funcţională sau cantitativă a trombocitelor;
-petesii= hemoragii mici de formă punctiformă, ovalară sau rotundă;
-echimoze = pată hemoragică de culoare albăstruie sau negricioasă produsă prin

extravazarea sângelui şi infiltrare difuză în ţesutul subcutanat;
· hemoragia cutanată nu dispare la presiunea digitală ca în cazul eruptiilor

congestive.
epistaxis = hemoragie nazală;
-hemoragii gingivale;
-hematemeza= sânge eliminat prin vărsătură;
-melena= eliminarea în Scaun de sânge negru (digerat în tubul digestiv).

Edemul poate fi:
- localizat prin staza venoasă în părţile declive (înclinate) ale corpului;
- generalizat în afecţiuni cardiace şi pulmonare = anasarca;lichidul se
acumuleaza in cavitatile seroase(pleural, peritoneala, pericardica);
- cardiac: este de culoare albastra; apare la inceput in regiunile declive;
- renale: albe, moi, pufoase, lasa semnul godeului;
- caşectic; consecinta scaderii proteinelor plasmatice în tuberculoză, subnutriţie,
cancer prin scăderea albuminelor din sânge creşterea permeabilităţii pereţilor
vasculari;
- inflamator localizat în jurul proceselor inflamatoare (de culoare roşie); se
insotesc de semnele inflamatie: rubor, dolor, calor, tumor, lezarea functiei
segmentului respectiv.
- angioneurotic când are o cauză alergică şi se instalează rapid;
Hiperhidroza axilară, palmară şi plantară sunt cele mai
frecvente, adeseori asociate una cu alta. Prezintă caractere comune: debut
la pubertate, tendinţă la remisie după 40 de ani, dispariţia la subiecţii
vârstnici, dar mai ales apariţia unor crize sudorale psihogene la cel mai mic
şoc emoţional (uneori, chiar frica de a transpira devine motiv în sine). Crizele
pot genera o stare de jenă, mai ales la persoanele investite social la care
imaginea are mare importanţă.
Cauza hiperhidrozei palmo-plantare este genetică, dominant
autosomală. Hiperhidroza palmară este deosebit de jenantă şi poate fi
declanşată printr-o simplă sugestie. Este incomodă, afectând activitatea în
anumite profesii: chirurgi, violonişti, electricieni etc.
Hiperhidroza plantară antrenează macerarea, fiind sursa unui
miros urât dat de descompunerea bacteriană. Talpa piciorului este adesesa
brăzdată de erupţii keratolitice prin acţiunea germenilor. Planta este
hiperhidratată, devine sensibilă la presiunea mersului şi poate dezvolta
dermite de contact la diverşi alergeni din încălţăminte (vopsele, tanini).
Astfel se explică necesitatea spălării frecvente, utilizarea de pulberi
absorbante, evitarea ciorapilor din fibre sintetice şi a încălţămintei din
înlocuitori de piele care împiedică evaporarea.
Hiperhidroza axilară are acelaşi impact social. Cu toată
abundenţa lor în axilă, glandele sudoripare apocrine nu joacă un rol
important în hiperhidroza axilară. Ea este declanşată de factori stresanţi şi
există în afara crizelor sudorale. Este inodoră din cauza diluţiei sudorii
apocrine şi constituie un adevărat handicap, mai ales pentru femei, prin
aspectul inestetic şi implicaţiile vestimentare.
MILIUM
Reprezintă chiste mici intradermice fără un orificiu de evacuare
vizibil. Apare în porfirii, epidermolizele buloase, miliaria rubra
Acneea vulgară
Acneea în sine este o afecțiune a pielii care apare în momentul în care foliculii
de păr se umplu cu sebum și cu celule moarte ale pielii și cauzează apariția
coșurilor albe sau negre.
Acneea vulgară, însă, este o afecțiune cutanată cronică ce se
caracterizează prin înfundarea și/sau inflamarea deschiderilor glandelor
sebacee, în special în zona feței și toracelui. Când glanda sebacee, stimulată
de hormonii androgeni, produce un exces de sebum, substanța uleioasă se
blochează cu ușurință la nivelul porilor și, astfel, apar puncte negre,
microchiste, comedoane închise, pustule (bășicuțe purulente), noduli.
Acneea rozacee
Este o afecțiune dermatologică frecventă, cronică, care afectează
partea centrală a feței, caracterizată prin roșeață, vase dilatate, uscăciune
cutanată și o erupție papulo-pustulară inflamatorie asemănătoare acneei.
Cauza este multifactorială (predispoziție genetică, dezechilibre inflamatorii și
vasculare locale, consum de alcool, expunere cronică la UV) și nu există un
tratament de vindecare, ci doar de a controla simptomele
Acneea nodulochistică si fistula
Este un traiect patologic intrategumentar ce unește între ele două
colecții purulente, sau o colecție profundă cu suprafața pielii . Se întâlnește
mai ales în acneea nodulochistică sau în sinusul pilonidal.
Leziunile de acnee induc o creştere a reactivităţii emoţionale cu o
scădere a imaginii şi stimei de sine. Pacientul cu acnee are nevoie de suport
psihologic pentru că poate prezenta modificări comportamentale. Igiena
reprezintă principala preocupare a acestui pacient.
COMEDONUL
Este un mic punct alb sau negru localizat în infundibulul pilosebaceu (pe care
îl obstruează) conținând în primul rând sebum solidificat, dar și melanină și
detritusuri celulare
Apare pe teritoriile seboreice, în primul rând pe față, dar și în regiunea
dorsală sau pe decolteu. Când conținutul comedonului nu vine în contact cu
aerul, fiind protejat de epiderm, sebumul îi conferă prin transparență o
culoare gălbuie, iar leziunea se numește comedon închis
Ca urmare a creșterii treptate a presiunii provocate de conținutul tot
mai voluminos al dopului de sebum, învelișul epidermic se destramă,
expunînd sebumul la aer. Prin oxidarea acestuia se formează binecunoscutele
puncte negre, sau comedonul deschis
Demodicoză
numită și demodecidoză sau demodecie, este o acarioză provocată de specii
din genul Demodex, care se localizează la nivelul foliculilor piloși și al
glandelor sebacee, putând determina diverse leziuni cutanate (erupții
scuamoase, depilație).
Speciile din genul Demodex care parazitează omul sunt:
Demodex folliculorum (care parazitează foliculul pilos) și Demodex brevis
(care parazitează glandele sebacee).
Demodicoza provocată de D. folliculorum este numită și pitiriazis
folicular]. Parazitul se localizează de predilecție în zonele cu secreție
abundentă de sebum: nas și șanturi nazolabiale, frunte, obraji. Parazitul
migrează de la un folicul la altul. Infestația este foarte răspândită și este de
regulă asimptomatică. Atunci când paraziții se înmulțesc în exces pot apărea
forme de boală clinic manifestă, cu eritem facial difuz, erupții scuamoase la
nivelul foliculilor sau erupții papulo-pustuloase similare celor din acneea
rozacee.
Acnee chistică/ CHISTUL
Este o leziune circumscrisă constând dintr-un perete ce delimitează
un lumen cu conținut lichid sau solid
Localizarea lor preferențială este scalpul , sau spatele , dar pot fi
întâlnite relativ frecvent în zona genitală sau în locuri neașteptate
este o infecție bacterială ce apare pe piele. Aceasta afectează în
mod special derma și grăsimea subcutanată. Semnele și simptomele includ o x
zonă roșiatică ce crește în dimensiuni în decursul a aproximativ două zile. În
general, marginile zonei roșiatice nu sunt ascuțite, iar pielea poate fi umflată.
Deși, de obicei, atunci când zona roșiatică este apăsată, aceasta se face albă,
nu se întâmplă întotdeauna așa. De obicei, zona infectată este dureroasă.
Ocazional, vasele limfatice ar putea fi afectate iar persoana ar putea avea f
ebră sau ar putea avea stări de oboseală.
Picioarele și tenul sunt zonele cele mai des afectate, deși celulita
poate apărea pe orice parte a corpului. Piciorul este de obicei afectat, urmat o
rupere a pielii. Alți factori de risc includ obezitatea, umflarea piciorului și
vârsta înaintată. Pentru infecțiile faciale, de obicei nu este cazul unei rupturi
prealabile a pielii. Bacteriile cele mai frecvent implicate sunt streptococii și
Stafilococul auriu. În contrast cu celulita, erizipelul este o infecție bacterială ce
afectează straturile superficiale ale pielii, se prezintă cu o porțiune roșiaticăx
afectează straturile superficiale ale pielii, se prezintă cu o porțiune roșiatică
bine definită și este asociată mai des cu febra. Infecțiile mai serioase precum
o infecție a oaselor de sub piele sau fasceita necrozantă ar trebui excluse.
Cauza este cel mai frecvent ovariană, suprarenală sau iatrogenă
(consum de medicamente), dar poate fi şi idiopatică (cauză necunoscută).
Se descrie o cauză genetică în zona mediteraneană.
Hipertricoza generalizată este o afecţiune congenitală, rară. Formele

localizate sunt date de anumite afecţiuni precum mixedem, porfirie etc. sau
de consumul de medicamente (cortizonice, difenilhidantoina sau minoxidil).
provocată de un artropod (Sarcoptes scabiae) ce parazitează în stratul
superficial al epidermei. În urma scărpinatului şi prin intervenţia mecanismelor
imunologice, o parte din paraziţi sunt distruşi, dar în caz de suprainfectare,
numărul lor poate fi foarte mare. Pruritul şi erupţiile sunt condiţionate de
reacţia alergică: infestarea primară poate rămâne asimptomatică pentru
4-6 săptămâni, dar reinfestarea produce imediat o reacţie de hipersensibilitate.
Există mătreaţă uscată (pitiriazis uscat) şi mătreaţă grasă

(pitiriazis gras - atunci când cantitatea de sebum este abundentă). Deşi
mătreaţa reprezintă un simplu dezechilibru al părului sănătos, datorită
implicaţiilor sociale, necesită măsuri igienice speciale şi poate face adeseori
obiectul consultului dermatologic.
. În mod normal se pierd zilnic cam 50 de fire de păr. Unele căderi ale
părului sunt fiziologice (căderea părului la nou-născut şi cea aşa-zisă seboreică
la sexul masculin).
Alopecia androgenică este responsabilă de calviţia comună la
bărbaţi şi are predispoziţie ereditară.
Există şi o alopecie cauzată de stres (exemplu : un episod febril,
o naştere dificilă, o intervenţie chirurgicală, un episod negativ psiho-afectiv.
Refacerea completă după un astfel de episod se realizează în 4 până la 6 luni.
Alopeciile toxice sunt cauzate de anumite substanţe toxice (exemplu:
citostatice, antitiroidiene de sinteză, anticoagulante, anticonvulsivante,
derivaţi ai vitaminei A etc.).
Alopeciile dobândite se întâlnesc în anumite afecţiuni precum:
mixedem, insuficienţă hipofizară, diabet sever, colagenoze, carenţe alimentare,
sifilis.
Poate surveni în urma unor traume psihice. Leziunea se prezintă ca o

zonă fără păr, de formă rotundă sau ovalară, la nivelul scalpului, limita zonei
fără păr fiind bine conturată, iar pielea strălucitoare, punctată de orificiile
foliculilor pilo-sebacei şi înconjurată de fire rupte la aproximativ 1 cm, în formă
de semnul exclamării. Leziunea poate fi unică sau multiplă. Evoluţia merge spre
creşterea spontană a părului sau dimpotrivă, spre generalizare.
Leziunile se prezintă ca nişte plăci rotunde sau ovale, acoperite de scuame

sau cu suprafaţa roşie şi acoperite cu pustule din care la apăsare ies picături de
puroi. Aceste dermatomicoze sunt contagioase şi necesită tratament şi măsuri
igienice speciale.
Pediculoza este o afecțiune dermatologică produsă de păduchi. Păduchii sunt paraziții hematofagi (consumatori de sânge)
Există şi o pediculoză pubiană

înseamnă ori o circulaţie periferică insuficientă (unghii palide), ori o
cianoză (unghii vineţii). Luciul unghiei este un alt indicator de sănătate. O
unghie sănătoasă este transparentă. Rezistenţa unghiei arată echilibrul mineral.
Unghiile moi, friabile denotă lipsa calciului şi a altor minerale.
. Unghia încarnată are drept cauze tăierea deficitară a unghiei sau
purtarea de încălţări foarte strâmte.
Onicomicozele sunt infecţii fungice care apar de obicei, mai întâi în

zona interdigitală sau pe plantă, iar după o perioadă se extind la nivelul
unghiilor. În micoze, la început apare o modificare a culorii şi a grosimii unghiei.
La marginea unghiei apare o pată albă, unghia se îngroaşă şi începe să devină
friabilă (se sfărâmiţează). Disconfortul de ordin estetic este cel mai frecvent
simptom, durerea lipsind de obicei în cazul onicomicozelor. Din acest motiv,
multe persoane trec cu vederea simptomele, neştiind că este vorba despre o
boală.
Micozele se transmit relativ uşor prin contact direct sau indirect.
Folosirea în comun a unor obiecte de igienă personală (unghieră, forfecuţă
pentru unghii, prosop, săpun), a hainelor sau a pantofilor reprezintă mare risc
de infecţie. De asemenea, contactul cu suprafeţe infectate (vasele din
saloanele de coafură şi cosmetică, bazinele de înot, grătarul din lemn din saune
sau de pe plajă) prezintă risc de infecţie. Onicomicozele afectează în primul
rând persoanele care lucrează cu mâinile în mediu umed şi dulce (cofetărie,
bucătărie, spălătorie) şi care nu poartă mănuşi.
Cele mai multe onicomicoze se găsesc la unghiile de la picioare.
Onicomicozele localizate la nivelul unghiilor de la picioare sunt mai frecvente
la persoanele cu unghii încarnate sau care îşi taie exagerat unghiile.
Încălţamintea strâmtă, sau cea care păstrează piciorul cald şi umed favorizează
apariţia onicomicozelor.
Panariţiul este o inflamaţie a ţesutului periunghial. Panariţiul este
produs de cauze multiple. Poate fi de natură infecţioasă sau cauzat de un
factor iritativ (substanţe chimice, detergenţi).
Traumatismele, tăierea cuticulei sau macerarea pielii prin umezeala
prelungită a degetelor pot duce la apariţia panariţiului (copiii care îşi sug
degetul pot face panariţiu)
MENTELE SI MUCOASELE INTEGRE
Pediculoza
https://www.youtube.com/watch?v=02yqxyjc9rI
Mătreaţa
Otomicoză
https://www.youtube.com/watch?v=T_f0VrcECk0
Otita externa
https://www.youtube.com/watch?v=A9DMJIez2WA
Hipertrofiile gingivale
https://www.youtube.com/watch?v=fDnj2EXOJJQ
https://www.youtube.com/watch?v=vkwOIDb8PUI
Boala Behçet
https://www.youtube.com/watch?v=95G1rO3TznY
https://www.youtube.com/watch?v=S5t4h7wPe2g
https://www.youtube.com/watch?v=4vUaVsqasjU
Aftele bucale( Ulceratii)
https://www.youtube.com/watch?v=hMtFy-ppHYE
https://www.youtube.com/watch?v=_kJOPGqPLuk
CANDIDOZA BUCALA
https://www.youtube.com/watch?v=mS5GnBlwqzA
https://www.youtube.com/watch?v=CaWLek2ikug
Rhabdovirusuri
Leucoplazia păroasă orală
https://www.youtube.com/watch?v=2EsnAnmyN3Y
Epstein-Barr
herpes simplex
Picornavirusurile
https://www.youtube.com/watch?v=jvX2cjTi9uw
https://www.youtube.com/watch?v=HR5wbM1wuls
Scarlatina
https://www.youtube.com/watch?v=VqWFbnA-QmU
Panariţiul
Onicomicozele
https://www.youtube.com/watch?v=JPnz9wy6_3Q
https://www.youtube.com/watch?v=PMSR6W6t7_k
Virusul HPV in zonele genitale

https://www.youtube.com/watch?v=5QN-YhieJ9c
https://www.youtube.com/watch?v=SsyTTJ1EsQg

https://www.youtube.com/watch?v=ECRXN6vGnuU
https://www.youtube.com/shorts/O1IuUVA_Yc0
https://www.youtube.com/watch?v=2KdxmkGUTHk
https://www.youtube.com/watch?v=rJLJMxEhWh8
https://www.youtube.com/watch?v=ejh6nnTCxng
https://www.youtube.com/watch?v=ECRXN6vGnuU
Gonoreea
https://www.youtube.com/watch?v=2e9PRTVzJGg
https://www.youtube.com/watch?v=L2uHqD11UCM
https://www.youtube.com/watch?v=TwwJ8ZgnCug
https://www.youtube.com/watch?v=hMtFy-ppHYE
https://www.youtube.com/watch?v=_kJOPGqPLuk
https://www.youtube.com/watch?v=Hd4VeV54E9w
https://www.youtube.com/watch?v=gXEO21Snjoo
https://www.youtube.com/watch?v=O_OlUWfy3PQ
https://www.youtube.com/watch?v=DwXazkMu33U
https://www.youtube.com/watch?v=sOEuwhgohGM
https://www.youtube.com/watch?v=I7w3njNreB8
https://www.youtube.com/watch?v=bC2fqmq-c_4
https://www.youtube.com/watch?v=j6cfrC_toH4
https://www.youtube.com/watch?v=TuOCt6Zatuc
https://www.youtube.com/watch?v=O7iJMpgaxZU
https://www.youtube.com/watch?v=hhmH2YlIW5Q
https://www.youtube.com/watch?v=B8NaFgbUYZs
https://www.youtube.com/watch?v=speSrlFc4mQ&t=2s
https://www.youtube.com/watch?v=KRB01wLi6GU
Eritrodermia streptococică
https://www.youtube.com/watch?v=mY7zFLpJqEA
https://www.youtube.com/watch?v=97LjZ2XAtfY
https://www.youtube.com/watch?v=kY9Uvb2kaqQ
https://www.youtube.com/watch?v=XfiXx8zXPCM
https://www.youtube.com/watch?v=lIzO4ku68fc
https://www.youtube.com/watch?v=1qhZtEmnG5I
ERITEMUL FIX MEDICAMENTOS
https://www.youtube.com/watch?v=a3HYsFzPqME
Eritemul nodos
https://www.youtube.com/shorts/peWNyY_gK2Q
https://www.youtube.com/shorts/cKzRzdEDp88
https://www.youtube.com/shorts/yQSlMBWRORg
Eritemul polimorf
https://www.youtube.com/watch?v=p5Av5cQ22f8
https://www.youtube.com/watch?v=ASSpyRCVCd4
MACULE HIPERCROME
https://www.youtube.com/watch?v=Px5rA0SIRfc
https://www.youtube.com/shorts/_zcU3ELFqGU
LICHENUL PLAN
https://www.youtube.com/watch?v=Jm6RvAuIhEw
https://www.youtube.com/watch?v=jDTD1kfijoY
SIFILIDELE NIGRICATE
FOTODERMATOZELE
https://www.youtube.com/watch?v=QHhc3Jpan9g
https://www.youtube.com/watch?v=YatHpLAiYl0
https://www.youtube.com/watch?v=FZwCoX8bQks
https://www.youtube.com/watch?v=nTqY7DIoLpI
https://www.youtube.com/watch?v=MzXwZPxjTWk
https://www.youtube.com/watch?v=M2hrszR32lk
https://www.youtube.com/watch?v=RT-8OzD9j00
https://www.youtube.com/watch?v=NZDXPEo9d9c
https://www.youtube.com/watch?v=Rdsd7lLgLG8
https://www.youtube.com/watch?v=EEKA5WcJXQc
https://www.youtube.com/watch?v=DUu4aZyUMdg
https://www.youtube.com/watch?v=ej9p1qrVBJ0
https://www.youtube.com/watch?v=h7UEumodlOw
https://www.youtube.com/watch?v=fUdxDxTtCRE
https://www.youtube.com/watch?v=fIa_nqNCp3w
https://www.youtube.com/watch?v=P7TlsXbsZR0
Dermatita herpetiformă
https://www.youtube.com/shorts/2zn7MaXEyhc
https://www.youtube.com/watch?v=RgxZp2NuIfQ
https://www.youtube.com/watch?v=VON0njeLHsM
https://www.youtube.com/watch?v=YzoCzaYittk
https://www.youtube.com/watch?v=mu9EmOp_BAQ
https://www.youtube.com/watch?v=IOUnXeqNyMs
https://www.youtube.com/watch?v=qOA3uN8cm8w
https://www.youtube.com/watch?v=YmKkvH4Uc4E
https://www.youtube.com/watch?v=pvwU0lGNitE
https://www.youtube.com/watch?v=ui1snyyIsHc
https://www.youtube.com/watch?v=F7077se_T_k
https://www.youtube.com/watch?v=4sP2t3KqCoQ
https://www.youtube.com/watch?v=wytoVc_h19o
https://www.youtube.com/watch?v=j87zwSfYX1U
https://www.youtube.com/watch?v=HadooS6Lbs0
https://www.youtube.com/watch?v=8fScER4oAA0
https://www.youtube.com/watch?v=wG7rd47J_yY
https://www.youtube.com/watch?v=sfOemMpokdA
https://www.youtube.com/watch?v=KBOeCtZlEwE
https://www.youtube.com/watch?v=etklVR6TfFU
https://www.youtube.com/watch?v=O8xYWFKCMf4
https://www.youtube.com/watch?v=VqWFbnA-QmU
Malassezia
https://www.youtube.com/watch?v=u1pckKEkwF0
https://www.youtube.com/watch?v=idaMa-b_9Q0
Psoriazis
https://www.youtube.com/watch?v=lIzO4ku68fc&t=4s
Keratoza actinică
https://www.youtube.com/watch?v=uFa4phohWxw
https://www.youtube.com/watch?v=hDmdk6Vy5Aw
Boala Bowen
https://www.youtube.com/watch?v=okPXzgGfzQc
https://www.youtube.com/watch?v=619BYkzeCHc
https://www.youtube.com/watch?v=xpKlQrVy844
https://www.youtube.com/watch?v=k8K4zXOolkk
Blefarita
https://www.youtube.com/watch?v=0CENj-c5PAs
https://www.youtube.com/watch?v=rVZcgvggqGo
https://www.youtube.com/watch?v=FZwCoX8bQks
https://www.youtube.com/watch?v=nTqY7DIoLpI
https://www.youtube.com/watch?v=-ZH4KCgMAW0
https://www.youtube.com/watch?v=_FvG25l8HMw
https://www.youtube.com/watch?v=ThKUM4_4XCo
https://www.youtube.com/watch?v=QLg3b3n1N-g
https://www.youtube.com/watch?v=tVQfzH3rgpo
Paramyxovirusurile (rujeola)
Togavirusurile (rubeola)
https://www.youtube.com/watch?v=Vz1mhwpD38w
https://www.youtube.com/watch?v=Gu0l7mfltfg
Scarlatina
Scabia
https://www.youtube.com/watch?v=SOhaduSEk7U
https://www.youtube.com/watch?v=ppI37en9t44
Urticaria
https://www.youtube.com/watch?v=P7TlsXbsZR0&t=22s
https://www.youtube.com/watch?v=T3FLeC5le64
Prurigo
https://www.youtube.com/watch?v=0z06zwmsqBU
https://www.youtube.com/watch?v=jvX2cjTi9uw
https://www.youtube.com/watch?v=HR5wbM1wuls
Pox virusurile (variolei, molluscum)

https://www.youtube.com/watch?v=EonsSRTYOXA
herpes simplex
varicelo-zosterian
Cytomegalovirus
https://www.youtube.com/watch?v=L-k9RkTb-K8
Epstein-Barr
https://www.youtube.com/watch?v=2EsnAnmyN3Y
Leucoplazia păroasă orală

https://www.youtube.com/watch?v=0PnADuBrSW4
Retrovirusurile (HIV-SIDA)
https://www.youtube.com/watch?v=EGfMRVBDxaY
Acneea vulgară
https://www.youtube.com/watch?v=JPz1v_TrC0o
Acneea rozacee
https://www.youtube.com/watch?v=z8Z3z6d1v1M
FISTULA
https://www.youtube.com/watch?v=MYH_z8Zcfng
https://www.youtube.com/watch?v=0Sj5TzvpWjg
Orjelet
https://www.youtube.com/watch?v=Hd4VeV54E9w
https://www.youtube.com/watch?v=gXEO21Snjoo
Șalazion
https://www.youtube.com/watch?v=O_OlUWfy3PQ
Intertrigo
https://www.youtube.com/watch?v=mhEeFM9-zDQ
https://www.youtube.com/watch?v=wmWOdcZ7Uc4
https://www.youtube.com/watch?v=RwEoKMdXpCc
Cianoză
https://www.youtube.com/watch?v=s5UQ_JpvFqc
https://www.youtube.com/watch?v=Ls88yFI8gqs
https://www.youtube.com/watch?v=REfhvFLBvZE
Boala Addison
hipertiroidie, nevroze;
https://www.youtube.com/watch?v=HjudV7e_xjA
https://www.youtube.com/watch?v=3KO2wG3FucA
https://www.youtube.com/watch?v=jhjxZh4WxvU
cloasma gravidelor;
albinismul
vitiligo
Pytiriasis versicolor
cianoza
icterul hemolitic
icterul hepatitic
Petesii
Echimoze
Epistaxis
Hemoragii gingivale
Hematemeza
Melena
Edem generalizat în afecţiuni cardiace şi pulmonare
Edem cardiac
Edem casectic
Edem angioneurotic când are o cauză alergică
Hiperhidroza axilară
Hiperhidroza palmara
Hiperhidroza plantara
Acneea vulgară
https://www.youtube.com/watch?v=JPz1v_TrC0o
Acneea rozacee
https://www.youtube.com/watch?v=z8Z3z6d1v1M
Acneea nodulochistică si fistula

https://www.youtube.com/watch?v=MYH_z8Zcfng
https://www.youtube.com/watch?v=0Sj5TzvpWjg
https://www.youtube.com/watch?v=1AlwNUm9odM
Demodicoză
https://www.youtube.com/watch?v=COKce5xN4qI
https://www.youtube.com/watch?v=Fwf3nOsl1jA
https://www.youtube.com/watch?v=5CrUgLkGwYE
Alopecia androgenică
Alopeciile toxice
https://www.youtube.com/watch?v=02yqxyjc9rI
ONICOLIZA
Onicomicozele
Panariţiul
Obiective
Pacientul să prezinte tegumentele şi

mucoasele curate
Pacientul să-şi redobândea-scă stima
de sine
nosocomiale
Pacientul să fie echilibrat nutriţional,
pentru favorizarea cicatrizării leziunilor
cutanate
Pacientul să aibă o stare de bine fizic

şi psihic
nosocomiale

cutanate
şi psihic
nosocomiale

cutanate

şi psihic

nosocomiale
cutanate

şi psihic
nosocomiale
cutanate

şi psihic
nosocomiale

cutanate

şi psihic
nosocomiale

cutanate

şi psihic
nosocomiale

cutanate
şi psihic
nosocomiale

cutanate

şi psihic
nosocomiale
cutanate

şi psihic

nosocomiale

cutanate
şi psihic

nosocomiale

cutanate

şi psihic

nosocomiale
cutanate

şi psihic
nosocomiale

cutanate

şi psihic
nosocomiale
cutanate

şi psihic
nosocomiale

cutanate
şi psihic

nosocomiale

cutanate

şi psihic
nosocomiale

cutanate
şi psihic
nosocomiale

cutanate

şi psihic
nosocomiale

cutanate

şi psihic

nosocomiale
cutanate

şi psihic

nosocomiale

cutanate
şi psihic

nosocomiale

cutanate

şi psihic
sa se asigure curăţenia corporală şi sa învete
modalităţi de păstrare a igienei;
- pacientul sa fie capabil de autoîngrijire, sa

exprime acceptul de a efectua îngrijiri zilnice;
- pacientul sa îşi redobândeasca interesul

pentru desfăşurarea îngrijirilor;
- pacientul sa fie ajutat în activităţile igienice,

sa fie promovata curăţenia corporală sau a
unei regiuni;
- pacientul sa exprime diminuarea leziunilor si

a starii de disconfort;
- pacientul sa preziente tegumente, mucoase,

fanere normale, curate, integre.
- ajută pacientul, în funcţie de starea generală, să îşi

facă baie sau duş, sau îi efectuează toaleta pe regiuni;
- pregăteşte materialele pentru baie;

- pregăteşte cada;
- asigură temperatura camerei (20-22* C) şi a apei
(37-38* C);
- ajută pacientul să se îmbrace, să se pieptene, să-şi

facă toaleta cavităţii bucale, să-şi taie unghiile;
- pentru efectuarea toaletei pe regiuni, pregăteşte

salonul şi materialele, protejează pacientul cu paravan
şi-l convinge cu tact şi cu blândeţe să accepte;
- efectuează toaleta cavităţii bucale la pacienţii

inconştienţi.
- identifică, împreună cu pacientul cauzele şi motivaţia

preocupării pentru aspectul fizic şi îngrijirile igienice;
- ajută pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de

aspectul său fizic şi faţă de îngrijirile igienice;
- conştientizează pacientul în legătură cu importanţa
menţinerii curate a tegumentelor, pentru prevenirea
îmbolnăvirilor.
ia măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale ;
– leziunile care s-au suprainfectat vor fi protejate
cu pansament efectuat în condiţii de perfectă
asepsie, atât a tegumentelor, materialelor cât şi a
mâinilor persoanei care îl execută ;
– pansamentul se va face cu blândeţe, pentru a
nu distruge ţesuturile nou formate prin procesul
de vindecare ;
– desfacerea pansamentelor se va face blând,
umezindu-le la nevoie ;
– supraveghează ca pansamentele să nu fie
prea strânse, pentru a nu împiedica circulaţia sanguină;
– multe dintre leziuni sunt determinate de

hipersensibilitatea organismului faţă de unele alimente;
ca urmare, asistenta îndrumă pacientul să consume
alimente neiritante şi neexcitante;
– controlează alimentele provenite de la aparţinători;
– învaţă pacientul să consume legume, făinoase,
fructe şi zarzavaturi;
– conştientizează pacientul şi familia în legătură cu
rolul nociv al alcoolului, cafelei, condimentelor,
alimentelor prăjite, conservelor, afumăturilor;
– încurajează pacientul în permanenţă (leziunile sunt

supărătoare prin pruritul pe care îl produc, prin aspectul
dizgraţios prin posibilitatea de a lăsa cicatrice) ;
– îi explică necesitatea intervenţiilor;
– prelevează produse specifice pentru investigaţii
de laborator (cruste, puroi, fire de păr, unghii).
de vindecare ;


de vindecare ;



de vindecare ;


de vindecare ;


de vindecare ;



de vindecare ;



de vindecare ;

de vindecare ;



de vindecare ;



de vindecare ;


de vindecare ;



de vindecare ;



de vindecare ;





de vindecare ;


de vindecare ;



de vindecare ;






de vindecare ;


de vindecare ;



de vindecare ;



de vindecare ;


de vindecare ;



de vindecare ;





- se evalueaza caacitatile persoanei de a desfasura
activitati de autoingrijire utilizand urmatoarea scala de
coduri:
0 - complet independent;
1- utilizeaza autonom mijloace adaptate;
2- are nevoie de ajutor minim;

3- este asistat partial;
4- este asistat total;
5- are nevoie total de ajutor.
- se asigura mijloace de igiena adaptate gradului de

autonomie/ dependenta;
- se exploreaza obiceiurile persoanei legate de igiena;
- se planifica impreuna cu pacientul, intalniri cu alte

persoane care au trecut prin situatii similare si s-au
adaptat;
Se permite pacientului sa-si exprime sentimentele de
neputinta sau frustrare, la nevoie;
Se evidentiaza, se lauda progresele facute de pacient.
Imobilitate Dificultate de deplasare
– alterarea centrilor nervoşi (accident vascular cerebral);

Diminuarea sau absenţa mişcării
– alterarea integrităţii aparatului locomotor (fracturi, entorse, luxaţii);
– piedici ale mişcării (pansamente, aparat gipsat, extensie continuă);
– dezechilibre – durerea ;
– complicatii digestive.
Surse de ordin psihologic –

tulburările de gândire, anxietate,
stres, pierderea, separarea
sentimente de culpabilitate,
depresii
– eşecul;
– izolarea, agresivitatea,
comunicare ineficienta.
Hiperactivitatea Vorbire caracteristică
Mişcări caracteristice
– dezechilibre endocrine;
– reacţii medicamentoase, Spasme
– alcoolism.
Surse de ordin psihologic Ticuri
– senilitate;
– tulburări de gândire; Manie
– separaţie, criză, pierdere.
Euforie
Necoordonarea mişcărilor
Akinezie
– deficit senzorial, leziuni ale

sistemului nervos central, boala
Parkinson;
– dezechilibru hidroelectrolitic;
– efect secundar al unor
medicamente, droguri.
Surse de ordin psihologic Ataxie
– tulburările de gândire ;
– anxietate, stres.
– mediu necunoscut.
Miscari coreice
Convulsii
Tremurături
Contractura permanenta
Fasciculatiile si fibrilatiile musculare
Tulburări ale mersului

Postura inadecvată oboseală musculară
Deformări ale coloanei vertebrale
Deformări ale membrelor inferioare

Poziţii patognomonice
Dificultate de schimbare a poziţiei
Dificultate de a ramane in pozitie adecvata
Circulaţia inadecvată
Poziții de examinare
Poziţii inadecvate impuse (fortate) – ginecologică – pacienta stă culcata pe spate, cu genunchii flectaţi, depărtaţi, iar
– pentru examinare:
– genu-pectorală – pieptul pe plan
orizontal, pacientul sprijinindu-se pe
genunchi, poziţie utilizată pentru examenul
rectoscopic;
Poziții terapeutice
– pentru interventii, pentru a – pozitia Trendelenburg – trunchiul,
ameliora starea pacientului, pentru membrele inferioare mai sus decât capul
vindecare: (poziţia asigură circulaţia sângelui la creier);
– pozitia Fowler– pozitie semisezanda. Se obtine prin elevarea spatelui si capului
– pozitia din drenajul postural;

– pozitia “spate de pisica”– in decubit lateral in pat, cu spatele la marginea patulu
– pozitia pacientilor imobilizati in aparat

gipsat;
Nevoia de a se mișca, a-și menține o poziți
– a se ridica;
– a se aşeza;
– a merge;
Prezenţa parezelor;
Atonie musculară
Atrofie musculară
Hipertrofie musculară
Contractura musculară
Râs sardonic
Anchiloză
Crampă
Escară de decubit
Diminuarea interesului
Impotenta functionala
vorbeşte mult, precipitat;
mişcări rapide, frecvente;
contracţie involuntară a unuia sau mai multor

muşchi;
mişcări convulsive, involuntare ale ochilor,

ale gurii, ale unui braţ sau ale unui picior;
psihoză caracterizată printr-o stare de

excitaţie, în special, în sfera afectivităţii cunoaşterii şi
activităţii; bolnavul este neliniştit, tulburent; datorită
ritmului rapid de desfăşurare a activităţii sale, nu duce nimic
la îndeplinire din ceea ce plănuieşte;
bună dispoziţie, de obicei, nemotivată.
incapacitatea de a efectua anumite mișcări;

tulburare de coordonare a mişcărilor active voluntare;
se caracterizeaza prin miscari rapide (“miscari coreice”),
de amplitudine variabila, pe orice grup muscular, in repaus sau
actiune, dezordonate, bruste. La nivelul fetei dau nastere la
grimase. Produc mersul dansant.
contracţii repetate, involuntare, ale unui muşchi sau grupe
de muşchi, urmate de relaxare; contracţia este instantanee
secuse repetate, involuntare, ale unei părţi a corpului
(mâini, cap sau ale întregului corp)
Tremorul poate fi de două tipuri: tremor de repaus și tremor de
acțiune.
Tremorul de repaus se produce atunci când pacientul stă nemișcat. Odată

ce pacientul începe să se deplaseze, va observa că episodul dispare. Tremorul
de repaus afectează adesea doar mâinile sau degetele.
Tremorul de acțiune apare în timpul mișcării părții afectate a corpului.

Acesta este împărțit în mai multe subcategorii:
Tremor de intenție: apare în timpul mișcării vizate, cum ar fi ducerea

degetului la nas;
Tremor postural: apare atunci când mențineți o poziție împotriva gravitației,
cum ar fi ținerea brațului sau a piciorului întinse;
Tremor specific sarcinii: apare în timpul unei activități specifice, cum ar fi
scrisul;
Tremor cinetic: apare în timpul mișcării unei părți a corpului, cum ar fi
mișcarea încheieturii în sus și în jos;
Tremor izometric: apare în timpul contracției voluntare a unui mușchi, fără o

altă mișcare.
punere in tensiune si scurtarea fibrei musculare
contractii rapide, limitate la suprafata muschilor
mersul încet, obosit, cu opriri dese

claudicaţia intermitentă, durerii musculare
(crampe, taieturi, furnicaturi sau senzatia de oboseala)
muschilor gambei
mersul ebrios (titubant): nesigur, mişcări neconcordante,
deplasări ale capului înainte, înapoi
mersul cerebelos: nesigur, cu bază largă de susţinere
mers precipitant, paşi mărunţi, corp aplecat înainte (fuge
după centrul de greutate)
mersul senil cu paşi mici, târâţi, nesiguri
mersul stepat, equin: pacientul atinge solul cu vârful piciorului
şi apoi cu călcâiul, ca un cal de circ
mersul cosit (spastic) datorat hemiplegiei spastice: constă în
aducerea piciorului înainte printr-o mişcare de circumducţie
(în arc) datorită imposibilităţii flectării membrului inferior
mersul dezordonat
mersul antalgic – apare din cauza aparitiei durerii

mersul leganat, de rata
reducerea temporară a capacităţii funcţionale a muşchiului,
cifoză (deviaţia coloanei vertebrale, cu o convexitate posterioară);

– lordoză (accentuarea curburii lombare a coloanei vertebrale);
– scolioză (deviaţia laterală a coloanei vertebrale).
– genu valgum – deformări în care genunchii sunt apropiaţi, iar

picioarele depărtate;
– genu varum– deformări în care genunchii sunt depărtaţi, în
schimb picioarele apropiate;
piciorstrâmb – sprijinit pe antepicior (equin) ;

– sprijinit pe călcâi (talus);
– sprijinit pe partea externă (varus);
– sprijinit pe partea internă (valgus);
– piciorplat – bolta plantară prăbuşită;
Deformări ale şoldurilor – luxaţie – ieşirea capului femural
din articulaţia coxofemurală.
– opistotonus– poziția de arc de cerc a pacientului sprijinit in

occiput si calcaie datorata spasmului prelungit al mușchilor spatelui;
pleurostotonus: atitudine de incovoiere a corpului lateral, in

arc de cerc, determinata de contractura muschilor unei jumatati a
corpului.
– poziţia „cocoş de puşcă”- capul în hiperextensie iar
membrele inferioare flectate atât din articulaţia coxofemurală cât şi
din aceea a genunchiului
– semişezând în pat (pacienţii cu dispnee)

– decubit ventral (poziţie inadecvată, când pacientul nu-şi poate
schimba singur poziţia)
torticolis – contractura mai mult sau mai putin dureroasa a

muschilor gatului, care limiteaza miscarile de rotatie a capului;
bătătură (clavus) – hiperkeratoză uşor reliefată, netedă.
a-și menține o poziție corectă și a avea o circu
Cauze/Boli asociate
(mono, para, tetra pareze sau paralizii);
scăderea tonusului muscular
atrofie- diminuarea volumului muşchiului, a contractibilităţii sale.

pierderea tesutului muscular. Mai exact, o persoana cu atrofie
musculara are muschii mai nedezvoltati decat in mod normal. Persoanele
care nu mai fac miscare fizica din cauza unei accidentari, a unei boli, a
alimentatiei neadecvate sau a unei probleme genetice se pot alege cu

atrofie musculara.
aceasta forma de atrofie musculara poate fi inversata prin kinetoterapie.
Atrofia musculara poate fi tratata prin modificarea stilului de viata, kinetoterapie sau, in
unele situatii, printr-o interventie chirurgicala.
Atrofia musculara poate avea si alte cauze, cum ar fi:
lipsa activitatii fizice pentru o perioada indelungata de timp
accidentul vascular cerebral

imbatranirea
leziuni produse la nivelul maduvei spinarii sau al nervilor periferici
miopatia cauzata de alcool, o afectiune aparuta in urma consumului excesiv de alcool

pe perioade lungi de timp si manifestata prin dureri si slabiciune musculara
arsuri
malnutritie
tratament pe termen lung cu corticosteroizi
accidentari, de exemplu fracturile
Atrofia musculara cauzata de afectiuni
Unele afectiuni medicale pot produce pierderea masei musculare sau pot ingreuna
miscarile, ducand la atrofie musculara. Printre aceste boli se numara:
scleroza laterala amiotrofica (SLA), cunoscuta si sub numele de boala Lou Gehrig, o
tulburare medicala care afecteaza celulele nervoase care controleaza miscarea
voluntara a muschilor
neuropatia, o tulburare a nervilor, manifestata prin scaderea sensibilitatii sau a fortei
musculare in zona nervilor afectati
artrita reumatoida, o boala autoimuna inflamatorie care afecteaza articulatiile
scleroza multipla, o afectiune autoimuna in care sistemul imunitar distruge tecile de
mielina, substanta care acopera majoritatea fibrelor nervoase
dermatomiozita, o problema medicala care provoaca slabiciune musculara si eruptii
cutanate
poliomielita, o infectie virala care afecteaza tesutul muscular si care poate provoca
paralizie
sindromul Guillain-Barré, o boala autoimuna manifestata prin inflamatii nervoase si
slabiciune musculara
distrofia musculara, o tulburare ereditara care provoaca slabiciune musculara
osteoartrita, o afectiune care provoaca reducerea miscarilor la nivelul articulatiilor
polimiozita, o boala inflamatorie
atrofie musculara a coloanei vertebrale, o boala ereditara care cauzeaza pierderea
masei musculare la nivelul bratelor si picioarelor
mărirea volumului unui muşchi.
contracţie involuntară şi permanentă a unuia sau mai
multor muşchi care determină o poziţie inadecvată
este considerată un exces al tonusului muscular, o scurtare dureroasă
a fibrelor țesutului moale, prin menținerea unei tensiuni intramusculare,
peste limitele sale fiziologice. De asemenea este considerată un exces al
tonusului muscular, care interesează o articulație (mușchi, structuri
conjunctive), determinând o limitare a amplitudinii de mișcare a
articulației respective. În funcție de situația țesutului scurtat, contractura
poate fi de flexiune, de extensiune, de abducție, de adducție.
Principalele cauze ale apariţiei contracţiilor sunt depunerea excesivă de
efort şi oboseala musculară. Alţi factori pot fi consumul insuficient de
lichide, expunerea la frig sau cald, mişcări prost executate sau carenţele
de săruri şi minerale. Totodată, sunt mult mai expuse crampelor musculare
persoanele care nu sunt obişnuite cu efortul fizic, cele supraponderale sau
cele care folosesc unele medicamente ce slăbesc elasticitatea muşchilor.
Crampele apar, în special, în rândul sportivilor, în urma unor antrenamente
solicitante.
Contracturile musculaturii spatelui pot fi determinate și de atitudini
vicioase ale coloanei vertebrale, sau a unor atitudini antalgice în scolioza,
cifoza, spate plan, lordoza, etc. Tinuta incorecta, pozitiile defectuoase
adoptate in cursul unor activitati, exercitiile fizice intense, mai ales dacă
sunt executate din poziții vicioase, sarcina, constituie împrejurări în care
apar frecventele contracturi la nivelul spatelui.
(tetanos) – contracţia muşchilor masticatori determină trismus
diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii.
Spondilita anchilozanta
dureri lombare;
flexibilitate redusa;
sensibilitate osoasa.
infectii netratate;
tulburari la nivelul florei intestinale;
probleme ale sistemului imunitar.
varsta: simptomele initiale ale spondilitei anchilozante apar intre 20-40 de ani;
sex: spondilita anchilozanta este mai frecventa la barbati;
lipsa exercitiului fizic;
obezitate;
fumat;
consum excesiv de alcool;
boala discului degenerativ;
stenoza spinarii.
contracţie spasmodică involuntară şi dureroasă a unuia
sau a mai multor muşchi (molet, picior) cauzată de o poziţie incomodă,
de compresiunea unui nerv sau de deficitul de calciu.
efortul fizic intens – sportivii de performanta se confrunta frecvent cu aceasta

problema medicala, asociata cu oboseala musculara, partial din cauza pierderii
sarurilor minerale, odata cu procesul transpiratiei. Un alt motiv pentru care crampele
musculare se manifesta la sportivi este incalzirea insuficienta inainte de antrenamente;
varsta inaintata – atunci cand o persoana avanseaza in varsta, musculatura incepe

sa se atrofieze progresiv, motiv pentru care fibrele musculare nu mai primesc
suficiente substante nutritive. Astfel, creste probabilitate de aparitie a crampelor
musculare;
perioada de crestere – copiii, dar si adolescentii pot avea des crampe musculare.
Acest fenomen se produce din cauza concentratiei insuficiente de calciu in sange, in
perioada de dezvoltare fizica;
temperaturile ridicate – crampele musculare sunt mai frecvente in sezonul cald,

atunci cand organismul pierde, prin transpiratie, mai multa apa decat de obicei;
carenta de potasiu – organismul poate pierde potasiu in situatia in care pacientul

respectiv sufera de tulburari endocrine (in mod special, cele care vizeaza glanda
tiroida) sau are episoade diareice;
sarcina – in timpul sarcinii, organismul mamei este mai solicitat din punctul de vedere
al consumului de minerale, pentru a putea sustine in mod corespunzator dezvoltarea
fatului;
unele medicamente – anumite tratamente, precum diureticele folosite in ameliorarea
hipertensiunii arteriale favorizeaza eliminarea electrolitilor, provocand carente;
incaltamintea incomoda – spre exemplu, pantofii cu toc inalt pot favoriza aparitia
crampelor musculare, atunci cand sunt purtati pentru o perioada indelungata.
ulceraţii ale pielii.

Escarele sunt modificări locale de țesuturi, cauzate de comprimarea
îndelungată între proeminențele osoase și suprafața patului. Escarele sunt
leziuni interpuse între două planuri: os și pat.
Țesuturile nu sunt irigate suficient, este redus aportul de sânge,
celulele mor
Inițial, ele se manifestă doar printr-o congestie a pielii, dar apoi apar vezicule cu

conținut sanguinolent, iar suprafața congestionată devine cianotică cu marginile roșii.
Partea centrală a zonei se usucă, epidermul se desprinde, formându-se o ulcerație din

ce în ce mai profundă, care se dezvoltă în adâncime. De cele mai multe ori aceasta
se suprainfectează.
Escarele apar la persoanele care stau foarte mult timp în pat, de obicei la pacienții
spitalizați.
Escarele se produc în 4 etape:
1. în prima faza pielea prezinta o culoare roșiatică (eritem)
2. în a 2-a faza apare flictena, și mai apoi soluția de continuitate (ruperea
pielii) și se formează ulcerația care este dureroasă
3. în a 3-a faza ulceratia se extinde la straturile adânci subcutanat și
mușchi
4. în a 4-a faza ulcerația merge până la os și apare necroza.
Factorii favorizanți locali sunt:
umezeala (transpirații abundente, incontinența de urină și fecale),
menținerea bolnavului în aceeași poziție,
neregularități ale lenjeriei de pat și de corp.
Factori favorizanți generali sunt:
dietă necorespunzătoare,
malnutriție protein-calorică
deshidratare.
tulburările psihice pot determina lipsa interesului pentru mişcare,
menţinerea timp îndelungat a unei stări de imobilitate.
Poate fi:
– partiala sau totala interesand un segment de membru, in totalitate sau
mai multe membre – trecatoare sau definitive, regresiva, stationara sau
progresiva.
Akinezia este o tulburare de mișcare diagnosticată și studiată în mai multe

discipline medicale.
NEUROLOGIE: CAZUL AKINEZIEI PARKINSONIENE
În neurologie, akinezia este un semn al bolii Parkinson, o boală neurodegenerativă

caracterizată prin distrugerea progresivă a neuronilor din creier. Boala Parkinson se
manifestă prin trei simptome caracteristice: rigiditate, tremor și akinezie. Achinezia
parkinsoniană este adesea definită ca încetinire a mișcării.
CARDIOLOGIE: CAZUL AKINEZIEI CARDIACE

În cardiologie, akinezia desemnează mai precis absența mișcărilor miocardului
(mușchiul inimii). Achinezia cardiacă este adesea consecința sau consecința unui infarct
miocardic. Cunoscut în mod obișnuit ca atac de cord, infarctul miocardic este
distrugerea unei părți a mușchiului inimii.
Pacientii diagnosticati cu ataxie nu isi pot controla muschii bratelor si pe

cei ai picioarelor, motiv pentru care ajung sa isi piarda echilibrul si
coordonarea, poate chiar sa aiba anumite tulburari ale mersului. Ataxia
poate sa afecteze mainile si picioarele, vorbirea, iar in anumite situatii
inclusiv miscarile ochilor.
Aceasta afectiune poate fi declansata de mai multi factori, ca de exemplu
un accident vascular cerebral, o tumora, neuropatie periferica, scleroza
multipla, tulburari ale metabolismului si chiar alcoolism. Chiar daca termenul
de „ataxie” se refera de cele mai multe ori la simptome, descrie in acelasi
timp si un grup de afectiuni degenerative ale sistemului nervos central – care
se numesc ataxii ereditare si ataxii sporadice.
Tipuri de ataxie
Ataxiile sporadice se manifesta in general la persoane adulte si sunt generate de un
defect al unei gene. Ataxia Friedreich debuteaza de cele mai multe ori in copilarie, insa
la o treime dintre pacienti poate incepe sa se manifeste in jurul varstei de 20 – 30 de ani
sau poate chiar mai tarziu. Ataxiile ereditare fac parte din categoria tulburarilor
degenerative, tulburari care se pot agrava de-a lungul anilor. Severitatea handicapului
este determinata detipul ataxiei, de varsta la care debuteaza simptomele, dar si de alti
factori care nu pot fi identificati. Clasificarea ataxiei se face in functie de zona afectata a
creierului, putand fi:
Ataxie cerebeloasa
Este un tip de ataxie generata de o disfunctie a cerebelului, acea zona a creierului care
este responsabila de asimilarea perceptiei, a coordonarii si a controlului miscarilor.
Aceasta ataxie poate sa duca la probleme neurologice, ca de exemplu starea de lesin,
imposibilitatea coordonarii intre organe, muschi, articulatii sau membre. Pacientii cu
ataxie cerebeloasa intampina dificultati in controlul distantelor, nu au putere si viteza
pentru miscarea mainilor, a picioarelor si a ochilor; le este greu sa estimeze corect
trecerea timpului si le este imposibil sa faca miscari rapide.
Ataxie vestibulara
Acest tip de ataxie afecteaza sistemul vestibular, sistem format din urechea interioara si
canalele urechii, cu rol in perceperea miscarilor capului si care sunt de ajutor pentru
echilibru si orientare in spatiu. In situatia deteriorarii nervilor din sistemul vestibular, se
poate ca pacientul sa aiba vederea neclara si alte probleme cu ochii, sa intampine
dificultati cand se ridica sau cand se aseaza, sa aiba episoade de greata si varsaturi.
De asemenea, mersul va fi unul impiedicat iar persoana respectiva se va deplasa greu
pe jos in linie dreapta, existand inclusiv momente de ameteli sau vertij.
Ataxie senzoriala
Este acel tip de ataxie generata de pierderea proprioceptiei si este o consecinta a
deteriorarii nervilor maduvei spinarii sau a celor care apartin sistemului nervos periferic.
Pacientii care sufera din cauza ataxiei senzoriale intampina probleme in timpul mersului,
efectueaza cu greu miscari voluntare coordonate ale trunchiului, membrelor, laringelui,
faringelui si ale ochilor. Sunt pacienti care nu mai au capacitatea de a simti vibratii si
care se deplaseaza cu dificultate atunci cand lumina este mai slaba.
Care sunt cauzele ataxiei?

Ataxia este consecinta deteriorarii, degenerarii sau pierderii celulelor nervoase din acea
zona a creierului care este responsabila cu coordonarea musculara (cerebelul). Printre
cauzele care genereaza ataxie se numara de asemenea bolile ce afecteaza maduva
spinarii si nervii periferici care fac conexiunea intre cerebel si muschi, anumite leziuni
sau infectii, un proces degenerativ cronic, operatiile pe creier, loviturile la cap sau
abuzul de droguri si alcool.
Expunerea la anumite substante toxice, o tumoare pe creier, varicela, scleroza multipla,

boala celiaca sau alte afectiuni autoimune pot fi si ele cauze declansatoare ale ataxiei.
Aportul insuficient de vitamina E, vitamina B-12 sau deficitul de tiamina se numara si ele
printre posibilele cauze ale ataxiei.
Coreea este un sindrom neurologic care are la baza disfunctia anumitor

structuri profunde ale creierului, numite ganglioni bazali, unde se realizeaza
controlul fin al miscarii si al coordonarii, implicand echilibrul dintre facilitarea
si inhibarea activitatii musculare. Afectiunile ganglionilor bazali sunt asociate
cu boli genetice sau neurodegenerative, boli autoimune, tulburari
metabolice, infectii sau expunerea la anumite substante toxice.
Printre cele mai frecvente cauze ale coreei se numara:
Boala Huntington
Aceasta afectiune genetica este mostenita de la parinti, putand afecta
ambele sexe si are ca manifestari principale coreea, tulburari de
personalitate si de comportament, deteriorare cognitiva, dispozitie
depresiva sau alte tulburari de miscare (parkinsonism). Debutul este la varsta
adulta (30-50 ani), iar simptomatologia se agraveaza odata cu trecerea
timpului, de obicei in decursul a 10-20 de ani, asociind un grad inalt de
dizabilitate.
Boli autoimune
Coreea poate fi intalnita si in boli autoimune sistemice, precum lupus
eritematos sistemic (LEs), sindromul anticorpilor antifosfolipidici, boala
Behcet sau sarcoidoza.
Scleroza multipla, o afectiune autoimuna a sistemului nervos central poate
duce la miscari coreice, in special cand leziunile demielinizante sunt
localizate la nivelul ganglionilor bazali.
Accidentul vascular cerebral
Pacientii care au suferit un accident vascular cerebral, care a implicat regiunile
profunde ale creierului, pot dezvolta sindrom coreiform, de cele mai multe ori
afectand jumatate de corp si exprimandu-se prin miscari foarte ample, deseori
violente ale bratului sau piciorului, numite hemibalism.
Sarcina
Coreea este o complicatie foarte rar intalnita in timpul sarcinii, de cele mai
multe ori fiind autolimitata dupa nastere.
Tulburari endocrinologice si metabolice
Hipoglicemia, hiperglicemia, hipertiroidismul, hipoparatiroidismul,
mhiperparatiroidismul, tulburarile electrolitice (hipo/hipernatremia,
hipocalcemia, hipomagnezemia), policitemia vera sau insuficienta hepatica se
numara printre afectiunile care pot provoca tulburari de miscare de tipul coreei.
De asemenea, boala Wilson, o afectiune ereditara ce implica anomalii in
metabolismul cuprului, se poate manifesta prin coree, alaturi de numeroase
alte simptome neurologice (disfagie, dizartrie, tulburari de comportament,
sindrom parkinsonian), insuficienta hepatica si alte anomalii (renale,
oftalmologice sau cardiace).
Medicamente
Neurolepticele, amfetaminele, antihistaminicele, antidepresivele triciclice,
anticonvulsivantele, contraceptivele orale se numara printre medicamentele
care pot cauza coree.
Medicatia specifica bolii Parkinson, levodopa, poate duce la diskinezii –
miscari similare coreei, care cel mai adesea traduc stadiul avansat al bolii.
Substante toxice
Monoxidul de carbon, mercurul sau chiar excesul de alcool sunt asociate
cu miscari bruste, involuntare specifice sindromului coreic. Drogurile, precum
cocaina sau amfetamina pot provoca coree.
Infectii
In cazuri rare, anumite patologii infectioase precum boala Lyme,
toxoplasmoza, infectia HIV/SIDA, endocardita, sifilisul, meningoencefalitele
sau boala Creutzfeldt-Jakob pot provoca coree.
Coreea reumatica (sydenham)
Coreea reumatica (sydenham) reprezinta o complicatie a infectiei cu
streptococ, insuficient tratata, care se intalneste foarte rar in prezent, afectand
cu precadere pacientele cu varste intre 10-20 ani. Tulburarile de miscare de tip
coree apar la distanta de infectia acuta (1-6 luni), datorita unor mecanisme
imune incrucisate, ce afecteaza ganglionii bazali. Simptomele coreei
sydenham se remit treptat de-a lungul timpului, insa tratamentul simptomatic
poate favoriza remisiunea.
convulsiile sunt cauzate de descarcari electrice anormale sau de scaderea

fluxului sanguin la nivelul creierului, influentand functionarea optima a
organismului.
hipoglicemia (zahar scazut in sange)
infectie,
traumatism cranian
intoxicatii accidentale sau supradoza de droguri
tumori cerebrale
privarea creierul de oxigen sau diminuarea fluxul de oxigen catre creier
Criza convulsiva poate fi cauzata de o actiune temporara a pacientului:
supradoza de droguri, oprirea brusca a administrarii unor medicamente, febra
ridicata, nivel anormal de sodiu sau de glucoza in sange. Daca crizele nu se
repeta si problema pricipala de sanatate este tratata este exclus diagnosticul de
epilepsie.
accidentul vascular cerebral,
emotii puternice
Convulsiile idiopatice sunt convulsii cronice care apar fara a exista o cauza
identificabila
leziuni structurale ale creierului (de exemplu, hemoragia la nivelul creierului)
renuntarea la consumul de alcool dupa o perioada indelungata de alcoolism;
dementa, boala Alzheimer
disfunctii cerebrale congenitale
leziuni la nivelul creierului care pot sa apara in timpul muncii sau in momentul nasterii
nivelul scazut de zahar sau sodiu din sange;
boli de rinichi sau hepatice;
consumul de cocaina, amfetamina sau alte droguri recreative;
incetarea brusca a tratamentului cu barbiturice sau benzodiazepine
infectii (abcese cerebrale, meningita, encefalita, neurosifilis, SIDA)
fenilcetonuria - poate cauza convulsii la sugari
Categorii de tremor
Tremorul mai este clasificat și în funcție de aspectul sau cauza sa:
Tremor esențial
Tremorul esențial este cel mai frecvent tip de tulburare de mișcare. Este, de obicei, împărțit în
tremor postural și tremor cu intenție. Un tremor esențial poate fi ușor și nu progresează sau poate
progresa încet. Dacă tremorul esențial progresează, acesta începe adesea pe o parte și apoi
afectează ambele părți ale corpului în câțiva ani.
Până de curând s-a considerat că tremorul esențial nu este asociat cu niciun proces de boală. Cu
toate acestea, studiile recente l-au putut asocia unei forme de degenerare ușoare în cerebel, adică
partea creierului care controlează funcția motorie.
Tremorul esențial este uneori asociat cu:
dificultate ușoară de mers;
dizabilitate auditivă;
tendință de a fi moștenit în familie.
În urma unui consult neurologic, medicul specialist poate oferi cea mai bună opțiune de
tratament pentru forma de tremor cu care pacientul se confruntă. Dintre acestea, amintim:
Injecțiile cu toxină botulinică la nivelul mușchilor afectați de tremor. Seria de injecții trebuie
repetată de două până la de patru ori pe an, prezentând cel mai ridicat nivel de eficiență în cazul
pacienților care se confruntă cu tremor la nivelul capului sau cu tremur vocal;
Talamotomia – intervenție chirurgicală specifică la nivelul talamusului;

Stimularea Cerebrală Profundă (SPC): un alt tip de intervenție chirurgicală la nivelul
talamusului;
Alte proceduri chirurgicale.
Tremor parkinsonian
Un tremor parkinsonian este de obicei un tremor de odihnă, ce reprezintă adesea primul semn al bolii Parkinson.
Tremorul parkinsonian este cauzat de deteriorarea unor părți ale creierului care controlează
mișcarea. Debutul se produce, de obicei, după vârsta de 60 de ani și începe la un membru sau pe
o parte a corpului și apoi progresează în cealaltă parte.
Tremor distonic
Un tremor distonic apare neregulat. Odihna completă poate determina minimizarea acestor
tremurături. Acest tip de tremor apare la persoanele care suferă de distonie (o tulburare de
mișcare caracterizată prin contracții musculare involuntare). Contracțiile musculare provoacă
răsucire și mișcări repetitive sau posturi anormale, cum ar fi răsucirea gâtului. Acestea pot
apărea la orice vârstă.
Tremor cerebelos
Cerebelul este partea din creierul posterior care controlează mișcarea și echilibrul. Este un tip de
tremor de intenție, cauzat de leziuni sau de deteriorarea cerebelului provocate de:
O lovitură;
Tumori;
Diverse boli, cum ar fi scleroza multiplă.
Poate fi, de asemenea, rezultatul alcoolismului cronic sau al consumului excesiv de
medicamente.
Tremor psihogen
Poate fi prezent ca oricare dintre tipurile de tremor. Se caracterizează prin:
Debut brusc și remisie;
Modificări în direcția tremorului și a părții corpului afectat;
Scădere considerabilă a activității când persoana este distrasă.
Pacienții cu tremor psihogen au adesea tulburări de conversie, o afecțiune psihologică ce
produce simptome fizice sau o altă boală psihiatrică.
Tremor ortostatic
Un tremor ortostatic apare de obicei la picioare. Se manifestă printr-o contracție musculară
rapidă, ritmică, ce apare imediat după ce stai în picioare. Acest tremur este adesea perceput ca
instabilitate. Nu prezintă alte semne sau simptome clinice. Incapacitatea se oprește atunci când
pacientul este în poziție ridicat sau când începe să meargă.
Tremor fiziologic
Un tremor fiziologic este adesea cauzat de o reacție la:
Anumite medicamente;
Renunțarea la alcool;
Afecțiuni medicale, cum ar fi hipoglicemia (nivel scăzut de zahăr din sânge), dezechilibru
electrolitic sau o tiroidă hiperactivă.
De obicei, un tremor fiziologic dispare dacă este eliminată cauza.
afecțiuni cerebeloase sau al bolii Parkinson.
Medicamente prescrise: amiodarona (utilizată pentru tratarea aritmiilor ventriculare),
antidepresivele, anticonvulsivantele, întreruperea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine,
bronhodilatatoarele, litiul, pseudofedrina, teofilina);
Boli;
Leziuni;
Cafeină.
Oboseala musculară;
Stres;
Îmbătrânire;
Niveluri scăzute de zahăr din sânge.
Accident vascular cerebral;
Leziuni cerebrale;
Boala Parkinson, care este o boală degenerativă cauzată de pierderea celulelor creierului
producătoare de dopamine;
Scleroza multiplă, care este o afecțiune în care sistemul imunitar atacă creierul și maduva
spinării;
Alcoolism;
Hipertiroidism, care este o afecțiune în care corpul produce prea mult hormon tiroidian.
Frigul: tremurăturile incontrolabile ale corpului pot apărea atunci când temperatura ambientală
scade până la un nivel inconfortabil pentru organism. Această formă de sensibilitate la
temperaturi scăzute diferă de la o persoană la alta, nefiind obligatoriu ca tremorul să fie de
fiecare dată prezent, în cazul expunerii corpului la minime termometrice.
Infecțiile: creșterea temperaturii corporale reprezintă un mecanism de luptă împotriva unei

infecții dezvoltate la nivelul organismului. Din cauza sensibilității sale crescute, în cazul unui
episod febril, pot apărea subit tremurături.
Anestezia: după trezirea din anestezie, majoritatea pacienților se confruntă cu tremor. Cauza
pentru un astfel de episod apărut subit nu are legătură cu intervenția chirurgicală în sine, ci cu
tipul de anestezic administrat premergător intervenției. Anestezia generală interferează cu
sistemul de reglare a temperaturii organismului. De aceea, temperatura ambientală din blocul
operator, chiar dacă este una normală, poate cauza un disconfort în fața căruia organismul
reacționează.
Deficitul de vitamina B12 (cobalamina): atunci când organismul nu reușește să asimileze un

nivel optim de vitamina B12, din alimente precum pește, carne de pasăre sau brânzeturi, pot
apărea în mod subit tremurături. De asemenea, acestea mai pot apărea și ca urmare a unor
carențe de: vitamina B1, vitamina B6, vitamina E sau fier.
tetanos, turbare, tetanie, afectiuni cerebrale
intoxicatii endo- sau exogene
astenia, boala Addison, miastenia, convalescenţa

apare in timpul efortului fizic si este ameliorat dupa o perioada de repaus;
apare în arteriopatiile obliterante;
intoxicaţia alcoolică sau cu barbiturice
boala Parkinson
la vârstnici, aterosclerotici, sindromul pseudobulbar

se constată în paralizia muşchilor pretibiali şi peronieri (datorată paraliziei nervului
sciatic popliteu extern) în poliomelită, sciatica paralizantă
apare in coree -sindrom neurologic care are la baza disfunctia anumitor structuri
profunde ale creierului, numite ganglioni bazali. Afectiunile ganglionilor bazali sunt
asociate cu boli genetice sau neurodegenerative, boli autoimune, tulburari metabolice,
infectii sau expunerea la anumite substante toxice.
boli reumatice, sciatica
miopatiile grave.
consecinţă a activităţii excesive, prelungite.

Afectiuni ale creierului
Meningita
Sindromul Arnold Chiari
Hemoragie subarahnoidiana
Tetanosul
Supradozajul de bronhodilatatoare adrenergice
Bronhodilatatoarele
tumorile cerebrale, traumatismele craniene, si convulsiile
Tetanosul
meningită
a avea o circulație adecvată
Atrofie musculară
Hipertrofie musculară
Contractura musculară
Râs sardonic
Anchiloză
Escară de decubit
https://www.youtube.com/watch?v=jXP4c5GQUp0
https://www.youtube.com/watch?v=1eNMNFyqIPI
https://www.youtube.com/watch?v=-yO-LJridWk
https://www.youtube.com/watch?v=ze1U9ogjIng
https://www.youtube.com/watch?v=_epaYk9Ppk8
Obiective
Pacientul să aibă tonusul

muscular şi forţa musculară păstrată
Pacientul să-şi menţină integritatea
tegumentelor şi a activităţii articulare
Pacientul să-şi menţină funcţia respiratorie
Pacientul să-şi menţină satisfăcute celelalte
nevoi fundamentale
Pacientul să prezinte mobilitate normală
Pacientul să-şi menţină integritatea fizică
Pacientul să aibă tonusul muscular adecvat
activităţii depuse
Pacientul să-şi satisfacă toate nevoile
organismului
Pacientul să aibă postura adecvată
Pacientul să aibă o poziţie care să

favorizeze respiraţia, circulaţia sângelui, drenajul
secreţiilor bronşice.
Pacientul să nu prezinte complicaţii

(Escare de decubit, anchiloze, contracturi)
– planifică un program de exerciţii, în funcţie de cauza

imobilizării şi de capacitatea pacientului.
– schimbă poziţia pacientului la fiecare 2 ore;
– masează regiunile predispuse la escare;
– efectuează exerciţii pasive, la fiecare 2 ore;
– învaţă pacientul care este postura adecvată şi cum să

efectueze exerciţii musculare active.
– învaţă pacientul:
– să facă exerciţii de respiraţie profunde;

– să tuşească şi să îndepărteze secreţiile;
– pregăteşte psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici

de îngrijire ;
– redă încrederea pacientului că imobilitatea sa este o

stare trecătoare şi că îşi va putea relua mersul.
– suplineşte pacientul în satisfacerea nevoilor sale, îl
serveşte la pat cu cele necesare.

– înlătură stimulii din mediul înconjurător (asigură
semiobscuritatea încăperii, izolarea fonică, reducerea
numărului de vizitatori);
– asigură condiţii ca bolnavul să facă băi călduţe,
să consume lichide la temperatură moderată.
– supraveghează permanent pacientul, pentru a nu se răni;

– înlătură obiectele contondente;
pregăteşte psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici de

îngrijire
planifică un program de exerciţii şi de mers, în funcţie de
capacitatea pacientului ;
– învaţă pacientul să utilizeze diferite aparate de susţinere
pentru activităţile cotidiene ;
– ajută pacientul să facă băi calde, exerciţii fizice, îi face
masaje la nivelul extremităţilor ;
pacientul va fi ajutat să-şi satisfacă nevoile organismului.

– instalează pacientul în pat, respectând poziţiile anatomice
ale diferitelor segmente ale corpului;
– foloseşte utilajele auxiliare şi de confort, pentru menţinerea
poziţiei anatomice.
– instalează, de urgenţă, pacientul cu tulburări respiratorii

(dispnee) în poziţie semişezând;
– instalează, de urgenţă, pacientul cu anemie acută
posthemoragică în poziţie Trendelenburg;
– instalează pacientul cu secreţie bronşică în poziţie de drenaj
postural;
– foloseşte utilaje pentru confortul pacientului, în aceste poziţii.
– schimbă poziţia pacientului la interval de 2 ore;

– verifică pielea în regiunile cu proeminenţe osoase, o dată cu
schimbarea poziţiei;
– masează punctele de presiune la fiecare schimbare a poziţiei;
– asigură igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat şi de corp;
– efectuează exerciţii pasive şi active (după caz);
– învaţă pacientul care este poziţia adecvată.

– administrează medicaţia prescrisă de medic.

– aplică constrângeri fizice, dacă este cazul (chingi, cămaşă
de protecţie);
– administrează tratamentul tranchilizant prescris de medic.
administrează medicaţie antiparkinsoniană

Nevoile

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nevoile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Problema Manifestarea

Alterarea vocii disfonie

dispnee Cheyne – Stokes

secreţii nazale abundente

deformări ale nasului

intensitatii, calitatii si variabilitatii

Oprire temporară, voluntară sau

Accelerare a ritmului de respirație

prezenta unui ritm inspirator scazut

expectorația cu sânge provenit din căile

maxim, după care scade treptat, urmată

inspiraţie lungă urmată de o expiraţie

respirații profunde regulate, intercalate

coloratia albastruie a tegumentelor

Zgomot patologic produs de

Laringita acuta de cauza virala

Edemul laringian Reinke

infectii ale tractului respirator

Expunerea la substanțe chimice industriale

Intervenția chirurgicală. Diferitele medicamente

Dezechilibre hormonale.( hipotiroidism )

Probleme cu tulpina creierului.

Probleme cu inima ( insuficiența cardiacă

în timpul efortului fizic;

accident vascular cerebral

acidoză metabolică severă

infectiile respiratorii, cum ar fi bronsiolita si pneumonia

deformare cauzată de pierderea unei părți a țesuturilor nazale

Pacientul să res pire liber, pe nas

Pacientul să nu devină sursă de infecţie

Pacientul să pre- zinte mucoase respiratorii umede

Pacientul să fie echilibrat psihic

Pacientul să aibă rezistenţă crescută faţă de infecţii

Pacientul să aibă căi respiratorii permeabile şi

Pacientul să res pire liber, pe nas

Pacientul să nu devină sursă de infecţie

Pacientul să pre- zinte mucoase respiratorii umede

Pacientul să fie echilibrat psihic

Pacientul să aibă rezistenţă crescută faţă de infecţii

Pacientul să res pire liber, pe nas

Pacientul să nu devină sursă de infecţie

Pacientul să pre- zinte mucoase respiratorii umede

Pacientul să fie echilibrat psihic

Pacientul să aibă rezistenţă crescută faţă de infecţii

Pacientul să aibă căi respiratorii permeabile şi

Pacientul să res pire liber, pe nas

Pacientul să fie echilibrat psihic

Pacientul să aibă rezistenţă crescută faţă de infecţii

Pacientul să fie echilibrat psihic

Pacientul să aibă rezistenţă crescută faţă de infecţii

Pacientul să aibă căi respiratorii permeabile şi

Pacientul să res pire liber, pe nas

Pacientul să fie echilibrat psihic

Pacientul să aibă rezistenţă crescută faţă de infecţii

Pacientul să aibă căi respiratorii permeabile şi

Pacientul să fie echilibrat psihic

Pacientul să aibă rezistenţă crescută faţă de infecţii

Pacientul să aibă căi respiratorii permeabile şi

Pacientul să res pire liber, pe nas

Pacientul să fie echilibrat psihic

Pacientul să aibă rezistenţă crescută faţă de infecţii

Pacientul să aibă căi respiratorii permeabile şi

Pacientul să res pire liber, pe nas