SEMIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Examinarea pacientului cu afecţiune respiratorie:

• Anamneza: date generale, simptome
• Examenul fizic
• Explorări specifice
• ANAMNEZA - DATE GENERALE
Vârsta:
Sugar şi copil mic: infecţiile căilor aeriene superioare: rinofaringite, traheobronşite, bronhpneumonii
Copii: pneumonii (virale, bacteriene), astm bronşic alergic, boli cu transmitere genetică (mucoviscidoza, deficit de alfa 1-antitripsină,
traheobronhomegalia)
Adulţi tineri: pneumonii (virale, bacteriene), tbc pulmonară, astm bronşic, pleurezia tbc, sarcoidoza
Adulţi peste 50 ani: BPOC, neo bronhopulmonar, pneumoconioze
Sexul:
B: neo bronhopulmonar, bronşita cronică, emfizemul
F: HTP, boala venoocluzivă pulmonară
Istoricul bolii:
Debutul:
– Acut: pneumonii, abces pulmonar, embolie pulmonară, pneumotorax
– Subacut/insidios: tbc, bronşită cronică, bronşiectazie, neo
– Inaparent: emfizem, fibroze, chist hidatic pulmonar
Evoluţia:
– Ondulantă, cu perioade de acutizare separate de acalmie – astm bronşic
– Cronică cu agravări intermitente – bronşita cronică, emfizem, bronşiectazie
Antecedente personale fiziologice:
Risc crescut de infecţii respiratorii în sarcină şi lehuzie (prin imunitate redusă)
Astmul bronşic se poate agrava sau ameliora la pubertate sau sarcină
Antecedentele personale patologice.
Teren atopic – frecvent prezent în astmul bronşic, cu manifestări ca urticarie, edem Quinke, conjunctivite alergice, rinita alergică,
traheobronşita spastică
Afectarea pulmonară din IC stg (plămânul de stază), I renală (plămânul uremic) predispune la suprainfecţii pulmonare
Organism imunodeprimat → infecții cu germeni oportunisti. Ex în stări de cașexie, neoplazii, SIDA, etilism cronic, DZ, insuficiență
hepatiă, renală
Deformațiile toracice (congenitale sau dobândite - posttraumatic, intervenții chirurgicale) → afectarea ventilației și perfuziei → CPC
Existența unui neoplasm (mamar, digestiv, hepatic, renal) → risc de MTS pulmonare
Efecte secundare ale unor terapii asupra funcției pulmonare:
Terapia imunosupresivă, chimioterapia → risc infecțios crescut
Afectarea parenchimului pulmonar: amiodarona, radioterapia
Afectarea căilor aeriene: betablocante (bronhospasm), IECA (tuse)
Antecedentele heredocolaterale
 Prezența TBC în familie → risc de contaminare
Boli cu transmitere genetică: mucoviscidoza deficitul de alfa1-antitripsină, astmul bronșic, plămânul polichistic
Condiții de viață și de muncă
FUMATUL - factor de risc major pentru neoplasm bronhopulmonar, bronșita cronică, emfizem pulmonar
– De notat: numărul de ani de fumat, nr de țigarete pe zi, intervalul de abstinență la cei care au renunțat la fumat.
– Renunțarea la fumat are efecte bune: scade riscul de cancer pulmonar proporțional cu nr de ani de la înterupere, afectarea funcțională
pulmonară este mai redusă odată cu înaintarea în vârstă
– Fumatul pasiv - factor de risc pentru aceleași afecțiuni
Etilismul cronic, alimentația proastă, condiții rele de locuit cresc riscul de infecții tbc sau alți germeni oportuniști

Condiții de viață și muncă

Medii de lucru favorizante, cu expunere la pulberi, mediu umed, variații termice mari
Mediu de lucru Afecţiunea bronho-pulmonară
Pulberi anorganice
Industria azbestului Azbestoză (fibroză interstiţială difuză), cancer pulmonar, mezoteliom pleural

Lucrătorii din mine, cariere de piatră, siderurgie Silicoză (boală fibronodulară pulmonară difuză)

Industria cărbunelui Pneumoconioză (afectare fibronodulară)

Industria aliajelor, ceramicii, electronicii (expunere la beriliu) Berilioză (pneumonie interstiţială cronică)
Mediu cu solvenţi Astm bronşic, cancer pulmonar
Pulberi organice
Industria textilă (bumbac, in, cânepă) Astm bronşic, bronşite cronice
Zootehnie Alveolite alergice exogene („plămânul fermierilor”)
ANAMNEZA - SIMPTOME
DUREREA TORACICĂ
DISPNEEA
TUSEA
EXPECTORAȚIA
HEMOPTIZIA
DUREREA TORACICĂ
Simptom foarte frecvent, cu cauze multiple: cardiacă, vasculară, pulmonară, digstivă, parietală, neurologică

Cauza Afecţiuni
Cardiacă Boala coronariană, stenoza aortică, cardiomiopatia hipertrofică, pericardita
Vasculară Disecţia de aortă, embolismul pulmonar, hipertensiunea pulmonară.
Pulmonară Pneumonii, pleurezii, traheobronșită, pneumotorax, tumori, mediastinită sau emfizem mediastinal
Gastrointestinală Reflux gastroesofagian, spasm esofagian, sindrom Mallory-Weiss, boala ulceroasă, afecţiuni biliare,
pancreatită
Musculoscheletică Artroză cervicală, artrită de umăr sau coloană, inflamaţia articulaţiilor condro-costale, crampe ale
mușchilor intercostali, bursită subacromială
Alte cauze Afecţiuni ale sânului, tumori de perete toracic, herpes zoster, tulburări afective
DUREREA TORACICĂ

Durerea toracică de cauză pleuro-pulmonară poate fi:

Acută
Progresivă
JUNGHIUL = durere acută, bruscă, de intensitate mare, localizată la nivelul toracelui, asemănată cu o ”lovitură de pumnal”, accentuată de
inspir, tuse, strănut, palpare locală.
Tipuri de junghi sau durere acută în diferite afecțiuni pleuropulmonare
Afecţiunea Caracteristici
Durerea din pneumonie Durere transfixiantă, localizată submamelonar, precedată de frison unic, urmat de febră, polipnee, tuse cu
expectoraţie ruginie
Durerea traheobronşică Durere retrosternală difuză, puţin intensă, percepută ca arsură, accentuată de tuse. Apare în traheobronşite acute,
corpi străini aspiraţi, tumori
Durerea pleurală Durere intensă, transfixiantă (junghi pleural), bine delimitată, frecvent submamelonar, accentuată de mişcări
respiratorii, tuse, presiune asupra toracelui; pacientul preferă decubitul de partea sănătoasă. Este prezentă în
pleurite, pleurezii, boli pulmonare cu inflamaţie pleurală (pneumonii, infarct pulmonar, pneumotorax, cancer cu
invazie a pleurei parietale)
Durerea diafragmatică Durere la baza hemitoracelui, în semicentură, cu iradiere supraclaviculară (explicată de inervaţia senzitivă prin
nervul frenic a pleurei diafragmatice)
Pleurezia interlobară Durere în zona corespunzătoare proiecţiei scizurii (aspect „în eşarfă”)

Dureri de intensitate medie sau lent progresive: neoplasm bronhopulmonar, bronhopneumonii, bronșite acute
Afecțiuni pulmonare care evoluează fără durere toracică: astm bronșic, emfizem pulmonar, bronșite cronice, bronșiectazia, pneumoconioze,
fibroze pulmonare, tbc, cancer bronhopulmonar
DUREREA TORACICĂ DE CAUZĂ CARDIOVASCULARĂ:
D CORONARIANĂ: cauză frecventă de D toracică
– D anginoasă: retrosternală, sub formă de apăsare, constricție, gheară, arsură, este arătată cu toată palma sau pumnul; iradiază în
mandibulă, mb superioare pe marginea cubitală; de tip centrifug (retrosternal cu iradiere periferică) sau centripet (incepe la periferie
și iradiază spre stern); decalnșată de efort fizic, stress, mese abundente; durata scurtă (2 - 5 min) , cedează la oprirea efortului sau la
NG sublingual; simptome asociate: dispnee, palpitații, anxietate, senzație de moarte iminentă
 –D din IMA: localizare retrosternală sau epigastrică, intensitate mare, apare în repaus sau după efort intens, durata peste 30 min, nu
cedează la NG; simptome: transpirații, greață, vărsături
DUREREA TORACICĂ DE CAUZĂ CARDIOVASCULARĂ:
D AORTICĂ: în disecția de aortă; intensitate mare, localizare anterioară, iradiere interscapulară, puls asimetric, pierderea cunoștinței; ecg
atipică
D DIN PERICARDITA ACUTĂ: retrosternală, persistentă, accentuată de inspir, tuse, deglutiție, febră, dispnee
DUREREA TORACICĂ DE CAUZĂ DIGESTIVĂ:
D ESOFAGIANĂ: arsură retrosternală, disfagie, regurgitații acide; accentuată de unele alimente, calmată de antiacide. În RGE, HH
D DIN ULCER GD, boli ale căilor biliare, pancreatită: mai rar dureri toracice
DURERILE TORACICE DE CAUZĂ PARIETALĂ: accentuate de mișcări respiratorii, tuse, compresiune locală
Originea durerii Caracteristici
1. Durerile tegumentare Localizate; apar în traumatisme, furunculi, leziuni cutanate
2. Durerile musculare Localizate în zona afectată, de intensitate variabilă, iradiază în dermatoamele corespunzătoare.
Apar posttraumatic, în unele infecţii generalizate (trichineloza) sau în miozite
 Pleurodinia Durere vie laterotoracică, accentuată de mişcări sau palpare
 Pleurodinia epidemică (boala Miozită febrilă determinată de virusul Coxsackie grup B
Bornholm)
 Sindromul Mendlowitz Durere de efort în micul pectoral, cu prinderea umărului, fără iradiere în braţ

DURERILE TORACICE DE CAUZĂ Caracteristici

PARIETALĂ:Originea durerii
3. Durerile osteoarticulare Apar în condiţiile prinderii periostului
 Fracturi costale Dureri localizate, în punct fix, cracmente osoase prin mobilizarea capetelor osoase
 Osteomielita Durere surdă, de lungă durată
 Metastaze, leucemii Durereri localizate, preced modificările radiologice
 Sindrom Tietze Inflamaţia articulaţiilor condrocostale; dureri anterioare, accentuate de presiune, tumefacţia
articulară
 Spondiloză Dureri cu caracter de nevralgie intercostală
 Originea durerii Caracteristici
5. Dureri radiculare (nevralgice) Iritarea sau inflamarea rădăcinilor sau nervilor intercostali
 Nevrita Dureri iradiate pe traiectul nervilor, accentuate de compresia punctelor dureroase ale lui
Valleix (spaţiile intercostale paravertebral, pe linia axilară medie şi paramedian). Durerile se
accentuează la mişcarea coloanei, respiraţie, tuse
 Zona Zoster Infecţia ganglionului spinal cu virusul varicela zoster; erupţie veziculoasă pe traseul nervului,
cu durere intensă
6. Dureri mamare Mastite, tumori
 Mastodinia Durere cu evoluţie lungă (ani), accentuată premenstrual, în mastoza fibro-chistică

DISPNEEA
DEFINIȚIE: percepția anormală a greutății în respirație.
Termeni de descriere a senzației: sete de aer, respirație grea, lipsă de aer, sufocare, oboseală.
Diagnostic diferențial clinic cu ”oboseala” care înseamnă oboseală musculară, astenie, fără dificultate în respirație. Oboseala apare în boli
neuromusculare (ex miastenie), insuficiența corticosuprarenală, boli psihice, hepatice, prin scăderea debitului cardiac.
PATOGENIE:
Respirația este un act fiziologic reflex care nu se percepe în mod obișnuit, mișcările respiratorii fiind produse automat.
Stimulii fiziologici: nivelul CO2 din sânge, impulsurile de la pereții toracici și parenchimul pulmonar (reflexul Hering-Breuer), nivelul O2 din
sânge, impulsurile de la chemo și baroreceptorii cardioaortici și sinocarotidieni.
Centrii respiratori: centrul inspirator și centrul expirator (situați în 1/3 inferioară a bulbului) și centrul pneumotaxic - în porțiunea superioară a
punții.
Căile eferente: fibrele din cordoanele anterioare și porțiunea ventrală a cordoanelor laterale ale măduvei, nervii frenici și intercostali.
PATOGENIE:
Mecanismele de apariție a dispneii nu sunt clar elucidate.
Factorii care declanșează D variaza în funcție de afecțiunea existentă.
Există o relație strânsă între severitatea D și severitatea afecțiunii subiacente.
D apare ori de câte ori lucrul mecanic al respirației este excesiv.
Forme clinice de dispnee:
DISPNEEA DE EFORT: D care apare sau se accentuează în cursul efortului. Nivelul de efort la care apare D este proporțional cu
severitatea afecțiunii:
– Efort mare: urcatul unor scări sau unei pante
– Efort mediu: mers pe jos
– Efort mic: activități de autoîngrijire
DISPNEEA DE REPAUS: D prezentă în repaus
DISPNEEA DE DECUBIT: D prezentă în poziția culcat
ORTOPNEEA: D care determină adoptarea poziției șezând pentru ameliorarea efortului respirator
DISPNEEA PAROXISTICĂ: dispnee nocturnă care trezește bolnavul și îl face să se ridice sau să adopte poziția șezând. După severitate:
– Astmul cardiac = durata aprox 30 min, poate ceda spontan
– Edemul pulmonar acut = criză severă, cu tuse cu expectorație roz-aerată și insuficiență VS

Forme clinice de dispnee:

TAHIPNEEA: creșterea frecvenței respiratorii (frecvența normală = 15 - 18/min)
HIPERPNEEA: creșterea amplitudinii respiratorii
BRADIPNEEA: scăderea frecvenței respiratorii

Tahipnee
 Hiperpnee

Bradipnee

Forme clinice de dispnee:

TREPOPNEEA: D care care apare în decubit lateral: pleurezi cu cantitate mare de lichid, insuficiență cardiacă congestivă
PLATIPNEEA: dispnee în ortostatism ameliorată de decubit: boli neurologice, ciroză hepatică, după rezecții pulmonare, stări de
hipovolemie
BLOCPNEEA: respitație sacadată, neregulată, amplitudine inegală; cauze: dureri date de fracturi costale sau nevralgii toracice
Cauze de dispnee:
1. Boli respiratorii: obstrucții de căi aeriene, boli ale parenchimului, boli vasculare ocluzive, afecțiuni ale peretelui toracic, ale
mușchilor respiratori
2. Boli cardiace: insuficiență cardiacă stângă, stenoză mitrală, MCC cianogene
3. Boli psihice
4. Anemie
5. Expunere la altitudine înaltă
 Dispneea din bolile respiratorii:
1. Obstrucția căilor aeriene extrapulmonare: caracteristici:
– Bradipnee inspiratorie: dificultate în inspir şi respiraţie mai rară. Se asociază cu
– Tiraj = aspirarea părţilor moi toracice în cursul inspirului (depresia fosei suprasternale, a foselor supra şi subclaviculare, a
spaţiilor intercostale şi a zonei epigastrice). Cauze: presiunea negativă intratoracică în timpul inspirului
– Cornaj = zgomot caracteristic aspirativ în cursul inspirului. Cauze: vibraţia coloanei de aer care trece prin zona aeriană
parţial obstruată
Se întâlnește în
– Boli acute: edemul glotic, laringita acută, aspirație de corpi străini
– Boli cronice: neoplasm laringian, compresiuni extrinseci ale traheii sau unei bronșii principale

2. Obstrucția căilor aeriene mijlocii și mici: caracteristici:

– Bradipnee de tip expirator (expir prelungit), în situații severe - polipnee
– Wheezing = zgomot șuierător caractersitic
Explicații: scăderea calibrului bronșiilor (prin edem, hipersecreție, spasm), mai accentuată în expir → accentuarea expirului
și wheezing.
Poate apare:
– Acut: criza de astm bronșic
– Cronic: BPOC

3. Bolile pulmonare parenchimatoase: caracteristici:

– Dispnee de tip mixt sau inspiratorie, cu/fără polipnee
Poate apare în:
– Boli acute: pneumonii, bronhopneumonii, pneumotorax, embolii pulmonare
– Boli cronice: fibroze pulmonare, pneumonii interstițiale

Dispneea din bolile cardiace:

Afecțiuni: insuficiența VS, stenoza mitrală, tahiaritmii cu frecvență mare
Mecanism:
 Mecanism:
Extravazarea lichidiană scade complianța pulmonară
HTP prelungită determină îngroșarea pereților vaselor pulmonare mici și constituirea fibrozei perivasculare → scădere mai
accentuată a complianței pulmonare și creșterea rezistenței căilor aeriene → DISPNEEA
Caracteristica clinică: dispnee de tip inspirator cu polipnee

Dispneea din bolile cardiace:

Clasificarea NYHA a dispneii (după Asociația de Cardiologie din New York):
– Gradul I: dispnee la eforturi mari (urcat o pantă sau mai multe trepte);
– Gradul II: dispnee la eforturi medii (mers pe jos);
– Gradul III: dispnee la eforturi mici (îngrijire personală obişnuită);
– Gradul IV: dispnee în repaus.

Alte forme de dispnee cardiacă:

ORTOPNEEA
DISPNEEA PAROXISTICĂ = la eforturi mari, prin creșterea bruscă a presiunii venoase pulmonare
DISPNEEA PAROXISTICĂ NOCTURNĂ = apare noaptea și trezește brusc pacientul; mecanism: rezorbția edemelor declive și
împingerea în sus a diafragmului

Alte forme de dispnee cardiacă:

ASTMUL CARDIAC = formă particulară de dispnee paroxistică, cu wheezing, ascultație similară astmului, dar cu polipnee.
– Mecanism: la creșterea presiunii venoase pulmonare se asociază bronhospamul și edemul peretelui bronșic.
– Dg diferențial cu D din bronșita cronică și astmul bronșic:
BC: acumularea în somn a secrețiilor, producând dispnee și wheezing, cu ameliorare la tuse și expectorație
AB: obstrucție severă la 1 - 2 noaptea, prin bronhospasm, ameliorat la bronhodilatatoare

Alte forme de dispnee cardiacă:

EDEMUL PULMONAR ACUT = cea mai severă formă de dispnee de cauză cardiacă.
– Mecanism: creșterea bruscă și severă a presiunii venoase pulmonare (prin efort brusc sau prin scădere bruscă a
contractilității miocardice)
– Clinic: dispnee intensă, cu ortopnee, anxietate, expectorație cu spută spumoasă alb-rozie. Ascultație: raluri subcrepitante la
baze, cu ascensiune progresivă odată cu agravarea crizei.
– Este urgență medicală!
Dispnee de efort în alte afecțiuni cardiace, fără HTP: stenoza pulmonară, tetralogia Fallot. Mecanism: scăderea DC și hipoxie
datorită șuntului dr-stg

Dispneea de acuză psihică:

– Nelegată de efort, în context emoțional
– Clinic: respirații ample, in absența unor afecțiuni cardiace sau pulmonare
Dispneea din anemii:
– În anemii severe
– Dispnee de efort cu polipnee
– Prin creșterea circulației pulmonare datorită hipoxiei

Tipuri particulare de dispnee:

RESPIRAȚIA CHEYNE-STOKES (respirația periodică): crestere progresivă a amplitudinii respiratorii, apoi descreștere
progresivă, urmată de apnee și reluarea ciclului respirator.
– Cauza: dereglarea sensibilității centrului respirator pontin
– La n.n. (uneori), bătrâni aparent sănătoși; IC, leziuni cerebrale (tumori, hemoragii), uremie, droguri deprimante respiratorii
(opiacee)
 Tipuri particulare de dispnee:
RESPIRAȚIA KUSSMAUL: respirație amplă în patru timpi: inspir - pauza - expir - pauză.
– În acidoze metabolice: cetoacidoza din DZ, acidoza din uremie, intoxicația salicilică și cu alcool metilic

RESPIRAȚIA BIOT: respirație neregulată, cu perioade lungi de apnee

– Stări agonice, leziuni cerebrale (tumori, hemoragii)

APNEEA: oprirea respirației

– In stopul cardiac

TUSEA
Definiție: expir exploziv urmat de eliminarea secrețiilor sau corpilor străini de la nivelul tractului traheobronșic.
Mecanism: tusea este inițiată voluntar sau reflex
– Zona senzitivă: receptori respiratori extratoracici (nas, orofaringe, laringe, trahee cervicală) și intratoracici (trahee distală,
bronșii mari,pleura, mediastin), alte zone extratoracice (peritoneu, ficat, splina)
– Calea aferentă: trigemen, glosofaringian, laringian superior, vag
 – Centru tusigen - bulb
– Calea eferentă: nervi spinali tortacoabdominali, n frenic (ce determină contracția musculaturii respiratorii și abdominale și
relaxarea diafragmului), n laringeu inferior (închiderea și deschiderea glotei), n laringian (ridică vălul palatin)
Stimulii:
– inflamatori: otite, laringite, traheobronșite, pneumonii, pleurezii
– mecanici: praf, fum, corpi străini mici, tumori mediastinale sau pulmonare, revărsate lichidiene intraalveolare
– Chimici: gaze iritante (clor, amoniac, acid sulfuric, clorhidric), substanțe volatile mirositoare, fumul de țigară
– termici: aer foarte cald sau foarte rece
– Psihici: simulanți
Secvența procesului de tuse:
– Inspir profund inițial, apoi închiderea glotei, relaxarea diafragmului și contracția muculaturii contra glotei închise →
creșterea presiunii intratoracice cu îngustarea traheii.
– La deschiderea glotei, diferența de presiune dintre căile aeriene și atmosferă determină viteză mare de expulzie a aerului
prin traheea îngustată (50 m/s) care stimulează detașarea mucusului și materialului de pe peretele bronșic și eliminarea în
exterior
Clasificare după prezența sau absența expectorației:
– Tuse productivă (umedă), cu eliminare de spută. Afecțiuni: traheobronșite, bronșită cronică, bronșiectazii, abces pulmonar
în faza de supurație deschisă, tbc cavitară; la vârstnici și copii expectorația poate fi înghițită
– Tusea uscată (iritativă): compresiuni laringiene, traheale, bronșice, tbc infiltrativă, adenopatii mediastinale, pleurezii,
pneumotorax
Clasificare după caracteristicile accesului de tuse (timbru):
– Tusea voalată: edem laringian (alergic, viral)
– Tusea răgușită: laringite, laringotraheite
– Tusea stinsă: boli de laringe, cașexie, vârstnici
– Tusea afonă: edem Quinke (caracter temporar), neo laringian (permanentă)
– Tusea lătrătoare (sonoră): compresii traheobronșice (tumori, adenopatii, anevrism aortic, dilatare AS)
– Tusea cavitară: timbru metalic dat de om cavernă ce comunică cu bronșia de drenaj
– Tusea amforică: timbru metalic dat de o cavitate peste 7 cm diametru
– Tusea bitonală: un ton înalt și unul grav; prin pareză de recurent (compresiune, invazie)
– Tusea convulsivă sau chintoasă: accese de tuse formate dintr-un inspir profund, zgomotos și apoi sacade de tuse repetate. În:
tusea convulsivă, compresiuni traheobronșice, neoplasm
Clasificare după momentul apariției tusei:
– Tusea matinală: bronșiectazii, bronșită cronică, prin mobilizarea secrețiilor acumulate peste noapte (”toaleta bronșiilor”)
– Tusea vesperală: tbc, pe perioada de ascensiune termică
– Tusea nocturnă: IC stg, uneori în RGE
– Tusea continuă: tbc cu laringită, MTS pulmonare, compresiune traheobronșică
Tipuri particulare de tuse:
– Tusea pozițională: pleurezii, abces pulmonar, bronșiectazii
– Tusea de efort: insuficiență VS, astm de efort
 – Tusea alergică: astm bronșic alergic
– Tusea semnal: la toracenteză, la înțeparea pleurei parietale
– Tusea la pseudo-bulbari: prin ajungerea salivei sau alimentelor pe căile aeriene datorită tulburărilor de deglutiție
– Tusea corticală: isterici
– Tusea volițională: simulanți
Complicațiile tusei:
– Vărsătura (tuse emetizantă): după crize prelungite sau violente de tuse; în tbc cavitară, fistule eso-bronșice
– Sincopa: în accese prelungite, prin scădere de debit cardiac ca urmare a scăderii întoarcerii venoase
– Complicații mecanice: ruperea unei bule de emfizem cu pneumotorax, emfizem mediastinal sau subcutanat, fracturi costale

EXPECTORAȚIA (SPUTA)
Definiție: secreție patologică eliminată pe cale orală din tractul respirator.
Analiza sputei:
– Examinare macroscopică
– Examinare microscopică
– Examinare chimică
– Examinare bacteriologică
Recoltarea: în vase de sticlă transparentă, în 24 ore
Examenul macroscopic: cantitatea și aspectul (vâscozitate, transparență, culoare)
Cantitatea: sub 100 ml/24 ore.
– Scăderea cantității → semn de ameliorare sau de retenție a secrețiilor cu agravare
– Peste 100 ml/24 ore: bronșiectazii, abces, vomică
VOMICA = eliminare prin tuse a conținutului unei colecții prin bronșia de drenaj. Sediul colecției: pulmonar - vomica pulmonară (abces,
chist hidatic) sau extrapulmonar: vomica pleurală (colecție pleurală), vomica mediastinală, vomica diafragmatică.
– Secvența: acces de tuse, durere toracică intensă (prin lezarea bronșiei), apoi expectorația unei cantități mari de spută (câteva
sute de ml).
– Uneori poate fi fracționată: eliminare succesivă a unor cantități mai reduse de spută
– Conținutul vomicii: puroi, lichid hidatic, sânge
– Pseudovomica: eliminarea brucă a unei cantități mari de spută, fără efracția peretelui bronșic: bronșietazii, bronșite cronice
– Aspectul: variază în funcție de afecțiune. Clasic se descriu 4 mari tipuri de spută:
– Sputa seroasă: aspect transparent, spumos
– Sputa mucoasă: albicioasă, vâscoasă, aderentă la pereții vasului
– Sputa purulentă: opacă, galbenă sau verzuie, uneori stratificată
– Sputa hemoragică: sânge amestecat cu alte secreții (hemoptizie) sau conținut sanguinolent (sputa hemoptoică)
 Cauze de tuse și tipuri de spută
Cauza Caracteristici
Boli pleuro-pulmonare
Faringite acute Tuse seacă iritativă
Laringită acută Tuse seacă, răguşeală
Traheobronşita acută Tuse seacă, ulterior cu spută redusă cantitativ, purulentă
Bronşită cronică Tuse productivă minim trei luni pe an, doi ani consecutivi; tuse matinală; spută mucoasă în
perioadele intercritice sau purulentă în suprainfecţie
Bronşiectazie Tuse permanentă, accentuată matinal, spută abundentă, mucopurulentă, ce stratifică (strat
aerat, mucos, mucopurulent, grunjos), cu leucocite intacte sau distruse, floră microbiană
variată, absenţa fibrelor elastice
Abces pulmonar Tuse seacă în faza de colecţie închisă, ulterior vomică cu spută abundentă, mucopurulentă,
stratificată, cu fibre elastice, floră microbiană, striuri de sânge
Pneumonia pneumococică Spută vâscoasă, aderentă, ruginie
Pneumonia stafilococică Spută purulentă, galbenă
Pneumonia cu BGN Spută purulentă, cu striaţii sanguine

Cauza Caracteristici
Boli pleuro-pulmonare
Pneumonia tuberculoasă Spută purulentă densă, alb-gălbuie – cazeum (în formele cu escavare), hemoptizie
Pneumoniile virale Tuse iritativă, neproductivă
Pneumonii micotice Spută purulentă, cu micelii, uneori negricioasă (în actinomicoză)
Boli parazitare Tuse iritativă (prin compresiune) sau productivă (vomică hidatică)
Pleurezii, pleurite Tuse iritativă
Tumori pleurale Tuse iritativă
Astmul bronşic Spută mucoasă, perlată, redusă cantitativ, cu cristale Charcot-Leyden (depuneri cristaline de
proteină bazică din eozinofile), spirale Curschmann (mulaje bronşice) şi corpi Creola (celule
epiteliale bronşice)
Cancer bronho-pulmonar Tuse seacă sau productivă; spută hemoptoică sau hemoptizie, “în jeleu de coacăze”
Boli pulmonare interstiţiale Tuse iritativă
 Granulomatoza Wegener Tuse cu spută hemoptoică

Cauza Caracteristici
Boli cardio-vasculare
Insuficienţa cardiacă stângă Tuse seacă iritativă, de efort sau nocturnă; în edemul pulmonar acut: tuse productivă cu spută
seroasă, aerată, alb-rozată
Stenoza mitrală Tuse hemoptoică, hemoptizie
Anevrismul aortic Tuse iritativă; rar se deschide în bronhii şi determină hemoptizie masivă fatală
Embolia pulmonară Tuse cu spută hemoptoică

HEMOPTIZIA

Definiție: eliminarea prin tuse și expectorație a unei cantități de sânge de la nivelul subglotic al tractului respirator.
Cantitatea eliminată - variabilă: spută amestecată cu striuri de sg (sputa hemoptoică) → cantități mari de sg (hemoptizia)
Clinic:
 – senzație inițială de gâdilitură faringiană, căldură retrosternală, sputa cu gust metalic.
– Alte simptome: anxietate, dispnee
– Aspectul: roșu-aerat, pH alcalin, microscopic: macrofage încărcate cu hemosiderină
– La finalul hemoptiziei apare o spută cu sg închis la culoare și parțial coagulat - coada hemoptiziei.
Clasificare cantitativă a H:
– H mici: striuri de sg
– H mijlocii: 50 - 200 ml
– H mari: peste 200 ml
Dg diferențial cu sângerările de alte localizări:
– Din cavitatea bucală și orofaringe = sialoragie sau hemosialemeză: eliminare de sg fără tuse, cantitate mică, amestecat cu
salivă; la examinarea cavității bucale: gingivite, ulcerații, telangiectazii
– Sângerarea nazală = epistaxis: poate fi eliminat în cavitatea bucală sau înghițit
– Sîngerarea din tractul digestiv superior = hemtemeza: precedată de vărsătură, sg cu aspect închis la culoare, digerat, în ”zaț
de cafea”; în H mari, sg poate fi roșu, dar neaerat
Cauze de H:
– Boli ale traheii, bronșiilor, parenchimului, vasculare
– Cele mai frecvente cauze: bronșite, cancer bronșic
– Cauze mai frecvente de H masive: tbc, bronșiectazia
– H fără cauză precizată: bronhoscopia

Cauze de hemoptizie
Localizarea Caracteristici
Traheobronşică
• Neoplasm bronşic Hemoptizia se datorează ruperii vaselor de neoformaţie, iar sputa are aspectul de
“jeleu de coacăze”
• Bronşite acute, cronice Hemoptizii minime
• Bronşiectazie
• Bronholitiază
• Traumatisme ale căilor aeriene
• Corpi străini
 Localizarea Caracteristici  
Pulmonară  
• Abces pulmonar  
• Pneumonie Spută sanguinolentă ruginie (pneumococ) sau hemoptoică (Klebsiella)  
• Tuberculoză Hemoptizie prin ruperea unor anevrisme Rassmusen  
• Sindrom Goodpasture  
• Hemosideroza pulmonară idiopatică  
• Granulomatoza Wegener  
• Traumatisme pulmonare  

Localizarea Caracteristici  
Boli vasculare primitive
• Malformaţii arteriovenoase  
• Embolism pulmonar În infarctul pulmonar: hemoptizie fracţionată prelungită 2-4 zile  
• Hipertensiune veno-capilară pulmonară
 
(stenoza mitrală)
Alte cauze  
• Tulburări de coagulare  
• Anticoagulante  

SEMIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Examinarea pacientului cu afecţiune respiratorie:
• Anamneza: date generale, simptome
• Examenul fizic
• Explorări specifice
Examenul fizic
• Noțiuni de anatomie topografică
 • Noțiuni de fiziologie
• Inspecția
• Palparea
• Percuția
• Ascultația

NOȚIUNI DE ANATOMIE
• TORACELE: cilindru aplatizat antero-posterior
• Repere:
Regiuni pe fața posterioară a hemitoracelui:
• Supraspinoasă internă
• Supraspinoasă externă
• Scapulară
• Interscapulovertebrală
 • Bazală internă
• Bazală externă
• Proiecția plămânilor la nivelul peretelui toracic anterior

INSPECȚIA
TORACELE RAHITIC:
Modificări sternale: proeminent / înfundat
Modificări costale: ”mătănii costale” = articulații condro-costale proeminente și nedureroase (dg dif cu sdr Tietze)
șanțiul Harrison = retracția bazei toracelui în contrast cu proeminența rebordurilor costale
Nu afectează funcția pulmonară

TORACELE FTIZIC:
↑ diam vertical, ↓ diam antero-posterior, proeminența unghiului Louis, coaste verticalizate, scapulae alatae
Reducerea țesutului adipos și muscular,
Scăderea amplitudinii respirațiilor
În tbc cu evolunție lungă, uneori congenital
MIȘCĂRILE RESPIRATORII
Tipul respirator
Normal: femei - toracic superior, bărbați - toracic inferior, copii - abdominal
Patologic: toracic superior la B în boli abdominale (ascită, hepatomegalie, paralizii de diafragm), toracic inferior la femei (sarcină,
tbc, distrofii neuromusculare)
Frecvența respiratorie
Normal: 14 - 18/min, nn = 45/min, copii = 25/min, inspirul este mai lung ca expirul
Patologic: tahipnee, bradipnee, respirațiile periodice (Cheyne-Stokes, Biot, Kussmaul)
MIȘCĂRILE RESPIRATORII
Amplitudinea mișcărilor respiratorii
Diminuare simetrică: emfizem, simfize pleurale bilaterale
Diminuare unilaterală: pneumonii, atelectazii, tumori
Tiraj = retracția spațiilor intercostale în inspir, prin creștera presiunii negative intrapleurale prin obstacol la trecerea aerului în
plămâni. Poate fi supraclavicular (obstacol pe căile aeriene superioare), la baze (obstacol bronșic)

PALPAREA
Se face comparativ, simetric.
Se urmăresc:
1. Identificarea zonelor dureroase și/sau formațiunilor toracice
2. Expansiunea vârfurilor și bazelor pulmonare
 3. Palparea transmiterii vibrațiilor vocale și a freamătului pectoral
1. Identificarea zonelor dureroase și/sau formațiunilor toracice
 Pot fi prezente în nevralgia intercostală (punctele Valleix), fracturi costale, MTS osoase, osteită
 Formațiuni, edem (localizat în abcese, flegmoane, flebite sau generalizat - insuficiența cardiacă)
 Emfizem subcutanat (pneumotorax, traheostomie, puncție pleurală, plăgi ale capului, toracelui)
2. Expansiunea inspiratorie a vârfurilor și bazelor pulmonare
 Manevra Lasegue - de efectuat
 Normal: simetrică și sincronă
 Diminuarea expansiunii inspiratorii a vârfurilor: tbc apicală, simfize pleurale, neo vf plămân
 Diminuarea expansiunii bazelor: fracturi, pleurezii, pneumotorax
3. Palparea transmiterii vibrațiilor vocale
Vibrațiile vocale din timpul vorbirii se transmit la nivelul cutiei toracice = vibrațiile vocale sau freamătul pectoral
Tehnica: palparea cu palma la nivele diferite ale toracelui, simetric, odată cu rostirea de către pacient de cuvinte cu consoane (33,
44)
Normal: transmitere egală și simetrică
Accentuarea transmiterii:
– Fiziologic: copii, perete toracic subțire, voce groasă
– Accentuare localizată patologică: sdr de condensare parenchimatoasă cu bronhie permeabilă (pneumonii, fibroze, tumori),
cavități cu bronhie liberă (caverne, abcese evacuate)
Diminuarea transmiterii:
– Bilaterală la obezi, emfizem pulmonar, edem larigian
– Unilaterală: obstr bronșică parțială, pleurezie, pahipleurită
Abolirea transmiterii: obstrucții bronșice complete (neo, corpi străini, compresiuni extrabronșice)

PERCUȚIA

Apreciază prezența aerului, conținutului lichidan sau solid în zona percutată prin producerea de vibrații.
Poate fi:
– Directă
– Indirectă

Tipuri de sunete ce pot fi obținute la percuție:

Sunetul Intensitate Tonalitate Durată Localizare
 Matitate elastică Mică Înaltă Scurtă Coapsă
Matitate dură Medie Medie Medie Ficat
Sonoritate Mare Joasă Lungă Plămân normal
Hipersonoritate Foarte mare Foarte joasă Foarte lungă Normal absentă
Timpanism Mare Înaltă Variabilă Camera cu aer a
stomacului

HIPERSONORITATEA PULMONARĂ (TIMPANISMUL) = accentuarea sonorității pulmonare normale datorită hiperinflației cu aer a
plămânilor. Poate fi:
Generalizată: emfizemul pulmonar (cu dispariția zonei de matitate cardiacă și coborârea matității hepatice
Localizată:
– Sdr Mac Leod: hipoplazia arterei pulmonare și hipersonoritate (emfizem) de aceeași parte
– În apropierea sdr de condensare pulmonară prin hiperventilație compensatorie (skodism)
– Cavități superficiale (cavernă, abces evacuate) peste 3 cm diametru; la peste 6 cm → sunet timpanic cu timbru metalic
– Pneumotorax: hipersonoritate timpanică
MATITATEA sau SUBMATITATEA
Cauze: dispariția aerului dintr-o zonă pulmonară sau prezența unui obstacol între plămân și peretele toracic.
 Sdr de condensare pulmonară: pneumonii, infarcte pulmonare, atelectazii → matitate cu caracter elastic
Staza pulmonară din insuficiența cardiacă: submatitate bazal bilateral (sau pe dreapta)
Alte afecțiuni pulmonare: bronhopneumonii, fibroze, MTS pulmonare
Pahipleurite
Relaxarea diafragmatică, tumoră diafragmatică

Pleurezia marii cavități: evidențiată la acumulare de 400 ml → baza hemitoracelui. La 500 - 2000 ml:
– Matitate absolută, dură, neelastică delimitată superior de o linie parabolică ascendentă de la linia spinoasă la linia axilară
posterioară, iar anterior coboară spre linia medioclaviculară = curba lui Damoiseau.
– Triunghiul Garland = zonă de submatitate între curba lui Damoiseau și coloana vertebrală
– Triunghiul Grocco-Rauchfuss = submatitate în partea opusă liniei mediane, prin deplasarea mediastinului de partea opusă
– Semnul Signorelli = matitate la percuția vertebrelor de sub linia lui Damoiseau
La peste 2000 ml: linia superioară a submatității devine orizontală
Deasupra zonei de submatitate - zonă de hipersonoritate = skodism
ASCULTAȚIA
Metodă indispensabilă de examinare a aparatului respirator.
Se poate face
– Direct sau imediat - rar folosită
– Indirect sau mediat - cu stetoscopul
Tehnica ascultației: simetric, de la vârfuri la baze,comparativ, similar cu percuția
Ce se urmăresc la ascultația pulmonară:
1. Zgomotele respiratorii normale
2. Transmiterea patologică a zgomotelor normale
3. Zomotele patologice supraadăugate
4. Modificări ale tusei și vocii
1. ZGOMOTELE RESPIRATORII NORMALE
 Zgomotul traheal: intens, aspru, tonalitate înaltă, ascultat la nivelul zonei extratoracice a traheii. Inspirul = expirul. Nu are
semnificație clinică
 Zgomotele bronșice: intense, aspre, tonalitate înaltă, ascultat în zona manubriului sternal. Inspirul < expirul.
Zgomotele bronhoveziculare: intensitate moderată, tonalitate medie. Zone de ascultație: anterior - spațiile ic I și II, posterior -
interscapular pe zona de proiecție a bifurcației traheii și bronșiilor principale. Inspirul = expirul.
Murmurul vezicular: intensitate mică, tonalitate joasă. Zone de ascultație: cea mai mare parte a câmpurilor pulmonare. Inspirul >
expirul.
Zgomotul traheal + zgomotele bronșice = zgomotul laringo-traheal sau suflul tubar fiziologic.
Zona de ascultație: anterior - zona traheii, porțiunea superioară a sternului; posterior - zona interscapulară la nivelul primelor patru
vertebre toracale
. TRANSMITEREA PATOLOGICĂ A ZGOMOTELOR NORMALE cuprinde modificări patologice ale murmurului vezicular și
modificări ale suflului laringo-traheal
Modificări patologice ale murmurului vezicular
Se includ modificări de intensitate, timbru sau raport inspir/expir
 Modificări ale intensității:
 Creșterea intensității: difuză în tahipnee (creșterea vitezei aerului pe căile respiratorii), bronșiolite (edem al mucoasei bronșiolare);
localizată: zone de skodism
 Diminuarea intensității: difuză - pacienți gravi, la îngustări de căi respiratorii (prin edem, tumori, crup difteric), emfizem, astm
bronșic; localizată: obstacole ale bronșiei principale sau lobare, revșrsat pleural, pneumonii
 Abolirea murmurului vezicular: date de obstrucție bronșică totală (prin tumori, secreții bronșice, cheaguri, compresiuni extrinseci),
revărsat pleural în cantitate mare
Modificări ale timbrului:
 Respirația suflantă: înăsprirea MV, cu caracter intermediar între suflul laringo-traheal și MV. Boli: tbc inflitrativă, fibroasă,
bronhopneumonie
Modificări ale raportului inspir/expir:
 Expir prelungit în emfizem (prin scăderea elasticității pulmonare) sau în obstrucție bronșică (astm, bronșită)
Modificări patologice ale suflului laringo-traheal
Ascultația în alte zone pulmonare decât cea normală = sufluri pleuropulmonare
Condiții de producere: zonă de condensare a parenchimului (lipsa aerului în alveole) + comunicarea cu o bronșie de drenaj liberă. Zona de
condensare facilitează transmiterea la periferie a vibrațiilor date de coloana de aer ce trece prin bronșie.
Patru tipuri de sufluri pleuropulmonare:
Suflu tubar patologic:
– Zonă de condensare pulmonară în contact cu peretele toracic + bronșie liberă
– Intens, tonalitate înaltă, inspir = expir
– Boli: pneumonia lobară, infarct pulmonar, cancer lobar, tbc infiltrativă
Suflu pleuretic:
– Pleurezii cu cantitate medie de lichid
– Lichidul pleural determină compresiunea zonei pulmonare și totodată împiedică transmiterea vibrațiilor de frecvență joasă
– Intensitate joasă (se ascultă ”de departe”), tonalitate înaltă, timbru dulce, aspirativ. Expirul este mai intens datorită
compresiei bronșiei și accentuării condensării pulmonare în expir
– Adăugarea unei condensări pulmonare de altă cauză la pleurezie → suflu cu caracter intermediar = suflu tubopleuretic
Suflu cavitar sau cavernos:
– Condiții de producere: cavitate pulmonară destul de mare (> 5 cm), aproape de peretele toracic + condensarea
parenchimului adiacent + bronșie liberă
– Suflul laringotraheal transmis prin bronșie se amplifică în cavitate
– Caractere: intens, tonalitate joasă, timbru cavitar, inspir mai intens
– Boli: caverne tbc, neoplazice, microbiene
Suflu amforic:
– Condiții de producere: cavitate > 6 cm, aproape de peretele toracic, cu pereți netezi + comunicare largă cu bronșia
– Caractere: intensitate medie, tonalitate joasă, timbru metalic, se aseamănă cu zgomotul dat de suflatul tangențial la gura
unei amfore
– Boli: caverne mari evacuate, chisturi hidatice mari evacuate, pneumotoraxul marii cavități pleurale (azi cea mai frecventă
Sufluri pseudoamforice sau pseudo cavitare:
– În tracțiuni sau deformări ale traheii, în exereze de lob superior sau de plămân, atelectazii de lob superior (prin neoplazii),
fibroze retractile
– cauză de suflu amforic)
Sufluri pseudoamforice sau pseudo cavitare:
– În tracțiuni sau deformări ale traheii, în exereze de lob superior sau de plămân, atelectazii de lob superior (prin neoplazii),
fibroze retractile
3. ZGOMOTE PATOLOGICE SUPRAADĂUGATE - RALURI
Clasificare după origine:
 Ralurile ronflante:
– Se nasc în bronșiile mari, prin mobilizarea secrețiilor care astupă parțial lumenul bronșiilor
– Caractere: intense, tonalitate joasă, asemănate cu sforăit sau corzi de contrabas care vibrează și se ascultă în ambii timpi ai
respirației
– Tusea modifică intensitatea, tonalitatea sau localizarea ralurilor datorită mobilizării secrețiilor
– Ronchusul traheal: ral ronflant sonor, audibil de la distanță. Apare în stări agonice, când secrețiile de la nivelul traheii nu se
mai pot elimina
Ralurile sibilante:
– Se nasc în bronșiile de calibru mediu și mic, prin prezența secrețiilor, edemului și spasmului bronșic
– Caractere: intensitate variabilă, tonalitate înaltă, timbru șuierător, se ascultă în ambii timpi ai respirației (mai intens în
expir), variabile cu tusea
– Ralurile sibilante pot fi mari (intensitate mai mare, tonalitate mai joasă), mijlocii (intensitate și tonalitate medie) sau mici
(intensitate mică, tonalitate înaltă) în funcție de calibrul bronșiilor
– Ascultație particulară de zgomot de porumbar
Ralurile ronflante și sibilante apar în sdr de obstrucție bronșică din bronșite acute, cronice, astm bronșic, BPOC, bronșiectazii, neo
bronhopulmonar

Ralurile subcrepitante:
– Se nasc în conductul alveolo-bronșic, prin mobilizarea secrețiilor
– Caractere: intensități și tonalități diferite, durata variabilă în inspir și expir, variabile cu tusea. Comparate cu pocnituri sau
cu spargerea bulelor de aer la suflatul prin pai într-un pahar
 – Sunt mai multe tipuri de raluri subcrepitante: mari, mijlocii, mici
– Ralul cavernos sau cavitar: mobilizarea conținutului unei cavități în inspir și expir. În cavități incomplet golite din tbc
cavitară, abces pulmonar, chist hidatic. Suflu cavitar + ralul cavitar = garguiment
– Cracmentul: intensitate medie, timbru uscat, crepitații care se pot număra. În zona de alarmă a lui Chauvet, din tbc
infiltrativ-cavitară
– Ralurile consonante: intensitate mare, timbru metalic. Condiții: condensarea țesutului peribronșic în apropierea peretelui
toracic
– Ralurile subcrepitante mici și mijlocii: intensitate mai mică, timbru umed, se ascultă la sfârșitul inspirului și începutul
expirului. În staza pulmonară, pneumonii în remisiune, bronșiectazii
Ralurile crepitante:
– Se nasc în alveolele pulomnare, datorită desprinderii exudatului de pereții alveolari la sfârșitul inspirului profund
– Caractere: intensitate mică, fine, egale ascultate la finalul inspirului (5 - 10 milisec). Comparate zgomotul produs de sarea
încinsă pe plită, frecarea firelor de păr sau călcarea pe zăpadă înghețată. Se ascultă mai bine după tuse (”în ploaie”)
– În sdr de condensare pulmonară (pneumonii, infarct pulmonar), EPA, staza pulmonară
– Raluri de deplisare sau de decubit: la persoane imobilizate prelungit la pat, prin atelectazie datorită ventilației deficitare.
Dispar la inspir profund sau tuse
– Ralurile crepitante de întoarcere sau ”redox”: în faza de rezoluție a pneumoniei, mai inegale, caracter intermediar între
crepitante și subcrepitante
– Ralurile crepitante ”Velcro”: zgomot asemănător cu desfacerea manșetei aparatului de tensiune. În fibroze pulmonare
Termeni utilizați în literatura anglosaxonă și clasificarea zgomotelor supraadăugate:
Zgomote discontinui ”crackles” (pocnituri): intermitente, scurte, nemuzicale
– ”fine crackles” (pocnituri fine): intensitate mică, tonalitate înaltă, durata scurtă (5 - 10 milisec) - corespund ralurilor
crepitante
– ”coarse crackles” (pocnituri aspre): intensitate medie, tonalitate joasă, durata mai mare (20 - 30 milisec) - corespund
ralurilor subcrepitante
Zgomote continui: durata mai mare (peste 250 milisec):
– ”rhonchi”: ralurile ronflante, tonalitate joasă (sub 200Hz)
– ”wheezes”: ralurile sibilante, tonalitate înaltă (peste 400 Hz)
Frecătura pleurală:
– Se naște în cavitatea pleurală, prin frecarea foițelor pleurale inlamate, în pleuritele uscate
– Caractere: intensitate variabilă, prezent în ambii timpi respiratori, caracter superficial, nemodificat de tuse. Asemănat cu
frecarea unei bucăți de piele netăbăcită sau unei bucăți de mătase
– Pe zone limitate, dispare odată cu acumularea de lichid sau regresia inflamației.
– În pleureziile lichidiene, frecătura se ascultă la limita superioară a lichidului
– Frecăturile pleurale pot fi: fine - la debut, groase - după rezorbția lichidului
4. MODIFICĂRI ALE TUSEI ȘI VOCII
 Ascultația tusei:
 Tusea cavitară: caverne mari, are tonalitate joasă
 Tusea amforică: pneumotorax, are tonalitate înaltă și rezonanță metalică
 Ascultația vocii:
 Vocea se transmite la nivelul cuștii toracice ca un murmur
 Modificările apar în prezența suflului tubar patologic
 Tehnica: pacientul rostește 33, 44; se ascultă direct cu urechea pe torace sau cu stetoscopul
 Se ascultă vocea normală (sonoră) și vocea șoptită (afonă)
Vocea sonoră:
 Normal: nedistinctă
 Bronhofonia: voce ascultată clar, cuvinte bine distinse; în sdr de condensare cu bronșie liberă
 Egofonia (vocea de capră): sunete cu tonalitate înaltă, sacadată, prin estomparea intermitentă a vocii de către lichidul pleural care
oprește vibrațiile de frecvență joasă; în pleurezii cu cantitate medie de lichid
 Vocea cavitară sau pectorilocvia: tonalitate joasă și amplificată; în caverne mari superficiale
 Vocea amforică: tonalitate înaltă și rezonanță metalică; în pneumotorax, rar în caverne mari
Vocea șoptită:
 Normal: nu se tranmite la peretele toracic
 Pectorilocvia afonă (semnul lui Bacelli): ascultarea clară a vocii șoptite; în sdr de condensare cu bronșie liberă, pleurezii cu
cantitate medie de lichid, la limita superioară a lichidului
Sucusiune hipocratică:
 Zgomot hidroaeric reprodus prin agitarea unei sticle umplută pe jumătate cu apă (manevra de sucusiune). În colecții pleurale
hidroaerice, la palparea toracelui după efectuarea manevrei se percepe vibrația dată de mișcarea lichidului