De ce nu se mai citeste astăzi în România?

(Referat pentru sociologia lecturii)

Cuvîntul lectură vine de la latinescul “lego” care înseamnă şi “a culege” şi “ a

alege”. Cartea este un obiect pro memoria. Cartea şi pasiunea de a citi au ajutat foarte
mult, de-a lungul timpului, la dezvoltarea variatelor specializări, care au împins societatea
umană înainte. Multe profesii au apărut şi au evoluat datorită cărţii şi dorinţei de a citi,
scrie, studia.
Cititul şi scrisul forţează gândirea, dezvoltă abilităţi şi conferă acţiunilor
îndrăzneală, dar şi siguranţă în faţa împrejurărilor potrivnice datorită cunoştinţelor. Scrisul
reorganizează creierul. Cititul dezvoltă deprinderea conexiunilor pentru a găsi soluţii și
rezolvări la problemele tale.
Despre cât de mult se citeşte astăzi sau mai bine spus despre cât nu se mai citeste
astăzi în România, sunt multe posibilităţi de a afla care se pot demonstra statistic.
D-l Gabriel Liiceanu atrăgea atenţia asupra faptului că 50 % dintre români nu mai
citesc deloc. Lucrul cel mai trist constă în faptul că nu e vorba de o fatalitate, ci de o
“deprindere” învăţată.
Probabil că un procent foarte mare din populaţia ţării nu citeşte nimic altceva decât
lucrurile pe care “trebuie să” le citească (legate de job), plus ceva ziare locale şi reviste (la
care, evident, se adaugă textele de pe wall-ul Facebook-ului, mesajele de la cunoscuţi şi
subtitrările filmelor). Televiziunea și Internetul au detronat cititul și nevoia de a reține
informațiile. Memoria personală a individului este degrevată. Tot ce ai nevoie să știi la un
moment dat se găsește într-o formă sau alta pe internet.
Procentul din populaţie care citeşte constant – din pasiune sau din raţiuni
profesionale – e unul foarte mic. Un instrument ce dovedeste acest fapt este reprezentat de
vânzările de carte; apoi frecventarea (regulată) a bibliotecilor, tirajul revistelor oneste,
audienţa emisiunilor culturale care sunt extrem de rare.
Elevii „se visează vedete”, spun unii autori. Vedetele la care ei visează nu prea au
citit la viaţa lor, dar dispun de resurse financiare considerabile apar des în media, își
prezintă viața plină de momente distractive, fără griji și asta le face atractive. Drept
urmare, un procent mare din elevi consideră că şcoala nu oferă modele sau nu este
interesată de modelele elevului. Mai mult, unii dintre liceeni spun că şcoala nu are
legătură cu viaţa reală sau nu oferă informaţii utile şi că nu este centrată pe nevoile lor.
Un rol esential ce a determinat creșterea continuă a dezinteresului pentru lectură îl
reprezintă școala, programa școlară (mai ales în ciclul primar). În ciclul primar elevul care
abia învață să scrie și să citească poate fi atras către lectură sau, dincontră, îndepărtat. Și,
din păcate, programa școlară în România pune accent pe elemente ce trebuiesc memorate
nu și înțelese, plăcute și acceptate. Copiii la 6-8 ani sunt dornici să cunoască. Dar
programele școlare, obligația de a reține elemente pe care nu le înțeleg îi îndepărtează de
lectură. Ei ajung să asocieze lectura cu școala și obligațiile (temele), cu elemente ce
trebuiesc asimilate forțat. Problema lecturii este, în fapt, problema şcolii. Aici se formează
viitoarea generaţie de cititori.
În ziua de azi, nimeni nu mai citeşte pentru el. Adulții traiesc într-un iureș continuu
– serviciu, casa, copii- nici nu mai gandesc la ideea de a se relaxa citind o carte ci caută (în
puținul timp liber pe care îl au) relaxare folosind diversele si multele servicii de petrecere
a timpului liber; copiii citesc doar pentru “evaluări” (ascultat la clasă, teste, examene,
olimpiade, concursuri).
In conditiile dezvoltarii tehnologiei a creșterii consumului pentru orice, cartea nu
mai este perceputa atat de mult ca obiect de valoare. Se face din ce in ce mai puțin apel la
imaginar si mai mult la realitate. Se constată o schimbare a manierei de a citi: cartea este
consultată în primul rând pentru gasirea unei informații.
Nu mai citim pentru că nu mai ştim să citim, pentru că nu mai ajungem la lucrurile
care merită a fi citite şi pentru că vieţile noastre au luat-o razna, nemaiîngăduindu-ne
disponibilitatea de a citi.

_________________________________________________________________

1. Cât de mult se mai citeşte? http://m.cotidianul.ro/cat-de-mult-se-mai-citeste-

271501/
2. MACI, Mihai.De ce nu (mai) citim? http://www.contributors.ro/cultura/de-ce-
nu-mai-citim/
3. SACHELARIE, Octavian Mihail. Lectura in mileniul al treilea - o perspectiva
sociologica. http://bjarges.ro/download/2008%20lectura.pdf

30.06.2017