Fluctuaţiile ca legitate a creşterii economice.

Crizele economice.
Fluctuaţiile ca legitate a creşterii economice. Crizele economice.

Puncte de reper
 Factorii, formele şi tipurile creşterii economice;
 Ciclurile economice ca manifestare a fluctuaţiilor;
 Crizele economice şi formele lor de manifestare;
 Creştera economică în Republica Moldova: rolul decisiv al pieţei şi al investiţiilor.
Noţiuni de bază: creştere economică, dezvoltare economică, creştere pozitivă, creştere negativă, creştere
zero, creştere intensivă, creştere extensivă, fluctuaţie, ciclu economic, criză economică, criză structurală,
declin economic, depresiune economică, înviorare, avânt, boom economic, recesiune economică, relansare
economică.
///3
Creşterea economică – reflectă modificările pozitive reale care au loc în sporirea rezultatelor
actiităţii la nivel macroeconomic într-o perioadă îndelungată de timp.
Creşterea economică poate fi:
Creştere economică pozitivă, reflectă situaţia cînd odată cu sporirea PIB, sporeşte veniturile care revin
pe cap de locuitor.
Creşterea economică negativă, reflectă situaţia cînd creşterea relativă a PIB este însoţită de reducerea
veniturilor pe cap de locuitor.
Creşterea economică zero, reflectă situaţia cînd ritmul de creştere a PIB corespunde ritmului de creştere
a populaţiei.
///4
Creşterea economică se deosebeşte de dezvoltarea economică şi de progresul economic.
Există 3 tipuri de creştere economică:
1. creşterea economică extensivă – care prevede sporirea volumului de producţie mai mult de 55% din
contul atragerii factorilor de producţie suplimentari.
2. creşterea economică intensivă – prevede creşterea cu mai mult de 55% a volumului de producţie
din contul utilizării raţionale a factorilor de producţie. (ridicarea nivelului de calificare a lucrătorilor,
aplicarea noilor tipuri de materie primă, aplicarea noilor tehnologii la economisirea resurselor economice)
3. creşterea economică intermediară – este obţinută atât din contul factori extensivi cât şi din
intensive
///5
Progresul economic reprezintă un proces de avansare a economiei naţionale într-o anumită perioadă de
timp de la inferior la superior.

Progresul economic este influenţat de mai mulţi factori:

1. factorii direcţi:
factorul uman (cantitatea, calitatea şi strucutura forţei de muncă)
factorul natural (cantitatea şi calitatea resurselor naturale);
factorul capital include volumul capitalulu fix şi volumul capitalului circulant;
factorul tehnologic include tehnologiile şi inovaţiile tehnico – ştiinţifice;
factorul informaţional.
2. factorii indirecţi:
cererea agregată;
volumul investiţiilor de capital;
rata dobânzii;
sistemul legislativ;
climatul economic şi social din ţara respective
///6
Evoluţia indicatorilor economici (micro, mezo, macroeconomici) evidenţiază variatia perioadelor de
creştere, stagnare sau reducere a activităţii economice şi chiar situaţii critice de criză.
Fluctuaţiile economice reflectă dezvoltarea ciclică a economiei.
Ciclicitatea economică – reprezintă un proces de creştere sau scădere activităţii economice şi
se reflectă în oscilaţia volumului de producţie în ocuparea forţei de muncă în procesele
inflaţioniste.
Ciclicitatea este o trăsătură a evoluţiei activităţii economice. Activitatea economică nu are o evoluţie
liniară, ci una fluctuantă;
Există următoarele trei forme de fluctuaţii economice:
1. fluctuaţii economice determinate de cauze naturale (secete, inundaţii, cutremure);
2. fluctuaţii economice întâmplătoare care sunt generate de factorii sociali (războaie,
tensiuni);
3. fluctuaţii ciclice – care sun generate de factorii economici şi care se repetă după un an
anumit interval de timp.
///7
Ciclicitatea este o formă normală de evoluţie a activităţii economice. Ea se evidenţiază pe baza datelor
statistice care exprimă activitatea macroeconomică în indicatori reali.
Ciclul economic – reprezintă perioada de la începutul unei crize economice şi până la începutul
următoarei crize.
///8
Ciclurile economice se maifestă în 3 forme:
1.Ciclul lung, „secular” KONDRATIEV
Acest ciclu are o durată de până la 40-60 de an, şi reflectă schimbări cantitative şi calitative în
toate sectoarele de activitate economică.
• Dominaţia unui anumit mod tehnic de producţie până la epuizarea sa (20-30 ani). Apare neconcordanţa
cu oferta factorilor de producţie din natură, semne de epuizare a manifestării raţionalităţii economice şi
scăderea eficienţei economice. Randamentele sunt descrescătoare, iar costurile în creştere.
• Necesitatea tranziţiei spre un nou mod tehnic de producţie (care durează alţi 20-30 ani)şi spre utilizarea
mai eficientă a forţelor de producţie (saltul calitativ în direcţia forţelor de producţie).
• Are două faze: ascendentă şi descendentă (fiecare cu 20-30 ani); în evoluţia economiei mondiale, în
ultimii 200 de ani, s-au manifestat patru cicluri Kondratiev.
• Faza ascendentă = prosperitate economică, ritm de creştere a venitului naţional, investiţilor, producţiei
Q şi desfacerilor. Faza descendentă = încetinire, recesiune economică, fenomene negative ca inflaţie şi
şomaj.

2. Ciclul decenal JUGLAR

Are o perioadă de la patru cinci ani până la 10-12 ani
• Are patru faze: expansiunea (conjunctură economică favorabilă, prin creşterea Oagrg.); criza (reducerea
dramatică a ratei profitului); recesiunea (încetinirea creşterii economice); refacerea (avânt economic).
• Se mai poate caracteriza prin două faze (expansiunea şi depresiunea) şi două puncte de
ruptură (criza şi relansarea).
• Crizele clasice = de sub/supraproducţie
• Crizele moderne duc la încetinirea sau stagnarea ritmului creşterii economice, dezechilibre financiare,
şomaj, inflaţie durabilă
3. Ciclul scurt KITCHIN
• Mişcarea ciclică care se desfăşoară pe cca. 40 de luni (aprox. 3 ani) afectează ansamblul ramurilor unei
economii.
• Se încadrează în intervalul ciclului mediu (JUGLAR) între două crize.
• Contribuie la modificarea expansiunii sau contracţiei.
• Pe parcursul acestui ciclu, se pot derula fie două cicluri scurte fie trei cicluri scurte dacă durata este de
10 ani.
• Are două faze: expansiune şi încetinire, iar trecerea de la una la alta nu presupune o criză.
• Creşterea producţiei Q neînsoţită de creşterea cererii C determină o acumulare de stocuri care
îngreunează activitatea economică. Se recurge la operaţiunea de „destocare” (comercializare şi consum
numai din stocuri); se reduc comenzile, scade Q, se încetineşte ritmul economic
///9
Crizele economice şi formele lor de manifestare;
Criza economica este o perioada de timp in care economia mondiala, a unei tari sau regiuni nu mai
functioneaza asa cum ar trebui, din diferite motive.
Printre principalele urmari ale unei crize economice se numara:
-Scaderea economiei la nivel mondial sau local;
-Inflatia (scaderea valorii banilor);
-Cresterea preturilor;
-Cresterea nivelului somajului;
-Falimentul unor firme (mai ales a celor mici si mijlocii);
-Cresterea dobanzilor bancare.
///10
- Crizele de subproducţie – care reflectă deficitul de produse alimentare. Aceste crize de
regulă sunt generate de secetă, inundaţii sau răzbaoie;
-Crizele de supraproducţie – care reflectă situaţia când mărfurile fabricate nu pot fi
realizate din cauza capacităţii joase de cumpărare a populaţiei.
-Crizele structurale (ciclice) care includ:
-Crizele neciclice care cuprind scăderea producţiei în unele ramuri;
-Crizele parţiale;
-Crizele agrare care au o durată de 20-30 ani care stopează creşterea producţiei
agricole şi a ramurii de prelucrare a produselor agricole
///11
Marea criză economică(1929-1933)
Criza economică mondială care a început în 1929 și a durat până în 1933 a fost cea mai îndelungată și
severă depresiune economică prin care a trecut societatea occidentală industrializată. Ea a provocat
schimbări fundamentale în structura instituțiilor economice, în politicile macroeconomice și în teoria
economică. Deși s-a declanșat în Statele Unite ale Americii, Marea Depresiune a produs un declin drastic
al productivității, o rată deosebit de gravă a șomajului și o deflație acută în aproape toate țările lumii.
///12
Creşterea economică în Republica Moldova: rolul decisiv al pieţei şi al investiţiilor.
Creşterea economică reprezintă o majorare a capacităţii de producţie a unei ţări,
identificată prin sporirea indicatorilor macroeconomici şi în special a produsului intern brut
şi a venitului naţional. Creşterea economică poate fi pozitivă, negativă sau zero
Creşterea economică este influenţată de următorii factori direcţi şi indirecţi: factorul uman;
stocul de capital; progresul tehnico-ştiinţific; resursele naturale; sistemul informaţional;
sistemul tehnologic; sistemul de repartiţie a bunurilor; capacitatea pieţei interne; eficienţa
sistemului financiar-bancar; dinamica ratei investiţiilor de capital; competitivitatea
produselor; politica bugetară şi fiscală a statului.
Republica Moldova este o economie cu venituri mici-mijlocii. Deși este cea mai săracă țară din
Europa, Moldova a realizat progrese substanțiale în raport cu reducerea sărăciei și promovarea
creșterii economice partajate de la începutul anilor 2000.

Economia a crescut în medie cu 5 procente anual și a fost determinată de consum și alimentată de

remiteri. Remiterile constituie o pătrime din PIB – una dintre cele mai mari cote din lume.
Integrarea europeană a ancorat agenda guvernamentală de reforme ale politicilor, însă reformele
care sunt teoretic solide necesită implementare. Sistemul politic vulnerabil, societatea polarizată,
mediul extern advers, dezechilibrele de competențe pe piața muncii și șocurile climatice
constituie provocări economice pentru Republica Moldova.
Stabilizarea economică continuă, avansarea reformelor economice cheie și crearea unui mediu
favorabil pentru afaceri sunt obiective esențiale pentru Republica Moldova. Emigrarea masivă
din Moldova, în tandem cu ratele fertilității în descreștere, au redus alarmant populația și au
sporit numărul persoanelor vârstnice. Aceasta generează presiuni asupra sistemului de pensii și
limitează competitivitatea țării pe termen lung.
///13
CONCLUZII:
1. Nici un ciclu economic nu seamănă cu altul.
2. Cauzele şi intensităţile sunt diferite.
3. Fiecare fază îndeplineşte o anumită funcţie în cadrul evoluţiei de ansamblu.
4. În faza ascendentă a ciclului lung se distinge preponderenţa fazelor de expansiune.
La ciclurile decenale: în faza descendentă a ciclului lung se manifestă nesiguranţa
fenomenelor de şomaj şi inflaţie corespunzătoare ciclurilor decenale. Deci, fazele
ascendentă şi descendentă ale ciclului lung marchează conţinutul fazelor ciclului
decenal.
5. Economia nu are capacitatea de autoreglare şi de asigurare a echilibrului între
economii şi investiţii în condiţii de deplină ocupare a forţei de muncă (opinie
confirmată de criza din perioada 1929-1933).
6. Cauzele endogene (factorii interni ai sistemului economic şi interdependenţele
dintre ei) şi exogene (condiţii naturale, sociale, politice) influenţează ciclicitatea şi
reluarea unora dintre manifestări