Referat urgente

Resuscitarea cardio-pulmonara

Nume : Ionita
Prenume : Teodora Cristina
Anul : III AMG
 RESUSCITAREA CARDIO PULMONARA - STOPUL CARDIORESPIRATOR

Stopul cardiorespirator (SCR) este o situatie dramatica in fata careia trebuie adoptata o
atitudine terapeutica de urgenta.
Ischemia si hipoxia cerebrala instalate in urma SCR sunt urmate rapid ( 3-6 min.) de
leziuni neurologice ireversibile pana la moartea cerebrala.
De asemenea prelungirea timpului scurs de la intalarea SCR pana la aplicarea
manevrelor de resuscitare cardiopulmonara (RCP) duce la modificari ireversibile ale
aparatelor si sistemelor incompatibile cu supravietuirea.
RCP reprezinta o succesiune de manevre terapeutice care are rolul de a asigura o
circulatie artificiala a sangelui catre organele vitale in special in creier si inima, cu scopul
reducerii proceselor degenerative asociate anoxiei si ischemiei.
Scopul final al RCP este restabilirea unei circulatii spontane eficiente si supravietuirea
pacientului fara sechele neurologice.
Cauze:
-        Hipovolemia
-        Hipoxia
-        Tamponada cardiaca
-        Pneumotoraxul sufocant
-        Sindromul coronarian acut – tromboze coronare
-        Acidoza
-        Dezechilibru hidro-electrolitic
-        Electrocutia
-        Intoxicatiile acute
-        Hipotermia
Semne clinice:
-        Stop respirator: oprirea miscarilor respiratorii toracice si abdominale
-        Incetarea batailor inimii, absenta pulsului la carotida si femurala
-        Paloare extrema a tegumentelor
-        Midriaza fixa areactiva
-        Relaxarea completa a musculaturii si a sfincterelor
-        Abolirea zgomotelor cardiace la auscultatie
In fata unui pacient aflat in SCR trebuie actionat rapid si standardizat.
Au fost elaborate mai multe ghiduri si protocoale internationale de RCP.
Acestea cuprind:
-        Protocoale ce trebuie aplicate imediat dupa instalarea SCR, chiar in lipsa asistentei
medicale specializate ( BLS) Basic Life Support .
- Protocoale de asistenta medicala avansata ce trebuie aplicate de personalul medical
specializat (ALS) Advanced Life Support.

Basic Life Support

Este definit ca un ansamblu de masuri de resuscitare efectuate asupra unui pacient aflat
in SCR fara a folosi echipamente specifice.
Pentru a intelege mai bine rolul BLS in salvarea vietii a fost definit de catre “Consiliul
European de Resuscitare” conceptul de “Lant al Supravietuirii” alcatuit din 4 verigi care
indeplinite rapid si corect cresc sansa supravietuirii la pacientul aflat in SCR.
-        Accesul rapid
-        Suportul vital de baza precoce
-        Defibrilare precoce
-        Suport avansat precoce
De extrema importanta in BLS sunt :
-        respiratia artificiala
-        masajul cardiac extern
Tehnica efectuarii RCP trebuie correct instituita cu respectarea timpilor de executie
dupa formula HELP ME.
-        Hiperextensia capului
-        Eliberarea cailor respiratorii
-        Luxarea mandibulei
-        Pensarea nasului
-        Masaj cardiac extern.
Ritmul care se respecta este de 15 compresiuni / 2 ventilatii sau dupa noile protocoale
30 compresiuni / 1 ventilatie.
Materiale folosite in BLS:
-        sonda nazo-faringiana
-        balon Ruben
-        pipa Guedel
-        combitubul
-        masca laringiana
-        batista salvatorului
In tehnica moderna exista aparatul de masaj cardiac extern mechanic ( resuscitator
mecanic).
Protocoalele internationale impun folosirea in BLS a defibrilatorului automat in
managementul SCR, ca urmare a incidentei mari a FV in SCR stiind ca in FV unicul
tratament eficient este defibrilarea.
S-a constatat ca defibrilarea efectuata imediat sub 1 minut are sanse de reusita in 85%
din cazuri, in timp ce intarzierea duce la instalarea FV cu unde mici si apoi la asistolie.
Exista mai multe tipuri de defibrilatoare:
1.     Defibrilatorul manual - folosit de personalul medical cu experienta care interpreteaza
ritmul si decide asupra momentului defibrilarii. Poate fi folosit pentru cardioversie
sincron.
2.     Defibrilatorul semiautomat si automat – operatorul ataseaza electozii, aparatul ofera
instructiuni, interpreteaza ritmul si incarca automat daca ritmul se preteaza la defibrilare,
operatorul apasa doar butonul pentru descarcarea energiei.
Pasii operatorului in defibrilarea semiautomata si automata sunt simpli si trebuie
urmati cu exactitate.
-        se porneste aparatul
-        se ataseaza electrozii
-        se comanda analiza ritmului
-        se urmaresc instructiunile aparatului
-        se comanda descarecarea socului
Pentru siguranta salvatorului se respecta urmatoarele:
-        nu se defibrileaza in ploaie sau in mediu umed
-        operatorul si personalul medical va fi perfect izolat de pacient
-        nu este permis contactul cu pacientul in timpul defibrilarii:
-        direct: atingand pacientul
-        indirect: prin suprafete metalice ( targa) sau linie de perfuzie
-        in cazul in care pacientul are pace maker implantat electrozii vor fi asezati la distanta
minima de 12.5 cm
-        in mod obligatoriu in momentul defibrilarii se va spune comanda “Atentie defibrilez”
Manevrele RCP se continua pana la sosirea echipajului calificat care va continua cu
ALS.
Advanced Life Support
Implica mai multe categorii de gesturi terapeutice:
-        prima dintre ele se refera la continuarea manevrelor BLS perfectionate. Astfel in
realizarea ventilatiei artificiale se aplica pe langa respiratia gura la gura urmatoarele:
-        permeabilizarea cailor respiratorii prin asiparatie sau in caz de necesitate traheostomie
-        intubatia endotraheala cu sau fara utilizarea ulterioara a unui aparat de ventilatie
artificiala
-        masca buco nazala cu valvule si balon (Ruben) cu inspir activ si expir pasiv
-        oxigenoterapie 8-10 litri pe minut – crearea unei cai de acces pentru administrarea
medicatiei specifice SCR:
- subclavia
- jugulara
- venele periferice
- monitorizarea EKG pentru precizarea mecanismelor opririi cardiace respectiv a FV,
asistoliei ventriculare sau disociatiei electromecanice in resuscitarea carora se vor aplica
urmatoarele algoritmuri:

Fibrilatia ventriculara (FV)

In cazul diagnosticului EKG al FV prima masura va fi lovitura precordiala pana la
atasarea electrozilor.
In continuare se vor aplica o succesiune rapida de 3 socuri electrice primul si al doilea
de 200 WS si al treilea de 360 WS.
Durata administrarii nu trebuie sa depaseasca 30 secunde. Desi energiile de 360 WS
asigura un procent mai mare de succes se prefera 200 WS pentru a evita lezarea miocardica.
Daca conversia FV nu se obtine si activitatea mecanica a cordului nu se reia se
continua cu:
-        1 mg adrenalina iv sau intratraheal pe sonda de intubatie
-        10 cicluri ventilatie si masaj cardiac fiecare ciclu fiind reprezentat de 5 compresii si 1
insuflatie
Dupa 10 secvente de RCP urmeaza 3 socuri electrice toate de 360 WS.
Daca nu se obtine defibrilarea secventa se reia: adrenalina - RCP.
De regula durata fiecarui ciclu nu depaseste 2 minute.
Daca dupa 3 cicluri nu s-a obtinut conversia se ia in considerare administrarea de
bicarbonate de sodiu 1 mEq/ kg. corp repatandu-se la 10-15 min. jumatate din doza initiala.
Se administreaza droguri antiaritmice:
-        amiodarona 150 mg bolus, 150 mg / injectomat
-        xilina 2 mg bolus urmata de perfuzie 2-4 mg / min.
Mai pot fi administrate:
-        clorura de calciu
-        sulfat de magneziu
-        sarurile de potasiu
-        droguri associate: propafenona, sotalol
Algoritmul se repeta cel putin 10 min. dar poate dura pana la 1 ora, dar resuscitarea nu
se opreste atata timp cat ritmul este in continuare FV.
Indicatorii care duc la intreruperea resuscitarii si declarea decesului sunt:
-        pastrarea starii de inconstienta profunda
-        absenta reflexelor
-        midriaza fixa areactiva cu durata peste 30 min.
-        absenta reluarii respiratiei spontane
ASISTOLIA
Ca o regula generala succesul defibrilarii in asistolie este mai rar ca in FV.
Algoritmul incepe cu constatarea asistoliei urmata de lovitura precordiala care in
anumite situatii poate determina reluarea activitatii electrice si mecanice ventriculare.
Daca activitatea nu se reia exista doua situatii diferite:
1.     Atunci cand FV cu unde mici nu a putut fi cert exclusa ( undele simuleaza asistola) se vor
administra 3 socuri electrice in sccesiune de aceeasi valoare cu cele administrate in
debutul algoritmului pentru FV respectiv 200 – 200 – 360 WS.
2.     Atunci cand FV cu unde mici poate fi exclusa se administreaza:
-        adrenalina cu 1 mg iv
-        10 secvente RCP ( masaj cardiac, ventilatie)
-        atropina 3 mg o singura doza pornind de la ideea asistolei prin boala de nod sinusal
Daca dupa aceasta secventa activitatea electrica nu s-a reluat se incepe un nou ciclu
cu: adrenalina – RCP, fara administrare de atropine.
Daca dupa primele 3 cicluri ni s-a reluat activitatea urmatoarele doze de adrenalina vor
fi mai mari respectin 5 mg/doza.
Daca dupa 15 min. de resuscitare nu s-a reluat activitatea se ia decizia de oprire a
resuscitarii cu conditia ca midriaza fixa sa persiste si bolnavul sa nu fie hipotermic.
DISOCIATIA ELECRO-MECANICA

Este necesar intotdeauna diagnosticul EKG iar constatarea disociatiei oblige la

considerarea unor situatii speciale care favorizeaza acest tip de stop cardiorespirator:
-        tamponada cardiaca
-        embolia pulmonara
-        intoxicatia cu digitala
-        hipovolemia
In aceste situatii paralel cu masurile de resuscitare se va incerca corectarea cauzei
specifice: drenaj pericardic etc.
In cazul DEM lovitura precordiala si socurile electrice nu sunt utile.
Se administreaza:
-        adrenalina 1 mg. iv
-        10 cicluri RCP ( masaj cardiac si ventilatii )
-        dupa cateva cicluri doza de adenalina poate fi marita la 5 mg iv
-        se administreaza agenti alcalinizanti, agenti presori de tipul Dobutamina, Dobutrex,
Clorura de calciu.
Pentru personalul care nu lucreaza in mod curent in urgenta intalnirea cu o situatie de
acest tip reprezinta momentul adevarului in care poate proba experienta si orientarea de
moment, pentru profesionistii acestei specialitati insa activitatea de urgenta reprezinta o a
doua natura, mediul familiar in care isi desfasoara activitatea, stresul fiecarei actiuni,
incodarea extrema in situatii critice, riscurile nemasurate la care se expun pentru a salva o
viata si nu in ultimul rand indescriptibila bucurie fata de orice reusita, fata de fiecare pacient
revenit la viata.
 INGRIJIREA PACIENTILOR IN SOC

Socul-este o grava tulburare(o reactie complexa) a intregului organism aparuta la actiunea

unui agent cu evolutie acuta si fazica manifestata hemodinmic si metabolic.
Axul patogenic al socului este suferinta de O2 la nivelul tesuturilor (hipoxia tisulara).
Factorii principali cauzatori starii de soc este socul prin insuficienta cardio-respiratorie
acuta, hemoragiile, traumatismele, arsurile, electrocutarea, deshidratarile masive, infarctul
miocardit acut, tamponada cardiaca, embolia pulmonara masiva, septicemiile si unele cauze
neuroendocrine.
CLASIFICARE: exista numeroase criterii in functie de care se clasifica starile de soc:
A)etiopatogenica
B)clinico-terapeutica
C)stadiala
A) CLASIFICAREA ETIPATOGENICA
1). insuficienta circulatorie periferica(vasogena)
a). Hipovolemic- socul hipodinamic provocat de: pierderi de sange, pierderi de
plasma(arsuri), pierderi hidroelectrolitice(ocluzii, peritonite), cauze mixte(traumatisme,
operatii);
b). Normovolemic(socul normo si hiperdinamic)-soc fosicoseptic, neruogen, anafilactic,
insuficienta endocrina acuta;
2). Insuficienta circulatorie centrala(cardiogena)
-infarctul miocardic acut, aritmia grava cardiaca, embolia pulmonara, tamponada
cardiaca(traumatisme toracice sau plagi, chirurgie cardiaca);
B). CLASIFICAREA CLINICO-TERAPEUTICA
Clasificarea lui Bur modificata:
Semnul clinic major Tipul socului Actiuni terapeutice
- Rece -soc hipovolemic -administrare de
(hemoragic, traumatic, fluide si
operator) vasodilatatoare;
-Cald -soc vasoplegic -vasoconstrictoare,
anafilactic, corticoizi,
heterotransfuzional, antibiotic uneori;
bacterian;
-Congestiv -soc cardiogen din -sangerarea
embolia pulmonara tonicardiace
si din insuficienta aspiratie;
cardiaca acuta;
-Cu distensie -socul din ocluzie, -reechilibrare
viscerala din peritonita, hidroelectrolitica
din dilatatie gastrica si interventie
chirurgicala;
C). CLASIFICAREA STADIALA
*clasificarea mare suteu:
1). Stadiu de soc compensat(de excitatie corticala);
2). Stadiu de soc decompensat reversibil(de inhibitie corticala);
3). Stadiu de soc decompensat ireversibil-terminal;
*clasificarea Hardway:
1). Soc reversibil cu 3 etape evolutive:
-soc reversibil precoce cu TA normala, vasoconstrictie in
microcirculatie(tegumente palide si oligurie si hipoxie
celulara);
-soc reversibil tardiv caracterizat prin scaderea TA,
vasodilatatie si staza in microcirculatie;
-soc reversibil refractar cu TA aleatorie cu aparitia in
microcirculatie a colmatarii celulelor sanguine, incepe
fenomenele de coagulare intravasculara deseminata;
2). Soc ireversibil cu TA scazuta, coagulare intravasculara deseminata, devine manifesta
clinic;
INCIDENTE:
-eroarea cea mai mare in timpul socului este neintelegerea evolutiei sale fazice, stadiale de soc
compensat(manifest clinic) si soc decompensat (necunoasterea si nerecunoasterea
mecanismelor fizio-patologice care duc la decompensare, lipsa de masuri terapeutice precoce
si energice in faza compensata(manifesta clinic)-constituie greseli grave;
-o alta confuzie este aceea dintre soc si colaps(insuficienta circulatorie acuta cu prabusire
TA);
-colapsul poate aparea in cursul evolutiei socului(semn de evolutie spre agravare);
-socul poate evolua spre vindecare fara a trece prin faza de colaps daca masurile terapeutice
prompte si eficace sunt aplicate inca din faza compensata;
SOCUL HEMORAGIC-se intalneste mai rar in forma pura, de obicei se asociaza cu
elemente de soc traumatic sau septic.
Modificarile fizio-patologice ale socului hemoragic sunt:
-scaderea volumului sanguin;
-scaderea presiunii sanguine;
-scaderea fluxului sanguin;
-scaderea consumului de O2;
Hemoragiile cauzatoare de soc hemoragic pot fi:
*chirurgicale: -exogene-traumatisme accidentale sau operatorii);
-endogene-hemoragii digestive, metroragii, hemoperitoneu, sarcina extrauterina rupta,
hematoame;
*medicale: trombocitopenii, vasculopatii, coagulopatii, fibrinoliza;
SEMNE CLINICE: tahicardie, scaderea amplitudinii pulsului, scaderea TA sistolice,
extremitati reci, palide apoi cianotice, transpiratii abundente, oligurie apoi anurie, senzatie de
sete intensa;
PARACLINIC: scaderea hemoglobinei si a hematocritului-valorile fiind mici;
PARTICULARITATILE SOCULUI HEMORAGIC SUNT:
-hemostaza care este esentiala;
-transfuzia de sange izogrup, izoRh;
-administrarea de substituienti volemici-Dextran la cei cu greutate moleculara mica deoarece
reduc vascozitatea sangelui(solutie Ringer, plasma);
-administrarea de vasodilatatoare;
SOCUL TRAUMATIC
 Se deosebeste de socul hemoragic prin faptul ca nu este insotit (in mod obligatoriu) de o
pierdere de masa sanguina.
Variantele socului traumatic:
a) socul de strivire; b) operator si anestezic; c) prin suflu; d) de garou.
a) Socul de strivire- este intalnit in urma cataclismelor naturale. Sindromul apare in urma
compresiunilor (strivirilor) prelungite cu distrugerea masei musculare. Dupa inlaturarea fortei
de compresiune se instaleaza un edem voluminos si in 24ore apare socul hipovolemic. In
urina apar cilindri de hemoglobina libera, bolnavul devine palid-cianotic, prezinta transpiratii
profunde. Sondajul vezical indica o urina de culoare brun-inchisa, factorul evolutiv agravant
al sindromului. Diureza scade progresiv, manifestarile digestive sunt dominate de varsaturi.
b) Socul operator si anestezic. Pentru prevenirea unor astfel de socuri se impune o evaluare
completa si corecta preoperatorie a functiilor: pulmonare si renale, cardiovasculare, hepatice.
Este absolut necesar sa fie cunoscut mecanismul de actiune si efectele adverse a substantelor
folosite in anestezie (locala regionala sau generala).
c) Socul prin suflu este rezultatul actiunii asupra corpului omenesc a unei mase de aer cu
viteze foarte mari, care produce o actiune de compresiune si decompresiune cu maxima
putere. Se pot produce: leziuni pulmonare, abdominale, de tip nervos (come).
d) Socul de garou: ori de cate ori se impune aplicarea unui garou in scop hemostatic, este
necesar sa se noteze exact ora si minutele cand a fost aplicat pentru a nu declansa starea de
soc.
SOCUL SEPTIC
Este mai frecvent intalnit la bolnavii inaintati in varsta,
tarati, cu rezistenta generala a organismului diminuata. Aparitia in organism a unui focar
septic major poate altera homeostazia.
In general socul septic este rar observat la bolnavii sub 40ani (cu exceptia socului post-
abortum si postpartum).
Tabloul clinic este reprezentat de temperatura foarte ridicata (30grade-40grade C), tahicardie,
cu puls filiform (100-120p/min), hipotensiune (maxima sub 80mm Hg), frisoane, transpiratii,
tegumente reci palide, uneori icterice, tulburari neuropsihice, varsaturi, diaree, oligoanurie.
Este esential ca diagnosticul de soc septic sa fie stabilit cat mai precoce pentru a exista sanse
ca terapia sa fie eficienta.
Antibioterapia trebuie sa fie bactericida si masiva. Se incepe rapid dupa ce socul septic a fost
diagnosticat clinic si s-au recoltat (produse biologice): sange, urina, puroi pentru culturi.
Asocierile de antibiotice trebuie sa acopere atat spectrul pozitiv cat si cel negativ.
SOCUL ARSURILOR
Arsura produce alterarea profunda a permeabilitatii capilare care are drept consecinta
apariia unei zone de edem. Aceasta zona este cu atat mai intinsa cu cat tesutul conjunctiv lax
permite aceste fenomene. Flictenele care apar in arsura de gr II sint expresia edemului. Se
produce o sechestrare a masei volemice. La nivelul suprafetelor afectate, rezultate in urma
arsurilor, se produce o pierdere de lichide din masa circulanta si spatiile interstitiale.
Pierderea volemica are in arsuri un caracter particular deoarece se pierde mai mult plasma
decat eritrocitele de unde aparitia unei hemoconcentratii si cresterea vascozitatii sanguine.
Tulburarile de irigatii si hipoxia induc tulburari metabolice- acidoza. Tardiv persistenta
pierderilor hemoplastice in zonele crude, denutritia si tulburarile metabolice sunt agravate de
infectia inevitabila (socul septic). In evolutia unei arsuri socul poate aparea in 2 perioade: in
primele 3 zile (soc hipovolemic) si la 3-2saptamani de la patrunderea arsurii (soc septic
suprapus arsurilor grave).

SOCUL ANAFILACTIC
Este un eveniment dramatic, care poate aparea dupa introducerea in organism a oricarei
substante, dar mai ales a proteinelor.
Socul anafilactic prezinta o etapa imunologica (conflictul antigenului cu anticorpul preformat)
si o etapa biochimica (avalanse de substante vasoactive, care sunt activate de conflictul
antigen-anticorp) si o etapa viscerala cu expresie anatomo-clinica.
Simptomatologia socului anafilactic este brutala, foarte bogata si consta in: hipotensiune
brutala, obstructie bronsica cu criza astmatica, edem laringian, urticarie (edem Quincke),
fenomene neurologice, gastrointestinale, miocardita alergica.
Exista mai multe forme clinice de soc anafilactic, respiratorii, cutanate, cardiace, digestive,
neurologice, hemoragice; toate au insa pe primul plan manifestarile vasculare (hipotensiune
brutala) si ... (episodul de coagulare intravasculara diseminata supraacut).

Conditia terapeutica de maxima urgenta cuprinde:

a) o data cu primele semne de soc anafilactic se aplica garou (numai pentru 20-30min) la
radacina membrului injectat.
b) se administreaza IM, IV 0,5ml Adrenalina 1%o- in caz de stop cardiac doza se introduce
intracardiac.
c) se instaleaza perfuzie ce HHC (in doze de cel putin 10mg/kg corp).
d) se practica aspiratii orotraheale – eventual se face o intubatie sau traheostomie si se
administreaza O2.
SOCUL CARDIOGEN
Este un soc secundar unei afectiuni moicardice majore (IM acut) care evolueaza dupa regulile
patogenice ale socului clasic. El reprezinta o insuficienta de pompa a inimii avand consecinta
imediata scaderea debitului sistolic.
Elementele clinice definitorii sunt: scaderea presiunii arteriale sistolice sub 85mm Hg,
tahicardie, aritmie, reducerea perfuziei sanguine, tulburari ale starii de constienta, tegumente
reci, umede, cianotice.
Bolnavii sunt tratati in unitati specializate cu echipament necesar pentru masurarea diversilor
parametri ai circulatiei, monitorizarea continua, EKG fiind obligatorie.