MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII SI CERCETARII AL REPUBLICII MOLDOVA

I.P. CENTRUL DE EXCELENTA IN CONSTRUCTII

SPECIALITATEA: ARHITECTURA
BAZELE ANTREPRENORIATULUI

REFERAT
“Sistemele contabile”

Realizat: Pasa Liviu

Grupa: A 18.09
Verificat Surdu Natalia

Chișinău 2022
CONCEPTUL DE SISTEM CONTABIL
Funcţia financiar-contabilă a întreprinderii reprezintă un subsistem al managementului întreprinderii, care
are ca obiectiv asigurarea întreprinderii cu resursele necesare realizării funcţiei sale globale şi utilizarea
optimă a acestor resurse. Pentru realizarea acestui obiectiv întreprinderea utilizează următoarele
instrumente:

- contabilitatea;

- gestiunea financiară;

- calculaţia costurilor;

- analiza economico-financiară.

Contabilitatea îndeplineşte următoarele funcţii 1:

- funcţia de colectare, înregistrare şi prelucrare a datelor şi informaţiilor referitoare la

procesele economice desfăşurate în cadrul întreprinderii;

- funcţia de informare a conducerii întreprinderii, furnizând acesteia informaţiile

necesare luării deciziilor;

- funcţia de control a integrităţii patrimoniului şi a utilizării şi păstrării optime a acestuia;

- funcţia previzională, prin oferirea unor informaţii necesare elaborării programelor şi

bugetelor pentru perioadele viitoare;

- funcţia juridică, prin punerea la dispoziţie a documentelor justificative care pot servi
drept probe în justiţie.

Informaţia contabilă este o parte a informaţiei economice care exprimă în formă valorică mărimea şi
structura resurselor existente la dispoziţia întreprinderii, modul de utilizarea a lor în derularea activităţii
acesteia şi rezultatele obţinute în urma desfăşurării proceselor economico-financiare.

Pentru obţinerea acestei informaţii contabilitatea foloseşte anumite tehnici de colectare, înregistrare şi
prelucrare, documente şi formulare specifice de prezentare a informaţiilor financiar-contabile. Totodată,
contabilitatea trebuie să ţină cont de legislaţia în vigoare referitoare la funcţionarea întreprinderilor, la
respectarea normelor privind protecţia mediului, a legislaţiei muncii (Codul muncii), a legislaţiei fiscale şi a
altor reglementări juridice care afectează direct sau indirect activitatea unei întreprinderi. Toate aceste
elemente definesc ceea ce numim sistemul contabil.

În sens restrâns şi în mod uzual, sistemul contabil este definit în funcţie de modul de efectuare a
înregistrărilor în conturi, adică în partidă simplă sau în partidă dublă.

Contabilitatea în partidă simplă înregistrează orice operaţie economico-financiară referitoare la modificarea

volumului sau structurii patrimoniului într-un singur cont, fără a utiliza un alt cont corespondent.

Contabilitatea în partidă dublă înregistrează orice operaţie economico-financiară în cel puţin două conturi
simultan, denumite conturi corespondente. Toate marile sisteme contabile (continental, anglo-saxon,
islamic, sud-american) au la bază contabilitatea în partidă dublă.

Sistemul de contabilitate în partidă dublă poate fi organizat într-un singur circuit (sistemul integrat sau
monist), sau în două circuite (sistemul dual).

1
Sistemul de contabilitate integrat (monist) presupune organizarea contabilităţii şi funcţionarea conturilor
într-un singur circuit, atât cele ale contabilităţii financiare cât şi cele ale contabilităţii de gestiune.

Sistemul de contabilitate dual presupune organizarea contabilităţii şi funcţionarea conturilor în două circuite
separate, contabilitatea financiară (generală) şi contabilitatea de gestiune.

METODOLOGIA DE CLASIFICARE A SISTEMELOR CONTABILE

În activitatea ştiinţifică de abordare a clasificării sistemelor contabile internaţionale se remarcă

următoarele trei metodologii : metodologia abordărilor extrinseci, metodologia abordărilor intrinseci şi
metodologia abordărilor evoluţioniste.2

Metodologia abordărilor extrinseci

Porneşte de la premisa că sistemele contabile sunt clasificate pe baza factorilor care influenţează
natura şi practicile contabile.
În cadrul acestei metodologii de abordare se încadrează următoarele clasificări: clasificarea lui
Mueller (1967); clasificarea lui Seidler(1967) şi a Asociaţiei Americane de Contabilitate (AAA) (1977);
clasificarea lui Gray (1988).
a. Clasificarea lui Mueller, în anul 1967 , pe baza analizei modelelor de dezvoltare contabilă, identifică
patru grupe de abordări, şi anume:
 Abordarea macroeconomică, prin care contabilitatea este influenţată de politicile contabile
naţionale, iar acestea vor direcţiona scopurile unităţilor economice. Din acest grup fac parte ţări ca Suedia,
Franţa şi Germania.
 Abordarea microeconomică, conform căreia contabilitatea este considerată o ramură a ştiinţelor
economice şi a gestiunii afacerilor, scopul final fiind menţinerea capitalului fizic investit în întreprindere. Cel
mai ilustrativ în acest sens este modelul olandez.
 Abordarea contabilităţii ca disciplină independentă, care pune accentul pe practică şi pragmatism.
Această abordare se întâlneşte în ţările anglo-saxone, îndeosebi în Statele Unite şi Marea Britanie.
 Abordarea de tip „contabilitate uniformă”, conform căreia contabilitatea este considerată un mijloc
eficient de administrare şi control, atât de către managerii întreprinderii cât şi de către autorităţile statului.
Ea este întâlnită în Franţa, Germania, Elveţia şi Suedia.
b. Clasificarea lui Seidler (1967) şi a Asociaţiei Americane de Contabilitate (1977) , se bazează sferele de
influenţă şi zonele de influenţă. American Accounting Association ia în considerare opt factori de influenţă a
practicilor contabile: sistemul economic; sistemul politic; nivelul de dezvoltare economică; obiectivele
contabilităţii financiare; normele contabile; educaţia şi formarea contabilă; aplicarea normelor şi etica
contabilă; clientul.
c. Clasificarea lui Gray (1988), se bazează pe acţiunea factorilor culturali asupra sistemelor sociale, în
general, şi a celor contabile, în special. Clasificarea are la bază studiul lui Hofstede 3 referitor la valorile
culturale şi influenţele acestora asupra practicilor de conducere şi cointeresării salariaţilor din 50 de ţări.
Cercetările sale iau în studiu patru criterii, pe care le denumeşte dimensiuni ale culturii naţionale:
1. individualismul opozabil colectivismului;
2. distanţă ierarhică mare sau mică;
3. control puternic sau slab asupra incertitudinii;
4. masculinitatea opozabilă feminităţii.
Pornind de la aceste valori sociale definite de Hofstede, Gray identifică patru valori contabile care
pot să contribuie la clasificarea sistemelor contabile internaţionale:

2
3
 1. influenţa profesiei, opozabilă controlului legal;
2. uniformitatea, opozabilă flexibilităţii;
3. conservatorismul, opozabil optimismului;
4. discreţia, opozabilă transparenţei.
Legăturile dintre valorile sociale, valorile culturale şi sistemele contabile sunt prezentate de către
Gray schematic astfel (vezi figura nr. 2.1).

Valori sociale Valori contabile Sistemele contabile/

practici
Individualism/ Profesionalism Autoritate şi impunere
Colectivism Uniformitate/
Flexibilitate
Distanţă ierarhică Conservatorism/ Evaluarea activelor şi
Optimism măsurarea profiturilor
Controlul incertitudinii
Masculinitate/ Discreţie/Transparenţă Comunicarea
Feminitate informaţiilor

Accentuarea valorilor Accentuarea valorilor

Figura nr. 2.1. Schema legăturilor dintre valorile sociale, culturale şi practicile contabile

Din analiza schemei de mai sus se observă că valorile sociale influenţează valorile contabile, care la
rândul lor îşi pun amprenta asupra sistemelor contabile, astfel:
 valorile culturale individualism / colectivism, influenţează valorile contabile profesionalism /
controlul lega şi uniformitate / flexibilitate, care apoi îşi pun amprenta asupra sistemelor
contabile caracterizate prin practicile de autoritate şi impunere;
 valoarea culturală distanţă ierarhică mare sau mică influenţează valorile contabile
conservatorism / optimism, care îşi pun amprenta asupra practicilor contabile privind
evaluarea activelor şi măsurarea profiturilor;
 valorile contabile controlul incertitudinii şi masculinitate / feminitate influenţează valorile
contabile discreţie / transparenţă, care îşi pun amprenta asupra sistemelor contabile prin
practicile de comunicare a informaţiilor.

Luând în considerare primele două valori contabile prezentate în figura nr. 3.1, adică
profesionalismul şi uniformitatea, Gray ajunge la următoarea clasificare a zonelor de cultură contabilă (vezi
figura nr. 3.2).

Ţările latine mai

Ţările asiatice puţin dezvoltate
mai puţin Orientul Apropiat
 dezvoltat Japonia
Ţările asiatice
Flexibilitate
(foste colonii)

Ţările africane Uniformitate

Europa nordică Ţările Ţările latine

germanofone mai dezvoltate

Ţările anglo-saxone
Profesionalism

Figura nr. 2.2. Clasificarea sistemelor contabile după autoritate şi impunere

(Sursa: Feleagă N., Opere citate, p. 40)

Din studierea schemei de mai sus se pot trage următoarele concluzii:

 ţările anglo-saxone sunt caracterizate printr-un înalt profesionalism, dar şi printr-o mare
flexibilitate, iar ţările din Europa nordică prin profesionalism şi flexibilitate moderate;
 ţările germanofile se caracterizează prin profesionalism şi uniformitate, iar ţările latine mai
dezvoltate printr-o mare uniformitate şi apoi prin profesionalism;
 ţările asiatice (foste colonii) se caracterizează prin controlul legal asupra practicilor
contabile şi prin flexibilitate;
 ţările asiatice mai puţin dezvoltate şi ţările africane au preponderent controlul legal asupra
practicilor contabile şi mai puţin caracteristica de uniformitate;
 ţările latine mai puţin dezvoltate, Orientul Apropiat şi Japonia (grup în care prof. Feleagă N.,
introduce şi România), se caracterizează atât printr-un control legal riguros asupra practicilor contabile, cât
şi printr-o uniformitate accentuată a acestor practici;
 diferenţa cea mai mare există între ţările anglo-saxone şi ţările latine mai puţin dezvoltate
(grup din care face parte şi România).

Metodologia de abordare intrinsecă

Utilizează o clasificare a sistemelor contabile în funcţie de natura practicilor contabile. Cea mai
reprezentativă abordare după această metodologie aparţine autorilor Nair şi Frank (1980). Studiul efectuat
de către aceşti autori realizează o separare a practicilor de măsurare / evaluare de practicile de publicare a
informaţiilor contabile.
Pe baza datelor din anul 1973 autorii au identificat patru grupe de sisteme contabile referitoare la
practicile contabile de măsurare / evaluare (sistemul contabil al Commonwealth-ului; sistemul contabil
latino-american; sistemul contabil din Europa continentală şi sistemul contabil al Statelor Unite), iar prin
analiza practicilor de publicare a informaţiilor realizează o clasificare în şapte grupe.
Pe baza datelor din anul 1975 Nair şi Frank au identificat cinci grupe referitoare la practicile de
măsurare / evaluare, care sunt prezentate în tabelul nr. 2.1.

I. Modelul britanic II. Modelul Latino- III. Modelul nord şi IV. Modelul V.
Commonwealt ameri-can + Sudul central european Statelor Unite
Europei
Australia Argentina Belgia Bermude Chile
Bahamas Bolivia Danemarca Canada
Fiji Brazilia Franţa Filipine
Iran Columbia Germania Japonia
Irlanda Etiopia Norvegia Mexic
Jamaica Grecia Suedia Statele Unite
Malaiezia India Elveţia Venezuela
Noua Zeelandă Italia Zair
Nicaragua Pakistan
Olanda Panama
Rodezia Paraguay
Regatul Unit Peru
Republica Sud Spania
Africană
Singapore Uruguay
Trinidad
Tabelul 2.1.
Clasificarea sistemelor contabile după Nair şi Frank

Metodologia abordărilor evoluţioniste a lui Nobes (1984)

Metodologia abordărilor evoluţioniste a lui Nobes (1984) este inspirată după clasificările din
biologie. Din sistemul practicilor contabile el alege pentru studiu practicile de măsurare utilizate în
informarea financiară de către societăţile pe acţiuni cotate la bursă, din cadrul a 14 ţările dezvoltate.
Clasificarea se bazează pe studiul a nouă factori care pot să influenţeze practicile de măsurare, şi
anume:
1. tipul de utilizatori ai conturilor publicate de societăţile cotate;
2. gradul în care legislaţia contabilă prescrie în detaliu practicile contabile, în detrimentul logicii
profesionale;
3. importanţa regulilor fiscale în măsurarea / evaluarea contabilă;
4. gradul de conservatorism / prudenţă în evaluarea clădirilor, stocurilor, debitorilor;
5. gradul de rigoare în aplicarea costurilor istorice în conturile anuale;
6. susceptibilitatea ajustărilor, pe baza costului de înlocuire în conturile principale sau suplimentare;
7. practicile de consolidare;
8. abilitatea de a fi „generos” în practicile de constituire de provizioane;
9. gradul de uniformitate în aplicarea regulilor contabile la nivelul societăţilor.
În urma analizei efectuate Nobes obţine o clasificare sub formă de arbore familial, agregând
grupurile de ţări calificate drept specii, în familii şi familiile în clase, conform schemei prezentate în figura nr.
2.3.

Practicile de măsurare

CLASE
Bazate pe microeconomie Bazate pe macroeconomie

Teoria Practica afacerilor Continentale Sub o puternică

FAMILII economică a Abordare pragmatică, Sub o puternică influenţă
afacerilor de origine britanică influenţă guvernamentală şi a
guvernamentală, fiscală ştiinţelor economice
şi juridică

SPECII Sub influenţă Sub influenţă

britanică americană
 Bazate pe lege
Canada Statele fiscalitate
Unite Germania Japonia Suedia

Regatul Irlanda Noua Australia Franţa Italia Spania Belgia

Unit Zeelandă
Figura nr. 2.3. Schema de clasificare a sistemelor contabile pe baza metodologiei de abordare evoluţionistă

TIPOLOGIA CLASIFICĂRII SISTEMELOR CONTABILE

În ceea ce privesc tipurile de clasificări, acestea pot fi grupate astfel:

1. clasificări după metoda analitică;
2. clasificări după metoda sintetică;
3. clasificări după criteriul apropierii globale.

Tipurile de clasificări după metoda analitică

Se bazează pe studierea sistemelor contabile pe baza mai multor parametri, după care se fac o serie
de regrupări. Dintre cele mai semnificative tipuri de clasificări efectuate după această metodă se pot
enumera: studiul O.C.D.E. şi studiul efectuat de Nair şi Frank.
a) Studiul întocmit de O.C.D.E. s-a realizat pe baza unui chestionar adresat ţărilor membre în
domeniul practicilor contabile. Pentru aceasta s-au utilizat cinci parametri pe baza cărora ţările au fost
regrupate astfel:
primul parametru a fost apropierea fiecărei ţări în elaborarea normelor, existând trei mari apropieri: 1)
apropiere juridică, adică ţări în care practicile contabile sunt reglementate de legi şi alte acte normative
(Uniunea Europeană şi unele ţări din Europa); 2) apropiere bazată pe autoreglementare de către asociaţiile
profesionale, care există în ţări ca Statele Unite, Canada, Australia
- Noua Zeelandă, Marea Britanie şi Irlanda; 3) apropiere în elaborarea normelor de către
administraţie şi asociaţiile profesionale, unde intră ţări ca Franţa, Belgia, Ţările de Jos, Spania,
Japonia;
- al doilea parametru ia în considerare recomandările internaţionale în elaborarea normelor
contabile;
- al treilea parametru ia în considerare respectarea normelor contabile profesionale;
- al patrulea parametru are în vedere obiectivele generale ale situaţiilor financiare (fiind acceptat
obiectivul de imagine fidelă a situaţiei patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute
de întreprindere) şi destinaţia informaţiilor financiare (aici existând două concepţii, şi anume :
concepţia tradiţională de protecţie a acţionarilor şi investitorilor, Statele Unite, Elveţia, Japonia, şi
concepţia transparenţei informaţiilor financiare către publicul larg );
- al cincilea parametru se referă la relaţia existentă între normele contabile şi regulile fiscale, în acest
sens existând trei situaţii: 1) separarea netă a normelor contabile de cele fiscale (Danemarca, Ţările
de Jos, Noua Zeelandă); 2) elaborarea normelor contabile ia în considerare regulile fiscale
(Norvegia); 3) regulile fiscale sunt subordonate normelor contabile, care constituie baza declaraţiilor
fiscale ( Franţa, Germania, Anglia, Irlanda, Spania, Suedia, Elveţia, Statele Unite).
b) Studiul întocmit de Nair şi Frank utilizează o clasificare a sistemelor contabile în funcţie de
natura practicilor contabile(vezi paragraful 2.1.2 „Metodologia de abordare intrinsecă”).

Tipurile de clasificări după metoda sintetică

Cuprind două studii principale, şi anume:

a) studiul întocmit de Asociaţia Americană de Contabilitate (AAA), care are la bază opt parametri şi
cinci situaţii economice (vezi paragraful 2.1.1. „Metodologia abordărilor extrinseci”, punctul „b”);
b) studiul efectuat de către Nobes şi Parker, sub forma unui model arborescent (vezi paragraful
3.1.3. „Metodologia abordărilor evoluţioniste”).
 Tipurile de clasificări după criteriul apropierii globale

Au în vedere următoarele două aspecte, şi anume: sferele sau zonele de influenţă şi rolul sistemului
contabil în organizarea economiei.
a) Sub aspectul sferelor sau zonelor de influenţă s-au emis două opinii semnificative:
- după Seidler (1967) există trei sfere de influenţă (britanică, americană şi a Europei continentale);
- după Asociaţia Americană de Contabilitate (AAA) există cinci zone de influenţă (britanică; Franţa,
Spania, Portugalia; Germania şi Ţările de Jos; americană; comunistă).
b) Sub aspectul rolului sistemului contabil în organizarea economiei autorul G. Mueller (1960)
clasifică sistemele contabile în patru categorii (vezi paragraful 2.1.1. „Metodologia abordărilor extrinseci”,
punctul „a”):
- sistemul contabil face parte ansamblul macroeconomic (Suedia);
- sistemul contabil face parte din universul microeconomic (Ţările de Jos);
- sistemul contabil este un sistem pragmatic şi independent (Statele Unite, Marea Britanie);
- sistemul contabil este un sistem uniform (Franţa).