STUDIU PRIVIND CONDIȚIILE DE

MICROCLIMAT INTERIOR LA CLĂDIRILE DE

LOCUIT

Bacău, 2022

1
Cuprins

1. INTRODUCERE...........................................................................................................................3
2. CONCEPTE PRIVIND CONFORTUL TERMIC.............................................................................3
3. CONCEPTE PRIVIND UMIDITATEA RELATIVĂ.........................................................................4
3.1 Umiditatea cauzată de ascensiunea capilară a apei....................................................................5
3.2 Umezeala provenită din condens................................................................................................6
3.3. Degradarea elementelor de construcţii în prezenţa umidităţii...................................................8
3.3.1 Degradările de natură fizică - ..........................................................................................8
3.3.2 Degradări de natură chimică .............................................................................................8
3.3.3.Degradări de natură biologică ...........................................................................................9
4. EFECTELE PE CARE LE POATE PROVOCA UMIDITATEA EXCESIVĂ ASUPRA
ORGANISMULUI UMAN..................................................................................................................10
6. CONCLUZII...................................................................................................................................11
7. BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................12

2
 1. INTRODUCERE
Această lucrare abordează conceptul de microclimat în interiorul clădirilor de locuit.
Microclimatul este definit ca un concept complex, care cuprinde toți factorii fizici
(temperatura, umiditatea, mișcarea aerului și temperatura radiantă) care exercită influențe asupra
organismului uman.
Parametrii care influențează confortul termic sunt temperatura și umiditatea relativă.
Cuvinte cheie: microclimat, confort termic, umiditate relativă.

2. CONCEPTE PRIVIND CONFORTUL TERMIC

Prin confort, în general , se înţelege starea care rezultă în cazul unei relaţii armonioase dintre
om şi mediul înconjurător , instituită fără eforturi deosebite de adaptare din partea organismului
uman. Pentru un spaţiu închis confortul reprezintă totalitatea condiţiilor care determină o ambianţă
plăcută.
Componenta principală a confortului general o constituie confortul termic, definit ca stare în
care mecanismul de termoreglare al organismului uman este supus unor solicitări reduse la care
poate face faţă fără eforturi deosebite. Confortul termic are capacitatea de a asigura menţinera unei
temperaturi constante a corpului , pe baza echilibrului dintre producţia de căldură a organismului şi
degajările spre mediul înconjurător , care au loc atât fizic , prin conducţie , convecţie şi radiaţie , cât
şi fiziologic , prin procesele de respiraţie şi transpiraţie.
Clădirile , indiferent de destinaţia lor , sunt mari consumatoare de energie şi în acelaşi timp
oferă oportunităţi mari pentru ridicarea eficienţei energetice , problemă de mare actualitate în
context mondial. Cel mai frecvent indicator al confortului termic este temperatura aerului interior ,
Ti , reprezintă temperatura aerului din jurului corpului uman , la distanţă faţă de radiaţia surselor de
căldură.
Oamenii preferă ferestrele moderne, cu geam termopan în locul celor vechi, în primul rând
datorită performanţelor termice ale acestora, pe lângă valenţele estetice ale acestora şi a întreţinerii
lor mult mai facile. Viteza curenţilor de aer (v) este un alt parametru ce influenţează starea de
confort. Prin ventilare se ajută evaporarea apei la nivelul suprafeţei pielii. Acest proces, fiind
endoterm, va crea senzaţia de răcorire. Astfel că viteza de ventilaţie devine un parametru de confort.

3
Pentru a resimţi senzaţia de confort, valorile vitezei curenţilor de aer din casă trebuiesc sa fie de 0.1
- 0.2 m/s, nu mai mari de 0.4 m/s. Pentru valori sub 0.1 m/s se va crea senzaţia de "aer stătut".
Pentru menţinerea confortului termic este valabil următorul principiu: suma temperaturii
aerului din încăpere şi a temperaturii medii a exteriorului suprafeţelor adiacente trebuie să se
găsească în intervalul 38 - 42 °C. În acelaşi timp se impune ca diferenţa temperaturilor să nu fie mai
mare de 4 °C. Ca valoare optimă este considerată diferenţa de temperatură de 2 °C.
Pentru asigurarea confortului termic la temperatura curentă utilizată pentru mediul ambiant de 21
°C, se impune ca temperatura suprafeţelor adiacente să fie ideal 19 °C, iar minimum 17.
În cazul în care temperatura minimă a suprafeţei pereţilor interiéri ar fi de 14,1 °C,
respectiv 15,1 °C, atunci pentru asigurarea confortului termic ar fi necesar să încălzim cel puţin la
temperatura de 22,9 °C, respectiv 23, 9 °C. Diferenţa dintre temperatura camerei şi cea a suprafeţei
pereţilor ar atinge 7,8 °C, respectiv chiar 9,8 °C.
Această diferenţă mare a temperaturilor se manifestă prin deplasări de aer mai mari pe care locatarii
îl percep ca şi curent. Majoritatea locatarilor reacţionează la această senzaţie neplăcută prin
creşterea temperaturii de încălzire, prin aceasta neeliminându-se însă cauza curentului, dimpotrivă
amplificându-l.
În cele ce urmează ne vom referi la: umiditatea aerului.

3. CONCEPTE PRIVIND UMIDITATEA RELATIVĂ

Umiditatea relativa a aerului indica cantitatea de
umezeala continuta în aer - raportata la cantitatea maxima care
poate fi conţinută. Umiditatea relativă se poate determina cu un
aparat numit higrometru de cameră.
Prea grăbiţi, în activitatea noastră cotidiană, nu am observat că
şi la noi au început să se vândă, nu numai (simple) termometre
de perete, ci şi un set de 2 aparate, aşezate pe acelaşi suport (de
lemn sau de material plastic), dintre care unul este un
termometru de cameră, iar celălalt un higrometru.
Dacă vrem să avem grijă, nu numai de confortul termic, dar şi
de propria sănătate, sfatul nostru este acela de a avea măcar un
higrometru în casă.
Controlul umidităţii aerului este la fel de important ca şi cel al temperaturii acestuia.

4
 Variaţia temperaturii aerului cu câteva grade, mai ales iarna, fiecare dintre noi o simţim imediat
pe
Fig. 1 Higrometru de cameră - pielea noastră în timp ce variaţia umidităţii este de 10%.
Din cauze funcţionale, în apartamentele blocurilor insuficient încălzite prin sistemul de termoficare,
cu o izolaţie termică insuficientă a pereţilor, utilizând pentru încălzire gazul metan în ardere liberă
sau uscând rufe în casă, rezultă vapori de apă care condensează pe pereţii mai reci (cei dinspre
exterior), absorbindu-se în aceştia. În timp, pereţii se saturează cu umiditate, apare mucegaiul,
finisajele se degradează, locuinţa devenind insalubră.

3.1 Umiditatea cauzată de ascensiunea capilară a apei

Creşterea umidităţii solului peste limitele normale este datorată existenţei unei pânze freatice în
preajma fundaţiei clădirii, ale acumulărilor de ape meteorice al căror regim de evaporare naturală a
fost perturbat. Această umiditate
excesivă a solului migrează prin
capilaritate în fundaţie şi în
elementele de construcţie ale clădirii,
provocând igrasia.
În acelaşi timp un procent de
umezeală mai mare de 3-5 % reduce
considerabil proprietăţile
termoizolante ale diferitelor materiale,
stimulează dezvoltarea unor anumite
organisme vegetale (merulius
lacrimans) sau bacterii, astfel încât face de nelocuit clădirile în care a pătruns.
Ascensiunea capilară este una dintre cauzele majore ale prezentei umezelii in Fig. 2.
Efectele ascensiunii capilare asupra contrucţiei construcţiile vechi, la nivelul subsolului sau
imediat deasupra nivelului terenului natural. Capacitatea de ascensiune capilară creşte odată cu
descreşterea temperaturii (are loc o evaporare redusă datorită lipsei căldurii) şi într-un mod mult
mai evident odată cu creşterea concentraţiei de săruri. Nivelul la care apa se ridică prin capilaritate
variază în funcţie de caracteristicile fizice ale materialelor.
Cu cât grosimea elementului de zidărie este mai mare, cu atât umiditatea absorbită din teren
este transmisă la o înălţime mai mare. De fapt, la un conţinut egal de umiditate (exprimat în

5
procente), pereţii cu grosime mare, vor avea o cantitate de apă mai însemnată la suprafaţă, de la care
aceasta se poate evapora, indiferent de straturi, astfel încât, cu cât sunt mai groşi pereţii cu atât
cantitatea de apa reţinută este mai mare şi va ajunge la niveluri mai ridicate.
Igrasia constă în petele de umezeală care apar în anumite zone ale pereţilor din locuinţă.
Uneori ea devine mai clară prin culoarea gălbuie pe care o capătă, umiditatea dizolvă sărurile din
zidărie şi le scoate la suprafaţă, unde cristalizează. Ulterior, ele distrug stratul de vopsea aplicat pe
un perete, tencuiala de pe acesta. Din cauza faptului că în zona respectivă se păstrează umezeala
mai mult timp, se ivesc “vietăţile” (mucegai, alge, ciuperci, bacterii), care arată ca nişte pete de
culoare închisă. Igrasia apare deseori în
zonele cu aşa-numitele “punţi
termice”, de exemplu în cele cu stîlpi
din beton.
În baza unor cercetări
efectuate s-a constatat că mucegaiul
este prezent în băi în proporţie de
15%, în bucătărie 10%, în dormitor
6% şi în camera de zi 3%.

3.2 Umezeala provenită din condens

Condensul apare în funcţie de temperatura aerului şi de umiditatea lui relativă. Există o

legătura între masa vaporilor conţinuţi în unitatea de volum de aer atmosferic, la o temperatura şi
presiune dată, si masa de vapori necesara pentru a satura aerul la aceeaşi temperatura şi presiune.
In funcţie de temperatura, aerul poate retine o anumita cantitate de vapori, pana la o valoare
maxima, peste care el devine saturat, producându-se condensul.
Cantitatea de vapori care poate fi reţinută în aer creşte odată cu temperatura.
Diagrama lui Mollier sau versiunea sa, aşa-numita diagrama psihrometrică.
(diagrama aerului umed ) permite punerea în evidenţă a temperaturii la care apare condensul
vaporilor de apa pentru diferite valori ale umidităţii şi temperaturii aerului atmosferic.
In diagramă, pe ordonată se reprezintă cantitatea de apa, exprimată în grame, conţinută de un
kilogram de aer uscat, iar pe abscisă - diferitele valori ale temperaturii aerului.

6
In interiorul diagramei se afla curbele de umiditate relativă egală. Curba umidităţii relative de 100%
este curba de saturaţie.
Fenomenul de apariţie a condensului poate produce, in situaţii specifice , o serie de
deteriorări la pereţii si învelitoarea unei clădiri. Cauzele care determina apariţia apei din condens si
modul de manifestare sunt diferite.
In clădiri, factorii care produc umezeala sunt de trei categorii:
- factori interiori
- factori exteriori
- factori constructivi (proiectare sau/si execuţie defectuoasă).
Fluxul vaporilor în mişcare, tinde să treacă prin elementele de închidere ale clădirii (zidăria)
între faţa interioară şi exterioară.
Dacă suprafeţele cu care vaporii ajung în contact au o temperatură scăzută, atunci vaporii conţinuţi
în aer vor depăşi limita corespunzătoare valorii de saturare iar vaporii în exces vor condensa.
Condensul se manifestă în funcţie de tipul peretelui exterior:
- pe suprafaţa materialelor sau a finisajelor;
- în masa elementului;
- pe suprafaţa materialelor sau a finisajelor cu permeabilitate redusă la difuzia vaporilor (vitralii,
ferestre, suprafeţe cu finisaje metalice, pereţi finisaţi cu vopsele sintetice care nu-i lasă să respire,
placaje ceramice, marmură etc.); Fenomenul este foarte evident, de fapt prezenţa umidităţii este
evidenţiată de picăturile de apă.
Un exemplu evident îl constituie clădirile cu planşee realizate din grinzi metalice. Vaporii
care condensează pe fâşiile de tencuiala mai reci din dreptul grinzilor, provoacă o modificare a
culorii tencuielii.
Condensul creează cele mai grave probleme în elementele realizate din straturi cu materiale diferite,
atunci când între acestea apare şi un strat de izolaţie termică. Difuzia are loc prin straturile mai mult
sau mai puţin poroase, ceea ce va face ca acestea să opună o rezistenta mai mică sau mai mare la
difuzia vaporilor spre exterior.
Fenomenul de condens ia naştere din valori ale presiunii de saturaţie bine definite în funcţie
de temperaturile diferitelor straturi. Pe suprafaţa elementului sunt vizibile efectele sub forma de
umflături, cu fisuri în tencuială, pete datorate mucegaiului şi agenţilor biologici. Deşi efectele nu
sunt vizibile pe termen scurt, prezenţa condensului în interiorul elementelor de construcţie
determină apariţia umezelii, datorită absorbţiei capilare, care va afecta elementele învecinate şi care
pot genera în timp diferite degradări (rugină, mucegai, igrasie) ireversibile ale elementelor.

7
3.3. Degradarea elementelor de construcţii în prezenţa umidităţii

Prezenţa umezelii în combinaţie cu diferite acţiuni fizice, chimice şi biologice, este una
dintre cauzele majore ale degradării prin eroziune şi deteriorării legăturilor dintre elementele de
construcţie.

3.3.1 Degradările de natură fizică - apar de regulă în combinaţie cu efectul unor

cauze ca:
- acţiunea vântului care antrenează mici particule solide si creează un fel de sablare a suprafeţei
peretelui sau care poate introduce apa sub presiune;
- vibraţiile produse de trafic;
- variaţii bruşte de temperatura cu consecinţă directă: dilatarea si contracţia. Ca
- îngheţ care produce degradarea suprafeţelor îmbibate cu apa, prin mărirea volumului în trecerea de
la starea lichidă la cea solidă.

3.3.2 Degradări de natură chimică – au o largă răspândire în marile centre

urbane datorită automobilelor, a încălzirii şi a zonelor industrializate.
Principalii agenţi chimici prezenţi în apă şi care au efecte asupra componentelor
construcţiilor sunt:
- sulfaţii - sunt periculoşi pentru materialele componente ale zidăriei, în special dacă
reacţionează cu carbonatul de calciu (CaCO3).
CaCO3 + H2SO4 + 2H2O = CaSO4.2H2O + H2CO3
Carbonat Acid Apa Var Acid de calciu Sulfuric
Carbonic
- clorurile - sunt foarte periculoase şi apar în apa de amestec a mortarului, în special atunci
când hidraţii de calciu ajung în contact cu clorurile de magneziu, când se obţin clorurile de calciu
care sunt higroscopice.
Ca(OH)2 + MgCl2 = CaCl2 + Mg(OH)2
Hidroxid Clorura de Clorura Hidroxid de
de Calciu Magneziu de Calciu Magneziu
- carbonaţii
Carbonatarea este un fenomen în cadrul căruia substanţele organice pierd oxigen si
hidrogen, fiind îmbogăţite cu carbon.

8
 Ca(OH)2 + CO2 = CaCO3 + H2O
Hidroxid Anhidrida Carbonat Apa
de Calciu Carbonica de Calciu
- azotaţii - cel mai periculos pentru construcţii este azotatul de calciu:
2HNO3 + CaCO3 = Ca(NO3)2 + H2CO3
Acid Carbonat Azotat Acid
Azotic de Calciu de Calciu Carbonic
Alte fenomene tipice de
degradare chimică sunt
eflorescenţele.
Eflorescenţa – este un
fenomen care apare în timpul
procesului de evaporare a apei, pe
suprafaţa elementului. Sărurile
dizolvate în apa din teren
saturează porii elementului de
construcţie, recristalizează la
suprafaţa elementului, producând apariţia eflorescenţei. Amploarea fenomenului este mult
influenţată de procentul de săruri conţinut de apa subterană. Fig. 3 Eflorescenţe
Eflorescenţele de săruri apar ca o modificare de volum de 8-10% conducând la exfolierea
şi degradarea tencuielii. Eflorescenţele mai pot fi datorate şi sulfaţilor, mai precis sulfatului de
calciu CaSO4, sulfatului de potasiu K2SO4 şi sulfatului de sodiu Na2SO4.

9
 3.3.3.Degradări de natură biologică – fenomenele care au loc se evidentiză prin
apariţia petelor de culoare închisă (negre sau maronii). Acestea sunt produse de factori de
natură organică , cum sunt impuritaţile coţinute în ciment sau în agregatele de pietriş. În prezenţa
sărurilor alcaline conţinute în liant şi a umezelii , materialele organice sunt dizolvate şi transportate
spre suprafaţa zidăriei unde se depozitează datorită evaporării apei. Ele sunt vizibile ca nişte
pelicule subţiri căror grosime variază de la 0,5 la 3 mm , care acoperă pietrele şi pe măsura trecerii
timpului , grosimea lor tinde să crească şi să devină poroase , creând astfel o interferenţă între
modul de comportare al crustei şi cel al pietrei. De regulă apar în zone ferite de ploaie , dar pot să
apară şi în zone unde pietrele menţin sau ajung repede la o temperatură scăzută ,iar ca urmare , la
contactul cu aerul cu conţinut insemnat de vapori de apă şi temperaturi ridicate , se produce
condensul. În timp în conformitate cu procesele chimice descrise mai sus , se ajunge la formarea
unui strat de mortar care crează o barieră faţă de particulele solide transportate dinspre interiorul
peretelui , ducând la formarea „crustei negre”. Pe măsura trecerii timpului , aceasta poate ajunge la
grosimi de până la 2 cm. Dacă ajung la grosimi mai mari pot provoca degradări severe deoarece
tendinţa de scădere a porozităţii este urmată de fisurarea , ruperea şi căderea maetrialelor , adeseori
însoţită de deteriorarea
stratului inteior.

4. EFECTELE PE CARE LE POATE PROVOCA UMIDITATEA

EXCESIVĂ ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

Umiditatea nu este altceva decât vapori de apă prezenţi în aer. Umiditatea relativă este
cantitatea de apă conţinută în aer raportată la cantitatea maximă conţinută în mod teoretic.
Temperatura aerului joacă un rol important: cu cât aerul este mai cald cu atât poate absorbi mai
multa apă. Probleme apar atunci când umiditarea relativă este prea crescută.
Expunerea la aerul contaminat cu mucegai de interior cauzează frecvent leziuni şi disfuncţii
ale sistemelor : respirator , nervos , imunitar , hematologic şi ale pielii. Mucegaiul de interior este
de asemenea o cauză comună pentru infecţiile sistemice ce pun în pericol viaţa oamenilor cu un
sistem imunitar compromis. O expunere îndelungată la mucegai duce la apariţia următoarelor efecte
negative : dureri musculare şi de articulaţii, oboseală, disfuncţii neurocognitive, sinuzite, dureri de
cap, probleme gastrointestinale, probleme de respiraţie (astm), anxietate/depresie/ iritabilitate,
probleme de vedere, senzaţii de apăsare în piept, insomnie, ameţeală, laringită, disfuncţii la nivelul

10
rinichilor, greaţă, erupţii pe piele, palpitaţii ale inimii. În general, mucegaiurile acţionează prin trei
mecanisme: infecţie, alergie şi toxicitate.
Micotoxinele eliberate de mucegaiuri şi inhalate de oameni afectează ficatul , inhibă sinteza
proteinelor şi cauzează hemoragii. Mucegaiul de pivniţă (Penicilium galucum) apare în orice spaţiu
închis , prost venilat şi umed. Fixându-se pe pereţi , acest mucegai dă un miros specific , greu.
Fungul este toxic şi alergen.
Cele mai frecvente ciuperci de interior sunt :
- Cladosporium ;
- Aspergillius ;
- Alternaria ;
- Candida ;
- Malasezia.

6. CONCLUZII

 Valorile cuprinse în limitele normale ale parametrilor , temperatură (17-21º C) şi

umiditate (30-60%) asigură confortul termic.
 Gradul de umiditate dintr-o încăpere depinde atât de materialul de construcţie al clădirii
cât şi de schimbul termic dintre mediul intern si cel extern , astfel că o ventilaţie optimă
a încăperii asigură o ambianţă plăcută al mediului interior.
 Indiferent de factorii care duc la apariţia fenomenului de supra umiditate în elementele
de construcţie se poate spune că numitorul comun al acestor factori îl reprezintă
degradarea elementelor de construcţie.
 Eflorescenţele se datorează unui fenomen care apare în timpul procesului de evaporare a
apei , pe suprafaţa elementului.
 Aplicarea practică a procedeelor de combatere se poate face ţinând cont de cauzele
efectele şi metodele de combatere a igrasiei.
 Igrasia creează în interiorul clădirilor o atmosferă umedă , dând peretelui sau pardoselii
un aspect inestetic. Un alt factor care influenţează apariţia igrasiei este condensul.
Acesta apare în urma contactului dintre o suprafaţă rece şi aerul supraîncărcat cu abur.
 Abordarea fenomenului de degradare a elementelor construcţiilor a fost făcută pe
considerentul că o valoare ridicată a umidităţii precum şi apariţia condensului duc la
apariţia unor modificări în structura peretelui clădirilor , afectând atât clădirile cât şi
mediul ambiant.

11
  Atât timp cât valoarea umidităţii relative depăşeşte limitele normale efectele negative
apar şi asupra organismului uman , cauzând grave probleme de sănatate. Diagnosticarea
unor astfel de infecţii este destul de grea întrucât simptomele sunt asemănătoare cu ale
altor boli.

7. BIBLIOGRAFIE

1. Popa, Dorin, Contribuţii la teoria şi practica asanării fundaţiilor şi pereţilor pentru

construcţii isorice şi social-culturale, 2007.
2. http:// www.referate.ro.
3. Moraru , L. , Dima , Electrodenarea construcţiilor umede , Editura Tehnică , Bucuresti ,
1996.
4. Moraru , D. , E. , Dimitriu – Vâcea , Umezeala în construcţii şi combaterea ei , Editura
Tehnică , Bucureşti , 1969.
5. Silvan, A., Apa în pământuri saturate, Editura tehnică Bucureşti, 1967.
6. Andrei, S., Căi pentru studierea fenomenului de mişcare a apei prin mediile poroase,
Buletinul Ştiinţific al Institutului de Constrtucţii, Bucureşti, nr. XIII, 1964.
7. Popa, A., Farcaş, V., Geotehnică, Editura U.T.Press, Cluj Napoca, 2004.
8. Mândru, I., M. Leca, Chimia macromoleculelor şi a coloizilor, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1977.
9. www.respira-sanatos.ro/

12
13