Barrack Obama

O alegere istorica
Evan Thomas de la Newsweek
Vicepresedintia
In ceea ce privea vicepresedintia, Obama nu a vrut sa o aleaga pe Hillary Clinton, nu pt
ca ii fusese adversara in campanile, ci mai degraba din cauza sotului ei. “ Nu te alegi doar cu
Hillary, te alegi si cu Bill” – a declarat un consilier de-al lui Obama.
Preferatul lui Obama pt postul de vicepresedinte era Tim Kaine, tanarul guvernator de
Virginia. Acesta nu a fost ales deoarece republicanii comentau neincetat lipsa de experienta a lui
Obama iar Kaine era in aceeasi situatie.
Astfel, Obama l-a ales pe Joe Biden, senator cu 6 mandate din Delaware, ce avea
experienta ca presedinte al Comitetului de Relatii Externe din Senat.
La Conventia democrata din Denver (aici se aproba candidatii), Obama a avut un mesaj
puternic, adresandu-se indeosebi clasei muncitoare, a fost sugestiv pe alocuri dar o mare portiune
din discurs l-a facut sa arate ca orice alt candidat democrat la presedintie, care citea o lista de
promisiuni.
Sarah Palin-vicepresedinte ales de McCain-o alegere impulsiva. McCain il dories ca si
vicepresedinte pe prietenul sau Joe Lieberman insa acesta se pronuntase pentru libertatea de
alegere in privinta avortului, ceea ce venea in contradictie cu dreapta religioasa si putea provoca
o lupta deschisa in cadrul conventiei. Lieberman a fost asadar taiat de pe lista iar McCain a ales-
o pe Sarah palin, guvernator aflat la primul mandate, care a zguduit peisajul politic din Alaska
invingandu-I pe colegii mai in varsta din partid, neinfricata si sfidatoare (semanand aici cu
McCain).
Cu Palin alaturi, publicul lui McCain a inceput sa creasca, egalandu-se numarul celor ce
apareau la Obama 10000-15000 de oameni, iar pe McCain nu il deranja ca oamenii veneau sa o
vada pe Sarah Palin.
Pentru Campania lui Obama, faptul ca Palin devenea popular nu reprezenta o
amenintare. Luni de zile cele mai rele zvonuri si teorii ale conspiratiei fusesera indreptate asupra
lui Obama: “senatorul de Illinois fusese educat intr-o madrassa musulmana”, “a jurat pe Coran”
etc. Acum insa, media si blogosfera vuiau de comentarii la adresa lui Palin : “dorea sa
privatizeze securitatea sociala”, “ a fost membru al unui partid politic care dorea ca Alaska sa
obtina independenta fata de SUA”. Astfel, bursa zvonurilor incepea sa o afecteze pe Palin in
unele locuri cheie precum Florida, unde era considerate de cetatenii in varsta drept un pericol de
dreapta.
Criza financiara
La mijlocul lunii septembrie, cand s-a dezlantuit criza financiara McCain a rostit o fraza
familiar din discursul sau de campanile: “fundatia economiei noastre este solida”. Obama a
ripostat spunand: “nu cred ca lui McCain ii este indifferent ce se intampla in viata majoritatii
americanilor. Cred ca, pur si simplu nu stie. Altfel, de c ear fi spus tocmai astazi ca fundatia
economiei noastre este solida? Domnule senator, despre care economie vorbiti, mai exact?”
McCain si-a schimbai imediat discursul spunand: “suntem in criza. Suntem intr-o criza totala.”.
sloganul lui McCain “Tara inainte de toate” era pentru el mai mult decat un slogan, era
mostenirea vietii si familiei sale.
Astfel ca, atunci cand criza s-a adancit, instinctual lui McCain a fost acela de a plonja.
McCain a facut publice planurile sale de a-si suspenda Campania, cerand sa se amane prima
dezbatere si a anuntat ca se indreapta spre Washington pt a lua parte la negocieri. Acesta s-a
vazut intorcandu-se la Washington in postura unui salvator dar washingtonul nu l-a vrut. Cand
proiectul de salvare a suferit o infrangere umilitoare, incapacitatea lui McCain de a-si convinge
propriul partid a fost dureros de evidenta.
Marile dezbateri
Obama s-a pregatit constiincios si neobosit pentru dezbateri, ca si cum ar fi trebuit sa
sustina din nou examenul de admitere in barou.
Prima dezbatere – Jackson Missisippi.
Tema primei dezbateri trebuia sa fie politica externa, punctual forte al lui McCain.
Obama concura cu experienta si puterea luiMcCain in domeniul securitatii nationale, si, in
acelasi timp, se confrunta cu un stereotip mai adanc care i-a tinut pe democrati departe de Casa
Alba timp de 20 de ani, si anume increderea americanilor in republicani in privinta problemelor
de securitate interna si externa.
In timpul primei dezbateri Obama a fost de acord politicos cu McCain de 11 ori dar nu
s-a lasat luat peste picior. McCain s-a referit la ideile adversarului sau ca fiind naïve si
periculoase dar Obama zambind impasibil, nu a muscat momeala. McCain a refuzat sa se uite la
Obama si a parut artagos si morocanos. Obama a fost calm si stabil pe toata perioada dezbaterii.
In sondajele publice Obama a iesit invingator la sfarsitul primei dezbateri.
A doua dezbatere.
Pasind sovaielnic pe scena, cu bratele tepene din pricina vechilor rani, McCain a repetat
cuvantul prieteni pana a devenit un semn de punctuatie. Obama statea serios in scaunul sau,
privind, fara sa spuna nimic memorabil sau care sa afecteze in vreun fel marsul sau spre prima
pozitie in sondaje. Aceasta a fost imaginea afisata la cea de a doua dezbatere.
Odata cu prabusirea economiei (in aceeasi zi cu cea de a doua dezbatere) sansele lui
Obama – candidat democrat dupa 8 ani de conducere republican – cresteau inevitabil.
Dezbaterea din Pallin si Biden.
Pallin s-a descurcat foarte bine, ignorand intrebarile puse de elita presei si starnind
aplauze din partea sustinatorilor. “Dumnezeu sa binecuvinteze America, intelegeti voi!”
Insa, la intruniri la care se prezenta Pallin a inceput sa se simta o ura fata de Obama. O
persoana a strigat “Omorati-l!”, o multime adunata la un discurs a strigat “Tradare!”, “Taiati-I
capul!” si “E o bomba!”. La o intrunire McCain – Pallin cineva l-a numit pe Obama “O celula
terorista individuala”. Din cauza acestei uric e fierbea in jurul ei, Pallin a pierdut nenumarati
alegatori independenti in favoarea lui Obama.
Cea de-a treia dezbatere.
In duminica dinaintea ultimei dezbateri, pe 12 Octombrie, consilierii principali ai lui
McCain se intrebau daca venise timpul sa-l anunte pe acesta ca s-a sfarsit totul. Acestia au decis
ca, atata timp cat se mai simtea un puls, nu il vor anunta.
Unii consilieri ai lui McCain considera ca acesta poate s ail raneasca pe Obama daca
scoate iar la iveala inregistrarile cu preotul Wright care striga “Dumnezeu sa blesteme
America!”. Dar McCain nu a vrut sa faca nimic care sa aiba de aface cu rasismul, a refuzat sa
inceapa atacuri la adresa lui Michelle Obama, atacuri la adresa lui Obama ca nu a facut armata
sau ca Obama nu era destul de ferm in privinta infractionalitatii.
Pentru cea de-a treia dezbatere Obama a decis sa nu se mai certes au sa il critice pe
McCain. Acesta din urma a sugerat ca Obama vroia sa creasca impozitele si sa raspandeasca
“bunastarea” si a afisat o stare de nervozitate continua – lucruri ce nu l-au ajutat sa castige nici a
treia dezbatere.
Ultimele zile
 Echipa lui Obama a condus cea mai mare si mai puternic finantata campanile de
strangere de voturi din istoria politicii Americii, propunandu-si sa aduca la urne minoritatile si
tinerii, grupuri care de obicei nu figureaza in sondaje.
Obama nu a apelat la metoda “banilor ambulanti”, metoda dezordonata de a da bani
personalitatilor locale, liderilor comunitatilor rurale si preotilor pentru a atrage lumea la vot in
ziua alegerilor.
In campaniile prezidentiale trecute, democratii s-au bazat pe organizatiile independente
de voluntari si pe sindicatele muncitoresti pentru a atrage oamenii la urne. Campania Obama a
fost mult mai eficienta. Exemplu statul Ohio: a adunat 1400 de echipe regionale ce au fost
recrutate – instruite – gestionate in 6 luni. Jon Carson, coordonatorul retelei nationale de
voluntari a campaniei a spus “Am scos ce e mai bun din acesti voluntari, care ne dedica 40, 50
sau chiar 60 de ore pe saptamana. I-am autorizat si responsabilizat.”
Cu 5 zile inainte de clipa cea mare, in jur de 35 milioane de oameni urmarisera un
material publicitar informative, de jumatate de ora despre Obama cu un mesaj subtil si abil, dar
de impact, transmis la ora de maxima audienta pe toate canalele. Costul acestuia a fost de 4
milioane de dolari.
In ultimul sfarsit de saptamana al campaniei, sondajele continuau sa fie devastatoare
pentru McCain. Era condus in medie cu 8 puncte in 14 dintre statele importante si era la distanta
si mai mare in 9 dintre ele fara sa se afle pe prima pozitie in vreunul. McCain insa parea sa se
bucure chiar de statutul sau de pierdant.
Campania McCain a fost mai prost organizata si cheltuia mai putin decat echipa lui
Obama. Meghan, fiica de 24 de ani a lui McCain se plangea tot mai mult, uneori nepoliticos, ca
tatal sau era prost indrumat de consilieri. De asemenea, au aparut articole despre luptele interne
ale campaniei dintre Schmidt si Salter. Insa, cele mai ascutie impunsatui erau indreptate catre
Pallin, consilierii si asistentii lui McCain considerand-o o scrantita si o diva.
In ultima zi a campaniei, luni 3. Noiembrie, Obama a aflat ca bunica sa, Madelyn
Dunham decedase. Acesta, in fata a 25 000 de oameni din Charlotte, Carolina de Nord, a
pomenit de moarta bunicii sale pe care a numit-o erou tacut si a lasat sa i se vada lacrimile din
ochi (Obama isi manifesta foarte rar emotiile).
Discursul lui McCain scris de Salter nu putea fi mai amabil la adresa lui Obama. A
evocat serviciul militar cu umilinta si le-a amintit alegatorilor ce ar fi putut fi campania lui
McCain. In mijlocul unei multimi adunate in Grant Park din Chicago, la miezul noptii, Obama a
declarat: „A fost nevoie de mult timp. Dar, in aceasta seara, datorita a ceea ce am reusit sa facem
astazi, in timpul acestor alegeri, in acest moment istoric, schimbarea s-a infaptuit in America”. Si
intr-adevar, asa a fost.
Obama a castigat cu 365 electori fata de 173 cat a avut McCain si a devenit primul
afroamerican ales presedinte al SUA.
Epilog
In zilele ce au urmat alegerilor a devenit o adevarata moda ca Obama sa fie comparat cu
Abraham Lincoln. Doi oameni firavi, provenind din familii modeste, relativ lipsiti de experienta
la Washington, dar avand scoala vietii, reusesc sa uneasca natiunea pentru a face fata unei situatii
de criza.
Pentru un public satul de certurile partizanilor, cuvintele rostite de Obama in noaptea
alegerilor indemnau la speranta: „Drumul inainte va fi lung. Urcusul va fi greu. S-ar putea sa nu
ajungem la capat intr-un an, nici macar intr-un mandat. Dar America, niciodata nu am fost mai
plin de speranta ca vom ajunge acolo.”
 Daca a existat un mesaj care sa defineasca campania lui Obama de la inceput la sfarsit,
acesta a constat in promisiunea lui de a se ridica deasupra politicii meschine de divizare si de a
uni tara.
Obama a explicat clar ca dorea o perspectiva si o distributie bipartizana in cadrul
administratiei sale. Echipei de tranzitie i s-a cerut sa angajeze republicani la toate nivelurile
guvernului. Obama credea ca, prin forta caracterului, ii poate integra pe republicani fara
sacrificarea principiilor democrate.
Obama nu va fi „Alesul”, va fi un om, la fel ca noi toti.