Trolling-ul: Sadism si sociopatie in mediul online

Ce este trolling-ul?

Trolling-ul online este un comportament care presupune disimularea in mediile sociale

virtuale, comportament ce are consecinte distructive asupra comunicarii in comunitatile
virtuale. Termenul de “troll” provine, pe de o parte, de la o tehnica de pescuit care
presupune a trage o undita cu momeala impreuna cu barca, deci “a pescui”, iar pe de
alta parte, este inspirat de creaturile mitologice numite “troli”. Aceste creaturi se
ascundeau de obicei sub un pod, in asteptarea unui trecator caruia sa ii ceara o anumita
plata pentru a-i permite sa-si continue drumul, deci trolul este un personaj care
blocheaza, frustreaza si provoaca. Prima definitie ne explica de altfel si comportamentul
trolilor de a-si provoca victimele, incercand sa obtina de la acestea, raspunsurile
emotionale asteptate.

Trolii impartasesc multe trasaturi ale clasicului anti-erou “Jocker”, cel care inseala si creaza haos
si discordie in jurul lui, apasand pe butoanele emotionale ale celor care ii cad in plasa, reusind in

1
acest fel sa ii faca pe acestia sa para excesiv de emotionali, slabi, naivi sau in feluri care sa ii
plaseze pe acestia pe o treapta de inferioritate (Buckels et al., 2014). Prima data acest concept a
fost adus in discutie se pare de Donath (1999), care afirma ca trollingul este un joc despre
asumarea unei identitati false, adaugand ca rareori in comentariile unui trol se gasesc puncte de
vedere subiective si sincere, atunci cand intra in polemici online. Morrissey (2010) scrie despre
trolling ca“este un discurs care creaza o falsa sau eronata imagine, in mod intentionat planificata
pentru a genera un raspuns specific, de obicei negativ sau violent”.

Herring et al., (2002), identifica trei tipuri de mesaje generate de un trol online:
1. mesaje care par scrise se un utilizator care creazaimpresia de sinceritate
2. mesaje create cu scopul de a provoca si a genera o react ie in lant din partea altor
utilizatori
3. mesaje care perturba si pierd timpul inutil al unui grup sau al unei comunitat i online

Cine sunt cei care troleaza si de ce o fac?

In ceea ce priveste literatura de specialitate, fenomenul de trolling a inceput sa fie studiat multi
autori, impreuna cu alte comportamente antisociale in mediul online, cum ar fi cyberbullying-ul.
Shachaf si Hara (2010) au studiat acest fenomen pe platforma Wikipedia, o sursa de informare
pentru multi internauti. Acestia au descoperit printre motivatiile din spatele trolling-ului,
comportamente de cautare a atentiei, de razbunare, dorinta de a cauza pagube sau distrugere a
unei comunitati online, plictiseala sau obtinerea satisfactiei. Intr-un alt studiu, Hardaker (2010), a
identificat patru trasaturi ale comportamentului de trolling si anume: agresivitatea,
dezinformarea, intreruperea si succesul.

Unul din factorii care a permis aparitia acestui comportament este insasi una dintre
caracteristicile mediului online: faptul ca acesta faciliteaza anonimitatea si prin aceasta,
dezinhibitia unor persoane care in viata reala nu si-ar permite sa se comporte astfel. Widyanto si
Griffiths (2011) considera ca Internetul permite utilizatorilor sa fie mai dezinhibati, sa se simta
mai increzatori, deoarece sunt protejati de anonimitate. Anonimitatea online protejeaza individul
de posibilitatea de a fi confruntat, respins de ceilalti sau tras la raspundere pentru
comportamentul sau. Un studiu realizat de Thacker si Griffiths (2012) care si-a propus sa
cerceteze frecventa trolling-ului, motivele pentru trolling si efectul acestuia asupra stimei de sine,
a aratat ca tipurile de trolling includ: sexismul/ rasismul, griefing-ul (in jocuri online) si
disimularea si inducerea in eroare a utilizatorilor. Motivele din spatele acestui comportament au
fost amuzamentul, plictiseala sau simpla razbunare.
2
Un sondaj realizat pe 2000 de tineri cu varste cuprinse intre 14-18 ani pentru o campanie
vInspired (Rice, 2013), a aratat ca aprox. un sfert dintre ei trolau deoarece li se parea amuzant,
iar o treime dintre cei chestionati o faceau pentru ca si prietenii lor o faceau. Unul din sase tineri
au afirmat ca nu credeau ca mesajele lor abuzive vor rani persoanele carora le erau destinate, iar
jumatate dintre acestia considerau ca este normal sa spui online lucruri pe care in viata reala nu
le-ai spune cuiva (Rice, 2013). O treime din tinerii chestionati si-au pierdut din incredere sau au
fost serios afectati de atacurile trolling-ului online. Adolescent erau cei mai predispusi la
comportamentul antisocial (Thacker & Griffiths, 2012).

Trolling-ul si sadismul de zi cu zi

Buckels et al. (2014) au realizat doua cercetari online pentru a studia trolling-ul in relatie cu
trasaturile de personalitate Big Five dar si cu cele patru trasaturi din “tetrada neagra” (Dark
Tetrad): sadism, psihopatie, machiavelism si narcisism. In ceea ce priveste trasaturile Big Five,
participantii care au raspuns ca prefera trollingul onlin,e au avut scoruri ridicate pentru
extraversie si scoruri scazute pentru agreabilitate, celalalte trasaturi nefiind semnificativ diferite.

Sadismul, psihopatia si machiavelismul au corelat semnificativ cu placerea de trola online,

aceasta activitate fiind in mod preponderent corelata cu sadismul. Narcisismul in mod
surprinzator, a corelat negativ cu trollingul online. Participantii cu scorurile cele mai mari pentru
comportamentul de trolling au fost persoane de sex masculin, tinere, cu scoruri scazute ale
agreabilitatii si constiinciozitatii (Buckels et al., 2014). Avand in vedere cac ea mai puternica
relatie a fost aceea intre trolling si sadism, cercetarii au concluzionat ca cei care practica
trollingul online sunt clasicii sadici din viata de zi cu zi (Buckels et al., 2013).

Phillips (2011) abordeaza in lucrarea sa o forma specifica a trollingului online, trollingul legat de
decesele facute publice sau al unor pagini si site-uri memoriale (RIP trolling). Aceasta forma
specifica de trolling online presupune postarea comentariilor si imaginilor abuzive pe pagini
dedicate onorarii memoriei unor persoane decedate, in incercarea de a obtine diferite raspunsuri
si reactii emotionale. Lucrarea finalizata pe parcursul a doi ani, prin interviuri realizate impreuna
cu numerosi troli online, scoate la lumina cateva dintre motivatiile din spatele comportamentului
si personalitatii trolilor.

Una dintre utilizatoarele care practicau trolling-ul afirma: “imi place sa fac trolling ca femeie (ca
personaj feminin), una dintre activitatile cele mai placute pentru mine este sa imi inventez o
istorie de abuz, viol sau neglijenta care sa imi fie scuza pentru cum sunt si ma port, iar in 9
din10 cazuri oamenii ma iarta, iar eu dupa aceea glumesc pe seama lor si ma amuz.” in ceea ce
priveste remuscarile si sentimentul de vinovatie pentru comportamentul si pentru efectul

3
traumatizant pe care acesta il are asupra celorlalti utilizatori, un alt tanar neaga orice vinovatie si
afirma “Eu urasc pe toata lumea”.

Cum facem fata trolling-ului online?

Trei studii realizate pentru a cerceta conceptia oamenilor despre trolling si trolii online, in
contextul rezilientei psihologice, au condus la urmatoarele rezultate: cel mai benefic lucru in
gestionarea trollingului online este identificarea sau scoaterea la lumina a trolilor, urmata
indeaproape de cinci abordari sau conceptii asupra acestor indivizi: comportament de cautare a
atentiei sau a conflictului, stima de sine scazuta, needucati, dorinta de a se amuza si rautatea.
Dintre aceste perspective, cea mai importanta pentru rezilienta la trolling a fost conceptia ca
trolii sunt in cautarea atentiei sau cautarea intentionata a conflictelor. Aceasta perspectiva a fost
asociata cu o reducere semnificativa a afectelor negative la persoanele afectate de trolling-ul
online (Maltby, 2015).

Bibliografie

Buckels, E. E., Trapnell, P. D., & Paulhus, D. L. (2014). Trolls just want to have fun. Personality
& Individual Differences, (67), 97–102. http://dx.doi.org/10.1016/ j.paid.2014.01.016.

Buckels, E. E., Jones, D. N., & Paulhus, D. L. (2013). Behavioral confirmation of everyday
sadism. Psychological science, 24(11), 2201-2209.

Buckels, E. E., & Paulhus, D. L. (2013). Comprehensive assessment of sadistic tendencies

(CAST). Unpublished measure, University of British Columbia.

Cheng, J., Danescu-Niculescu-Mizil, C., Leskovec, J., & Bernstein, M. (2017). Anyone Can
Become a Troll. American Scientist, 105(3), 152.

Donath, J. S. (1999). Identity and deception in the virtual community. In M. A. Smith and P.
Kollock (Eds.), Communities in cyberspace (pp. 29–59). London: Routledge.

Griffiths, M. D. (2014). Adolescent trolling in online environments: A brief overview. Education

and Health, 32(3), 85-87.

Hardaker, Claire (2010) “Trolling in asynchronous computer-mediated communication: From

user discussions to academic definitions”. Journal of Politeness Research, 6, 215–242.

Herring, S., Job-Sluder, K., Scheckler, R. & Barab, S. (2002). Searching for safety online:
Managing “Trolling” in a feminist forum. The Information Society, 18, 371-384.

4
Maltby, J., Day, L., Hatcher, R. M., Tazzyman, S., Flowe, H. D., Palmer, E. J., ... & Knieps, M.
(2016). Implicit theories of online trolling: Evidence that attention-seeking conceptions are
associated with increased psychological resilience. British journal of psychology (London,
England: 1953), 107(3), 448.

Morrissey, L. (2010). Trolling is an art: Towards a schematic classification of intention in

Internet trolling. Griffith Working Papers in Pragmatics and Intercultural Communications, 3(2),
75-82.

Phillips, W. (2011). LOLing at tragedy: Facebook trolls, memorial pages and resistance to grief
online.

Rice, L. (2013). It’s time for more Lolz NOT trolls. vinspired, January 13. [Accessed 5th August
2014] Available from: https://vinspired.com/its-time-for-more-lolz-not-trolls

Shachaf, P., & Hara, N. (2010). Beyond vandalism: Wikipedia trolls. Journal of Information
Science, 36(3), 357-370.

Thacker, S. & Griffiths, M.D. (2012). An exploratory study of trolling in online video gaming.
International Journal of Cyber Behavior, Psychology and Learning, 2(4), 17-33,

Widyanto, L., & Griffiths, M. D. (2011). An empirical study of problematic Internet use and self-
esteem. International Journal of Cyber Behaviour, Psychology and Learning, 1(1), 13-24.