Barbu Nicolae-Paraschiv Anul III – Seria A – Grupa 1418

Abordarea ideilor din

Capitolul 3 -“Capitalismul piramidei răsturnate”
al cărții “Inteligenţa pieţelor” de Michael Shermer

În Capitolul 3 din cartea “Inteligența piețelor” intitulat de către Michael Shermer

“Capitalismul piramidei răsturnate” se regăsesc îmbinate paralele între teoria lui Adam Smith –
teoria mâinii invizibile și William Paley cu cartea sa “Teologia naturală sau Dovezi ale existenței
și atributelor Divinității culese din manifestările naturii” scoțând în evidență câteva idei:
perspectiva producător vs. consumator; mercantilism vs. laissez faires; apariția economiei
moderne; definiri ale capitalismului; abordarea Legii Sherman Antitrust cât și exemple din care
vom putea înțelege mai bine cât de liberă sau de limitată este piața în realitate și ce sistem
politico-economic ar fi cel mai bun în momentul de față.
După opinia autorului, Charles Darwin și-a modelat propria teorie a selecției naturale
după cea a lui Adam Smith – teoria mâinii invizibile. Charles Darwin îl combătea pe William
Paley, criticându-i cartea “Teologia naturală sau Dovezi ale existenței și atributelor Divinității
culese din manifestările naturii”, carte în care argumentarea lui Paley cu privire la demonstrarea
manifestării forței divine, invocând metafora mâinii invizibile, transformă procesul de jos în sus
al lui Adam Smith într-o forță divină, care în cazul lui Paley acționa de sus în jos.
Cum Darwin îl combătea pe Paley, iar Paley pe Smith, Smith îi combătea pe
mercantiliști. Mercantilismul “pare să considere producția, și nu consumul, ca scop ultim și
obiect al întregii industrii și al comerțului.”1 Piața este văzută ca o piramidă comercială unde,
dacă producția reprezintă obiectul prioritar, producătorii vor apela la reglementările aflate în
vârful piramidei, și nu la bază, acolo unde se află consumatorii. Așadar, nu va exista o piață care
va funcționa după cererea consumatorului, ci pur și simplu va exista o piață unde producătorul va
expune ceea ce agenții guvernamentali și politicienii au impus.
Legea Sherman Antitrust permitea guvernului “sa condamne o persoană sau o
companie pentru unul sau mai multe dintre următoarele patru delicte: umflarea prețurilor
(aplicarea unui preț mai mare decât concurența); concurență distructivă (aplicarea unui preț mai

1
Barbu Nicolae-Paraschiv Anul III – Seria A – Grupa 1418
mic decât concurența); coluziunea prețurilor (aplicarea aceluiași preț ca și concurența);
monopolul (inexistența concurenței)”2.
Una dintre marile întrebări pe care și le pune Shermer este: în slujba cui se pune
această lege antitrust: în slujba pieței libere sau a intuițiilor noastre populare despre economie –
intuiții ce ne fac să credem că economia funcționează mai bine dacă este controlată de
deasupra ?
Adam Smith însă cuprinde în modelul sau economic evoluționist dovezi care
contrazic miturile legate de ideea că o economie ar funcționa mai bine atunci când este controlată
de sus observând că economia este o proprietate emergentă auto-organizată a unor sisteme
adaptive complexe.

Concluzie:
Michael Shermer surprinde în capitolul 3 din “Inteligența pietelor” problema cu care
ne confruntăm cu toții, și anume care este cel mai bun sistem politico-economic care să nu
dăuneze nici consumatorului, nici producătorului. Acesta abordează pe lângă acesta mare
problemă, câteva idei care stau la baza unui răspuns. Putem observa paralele cu alte domenii, de
exemplu demonstrația lui Adam Smith privind bogăția naturală și armonia socială care “sunt
consecințele neintenționate ale concurenței individuale dintre oameni”3 cu demonstrația lui
Charles Darwin care prezintă cum “organizarea completă și echilibrul ecologic erau
consecințele neintenționate ale concurenței individuale dintre organisme”4.
De asemenea acesta abordează și Legea Sherman Antitrust și cu ajutorul câtorva
exemple încearcă să sublinieze care este de fapt adevărul din spatele acestei legi și pe cine apără
de fapt: pe producători și nu pe consumatori, consecință ce se va resimți pe termen lung.
O altă abordare interesantă este diferența dintre mercantilism și laissez faires,
explicând în parte avantajele și dezavantajele fiecărei doctrine.
Shermer analizează comparația lui Prescott care are în vedere evoluția economiei
Statelor Unite și cea a Uniunii Europene și a statelor aderente, cât și a țărilor asiatice și a celor
latine, în intervalul 1950 – 2001.
În cele din urmă, după abordarea ideilor enumerate mai sus, Shermer e de părere că
cel mai bun sistem politico-economic din prezent este capitalismul democratic cu o democrație
liberală în tandem cu capitalismul de piață liberă.

3
4