Tema: Trauma abdominală. Clasificarea, tabloul clinic, diagnosticul, tratamentul.

1. Trauma abdominală: noțiune, etiologie, tabloul clinic.

Traumatismul abdominal - presupune ansamblul leziunilor anatomo-clinice şi funcţionale,
loco-regionale şi sistemice generate prin actiunea unuia sau mai mulți agenți traumatici
(vulneranți) asupra structurilor abdominale sau structurilor de vecinatate, cu rasunet abdominal
Etiologie:
- Accidente de circulație – până la 50%;
- Leziuni prin agresiune (contuzii, armă albă, de foc);
- Căderile de la înălțime (katatrumatisme);
- Accidente de muncă;
- Accidente sportive;
- Traumatisme habituale.
În traumatismele abdominale închise cu interesare viscerală s-a observat;
- leziunile viscerale parenchimatoase sînt prezente în 65-70% din cazuri
* Ficatul – 24%;
* splina – 18%, urmate de rinichi şi pancreas.
- Leziunile organelor cavitare se întîlnesc în 30-35% din cazuri:
* intestinului subţire (50-60%).
În traumatismele abdominale deschise , şi în deosebi, în cele prin armă de foc
predomină leziunile intestinului subţire, urmat de colon, splină, ficat.
Tablul clinic:

2. Clasificarea traumei abdominale.

I. După tipul de traumatism:
- Închise ( contuzii);
- Deschise (plăgi).
II. Traumatismele închise:
- Cu leziuni ale peretelui abdominal (contuzie, hematom, ruptură mușchi)
- Cu leziune ale organelor intraabdominale (parechimatoase și/sau cavitare);
- Cu leziuni ale organelor și structurilor retroperitoneale;
- Cu leziuni ale organelor intra- și retroperitoneale.
III. Traumatisme deschide – Plăgile (armă albă, armă de foc):
- Nepenetrante (interesând doar structurile parietale);
- Penetrante, dar neperforante (interesând și peritoneul fără a se asocia cu leziuni viscerale);
- Perforante (când agentul traumatic a produs și leziuni viscerelor);
- Transfixiante ale peretelui organului (cu orificiu de intrare și de iesire).
IV. În funcție de asocierile organelor lezate, a diagnosticului, tacticii chirurgicale şi
rezultatelor tratamentului importanţă primordială au traumatismele abdominale:
- Leziuni ale organelor intraperitoneale;
- Leziuni ale organelor extraperitoneale;
- Leziuni ale organelor intra- și retroperitoneale.
V. În funcție de numărul organelor lezate:
- Traumatism izolat(simplu) (leziuni unui singur organ);
- Traumatism multiplu complex (leziuni multiviscerale intraabdominale).
- Traumatism asociat – politraumatism (asocierea leziunilor de organe din diferite sisteme cu
ISS> 16p.) ( leziuni ale abdomenului + ale aparatului locomotor; leziuni abdominale +
traumatisme toracice, cranio-cerebrale)

VI. Fracvența leziunilor în traumatismele abdominale închise:

- Ficat – 30%
- Splină – 25%
- Hematom retroperitoneal – 13%
- Rinichi – 7%
- Vezica urinară – 6%
VII. Frecvența leziunilor în traumatismele penetrante ale abdomenului:
- Ficat – 37%
- Intestinul subțire – 26%
- Stomacul – 19%
- Colonul – 17%
- Vasele mari – 13%
VIII. Frecvența leziunilor în traumatismele prin armă de foc:
- Intestin – 50%
- Colon – 40%
- Ficat – 30%
- structuri vasculare abdominale – 25%
3. Diagnosticul traumei abdominale.
4. Tratamentul traumei abdominale.
Este bine cunoscut faptul, că rezultatele tratamentului pacienţilor accidentaţi, în afară
de gravitatea leziunilor, este în directă dependenţă şi de acordarea primului ajutor medical la
etapa prespitalicească, timpul aplicării, precum şi de volumul terapiei intensive efectuate, de
tratamentul oportun în timp şi adecvat leziunilor organelor interne. Deaceea problema
diagnosticării precoce a leziunilor existente devine primordială. Se cere de menţionat faptul,
că diagnosticul în majoritatea cazurilor este dificil. Frecvenţa erorilor diagnostice ajunde la 15-
23,3%. Cele mai mari dificultăţi diagnostice prezintă bolnavii cu şoc traumatic sever, cei cu
traume toraco-abdominale şi traume abdominale asociate cu leziuni cranio-cerebrale şi
spinale, însoţite de lipsa cunoştinţei, în stare de ebrietate.