Ce este dioxina?

Dioxina si furanii sunt cele mai toxice chimicale cunoscute, toxicitatea lor
fiind considerata a doua dupa cea a deseurilor radioactive. Un raport facut public
in 1994, realizat de Agentia de Protectie a Mediului a Statelor Unite, descrie
dioxina ca fiind o amenintare serioasa pentru sanatatea publica. Conform acestui
raport, nu pare sa existe un nivel acceptabil de expunere la dioxina, o doza foarte
scazuta cauzand probleme de sanatate.

Dioxina este de fapt o familie de compusi chimici ce include 400 de tipuri

de substante cu structura chimica si proprietati biologice asemanatoare, dintre care
30 sunt considerate ca avand o toxicitate semnificativa. Cea mai toxica si cea mai
studiata este 2,3,7,8 - tetracloro-dibenzo-p-dioxina (TCDD). O singura substanta
din grup poate fi sintetizata artificial, difenil policlorinat (PCBs), dar datorita
riscului toxic si cancerigen mare pe care il presupune manipularea sa, s-a renuntat
la producerea sa industriala.

Sursele de dioxina

Dioxina se poate gasi in mediul inconjurator oriunde, cea mai mare

concentratie fiind in sol, si mai putin in aer, apa sau plante. Raspandirea sa larga
se datoreaza atat poluarii cronice, cat si stabilitatii sale deosebite in mediu,
degradarea sa biologica sau la agentii fizico-chimici (caldura, frig, lumina, etc) find
extrem de lenta, stabilitatea sa chimica fiind deosebita.
Sursele de dioxina pot fi naturale (eruptii vulcanice, incendii forestiere) sau
pot proveni din activitatea umana : arderi in prezenta clorului, utilizarea clorului
pentru albirea hartiei, arderile din incineratoare sau cele casnice, industria
productiei de mase plastice tip policlorura de vinil (PVC), ierbicide, pesticide, etc.
 Dioxina si mediul

Eliberarea dioxinelor in aer permite transportul lor la distante mari, gasindu-

se oriunde in lume. In apa dioxinele tind sa sedimenteze. In felul acesta ele pot fi
transportate mai departe sau ingerate de pesti ori alte organism acvatice.
Descompunerea dioxinelor in mediu necesita foarte mult timp, de aceea ele se pot
concentra in lantul alimentar, animalele ajungand sa aiba in corp concentratii mult
mai mari decat plantele, apa , solul sau sedimentele.

Sursa majora de dioxine pentru organism o reprezinta alimentele consumate.

Dioxina este solubila in lipide si se acumuleaza in tesul adipos din organism.
Dioxinele sunt prezente in carne, oua si produse lactate. In pestii proveniti din
zonele contaminate, concentratia de dioxina poate fi de 100.000 de ori mai mare
decat in mediul inconjurator.

Contaminarea cu dioxina

Dioxina odata ajunsa in organismul animalelor sau al pestilor, se depune in

tesutul adipos (pentru care are afinitate deosebita) si in ficat.

La contactul indelungat al animalelor cu dioxina, acumularea sa in testul

adipos creste progresiv, cu atat mai mult cu cat eliminarea sa este foarte lenta. De
exemplu, eliminarea dioxinei din organism la omul intoxicat cronic este de 7 - 11
ani - aceasta fiind perioada de injumatatire (eliminarea a jumatate din cantitatea
de dioxina din corp). Cea mai rapida acumulare de dioxina este la pestii care
traiesc in apele poluate cu aceasta substanta.

Se considera ca intoxicatia la om apare in peste 95% din cazuri pe cale

alimentara, prin consumul de carne cu dioxina, dar mai ales de grasime animala,
dar si oua, lapte sau alte alimente uzuale. S-a constatat o relatie directa intre
cantitatea de dioxina din organismul oamenilor dintr-o comunitate si nivelul de
contaminare al alimentelor si mediului in care traiesc. In SUA, se considera ca
dioxina se gaseste in concentratiile cele mai mari in carnea de vita, apoi lapte,
carnea de pui, porc, peste, oua, inhalare, sol si in cea mai mica concentratie in
apa.

La persoanele vegetariene, continutul de dioxina din corp este mult mai mic
decat la restul populatiei, dar nici la acestea cantitatea de dioxina din organism nu
este zero.

In afara de alimente, contaminarea umana se poate face prin apa, sol, inhalare de praf
contaminat, fumul de tigare, sau chiar absorbtie prin piele, iar la sugar prin intermediul laptelui
de mama.

Efectele intoxicatiei cronice cu dioxina asupra organismului uman

Piele Hiperpigmentare, cloracnee
Endocrine Diabet zaharat tip II, hipotiroidie
Reproducere Endometrioza, scaderea fertilitatii, avorturi spontane, atrofia
testiculelor, hipospermie, scaderea nivelului de testesteron
Aparat Dureri abdominale, greata, varsaturi, scadere in greutate,
modificarea testelor hepatice, afectarea splinei
digestiv
Nervoase Funicaturi la nivelul membrelor
Imunologice Depresia apararii imune cu cresterea riscului de infectie
Metabolice Cresterea concentratiei lipidelor sanguine, ateroscleroza
Intarziere in crestere, dificultati la invatatura, probleme de
Copii
adaptare, dezvoltare deficitara a dintilor
Teratogene Diferite malformatii la nou-nascuti
Carcinogene Diferite tipuri de cancere – san, uter, testicul, prostata, piele
Generale Atrofierea muschilor, oboseala cronica
Nu toate aceste efecte secundare sunt la fel de frecvente. Urmarirea de-a lungul
anilor a populatiei intoxicate din zona Soveso, a aratat o crestere a numarului de
cancere cu cca 10%, dar celelalte efecte posibile nu au fost confirmate in
totalitate.

Desi cele mai intes mediatizate date referitoare la dioxina sunt cele legate de
contaminarea diferitelor alimente (in special carne), intoxicatia acuta cu dioxina
pe aceasta cale este improbabila, datorita dozelor mici de dioxina din carne.
Intoxicatia cronica legata exclusiv de consumul de carne contaminata este posibila
doar in conditiile in care aprovizionarea cu carne a unei zone este facuta dintr-o
singura sursa, iar aceasta sa fie contaminata, situatie neobisnuita intr-o economie
de piata largita cum este cea europeana.

Cum se elimina dioxina?

Barbatii nu elimina dioxina din organism decat prin ciclul ei chimic de

injumatatire, adica intr-un timp foarte indelungat, in timp ce femeile o elimina prin
placenta si prin lapte, ducand la absorbtia acesteia de catre fat sau sugar.

Cum ne ferim de expunerea la dioxina?

Este recomandabil sa consumam lapte si branzeturi degresate, carne sau alte

produse provenind din surse sigure. Fructele si legumele trebuie spalate cu grija
pentru a indeparta pesticidele cu care au fost stropite. Este bine sa consumam
alimente organice, vegetale cultivate fara a fi protejate de daunatori cu pesticide
sau ierbicide.
 Dioxina in oua

Dioxina formeaza un grup de compuşi foarte toxici care pot provoca

probleme de sănătate grave cand sunt expusi dietelor pe baza de oua contaminate.
Cercetările în rândul fermelor de stat din Ţările de Jos au demonstrat că
ouăle ecologice conţin mai multa dioxina decât ouăle convenţionale (De Vries,
2002). Acelaşi lucru este valabil si pentru fermele ecologice din alte ţări europene.
Într-un studiu recent s-a demonstrat că 25% din cele 34 de ferme cu păsări
de curte organice investigate în Ţările de Jos au produs ouă cu un conţinut de
dioxină care a depăşit standardul UE. În principal, fermele mici (mai puţin de 1500
de găini outoare) au depăşit acest standard. Aceste ferme reprezinta peste 14% din
producţia de ouă ecologice din Ţările de Jos (Brandsma et al., 2004).
În vederea reducerii expunerii umane la dioxine, Uniunea Europeană a decis
că, la 1 ianuarie 2005 ouăle să nu conţină mai mult de 3 picograme (pg) de
Echivalenţi Toxici (TEQ) per gram de grăsime de ou (Anon., 2004). De la această
dată, fermele statelor care depăşesc acest standard trebuie să ia măsuri pentru
reducerea conţinutului de dioxine din ouă.
Sursele de dioxine includ hrana, viermii, insectele, iarba (Kijlstra,2004) cu
care sunt hranite pasarile, dar si solul pe care acestea alearga. Cercetarile au aratat
ca ouale ecologice produse de gainile crescute in aer liber contin mai multa
dioxina, datorita riscului de ingerare a unor alimente contaminate gasite pe sol.
Printr-o reuniune a cercetatorilor si fermierilor s-au luat mai multe masuri, printre
care si reducerea timpului petrecut in aer liber, delimitarea spatiului destinat
acestuia sau acoperirea solului.
 Nivelul de dioxina din ou
Contaminarea hranei pentru animale, a păşunilor şi organismelor trofice la
nivel inferioar duce la bioacumulare (de exemplu, acumularea într-un sistem
biologic) de dioxine în grăsimile de origine animală. Oul este format din aproape
10% grăsime, ceea ce face ca dioxinele să se acumuleze în grăsimea din gălbenuş.
Metabolismul dioxinei
In timpul expunerii la dioxine, distribuţia in ţesuturi la găinile outoare este
congener-dependenta, cu 5 - 30% din aport excretat în ouă, 7 - 54% depozitate în
grăsimile animale şi mai puţin de 1%, prezent în ficat (Stephens et al., 1995).
Ikeda et al. (2004) presupun că dioxinele ingerate de găini sunt în primul rand
depozitate in tesutul adipos si apoi transferate la ouă cu o rată constantă pentru o
perioadă lungă de timp.
Embrionul de pui este foarte sensibil la dioxina si dozele mici administrate
pot produce efecte neobservabile asupra sănătăţii lor, dar dozele mari (1000 ng
TEQ / zi) pot provoca aproximativ 80% mortalitate (Schwetz et al., 1973).
Conţinutului de dioxină din ouăle de găină depinde de admisie (Ikeda şi
colab., 2004). Similar, conţinutul de reziduuri de dioxină în ţesuturile comestibile
de pui broiler se corelează cu valoarea aportului de dioxină. Furajele contaminate
cu până la 4 ng TEQ / kg a determinat o medie de 21,2% din totalul consumului
TEQ în ţesuturile comestibile (Iben et al., 2003).
Dispozitia dioxinelor
Un sondaj de congeneri ai dioxinelor în sectorul ouălor şi cărnii de pasăre
efectuate de către Lovett et al.(1998) în Anglia şi Ţara Galilor a arătat că mediul în
care păsările de curte traiesc, influenţează atât ouăle cat şi carnea. Acestea au
raportat că acumularea dioxinelor din produsele de pasăre, de la un loc aproape de
un incinerator erau sensibil mai mari decât cele detectate în altă parte. Contrastul a
fost, totuşi, mai puţin marcant pentru carnea de pasăre decât pentru ouă. Petreas et
al. (1996) a confirmat faptul că dioxinele se acumulează mai puţin la femei decât la
puii de sex masculin, poate datorita faptului ca dioxinele se elimina prin oua
contaminate.
Wolfe et al. (1994) a observat că timpul de înjumătăţire al dioxinelor la om
variaza cu procentul de grăsime din organism (PBF), modificările relative în PBF
şi vârsta. Timpul de înjumătăţire a crescut în mod semnificativ cu creşterea PBF
şi a scăzut în mod semnificativ cu creşterea relativă a schimbarii în PBF şi cu
vârsta. Timpul de înjumătăţire al dioxinelor în ouătoare este necunoscut.

TABELUL 1. Continutul de dioxine din furajele de origine animala de baza

(ng TEQ / kg substanţă uscată). Sursa : Anon, 2003.

FURAJE CONTINUT CONTINUT CONTINUT

SCAZUT INSEMNAT MARE
Furaj grosier 0,1 0,2 6,6
Cereale şi leguminoase pentru 0,01 0,1 0,4
boabe
Subproduse de cereale, 0,02 0,1 0,7
leguminoase boabe şi zahăr
Ulei vegetal 0,1 0,2 1,5
Făină de peşte - Pacific 0,02 0,14 0,25
(Chile, Peru)

Făină de peşte - Europa 0,04 1,2 5,6

Ulei de peşte - Pacific (Chile, 0,16 0,61 2,6
Peru)
Ulei de peşte - Europa 0,7 4,8 20
Mixte a grăsimilor animale 0,5 1,0 3,3
Făină din carne şi oase 0,1 0,2 0,5
Produse din lapte 0,06 0,12 0,48
Sol 0,5 5,0 87
Lianţi, agenţi antiaglomeranţi 0,1 0,2 0,5
şi coagulanţi
Oligoelementele, 0,1 0,2 0,5
macrominerale
Premixe 0,02 0,2 0,5

TABELUL 2. Conţinutul de dioxine (pg TEQ / per g grăsime) in ouă

provenite de la sistemele diferitelor locuinţe din Germania, în anii 1993 şi 1995.
Sursa: Fiedler et al., 2000.

LOCUINTELE NR. DE ANUL CONTINUT CONTINUT CONTINUT

SISTEM FERME MINIM MEDIU MAXIM
Pui crescuti in 20 1993 0,56 1,16 2,30
custi
69 1995 0,23 1,36 6,04
Pui tinuti la sol 93 1993 1,03 1,81 23,4
32 1995 0,19 1,63 5,57
Pui ce se 23 1993 0,38 1,91 11,4
hranesc liber
31 1995 0,49 4,58 22,8
Tabelul 3. Conţinutul de dioxine (pg TEQ / g grăsime) in ouă de la baterie şi
în aer liber / sistemele ecologice de producţie în diferite ţări europene. Sursa:
Kijlstra, 2004.

TARA BATERIE SI AER SISTEM ORGANIC

LIBER
Tarile de Jos 1-2 0,4-8,1
Belgia 1 1-10
Germania 0,5-2,3 0,4-11,4
Irlanda 0,1-0,6 0,5-2,7
Suedia 0,6 0,6-3,1
Elvetia 1,3 2,3-19
 Statistica

Conţinutului de dioxine la probele adunate de la oua in Tarile de Jos a scăzut

de la 2,0 pg TEQ / g grăsime in 1991 la 1.2 pg TEQ / g grăsime în 1999. În 2001,
cu toate acestea, un studiu facut în Ţările de Jos a raportat un conţinut mai ridicat
de dioxină în ouăle de la fermele ecologice decât in fermele tradiţionale. În patru
probe (din opt) au fost la fel de mare ca 8.2 pg TEQ / g grăsime, care este mult
peste standardul UE de 3 pg TEQ / g grăsime. Nivelurile de dioxină din ouăle de la
sistemele de baterii şi (nu organice) gama de ferme libere, nu depăşesc valoarea
maximă UE(Anon., 2003).
Diferite studii recente au arătat că ouăle ecologice au un conţinut mai mare
de dioxină decât ouăle provenite de la sistemele de locuinţe (de exemplu Anon.,
2004b; Brandsma et al., 2004). Potrivit Brandsma, 25% din cele 34 de ferme de
pasari organice investigate în Ţările de Jos în 2004, au produs oua cu un conţinut
de dioxină care a depăşit standardul UE. Aceste ferme au avut de multe ori grupuri
mici şi contribuţia acestora la numărul total de ouă produse de fermele investigate,
a reprezentat 14% din producţia zilnică de ouă. Această valoare nu poate fi
reprezentanta a industriei ecologice de oua olandeze, deoarece la selecţie
conţinutul de dioxina din ouăle de la fermele ecologice a variat între 0,4 şi 8.1 pg
TEQ / g grăsime. Conţinutul a fost chiar mai mare decât în 2002, când 9% din
cele 68 de ferme investigate au depăşit standardul UE de 3 pg TEQ / g grăsime (de
Vries, 2002). Rezultatele de la o comparaţie a sistemelor de trei locuinţe cu privire
la conţinutul de dioxină dintr-un ou obtinut intr-un studiu german sunt prezentate
în tabelul 2.
Regulamentele
UE intenţionează să reducă expunerea oamenilor la dioxine, cu 25%, înainte
de sfârşitul anului 2006. Pentru a reduce consumul dioxinelor din produsele
alimentare de catre populatie, reglementările UE necesită ca de la 1 ianuarie
2005 toate ouăle să îndeplinească standardul de dioxină stabilit de UE(Anon.,
2004a). Aceasta înseamnă că, în afară de ouă convenţionale, în aer liber şi
organice ouăle nu poate să conţină mai mult de 3 pg TEQ / g grăsime (Anon.,
2001b). Cu toate acestea, în ciuda faptului că nivelul de dioxina în ouale organice
depăşeşte adesea standardul UE, consumarea de ouă ecologice nu este considerata
a fi dăunătoare pentru sănătatea umană. Cu toate acestea, fermele de stat care
depăşesc standardele UE de dioxina sunt forţate să-şi înceteze producţia. Deşi o
creştere a nivelului de dioxină din exploataţie nu poate fi cauzata de practicile
agricole curente, Comisia Europeană consideră că închiderea unei ferme nu mai
reprezinta un risc pentru agricultura. Pentru a se conforma cu legislaţia UE, este
important să se mai reduca nivelurile ridicate de dioxina la fermele ecologice.
Pentru a înţelege cauzele nivelurilor crescute de dioxina, trebuie sa fie comparate
caracteristicile
de agricultura ecologică şi agricultura convenţională.

Surse de dioxine în ouăle ecologice

Sunt mai multe surse care fac dioxina sa fie transferata din gainile outoare in oua.
O cale ar fi cea orala, reprezentata de nivelurile foarte ridicate ale dioxinei gasite in
sistemele de crestere ale acestora.
Surse posibile de dioxine:
1. Furaje comerciale organice;
2. Hrana non-comerciala;
3. Solul;
4. Plantele;
5. Viermii si insectele.
Kijlstra (2004) a calculat influenţa acestor surse asupra nivelurilor de dioxină din
ouă (Tabelul 4). Solul s-a dovedit a fi sursa cea mai importantă. Acest lucru este
confirmat de mulţi alţi cercetători (Petreas et al., 1996; Schuler et al., 1997;
Anon., 2000b; Fiedler et Al., 2000). Kijlstra consideră viermi şi insecte ca o a
doua sursa cea mai importantă.
Tabelul 4. Sursele de contaminare şi estimarea finală a conţinutul de dioxină (pg
TEQ / g grăsime) din ouăle ecologice, presupunând ca 25% din transferul de
dioxină se face prin aport alimentar. Sursa: Kijlstra, 2004.

SURSA SCAZUT MARE

Regulate pentru hrana animalelor 0,05 1,25
Viermi si insecte 0,25 1,5
Ierburi si iarba 0,25 0,5
Sol 0,25 2,5
Total 0,80 5,75

Cercetarea a arătat că, de asemenea, este posibila contaminarea cu dioxina

intre puii de gaina încrucişati (Zabik et al., 1998). Potrivit Zabik et al.
contaminarea încrucişată intre grupurile din cuşti se poate datora particulelor de
aer. Un alt factor care influenţează nivelul de dioxină la gaini este vârsta. Tlustos
et al. (2004) a găsit o legătură strânsă între vârsta găinilor şi nivelul de dioxina
găsit în ouă. Pentru cercetare s-au folosit gaini ouătoare de 23 săptămâni pana la 4
ani. Relaţia dintre caracterisiticile producţiei ecologice şi nivelurile ridicate de
dioxină în ouăle ecologice, este explicat în următoarele secţiuni.
Dioxinelor în furaje ecologice comerciale
 În general, nivelurile scăzute de dioxine se gasesc in hrana comerciala
(Tlustos et al., 2004). Cerealele, leguminoasele boabe şi produsele acestora (cum ar
fi uleiul de seminţe din masa extrasa), uruiala de cereale şi glutenul de porumb
sunt cele mai frecvente furaje comerciale. Conţinutul de dioxine din furaje variază
între 12 şi 232 pg TEQ / kg (Anon., 2000b). Un aport de 140 g de furaje
comerciale şi transferul de 25% din dioxine cu 6 g de grăsime de ou, conduce la un
conţinut de dioxină in ou de 0.07 - 1.35 pg TEQ / ou g de grăsime.
Dioxinele în alimente non-ecomerciale
Unii fermieri organici ofera alimente non-comerciale pentru turmele lor pe
lângă hrana comerciala regulata pentru animale. Cu toate acestea, nu sunt
disponibile prea multe informatii cu privire la conţinutul de dioxină din aceste
suplimente alimentare. Brandsma et al. (2004) a constatat o legătură între nivelul
ridicat al dioxinei din ouă şi hrănirea cu alimente non-comerciale. Acestea pot fi
grupate în legume, fructe şi cereale. Rezultatele studiilor recente arată un
conţinut relativ scăzut de dioxină în cereale, fructe şi legume, mai ales în jurul sau
sub limitele de determinare (în jur de 0.05-0.1 pg TEQ / g de produs).
Pâine, care este uneori aruncata la găini , conţine 0.0277 pg TEQ / g de produs
(Smith et al., 2002).
Cu excepţia datelor privind nivelurile de dioxină din consumul uman, nu se
cunosc multe despre conţinutul de dioxine din furajele non-comerciale cu care sunt
hranite găinile. Deşi Brandsma et al. (2004) a constatat o relaţie între un nivel
ridicat de dioxină în ouă şi hrănirea cu legume din gradina, acest lucru nu înseamnă
neapărat că aceste resturi sunt o sursă de dioxină.
Dioxinele din soluri
În plus faţă de expunerea la dioxine a animalelor prin dieta, ingestia solului
poate reprezenta o sursă suplimentară de contaminare cu dioxine. Animalele cauta
hrana pe solul contaminat cu dioxine si astfel pot acumula acesti compuşi la
niveluri ridicate în ţesuturile lor. Deşi mulţi cercetători au încercat să explice
natura solului ingerat, lipsa de prelevare a probelor protocoale standardizate pentru
analiza şi descrierea solurilor geografice a împiedicat înţelegerea motivelor pentru
care animalele ingera solul. Deoarece ingestia de sol poate avea unele valori
terapeutice (Krishnamani & Mahaney, 2000), există o ipoteză conform careia
ingestia de sol de catre animale este foarte asemănătoare cu auto-medicaţia
(Wakibara et al., 2001; Engel, 2002). Se ajunge relative rapid la un echilibru între
conţinutul de dioxină al solului şi conţinutul acestuia în oua (Petreas et al., 1991).
Estimările nivelurilor de dioxină din sol în Europa se află cuprinse între 0,5 şi 87
pg TEQ / g substanţă uscată (Tabelul 1, Anon., 2003).
Stephens şi colab. (1995) a estimat cantitatea de sol ingerată de către găini
ca fiind cuprinsa între 2 şi 10 g / cap de găină / zi. Într-adevăr, presupunând că
această estimare este reala, aportul suplimentar de dioxină poate varia de 1 - 870
pg TEQ / cap de găină / zi (Anon., 2000b).

Pentru Ţările de Jos, Kijlstra (2004) a estimat că 10 g de sol ingerate pot duce la
0.25-2.5 pg TEQ / g grăsime pe ou. Multi cercetatori au confirmat faptul că solul
este principal sursă de contaminare care conduce la cresterea nivelurilor de
dioxină din ouă (Petreas et al., 1996; Schuler et al., 1997). Ouăle date de găinile
ouătoare libere pe solurile contaminate au conţinutul de dioxină de mai multe sute
pg TEQ / g grăsime (până la 300 pg TEQ / g grăsime în Baden-Württemberg şi
219 pg TEQ / g de grăsime în Hamburg;( Buckley-Golder, 1999). Rezultatele
acestor studii au fost în acord cu constatările că nivelurile şi profilurile congener
ale dioxinelor în ouă par a fi legate de solul de pe care găinile au fost ridicate
(Fiedler et al., 2000). In mod evident,ingestia solului reprezinta o cauza a
nivelurilor ridicate de dioxina din oua.
Dioxinele din instalaţii
 Aportul zilnic de furaje (iarba, leguminoase şi alte plante) poate ridica la
gaini nivelul de dioxina cu aproximativ 35 g, adică, 7 g de material greutate uscată
(Anon., 2000a). Cu toate acestea, absorbţia şi translocarea de dioxine de la
plantele cultivate în sol poluat este neglijabila. Potrivit Kijlstra (2004), ingerarea
a 35 g de iarba pe zi poate duce la un conţinut de dioxină in ou de 0.25 - 0.5 pg
TEQ / g grăsime.
Dioxine în viermi şi insecte
Gainile consuma gratuit aproximativ 20 g de hrană pentru animale de origine
animală (insecte, viermi; Anon., 2000a). ceea ce duce la cresterea nivelului de
dioxină din ouă.
Kijlstra (2004) a aratat ca nivelull de dioxină din viermi variaza de la 0,3- 1,9 pg
TEQ / g greutate corporală. Potrivit Kijlstra, ingerarea a 20 g de viermi poate duce
la 0.25-1.5 pg TEQ / g grăsime pe ou. Suma de insecte şi viermi ingerate depinde
de diverşi factori, inclusiv de momentul în care găinile petrec în afara şi densitatea
de viermi şi insecte din sol. Aceasta densitate, la rândul său, poate depinde de
densitatea de găini care alearga in aer liber (Schuler et al., 1997).

Concluzii finale
Nivelurile de dioxina sunt mai mari in ouale provenite de la gaini care
alearga liber decat la gainile tinute inauntru. Acest concept este sustinut de faptul
ca gainile care alearga liber ingera pamant si mananca insect si viermi, contaminate
cu dioxina, care este eficient transportata in galbenusul oului.
Poluarea cu dioxina a mediului se datoreaza (istoric) si arderii deseurilor
industrial prin diferite procese. O contaminare relativ ridicata a mediului olandez
cu dioxina nu este surprinzătora, deoarece Olanda este una dintre cele mai dens
populate tari din lume. În ciuda faptului că mai multe surse de contaminare cu
dioxină au fost eliminate, ar putea dura încă mulţi ani înainte ca nivelurile de fond
sa scada valorile în care ouăle de la găinile care alearga afara toata ziua va atinge
un conţinut de dioxină, care este în acord cu legislaţia UE actuala.
Dimensiunea turmei are efect asupra nivelurilor de dioxină din ouă, datorită
faptului că mărimea efectivului influenţează direct comportamentul găinilor care
utilizeza alergarea libera: efectivele mici raman în afara de cele mai multe ori, în
timp ce efectivele mari tind să rămână în interior. Cantitatea de timp petrecută în
exterior impune asimilarea de dioxina - sol contaminat sau insecte preluate de către
animale. Aceasta explica de ce niciuna dintre fermele ce cresc gaini outoare (peste
1500 de gaini outoare) inTarile de Jos au probleme in ceea ce priveste mentinerea
nivelului de dioxina din oua sub standardul UE de 3 pg TEQ.
Intr-un timp relativ scurt utilizarea gainilor care alerga liber poate intra în
conflict cu principiile ecologice. Pe de altă parte, este foarte bine că în aceste
condiţii găinile preferă o zonă din interior din motive de siguranţă şi disponibilitate
de hrană şi apă. Multe ferme ecologice din Tarile de Jos au efective mici ca o
intreprindere minora. In aceste ferme puii petrec cea mai mare parte din zi afara,
ceea ce duce la niveluri de dioxină inacceptabil de mari in ouă. Studiile viitoare vor
arăta dacă metodele de management pot fi dezvoltate pentru aceste ferme mici,
care sunt capabile de a reduce nivelurile de dioxină, fără a afecta principiile de
bază ale agriculturii ecologice.
 Bibliografie
Anonymous, 2000a. Opinion of the Scientific Committee on Animal
Nutrition on the Dioxin Contamination of Feedingstuffs and their
Contribution to the Contamination of Food of Animal Origine. European
Commission, Brussels, 105 pp.
Anonymous, 2000b. Assessment of Dietary Intake of Dioxins and Related
PCBs by the Population of EU State membre. Report of Experts Participating in
Task 3.2.5, European Commission, Brussels, 115 pp.
 Anonymous, 2004a. Commission Regulation (EC) No 684/2004 of 13 April
2004 amending Regulation (EC) No 466/2001 as regards dioxins. Official
Journal of the European Communities 2001d. European Commission,
Brussels, 2 pp. (in Dutch)

Brandsma, EM, GP Binnendijk, FE De Buisonje, MF Mul, MH Bokma-

Bakker, LAP Hoogenboom, WA Traag, CA Kan, J. De Bree & A. Kijlstra,
2004. Factors that can Influence the Dioxin Contents of Organic Eggs.
Praktijkonderzoek, Lelystad, 29 pp. (in Dutch with English Summary)
<http://www.biofoon.nl/biobieb/pdf/DioxinegehalteBiologischeEieren.pdf>De
Vries, J., 2002. Monitoring Dioxin Contents of Organic Eggs. Food and
Consumer Product Safety Authority (VWA), The Hague, 7 pp. (in Dutch)
Engel, C., 2002. Wild Health: How Animals Keep Themselves Well and What
We Can Learn From Them. Houghton Mifflin. Boston, Massachusetts, 288
pp.
Iben, C., J. Böhm, H. Tausch, J. Leibetseder & W. Luf, 2003. Dioxin
residues in the edible tissue of broiler chicken. Journal of Animal
Physiology and Animal Nutrition 87: 142–148.
www.google.ro
UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA
VETERINARA”ION IONESCU DE LA BRAD”
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA: MCPA
 REFERAT

DIOXINA

REALIZAT: CHIRIAC STEFANIA MARGARETA