Ulcerul gastro-duodenal – Dr Marginean

Principalele cauze ale apariţiei ulcerului gastro-duodenal (UGD)

1) Ereditatea. Se recunoaşte existenţa unei agregări familiare a ulcerului, cât şi

apariţia bolii cu o incidenţă crescută în descendenţii unor familii. Acest fapt este consecutiv
unor obiceiuri alimentare, cât şi în primul rând, prezenţei într-un număr mai mare a celulelor
clorhidropeptice (cam dublu faţă de restul populaţiei) la aceste persoane ;
2) Consumul obişnuit al băuturilor carbo-gazoase. Prin conţinutul de CO2, aceste
băuturi provoacă o distensie a stomacului, factor reflex care stimulează secreţia acidă. În
acelaşi timp, combinarea CO2 –lui cu apa din stomac, produce acidul carbonic, un alt factor
iritant pentru peretele gastric prin scăderea suplimentară şi inutilă a pH-ului ;
3) Consumul băuturilor alcoolice reprezintă un factor vrednic de luat în seamă pentru
ulcerogeneză. După părerea unor cercetători, vinul şi berea sunt cei mai puternici declanşatori
ai secreţiei gastrice acide. Alcoolul, fiind cel mai bun solvent cunoscut, “spală” şi dizolvă
efectiv mucusul protector de pe pereţii gastrici, lăsând acidul să acţioneze pe o mucoasă
neprotejată. De aici şi până la apariţia UGD nu mai este decât un pas. Un efect, aparent
paradoxal, se constată la unii alcoolici cronici, la care alcoolul funcţionează la nivelul
stomacului ca un anestezic local. Având UGD, sau dureri de stomac, ei constată cu bucurie că
o ingestie de alcool le calmează durerile, şi astfel vor consuma cantităţi sporite, şi dacă se
poate “tărie”. Tot alcoolul prezintă şi capacitatea de a “săpa” el însuşi în peretele gastric,
determinând apariţia prin efect direct a UGD ;
4) Fumatul produce o diminuare a vascularizaţiei pereţilor gastrici şi astfel o reducere
a cantităţii de mucus protector. Iată că acest viciu este şi pe lista generatorilor UGD ;
5) Cafeaua (dar şi cacaoa) stimulează secreţia gastrică acidă şi slab pe cea de mucus,
conducând astfel la apariţia unui dezechilibru între factorii de apărare şi cei de agresiune ;
6) Toate alimentele iritante (şi doresc să mă refer aici în primul rând la condimente),
în timp, cu cât consumul lor devine o obişnuinţă, sunt implicaţi în ulcerogeneză ;
7) Sarea în exces, murăturile (prin oţetul, sarea şi histamina pe care le conţin) şi
oţetul alimentar, provoacă creşterea inutilă a acidităţii gastrice ;
8) Consumul oţetului şi / sau al sării de lămâie ;
9) Dantura neîngrijită generatoare de carii dentare, datorită infecţiilor repetate şi a
microbilor care sunt sistematic înghiţiţi produce daune stomacului ;
10) Fructele şi legumele nespălate conţin un număr mare de microbi, printre care şi
Helicobacter pylori, generator de bază al UGD ;
11) Alimentele prea fierbinţi produc arsuri, inflamaţii şi răniri ale mucoasei gastrice, în
timp ce alimentele prea reci (de la frigider, îngheţata etc.), determină apariţia de necroze ale
peretelui gastric, îi reduc vascularizaţia şi opresc stomacul, până când el va reuşi (cu un
consum energetic important) să le reîncălzeacă la 36,5 oC, pentru a-şi desfăşura activitatea. În
perioada de inactivitate, stomacul va funcţiona ca un simplu sac alimentar inert, producţia de
mucus se va reduce semnificativ, iar alimentele care “băltesc” în el devin agresive pentru
pereţii săi ;
12) Medicamentele din clasa Antiinflamatoarelor Nesteroidiene – AINS - şi
Steroidiene – AIS - scad drastic secreţia şi sinteza mucusului şi a prostaglandinelor
protectoare şi sunt în administrare îndelungată şi / sau doze mari, potenţiali generatori ai
UGD. Chiar şi administrarea acestor medicamente menţionate nu neapărat pe cale orală
(supozitoare, fiole, flacoane), pe cale sangvină tot va produce daune la nivelul stomacului ;
1
 13) Stresul determină creşterea secreţiei gastrice acide printr-un mecanism direct, pe
calea nervului vag, dar şi indirect, pe cale hormonală, prin descărcarea moleculelor de stres
catecolaminice, a cortizolului şi ulterior printr-o secreţie reactivă a insulinei pancreatice ;
14) Alimentele de origine animală provoacă o reacţie acidă, comparativ cu reacţia
bazică a celor de origine vegetală. De aceea frecvenţa ulcerului este mai redusă la vegetarieni
decât la omnivori ;
15) Dulciurile concentrate consumate zilnic şi repetat ;
16) Alimentaţia formată preponderent din grăsimi saturate. Stomacul este capabil
să digere graţie singurei sale enzime proteolitice (pepsina), doar proteinele alimentare. După
un prânz lipidic bogat, stomacul va răspunde (ineficient de-altfel) printr-o secreţie acidă şi de
pepsină, cu risc coroziv crescut pentru mucoasa care-i tapetează pereţii. Comparativ cu o
digestie normală, în care alimentele stau circa 4 ore în stomac, un prânz bogat lipidic
prelungeşte digestia şi evacuarea gastrică până spre 8-12 ore ;
17) Mesele copioase (care dacă sunt servite seara, reprezintă un dezastru pentru întreg
organismul şi nu doar pentru stomac) vor destinde stomacul excesiv şi vor produce o
puternică stimulare reflexă (prin “prea plin”) a secreţiei clorhidro-peptice. Dacă se consumă
şi lichide după masă (obicei extrem de des întâlnit, dar foarte nociv pentru stomac), el se va
opri, va tenta absorbţia prin imbibiţie a lichidelor, şi doar apoi se va apuca de treabă (digestia
propriu-zisă). Un aport lichidian adus la mai puţin de 90’-120’ după o masă va dilua sucul
gastric, digestia se va opri din nou, iar se vor absorbi lichidele, timpul va trece, iar alimentele
care “aşteaptă” să fie digerate, dar nu sunt, la 37 OC, într-un mediu umed şi întunecos, vor
ajunge să fermenteze. Astfel apar substanţe toxice şi agresive pentru pereţii stomacului ;
18) Obiceiul de a mânca între mese sau tot timpul (ba un covrig, peste un sfert de oră
o bomboană, apoi un măr etc.) prelungeşte la nesfârşit munca stomacului, care va răspunde
printr-o secreţie acidă, tocmai pentru a-şi mări eficienţa, dar va sfârşi printr-o oboseală
cronică. Din păcate, oboseala cronică a stomacului se traduce clinic prin senzaţia de foame,
care este prompt percepută de pacient şi va fi imediat sancţionată printr-o nouă ingestie
alimentară. Însă stomacul în scurt timp nu va mai face faţă “tirului” alimentar repetat, va
digera cu o eficienţă redusă, alimentele fermentate vor pătrunde în intestin, fapt care se va
repercuta asupra întregului organism printr-o stare de nervozitate sau nelinişte. Starea
descrisă este des întâlnită în special la copiii sugari, care dacă cumva îşi permit “luxul" de a
plânge, dintr-un anumit motiv, aproape instantaneu se vor trezi cu sânul matern în gură şi ori
doresc ori nu, vor fi nevoiţi să sugă. Nerespectarea intervalului dintre mese (de cel puţin 3 ore
pe parcursul zilei şi de 6 ore pe timpul nopţii), va duce la cedarea stomacului sugarilor, iar
aceştia vor deveni nervoşi şi agitaţi, dormind prost sau deloc noaptea. Am întâlnit o mamă
care-şi alăpta copilul de 20 de ori pe zi !!! Vă puteţi imagina aşa ceva ? Gândiţi-vă şi dvs. ce
dezastru reprezenta acest obicei pentru stomăcelul noului născut, copilul fiind extrem de
agitat, iar mama disperată se întreba mereu “- Ce-are copilul ?”. Sfatul meu de a rări
frecvenţa meselor s-a lovit, din nefericire, de un refuz categoric din partea mamei, iar copilul
a rămas şi pe mai departe agitat ;
19) O vezică biliară leneşă şi plină de lichid, la un anumit moment dat, dacă ea se
contractă, evacuarea sa în loc să aibă loc spre intestin (în jos), se va face spre stomac (în sus).
În aceste condiţii, mucusul protector va fi spălat, iar acidul va fi lăsat să acţioneze în voie pe
o mucoasă gastrică neprotejată ;
20) Persoanele alergice şi cele care consumă alimente ce conţin Histamină (vezi
capitolul respectiv), sunt predispuse la a contacta şi un UGD, deoarece Histamina este un
puternic stimulator al secreţiei gastrice acide. Aşa se explică “marea periodicitate” din UGD,

2
când durerile devin mai puternice şi mai frecvente, tocmai în perioadele în care cantitatea de
polen şi alergeni din aer este maximă ;
21) Numărul redus de ore de somn pe zi se însoţeşte întotdeauna cu o frecvenţă în
creştere a UGD ;
22) Unele boli rare (sindromul Zollinger-Elison, boala Cushing, tumorile hipofizare
etc.).

Tratamentul UGD.

Un UGD trebuie tratat, vindecat…şi nu “aburit” ! Tratamentul bolii se extinde pe o

perioadă de cel puţin 4-6 săptămâni, mulţi clinicieni recomandând (şi pe bună dreptate) un
tratament de 8-12 săptămâni. Din categoria măsurilor terapeutice fac parte mijloacele
nemedicamentoase (de care mă voi ocupa în cele ce urmează şi care presupun schimbarea
modului de viaţă) şi cele medicamentoase, vizând reducerea acidităţii, creşterea protecţiei
mucoasei gastrice sau / şi eradicarea microbului (Helicobacter pylori). Măsurile igieno-
dietetice în profilaxia şi tratamentul UGD constau în :
-evitarea unor medicamente (AINS, AIS, anticoagulante, hipoglicemiante, digoxin, unele
diuretice şi antibiotice), sau în cazuri perfect justificate, acestea să fie luate cu medicamente
citoprotectoare şi după mesele principale ;
-frecvenţa meselor are o importanţă deosebită. Se vor calcula măcar 4 ore de lucru pentru
stomac şi încă cel puţin o oră de repaus gastric. Aşadar, o nouă masă nu va surveni la mai
puţin de 5 ore de precedenta, pentru ca stomacul să aibă timp să se odihnească ;
-lichidele se vor consuma cu 15’-30’ înainte de mese şi cu 90’-120’ după mese, dar nu în
timpul meselor ;
-în momentul consumului, alimentele şi lichidele nu vor fi prea reci sau prea calde ;
-fructele şi legumele care se pretează consumului crud vor fi bine spălate într-un jet de
apă rece. Să nu pierdem niciodată din vedere igiena mâinilor înainte de masă, în special la cei
mici, dar nici adulţii nu trebuie să facă excepţie ;
-cariile dentare vor fi prompt tratate, iar igiena bucală după fiecare masă este absolut
necesară ;
-nu se va consuma nimic între mese, nici măcar un fruct ;
-se vor evita : condimentele, băuturile carbo-gazoase, cafeaua, ceaiul negru şi cel rusesc,
-cola, cacaoa, ciocolata, dulciurile concentrate, murăturile, oţetul, alcoolul, fumatul, prăjelile,
afumăturile, carnea grasă, grăsimile animale, untul, margarina, alimentele alterate sau prea
sărate, brânza grasă, usturoiul, ceapa, prazul, ardeiul iute, roşiile şi pasta de roşii, varza crudă,
pâinea graham şi cea neagră, fructele acre sau cu coajă, guma de mestecat (care deşi nu este
un aliment, am inserat-o tot aici în categoria lucrurilor evitabile, pentru că ea stimulează
reflex secreţia gastrică acidă) şi orice aliment la care pacientul nu are o bună toleranţă
gastrică ;
-uleiul de măsline este cel mai bun pansament gastric ! Va fi administrată câte 1-2
linguriţe înaintea fiecărei mese principale. El formează un film polimeric la suprafaţa rănii,
grăbind vindecarea UGD. Aceleaşi virtuţi le prezintă şi uleiul de in (3 x 1-2 linguriţe / zi),
cât şi cel de cătină (3 x 1-2 ml / zi) ;
-sucul proaspăt de varză este un excelent cicatrizant pentru UGD. Se va consuma în
cantitate de 200-300 ml / o dată, repetat de 3-4 ori / zi, înainte de masă. Deoarece există
persoane care nu-i tolerează prea bine gustul, acesta i se poate „drege” adăugându-i şi puţin
suc de morcov ;

3
 -sucul proaspăt de cartof, la rându-i are proprietăţi cicatrizante gastrice. Doza
recomandată este de 150-200 ml / o dată, repetat de 3-4 ori / zi, înainte de masă. Întâmpină,
în ceea ce priveşte gustul, probleme şi mai mari decât sucul de varză, de aceea poate fi
consumat folosind drept corector sucul de morcovi, sau sucul de sfeclă roşie ;
-mustul proaspăt stors de struguri este recunoscut ca remediu excepţional şi împotriva
durerilor ulceroase încă din antichitate, fiind citat şi-n Biblie. Conţine o mare cantitate de
bioflavonoide şi de vitamina C. Se indică pentru consum în terapia naturală a UGD doar
sucul extras din struguri închişi la culoare, dulci şi proaspăt (şi nu fermentat !!!) ;
-gelul de aloe vera în cantitate de 75-100 ml zilnic, în 3-4 prize înainte de masă, face
minuni în ulcer, dând un procent redutabil de vindecări, diminuând semnificativ riscul
apariţiei complicaţiilor. Da, este cam scump, dar majoritatea celor care l-au folosit au scăpat
de “cuţit”.
-bananele constituie un anti-acid natural extrem de eficient ;
-masa de seară va fi servită cu cel puţin 4 ore înainte de culcare ;
-“cuplajul” cafeluţă + ţigară, dimineaţa la prima oră pe stomacul gol este un obicei
ruinător pentru stomac, de aceea el va trebui combătut ;
-mesele nu vor fi prea copioase, nu se vor lua “pe fugă”. Alimentele vor fi mestecate bine
înainte de a fi înghiţite şi ar fi bine să se numere la început 40-50 de masticaţii înainte de o
deglutiţie (înghiţire) ;
-la aceeaşi masă nu se vor consuma şi legume şi fructe. Sau, sau. Împreună produc
fermentaţie cu iritarea consecutivă a stomacului. Tot fermentaţie provoacă şi cuplajul lapte +
zahăr (sau miere), de aceea se recomandă evitarea lui ;
-masa se va lua la…masă şi nu în faţa televizorului, într-o atmosferă lipsită de zgomote
de impact (ciocănituri, pocnete, tobe etc.), certuri, consum psihic. Dacă în timpul mesei
urmăresc un program TV, sau atenţia îmi este atrasă de aparatul radio sau de un ziar, eficienţa
digestiei gastrice scade cu 30%. Climatul familial va fi calm, liniştit ;
-alimente permise : pâinea albă, măslinele (nesărate), uleiul de măsline, de floarea
soarelui (nu însă untura de porc, sau seul de oaie), carnea slabă (de pui, vită, şalău, caras
etc.), supele de zarzavaturi, de pui, piureurile de legume şi de fructe, orice aliment fiert şi
tolerat gastric (nu însă prăjit), bananele şi fructele neacre şi fără coajă, brânza slabă de vaci,
albuşul de ou, apa potabilă, apele minerale alcaline şi necarbo-gazoase, laptele (la cei cărora
nu le produce balonări). Există indicaţii majore ale tratamentului chirurgical în cazul UGD :
perforaţia, hemoragia, stenoza pilorică strânsă, penetraţia şi malignizarea. Cu toate acestea şi-
n cazul ulcerelor rebele la tratament, ar fi indicat să nu se dea prea uşor indicaţia chirurgicală
(aceasta să constituie o ultimă alternativă, după ce s-au încercat fără rezultat toate celelalte
metode conservatoare), ci să se tenteze un tratament corect medical şi o schimbare a modului
de viaţă. În urma unei intervenţii chirurgicale pentru UGD, între 2/3 şi ¾ din stomac este
rezecat (tăiat şi eliminat), rămânând un “săculeţ” care cu greu ar aduce aminte de stomacul de
dinainte de operaţie. Problema care se ridică este tocmai aceea că o operaţie de UGD odată realizată,
nu va exclude posibilitatea apariţiei ulterioare a unor noi ulcere, chiar pe bontul chirurgical restant sau
la nivelul gurii de anastomoză (locul unde este suturat restul de stomac şi duodenul). Trebuie să
cunoaştem şi faptul că stomacul nostru produce o substanţă numită factor intrinsec, care are rolul de a
cupla vitamina B12 (factorul extrinsec), pentru ca aceasta din urmă să se absoarbă în intestinul subţire.
În lipsa factorului intrinsec, sau la o secreţie redusă a acestuia (de pildă, după o operaţie în urma căreia
s-a rezecat cea mai mare parte a stomacului), absorbţia vitaminei B 12 va avea de suferit, generând
anemie şi tulburări nervoase consecutive. Astfel, pacientul va trebui să rămână dependent periodic de
preparatele injectabile cu vitamina B 12, pentru a preîntâmpina apariţia simptomelor legate de carenţa
acestei vitamine indispensabile organismului nostru.