Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În cadrul fiecărei profesii există probleme specifice de morală, însă acolo unde
subiectul profesiei este ființa umană, etica și deontologia profesională capătă o însemnătate și
mai mare.
Etica și deontologia sunt elemente cheie în desfășurarea activităților profesionale, și
putem spune, fără să greșim, că îngrijirile medicale de calitate depind într-o mare măsură de
nivelul de respectare a principiilor etice și a valorilor deontologice.
În timp ce Etica este despre ceea ce este corect sau greșit, bine sau rău, drept sau
nedrept, responsabil sau neresponsabil, lăudabil sau condamnabil, Deontologia este
ansamblul acestor norme de conduită și al obligațiilor etice din cadrul profesiei, reunite sub
forma unui cod sau regulament privitor la responsabilitatea membrilor unei organizații.
O definiție completă a eticii și deontologiei profesiei de asistent medical generalist,
moașă și asistent medical este dată de art. 1 din Codul etic și deontologic al asistentului
medical generalist, al moașei și asistentului medical - ”ansamblul de principii și reguli ce
reprezintă valori fundamentale în baza cărora se exercită profesia de asistent medical
generalist, profesia de moașă și profesia de asistent medical pe teritoriul României.”
În fapt, Codul de etică și deontologie al asistentului medical generalist, al moașei și al
asistentului medical este un ghid în ceea ce privește luarea deciziilor și îndeplinirea
atribuțiilor profesionale în mod corect. Totodată, stabilește principiile etice fundamentale, în
baza cărora se desfășoară profesia, și standardele de comportament pe care organizația
profesională Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din
România (OAMGMAMR) le trasează membrilor săi.
Prin natura activităților profesionale desfășurate de asistenți medicali generaliști,
moașe și asistenți medicali, aceștia au de executat atât sarcini profesionale, cât și umane.
Astfel, orice abatere de la etică și deontologie, săvârșită de un asistent medical generalist,
moașă sau asistent medical, crează impact emoțional și afectează în principal subiectul
De reținut este și faptul că nu organizația profesională este cea care percepe etica
membrilor săi, ci fiecare individ/pacient în parte cu care interacționează direct sau indirect
asistentul medical generalist, moașa sau asistentul medical.
Scurt istoric
În Antichitate, societatea a dovedit necesitatea definirii unui cod de comportament
propriu medicilor, pentru încadrarea activităţilor lor şi pentru a da încredere pacienţilor. Cel
mai cunoscut, dar şi cel mai vechi, este cel al Şcolii din Cos animată de către Hipocrate (460
– 377 î.e.n.). Celebrul jurământ al lui Hipocrate se depunea la intrarea în şcoala de
medicină, iar viitorul medic accepta să se supună acelor reguli.
În general, medicii au transmis acest mesaj şi au respectat aceste principii conţinute în
jurământul lui Hipocrate de-a lungul timpului.
Începând cu anii 90, Etica şi-a câştigat un loc din ce în ce mai important atât în
învăţământ, cât şi în practica medicală. Cu toate că dimensiunea etică a practicii medicale este
recunoscută clasic, ea nu face parte integrantă din competenţa profesională a medicului sau
asistentului medical, ci trebuie privită ca o competenţă de dobândit prin procesul educațional.
Pentru a înţelege cel mai bine noţiunea de competenţă etică trebuie să fie analizată din
punctul de vedere al relaţiilor medic - pacient. Definirea termenilor
Etică şi morală
La origine, termenii de “etică” şi “morală” sunt foarte apropiaţi: primul vine din
grecescul “ethos”, iar al doilea, din latinescul “mores”. Ambii termeni desemnau bunele
moravuri şi buna conduită. În timp, sensul lor s-a diferenţiat, chiar dacă în practică, aceşti
termini sunt adeseori confundaţi.
Etica aparţine lumiii deilor, marilor orientări, încercând să aducă o justificare teoretică
principiilor de acţiune. În profesia sa, medicul sau asistentul medical trebuie să se supună
unui cod etic mult mai strict comparativ cu profesioniştii din alte domenii.
Morala se înscrie în realitate şi se inspiră din fapte trăite şi observate pentru a preciza
reguli şi principii de bună credinţă.
ÉTICĂ s.f. 1. Disciplină filozofică care studiază principiile morale, originea, dezvoltarea și
conținutul lor. 2. Morală. [Gen. - cii. / cf. fr. éthique, lat. ethica].
MORÁLĂ, (3) morale, s. f. 1. Ansamblul convingerilor, atitudinilor, deprinderilor reflectate
și fixate în principii, norme, reguli, determinate istoric și social, care reglementează
comportarea și raporturile indivizilor între ei, precum și dintre aceștia și colectivitate și a
căror respectare se întemeiază pe conștiință și pe opinia publică; etică. 2. Disciplină științifică
care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; (concr.) carte care cuprinde
aceste norme; etică. 3. Concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă;
învățătură. ♦ (Fam.) Dojană, mustrare. – Din lat. moralis, fr. morale.
Morală sf [At: CALENDAR (1802), 5/13 / V: ~al sn / Pl: ~le / E: lat moralis, fr morale] 1
Ansamblu de norme nescrise care reglementează comportarea oamenilor în societate,
exprimând obligațiile lor unii față de alții, față de colectivitate, de patrie etc. Si: etică. 2
Comportare, moravuri, obiceiuri etc. 3 (Spc) Comportare lăudabilă, frumoasă. 4 Disciplină
științifică ce se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate Si: (înv) moraliș. 5
(Ccr) Tratat, manual care studiază morala (1). 6 Învățătură, concluzie moralizatoare care se
desprinde dintr-o scriere literară, mai ales dintr-o fabulă Si: moralitate (5). 7 (Îs) ~la fabulei
Învățătură trasă dintr-o întâmplare din viață. 8 (Fam; îlv) A face ~ A dojeni.
DEONTOLOGÍE s. f. 1. Totalitatea normelor de conduită și obligațiilor etice ale unei
profesiuni (mai ales a celei medicale). 2. Teorie a datoriei, a obligațiilor morale. [Pr.: de-on-]
- Din fr. déontologie.
DEONTOLOGÍE s.f. 1. Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei
activități profesionale. ◊ Deontologie medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care
reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavii lor; etică medicală. 2.
Teorie despre datorie, despre originea, caracterul și normele obligației morale în general.
[Gen. -iei. / < fr. déontologie, cf. gr. deon – ceea ce trebuie făcut, logos - studiu].