METODE MODERNE DE PROGRAMAREA FABRICATIEI

Capitolul 7
Metode de optimizare a proceselor de
producție
Sistemul OPT
Optimized Production Technology
 METODE MODERNE DE PROGRAMAREA FABRICATIEI

OPT - Optimizarea Tehnologiei de Producție

La sfârşitul anilor ’70, fizicianul israelit E. Goldratt a creat un nou sistem de programare a
producţiei, pe care l-a numit Optimizarea Tehnologiei de Producţie - OPT (Optimized
Production Technology), prezentându-l ca alternativă validă pentru câştigarea războiului
comercial cu produsele japoneze:

“lumea occidentală nu are de ce să se transforme într-o forţă industrială de gradul 2 sau 3.

Este destul să înțelegem principiile corecte și să le aplicăm corect pentru a putea intra în
competiție cu oricine”

[Goldrat, T, E. M. and Cox, J. (1984), „The Goal: A Process of Ongoing Improvement”, North
River Press, Croton on the Hudson, NY].

Această abordare a fost aplicată în numeroase întreprinderi din Statele Unite şi au ajuns imediat
la rezultate satisfăcătoare.
 METODE MODERNE DE PROGRAMAREA FABRICATIEI
OPT - Optimizarea Tehnologiei de Producție
Teoria Constrângerilor (TC)
E. Goldratt, se sprijină pe faptul că unicul obiectiv al unei organizații este profitul acum și în
viitor.
Variabilele financiare ale unei
întreprinderi • beneficiul net
PARAMETRII • rentabilitatea
GESTIUNII • lichiditatea

CARACTERISTICI

structura piramidală a
configurația organizatorică
organizației
TC, porneşte de la convingerea că randamentul oricărui lanţ este determinat întotdeauna
de puterea zalei sale mai slabe. Aceste zale sunt numite în TC, limitări ale sistemului
(“acele părţi fragile ale organizaţiei care o împiedică să se apropie de ţintă” [G10]).
 METODE MODERNE DE PROGRAMAREA FABRICATIEI
OPT Optimizarea Tehnologiei de Producție
Teoria Constrângerilor (TC) - METODOLOGIE
PASUL 1 Identificarea constrângerilor (limitărilor) sistemului
• Sunt localizate acele resurse care, pentru lipsa disponibilității lor, limitează randamentul global
al sistemului
PASUL 2 Modul de exploatare al constrângerilor (limitărilor)
• Acest lucru implică eliminarea oricărei cauze de timp neproductiv
Subordonarea întregului sistem deciziilor adoptate în pasul
PASUL 3 anterior
• O limitare determinată poate obliga oprirea lucrului la resursele nelimitate, astfel creându-se
stoc la resursa limitată

PASUL 4 Ridicarea limitării

• Odată identificată limitarea, în pasul al doilea se hotărăște o formă de exploatare la maxim a
capacității sale, astfel, limitarea dispare. Odată realizați acești 4 pași, este posibil ca, după
multe îmbunătățiri aduse limitării sau după mărirea capacității sale, aceasta să dispară.

PASUL 5 Feedback
• Dacă în pașii anteriori s-a eliminat o limitare se va relua întreaga procedură cu primul pas.
Goldratt enunță acest pas astfel, „limitările au impact în toate sectoarele întreprinderii și, după
cum s-a menţionat deja, totul se datorează subordonării obținerii maximei sale exploatări”.
 METODE MODERNE DE PROGRAMAREA FABRICATIEI
Teoria Constrângerilor - PRINCIPII
P1 • Nu trebuie echilibrată capacitatea productivă, ci fluxul de producție
• Folosirea unei resurse neblocate nu este determinată de propria sa capacitate ci de o
P2 altă limitare a sistemului

P3 • Diferența dintre folosirea și activarea unei resurse

• O oră pierdută într-un blocaj este o oră pe care o pierde întregul sistem
P4

P5 • O oră câștigată la o resursă neblocată este un miraj

P6 • Blocările conduc atât la formare de stoc cât și la întreruperea sistemului

• Lotul de transfer (lotul de transport) poate să nu fie, și de fapt de multe ori nu trebuie să
P7 fie, egal cu lotul de fabricație (de proces)
• Lotul de fabricație de (proces) trebuie să fie variabil de-a lungul fluxului de producție și
P8 în timp
• Prioritățile se pot fixa ținând cont simultan de toate limitările sistemului. Timpul de
P9 fabricație este un derivat al programului.
 METODE MODERNE DE PROGRAMAREA FABRICATIEI
Teoria Constrângerilor - Pachete SOFT
modulul Buildnet

realizează o descriere detaliată a mediului productiv al întreprinderii.

modulului SERVE
cel care preia a doua intrare de informaţie din PPP, elaborat independent.
Acesta lucrează în ipoteza capacității nelimitate, deşi obiectivul său este identificarea
resurselor limitate.

modulul SPLIT separă resursele în două categorii

critice, C necritice, NC

modulul OPT
care realizează programarea concretă, ţinând cont de capacitatea finită a fiecărei
resurse, schimbând PPP, dacă este necesar, pentru al adapta acestor date de capacitate.
 METODE MODERNE DE PROGRAMAREA FABRICATIEI

Planificarea distribuită a producției (DPP)

DDP (Production Planning in Production Networks) se referă la problemele de planificare în
reţelele de producţie distributive din punct de vedere tactic, strategic, organizațional și operativ.

DPP pune accentul pe performanțele de coordonare interdepartamentală, fără să influențeze

activitatea departamentelor, lăsând sarcina planificării la nivelul departamentului.

Utilizând DDP pot fi realizate două lucruri foarte importante specifice schimbărilor actuale ale
pieței:
• reconfigurarea producției
• reconfigurarea întreprinderii.

Astfel DPP reprezintă un efort al aplicării conceptului de inginerie simultană sau concurentă.

DPP nu este adecvat pentru producția la comandă, deoarece investițiile o fac mai puțin
atractivă pentru întreprinderile mici și mijlocii.
 METODE MODERNE DE PROGRAMAREA FABRICATIEI

Planificarea distribuită a producției (DPP)

Sistem
Sistem Central Departamental
Ierarhizat

- selectarea rutei alternative între mai multe programe de producție;

- relaxarea datelor cel mai devreme de început a fabricației curente, în concordanță cu
toate activitățile precedente și în afara perioadei supraîncărcate, în favoarea unor
comenzi ferme neprevăzute;
- relaxarea termenelor unor comenzi ferme ce pot fi întârziate;
- creșterea capacității de producție în concordanță cu posibilitățile financiare și de
marketing;
- utilizarea sau eliminarea stocurilor de siguranţă conform politicilor de marketing şi
producție
 METODE MODERNE DE PROGRAMAREA FABRICATIEI

Metode de planificare bazate pe programarea matematică

Dintre metodele matematice cele mai cunoscute:
• planificarea în funcţie de prioritati,
• planificarea Round Robin,
• planificarea SFJ (Shortest Job) sau planificarea FIFO (First Input First Output).

Obiectivele urmărite în activitatea de planificare a proceselor bazate pe programarea

matematică sunt:

• minimizarea duratei de execuție a lucrărilor, prin minimizarea timpului de

așteptare în sistem;
• asigurarea unei rate optime de servire a tuturor lucrărilor din sistem;
• implementarea unor criterii de prioritate pentru procesele din sistem;
• maximizarea factorului de utilizare a resurselor sistemului.
 METODE MODERNE DE PROGRAMAREA FABRICATIEI

Metode de planificare bazate pe programarea matematică

Planificarea în funcție de priorități are la bază planificarea pe baza unor algoritmi ce sunt
împărțiți, în principiu, în două mari clase: nonpreemptivi şi preemptivi (conf. Dex. privilegiu).

• Algoritmii nonpreemptivi sunt proiectaţi ca, atunci când un proces intră în execuţie,
sa fie rulat până când a fost epuizat timpul sau de execuție.
• Algoritmii peemptivi se conduc după noțiunea de prioritate; procesul cu prioritatea
cea mai mare trebuie să fie cel care folosește procesorul.

Algoritmul FIFO determină activarea proceselor în ordinea sosirii lor. În cazul acestui algoritm,
timpul de aşteptare, până la activarea procesului, nu tine seama de timpul de serviciu
solicitat de fiecare proces; din acest motiv, algoritmul favorizează procesele care au alocat
procesorul o durată de timp mai mare, în detrimentul celor care solicită procesorul o durată de
timp mai redusă.

Algoritmul Round-Robin potrivit căruia fiecare proces din sistem este asignat procesorului
pentru un anumit interval de tip; timpul de execuție al proceselor este împărțit de sistem în
segmente de timp egale. Algoritmul este utilizat la sistemele exploatate în time-sharing.