I"nvă țătura

dogmatică despre creație sau

ktisologia. Temeiul ș i scopul creație.

KEY: Cred într-Unul Dumnezeu făcătorul cerului și al pământului

A. ÎNCEPUTUL CREAȚIEI: REVELAȚIA SCRIPTURISTICĂ

✓ Dumnezeu cel Unul ș i ı̂ntreit ı̂n Persoane desâ vâ rș it ı̂n >iința Sa
crează liber ș i din iubire ”pe toate cele văzute și nevăzute”.
✓ Creația ține de activitatea creatoare ș i proniatoare a lui
Dumnezeu.
✓ Creația nu există din veș nicie, prin urmare este de o altă natură
decâ t Dumnezeu=dimiourgia-ktisi=facere – zidire.
✓ Dumnezeu Treime singurul ș i unicul Fă că tor al unicei lumi
alcă tuite din >iințe duhovniceș ti, zidiri materiale ș i duhovnicesc-
materiale.
✓ Revelația ne ı̂nvață faptul că Dumnezeu a fă cut din nimic, dintr-
u ne>iință, ceea ce numim general kosmos=lume, podoabă ,
frumusețe, ordine; ı̂n special pă mâ ntul ș i omul: „La început a
făcut Dumnezeu cerul și pământul” Fc. 1, 1.
✓ Din Sfâ nta Scriptură a>lă m: „Toate prin El s-au făcut. Și fără El
nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”(In. 1, 3). ”Ziditorul a toate este
Dumnezeu” (Ev. 3, 4); „Pentru că de la El și prin El și întru El sunt
toate”(Rom.1, 36).
✓ Lumea este creația S>intei Treimi:
❖ Despre lucrarea ziditoare a lui Dumnezeu, Tată l, Sf.
Scriptură ne spune: „Pentru noi există un singur
Dumnezeu, Tatăl, din care sunt toate” (I Cor. 8, 6).
❖ Despre lucrarea fă că toare a lui Dumnezeu Fiul se
spune: „Pentru noi...există un singur Domn, Iisus
Hristos, prin Care sunt toate” (I Cor. 8, 6); ”toate prin
El s-au făcut, și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a
făcut” (In. 1, 3); „întru El au fost făcute toate, cele
din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele
nevăzute...toate s-au făcut prin El și pentru El. El este
mai înainte decât toate și toate prin El sunt
așezate” (Col. 1, 16-17).
❖ Despre lucrarea ziditoare a lui Dumnezeu Duhul
Sfâ nt se spune: „Duhul lui Dumnezeu este cel ce m-a
făcut” (Ps. 103, 30); „Cu cuvântul Domnului cerurile
 s-au întărit și cu duhul gurii Lui toata puterea
lor” (Ps. 32, 6);„Duhul lui Dumnezeu se purta pe
deasupra apelor” (Fc. 1, 2 )= Sf. Vasile spune că prin
Duhul lui Dumnezeu care Se purta pe deasupra
apelor, se ı̂nțelege faptul că Duhul Sfâ nt ı̂ncă lzea
natura apei ș i ı̂i dă dea viață, pregă tind-o pentru
naș terea >iințelor vii, aș a cum pasă rea cloceș te
ouă le, transmițın ̂ du-le o putere de viață dă tă toare.
❖ Concluzie - Sf. Atanasie cel Mare: ”Nimic nu vine la
Liință și nu se face decât prin Fiul în Sfântul Duh,
deoarece Sfânta Treime, Cea nedespărțită după Lire
și una după lucrare, întreagă participă la facere și la
producere”
✓ Tot ceea ce a fă cut Dumnezeu a fă cut prin voința Sa creatoare,
liberă ș i independentă de contingența (accidentalitatea) lumii.
✓ Una din ı̂nsuș irile esențiale ale lui Dumnezeu - iubire este
creativitatea, ceea ce I"l face un Dumnezeu viu ș i dinamic.
✓ Dumnezeu este ı̂n >iința Sa creator, dar o face aceasta ı̂n acord
cu voința Sa liberă ca Persoană . A creat lumea personal, nu prin
ı̂ngeri: ”Dumnezeu nu a creat lumea prin îngeri, sau prin
oarecare puteri deosebite, căci Dumnezeu a toate nu are lipsă de
nimic, putând face toate prin Cuvântul și prin Duhul Său” Sf.
Irineu de Lyon
✓ Chiar dacă lumea este „dependentă ” de Dumnezeu, totuș i
Dumnezeu, ca Fă că tor, este transcendent lumii = acest adevă r
fereș te ı̂nvă ț ătura ortodoxă despre creaț ie de panteism,
dualism, materialism.
✠ Panteism = lumea este emanația naturală a >iinței lui
Dumnezeu, ea este ı̂mpreună veș nică cu El ș i
reprezintă un fel de trup veș nic al Lui.
✠ Dualism = lumea ș i Dumnezeu sunt două >iințe
veș nice, două principii ı̂n care Dumnezeu apare nu
ca principiu creator, ci doar ca principiu regulator.
✠ Materialism = toate >iinț ele ș i fă pturile iau naș tere
dintr-o preexistentă materie haotică , ce se lucrează
creativ, printr-o putere imanentă ziditoare. Lumea
potrivit materialismului ș tiinți>ic este rezultatul
diferitelor combinații ale atomilor. Ca materie este
veș nică , ca formă e produsul unei lungi evoluții.
Ră spuns:”Dacă Dumnezeu nu este și autorul
materiei, ci a făcut lucrurile din materia existentă
deja, atunci El apare slab, deoarece n-a putut fără
materie să producă nimic din cele existente, precum
 și slăbiciunea tâmplarului se arată prin aceea că fără
lemn el nu poate face nimic” Sf. Atanasie cel Mare

B. CREAȚIA LUMII DIN NEFIINȚĂ. MOTIVUL ȘI SCOPUL CREAȚIEI

✓ Creația ș i actul creator este legat, ı̂n concepția scolastică ,

ı̂n chip esențial de două realită ții:
▪ Atotputernicia lui Dumnezeu ı̂n grad absolut
▪ Aducerea ı̂ntregii realită ț i universale din
neexistență sau din nimic.
✓ Teologia scolastică susține faptul că realitatea creată este
aducerea la existență din nimic ca neant, ceea ce ı̂nseamnă
că tot ceea ce există are ca temei atotputernicia lui
Dumnezeu.
✓ Noțiunea de nimic este o moș tenire a gâ ndirii >iloso>ice,
fă ră să contravină concepției patristice potrivit că reia
nimicul este inexistent.
✓ I"n sens >iloso>ic nimic este lipsa unui numă r sau al unei
cantită ți. Dacă ı̂nțelegem ı̂n acest sens nimicul, atunci
riscă m să ı̂nțelegem neteologic obâ rș ia ș i sensul creației.
✓ Teologia creș tină consideră că realitatea creată are o
Cauză de Sine existentă .
✓ Teologia scripturistică ș i patristică pentru a evita acest
ı̂nțeles nu foloseș te termenul nimic (μηδεd ν), ci expresia
din ne->iință (εf κ τοῦ μηl οm ντος): ”Rogu-te, Liule, ca, la cer şi
la pământ căutând şi văzând toate cele ce sunt într-însele,
să cunoşti că nu din cele sunt (ne-Liință) le-a făcut pe ele
Dumnezeu” (II Mac. 7, 28).
✓ Deș i semantic pare a avea acelaș i sens, teologia patristică
a preferat cea de-a doua expresie, pentru a sublinia
hotă râ t ș i clar raportul dintre Ființă ș i ne>iință, necreat-
creat, Ființă-energii.
✓ Câ nd se spune că lumea este din ne>iință, este ca ș i cum s-
ar spune că creația nu este din Ființa lui Dumnezeu =
aceasta ce ar >i condus la panteism=creația ca existență de
sine ș i din veci.
✓ Creația nu este din ne->iință ca dintr-un „principiu
obiectiv”, ci este creată de Dumnezeu ca Existență de Sine,
adusă din ne>iință la a >i creată : ”Logosul nu Îl creează
[cineva] în vreun oarecare fel, iar Liința Lirii [create] este
indicată prin devenire… Iar faptul că din neLiință a fost
creată lumea, înseamnă că ea are subzistența mai nouă și
nașterea mai recentă, această aducere la Liință a tuturor
 celor ce sunt Liind făcută de către Tatăl prin Fiul”. Sf.
Alexandru al Alexandriei
✓ Prin urmare teologia patristică nu a dorit să accentueze
atotputernicia lui Dumnezeu, ș i raportul legalist de forță
ce ar exista drept consecință ı̂ntre Dumnezeu ș i om pe
temeiul lumii, ci a dorit să sublinieze faptul că lumea este
o existență dependentă de Ființa divină Care ı̂i este Cauză
ș i faptul că lumea nu este existență de sine.
✓ Creația nu provine din Ființa lui Dumnezeu, ci de la
Dumnezeu care a ı̂ntemeiat-o din voință liberă din
ne>iinț ă prin lucră rile Sale: ”Dumnezeu creează o
alteroLiințialitate față de natura Sa și o înzestrează după
har ca această realitate să participe la lucrările Sale.”
Nikos Matsoukas
✓ Această concepție teologică cu privire la facerea lumii
evidențiază indirect ș i diferența >iințială care există ı̂ntre
Dumnezeu ș i om, dar ș i realită țile care le aduc ı̂mpreună :
veacurile, duhurile, lumea creată în general.
✓ I"ntre Dumnezeu ș i om există o deosebire de:
▪ Ființă = creat-necreat
▪ Timp = Omul ı̂n timp- Dumnezeu ı̂n veș nicie
▪ Rațiuni veș nice = sensuri dinainte de veci-
desă vâ rș irea progresivă a tuturor.
✓ Motivul:
o I"n afara voii libere a lui Dumnezeu nu există nici un
alt motiv. Dumnezeu așa a binevoit: ” Dumnezeu,
prin însuși faptul că există ca bine Liințial, întinde
bunătatea la toate cele ce sunt” Sf. Dionisie
Areopagitul
o Temeiul dumnezeiesc este acela de a se ı̂mpă rtă ș i ș i
a l t e > i i n ț e d e b u n ă t a t e a l u i D u m n e z e u ,
preamă rindu-L: „Dumnezeu Cuvântul, Înțelepciunea,
Puterea a fost Creatorul naturii umane, nu împins din
necesitate la crearea omului, ci în virtutea iubirii Sale
pentru această Liință pe care a creat-o. Trebuia ca
lumina să nu rămână nevăzută, slava să rămână fără
martor, bunătatea să nu Lie fără o altă persoană care
să se bucure de ea, și celelalte daruri ce se văd în
jurul Lirii dumnezeiești să nu rămână fără efect
neLiind cine să se bucure și să se împărtășește de ele.”
Sf. Maxim Mărturisitorul
 o Motivul este bună tatea ș i iubirea lui Dumnezeu,
creâ nd lumea pentru a face ș i alte >iințe pă rtaș e la
iubirea ș i bucuria S>intei Treimi.
o Despre motivul creației Sfântul Ioan Damaschin
spune: „Pentru că bunul Dumnezeu nu s-a mulțumit
cu contemplarea Lui proprie, ci prin mulțimea
bunătății Sale a binevoit să se facă ceva care să
primească binefacerile Sale și să se împărtășească
din bunătatea Lui, aduce de la neLiință la Liință
creând universul, atât pe cele văzute cât și pe cele
nevăzute, și pe om, care este alcătuit din elemente
văzute și nevăzute. În timp ce gândește și creează; iar
gândul se face lucru, realizându-se prin Cuvânt și
desăvârșindu-se prin Duhul”.
✓ Scopul:
o Scopul creă rii lumii este preamă rirea lui Dumnezeu
-„Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea
mâinilor Lui o vestește tăria” (Ps. 19, 2)- ș i
dobâ ndirea existenței veșnic bune a creaturilor. Sf
Maxim Mărturisitorul
o Comunicarea prin comuniunea cu Dumnezeu a
perfecțiunii ș i desă vâ rș irii dumnezeieș ti.
o Scopul creației nu poate >i ză dă rnicit de actele
libere ale oamenilor care nu aleg fericirea ș i viața
veș nică . Cei care nu aleg bucuria ș i preamă rirea lui
Dumnezeu, o fac aceasta pentru ei ı̂nș iș i, aș a cum
cel care ı̂nchide ochii ză dă rniceș te lumina soarelui
pentru el ı̂nsuș i nu pentru toți.
o Lumea slujeș te ridică rii noastre la sensul nostru
ultim: comuniunea cu Dumnezeu cel personal.
✓ Dumnezeu a creat lumea bună foarte:
o Dumnezeu a creat lumea bună foarte >iind
urmarea unui plan veș nic ș i atotbun.
o I"n lume există o anumita armonie cel puțin din
punct de vedere >izic. Este ı̂nsă bună ș i din punct
de vedere spiritual, ı̂ntrucâ t ea este mediul
progresului spiritual al omului spre desă vâ rș ire.
o Revelația ne ı̂ncredințează de acest fapt: ”Și a
privit Dumnezeu la toate câte le făcuse și iată,
erau bune foarte” Fc. 1, 31.
o Teologia ortodoxă ı̂nvață că lumea creată este bună ,
pentru că toate sunt bune câ te le-a creat Dumnezeu;
singura deosebire este aceea că creatura rațională
 liberă , depă rtâ ndu-se de Dumnezeu, se face rea, nu
pentru că Dumnezeu a creat-o astfel, ci din pricina
faptelor ei iraționale.
o Ră ul din ea nu este opera lui Dumnezeu, ci a
>iințelor raționale; ră ul este de ordin moral, el nu
are >iință, ci o parazitare a ei.
o Ră ul nu poate ză dă rnici scopul lumii, pentru că
omul ı̂și poate atinge menire sa ș i ı̂n lumea că zută .
o Există două concepții privitoare la lume: una
pesimistă- lumea este rea ș i nu ne putem mâ ntui ș i
una absolut optimistă care a>irmă faptul că lumea
actuală e cea mai bună pe care trebuia să o creeze.
o Credința creș tină vorbeș te ı̂nsă de o lume bună
foarte, dar de o perfecț iune relativă , nu
absolută =altfel ar >i fot totuna cu Dumnezeu.

C. CAUZA ȘI MODUL NAȘTERII FIINȚELOR: CINE ȘI CUM A FĂCUT LUMEA?

✓ „Nu se micșorează admirația pentru lucrurile mărețe din

natură, dacă se descoperă chipul în care le-a făcut
Dumnezeu. Iar dacă nu le socotești adevărate simpla ta
credință să-ți Lie mai puternică decât argumentele logice”
Sf. Vasile cel Mare
✓ Dumnezeu a creat lumea! S-a realizat ı̂n ș ase zile, ș ase
faze ale procesului cosmogonic. După Pă rinții Bisericii,
cele ș ase zile au ı̂n primul râ nd un sens cosmogonic, ș i nu
astral, de succedare a nopții ș i a zilei pentru a ı̂ndrepta
creația ı̂n timp spre ținta ei >inală .
✓ Prin urmare, zilele creației au un caracter cosmologic ș i
simbolic, descoperă ı̂n parte misterul facerii, acoperind ı̂n
acelaș i timp foarte multe din procesele acestei faceri.
Zilele creației sunt unită ți de timp, dar ș i faze genetice.
Drept urmare, o zi din cele ș ase ı̂n raport cu zilele ce au
urmat poate >i cuprinsă >ie ı̂ntr-o clipită , >ie ı̂n 24 ore, >ie
ı̂n miliarde de ani.
✓ Epistola că tre Barnaba vorbeşte de creaţia lumii ı̂n şase
mii de anii: „O zi la Dumnezeu este ca o mie de ani” (Ps.
89, 4) PSB, I.
✓ Există ș i interpretarea potrivit că reia, ziua a ș aptea era
destinată să >ie ziua odihnei lui Dumnezeu ș i a omului ı̂n
acest veac pâ nă la sfâ rș itul lui, iar ziua a opta să >ie ziua
cea mare a I"mpă ră ției veș nice.
✓ Cele ș ase zile nu sunt ș ase zile ce ı̂nvă luie creația ı̂ntr-un
proces cosmogonic mitic, ci ne descoperă o anumită
latură ș tiinți>ică a creației: creația materiei informale,
apele întunecate și neclare, cerul și pământul:
▪ „La început a făcut Dumnezeu cerul şi
pământul. Şi pământul era netocmit şi gol.
Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui
Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. (Fc. 1,
1-2)
✓ Urmează apoi ș ase faze de formare a universului:
▪ Naș terea Luminii.
▪ Alcă tuirea atmosferei.
▪ Formarea uscatului ș i a mă rilor.
▪ Crearea soarelui, a lunii ș i a stelelor.
▪ Crearea animalelor din mare ș i pasă rilor
cerului.
▪ Crearea animalelor de pe uscat ș i a omului
”după chipul și după asemănarea lui
Dumnezeu” Fc. 1, 26.
✓ Spre deosebire de alte cosmogonii mitice, cosmogonia
revelată nu vorbeș te de nici un fel de teogonie. Nu se
vorbeș te despre modul ı̂n care a luat >iință Dumnezeu, El
se subı̂nțelege.
o I"n mitologia babiloniană de pildă cosmogonia este
strict legată de lupta dintre doi zei (Marduk ș i
Tiamat), care se luptă pentru supremație. Marduk ı̂l
face bucă ți pe Tiamat ș i din el face cerul ș i
pă mâ ntul.
o I" n cosmogonia greacă apare ı̂naintea tuturor
lucrurilor: haosul. Din haos ș i ca urmare a luptei
dintre zei apar cerul ș i pă mâ ntul. Zeus după ce ı̂i
supune pe toț i zei devine zeul suprem al
pantheonului religiei greceș ti.
✓ Despre modul cum s-a realizat procesul cosmogoniei
revelate Sf. Vasile cel Mare ș i Sf. Grigorie al Nyssei
menț ionează aspecte care prin analogie sunt
asemă nă toare cu pozițiile ș tiinți>ice ale evoluționiș tilor:
o I"n fazele creației nu au fost aduse la existență
diferitele specii aș a cum se pot ı̂ntâ lni ı̂n forma de
astă zi, ci au provenit din depunerile seminale pe
care lucrarea creatoare a lui Dumnezeu le-a depus
ı̂n pă mâ nt: ”Acum este pârga Liecărui fel de
 viețuitoare din apă care, ca și semințele din natură,
primesc porunca de a se arăta” Sf. Vasile cel Mare
o Pă mâ ntul este ı̂nzestrat ı̂n potență cu atribute vitale
sau organice.
o Creația este potrivit Sf. Grigorie de Nyssa o energie
prin care sunt zidite instantaneu toate depunerile
sau seminț ele >iinț elor create. Urmează apoi
dezvoltarea dinamică a lumii ș i a vieții, timp de ș ase
zile: ”...am fost de acord că Dumnezeu a unit
motivațiile, cauzele și puterile tuturor celor ce există
într-o clipă și că Liința Liecărui lucru din cele ce există
a fost creată în prima ieșire din sine a voinței
(dumnezeiești), cerul, tăria, stelele, focul, aerul,
marea, pământul, viețuitoarele, plantele...” Sf.
Grigorie de Nyssa
o Tot pe aceste principii seminale este creat ș i omul,
rațiunile lui seminale se a>lă depuse ı̂n ı̂ntregul/
totalitatea tuturor celorlalte depuneri.
o Existența lui Adam ș i a Evei nu este una simplu
istorică , ci are suport seminal ı̂n pă mâ ntul din care
au fost zidiți.
o Distincția dintre realitatea seminală ș i cea istorică
nu este cea platonică , (idei ș i realită ți create=
creația ideală ș i cea reală ), ci o realitate una distincă
numai ca potență ș i proces; depunerile seminale
pot >i comparate cu ceea ce ș tiința numeș te ADN,
purtă toare de informație genetică a realită ților care
urmau să >ie create.
I"n teologia creș tină există ı̂mpotriva tezelor panteiste sau
dualiste, o unitate ș i continuitate, dar ș i o deosebire ı̂ntre Cauza
ș i modul realiză rii ș i dezvoltă rii creației.
✓ Dincolo de aspectele care sunt deja stabilite ș tiinți>ic astă zi,
Revelația ne descoperă prin intermediul teofaniilor faptul că
Dumnezeu este Cauza ș i Scopul >inal al creației. Revelația
abordată astfel conduce la o cunoaș tere harismatică , a ceea ce
se poate dovedi ș tiinți>ic. Cu alte cuvinte, cosmogonia teologică
este con>irmată ș tiinți>ic ı̂n privința lui CINE? ș i CUM?
D. CARACTERUL CREAT AL FIINȚELOR

✓ Diferența dintre creat ș i necreat, >iință ș i ne>iință ca raport al

creației cu Creatorul impune participarea celei dintâ i la taina
Creatorului pentru a-ș i putea atinge scopul.
✓ Creația nu este o realitate desă vâ rș ită după >ire, ci este
desă vâ rș ită câ t priveș te darurile ei structurale ce trebuiesc
activate ı̂n dinamica vieții de s>ințenie. Este statică ı̂n sensul
existenței create, nu poate trece ı̂n ne>iință, dar dinamică câ t
priveș te relația cu Dumnezeu ș i procesul desă vâ rș irii ca relație
stabilă de comuniune ș i unire dumnezeiască cu Dumnezeu.
✓ Din perspectiva creației, deș i lumea este numită ș i kosmos
(ordine, frumos, bine), această desă vâ rș ire este una potențială ,
nu actualizată .
✓ Caracterul creat al celor ce sunt presupune o participare
continuă ș i dinamică pentru a-ș i putea conserva statutul de
>iințe create bune foarte, ș i a reuș i să dobâ ndească ı̂n chip
neschimbă tor desă vâ rș irea.
✓ Ființele create aduse din ne->iință la a >i, au două caracteristici
esențiale:
o Sunt transformabile ș i schimbabile
o Se miș că ı̂ntre desă vâ rș ire ș i alienare/coruptibilitate care
poate tinde ș i ajunge pâ nă la granița cu ne>iința, dar
niciodată ne>iință = curgere, coruperea ș i mortalitatea
sunt stă ri limitative ale creației fă cute din ne>iință.
✓ Creația subzistă avâ nd drept legitate universală participarea la
lucră rile dumnezeirii.
✓ Schimbabilitatea ș i coruptibilitatea, după aceeaș i legitate
universală sunt realită ți ce țin de caracterul nedesă vâ rș it al
creației; creația este o realitate „dependentă ” de Dumnezeu,
purtâ nd ı̂n sine tendința de a se ı̂ndrepta spre ne>iință la care nu
va ajunge niciodată : ”Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu
se pot lua înapoi” (Rom. 11, 29)
✓ Creația este chemată să participe la darurile dumnezeieș ti ı̂n
chip veș nic prin exprimarea liberă a omului. Omul prin
participare este chemat să folosească caracterul schimbabil al
naturii umane pentru a se schimba ı̂n bine ș i a atinge
desă vâ rș irea.
✓ Că derea ı̂ngerilor ș i a omului a survenit ı̂n urma alegerii
schimbă rii ı̂n ră u, fapt pentru care au că zut ı̂n ceea ce nu sunt cu
adevă rat: „Iar cei ce s-au întors de la Cel ce este Cuvântul lui
Dumnezeu Care este, închipuindu-și pe cel ce nu este, au căzut în
nimic” Sf. Athanasie cel Mare
 ✓ Posibilitatea că derii ș i a schimbabilită ții este legată nu de
nedesă vâ rș irea creației, ci de necesitatea omului de a >i liber. Nu
putea >i desă vâ rș it ı̂n Dumnezeu fă ră exprimarea liberă a
acestuia față de Dumnezeu ș i de ne>iința din care a fost creat:
”Întreaga făptură este schimbătoare după Lire, căci Liința, ce-și
are începutul nașterii și pornirea din neLiință, aceea cu necesitate
este schimbătoare după Lire”. Sf. Ioan Damaschin

D. CREAȚIA ȘI IERARHIA FIINȚELOR: VEACURI, DUHURI, LUME și OM

✓ Creația ı̂n general este după chipul >iințării Dumnezeului

Treime.
✓ Vorbim de o unitate de fond a creație, dar ș i de o deosebire ce
ține de forme, specii ș i clase de >iințare create.
✓ Dacă ar trebui să vorbim de o ierarhizare a existenței create, ea
nu poate >i ı̂nțeleasă decâ t referitoare la participarea diferitelor
fă pturi la lucră rile dumnezeieș ti.
✓ Nu există diferență câ t priveș te participarea la Dumnezeu, ci
numai intensitate ș i chipuri diferite. I"n această dinamică se
ı̂ n ț e leg miș că rile neı̂ n trerupte, varietatea harismelor,
transmiterea puterilor lumină toare ș i s>ințitoare.
✓ Toate existențele create participă ca un singur trup la
dumnezeieș tile lucră ri.
✓ Cu toate aceasta există o diferență ce ține de capacitatea de
receptivitate a fă pturilor ı̂n raport cu lucrarea una ș i
neı̂mpă rțită a Dumnezeirii. Acestea se ı̂mpart după felul
participă rii la:
o Lucrarea făcătoare de existență- fă pturi ce au doar
existența
o Lucrarea făcătoare de viață - au existența ș i viața.
o Lucrarea dătătoare de chibzuire/înțelepciune – au
existența, viața ș i ı̂nțelepciunea.
o Lucrare îndumnezeitoare – au existenț a , viaț a ,
ı̂nțelepciunea ș i procesul ı̂ndumnezeirii (Sf. Grigorie
Palama)
✓ Există un amplu edi>iciu creat constituit din lucră rile lui Dumnezeu
de: natură , istorie, viață, miș care, rațiune, minte, fă ptuirea virtuților,
clase (ordine), sectoare ce constituie țesă tura energetică de realită ți a
unui trup care există ș i tră ieș te desă vâ rș indu-se ı̂n relație cu
Dumnezeu.
✓ I"n raport cu rațiunile din veci Dumnezeu creează lumea cu o rațiune
ı̂n sine, ı̂n faze ș i grade ce se pot ı̂nțelege ș i percepe ”laolaltă într-o
clipă”. Sf. Grigorie de Nyssa
a. Crearea vecurilor.
✓ Lumea a fost creată ı̂n timp sau deodată cu timpul: „Mai înainte de a se
Li născut munții și mai înainte ca pământul și lumea să Li luat făptură,
din veac și până în veac, Tu ești, o, Dumnezeule” (Ps. 15, 2)
✓ Sfâ ntul Ioan Damaschin vorbeș te de veac- αιfωdνα, ı̂nțelegâ ndu-l
polisemantic: durata, miș carea ș i intervalul.
✓ ”La început” are sensul lui deodată, echivalent cu coborâ rea lui
Dumnezeu la timp, ș i ı̂nceputul timpului ce ı̂și ia >iința din puterea
creatoare lui Dumnezeu. Deodată (αd παξ) este frontiera dintre
eternitate ș i timp, voința lui Dumnezeu ș i faptă .
✓ La Dumnezeu veacul are semni>icația veș nicei miș că ri fă ră să existe
un interval, iar la fă pturi are semni>icația miș că rii relative >iind
determinată ș i legată de intervalul dintre ceea ce este ș i ceea ce
trebuie să >ie. Este temporal ș i mă surabil direct legat de mă sura ș i
locul fă pturilor ı̂n mersul desă vâ rș itor.
✓ Alta este ziua determinată de cursul soarelui, ș i alta a zilei celei a
opta.
✓ Timpul ca durată este ı̂n miș care >iind marcat de relativitate= omul /
timpul chemat să participe la veacul dumnezeirii, coextins ı̂n starea
veș nică .
✓ Veacul creat este o miș care concrescută cu fă pturile raționale >iind
chemate să depă ș ească veacul ı̂n veș nicie. Există o diferență ı̂ntre
ı̂nvă țătura despre veac, timp ș i desă vâ rș irea fă pturilor ı̂n creș tinism ș i
gnosticism care consideră veacurile forme intermediere divine ı̂ntre
Dumnezeu ș i lume.
✓ Veș nicia lui Dumnezeu este strâ ns legată de eternitatea lui Dumnezeu,
iar veș nicia creației ș i a veacurilor este alta;
✓ Referitor la creația ı̂n timp sau ı̂n veac s-a spus că :
o Vine ı̂n contrazicere cu neschimbabilitatea lui Dumnezeu,
deoarece prin creație se produce o schimbare ı̂n Ființa divină .
o Dacă lumea este ı̂n timp ce a fă cut Dumnezeu mai ı̂nainte de
facerea lumii?
o Pentru că Dumnezeu este atotputernic din veci ș i lumea trebuie
să >ie din veci.
Răspuns:
o Crearea ı̂n timp nu contrazice neschimbabilitatea lui
Dumnezeu, pentru că lumea s-a a>lat ı̂n gâ ndul lui Dumnezeu
din veci. Deci nu se poate ca lui Dumnezeu să -I >i venit ideea
de face lumea pe care spre deosebire de alte ideei, a pus-o ı̂n
practică . Dumnezeu nu este om ca să gâ ndească discursiv ș i
evolutiv. Dumnezeu >iințează astă zi ș i ı̂n veci fă ră să ı̂și
schimbe gâ ndirea ı̂n chip subiectiv ș i capricios. Dumnezeu
 nu S-a schimbat ı̂n Sine, pentru că lumea S-a materializat ca
un plan diferit de Sine ca >iință, pentru că s-a fă cut după un
sfat din veci. (Ef. 1, 11)
o La această ı̂ntrebare Fericitul Augustin a ră spuns: ”Dacă
înainte de crearea cerului și al pământului n-a fost încă nici
un timp, atunci la ce bun e să întrebe ce a făcut Dumnezeu
înainte?”
o Dumnezeu este atotputernic numai ı̂n raport cu creația Sa,
deci se aplică această ı̂nsuș ire numai ı̂n raport cu lumea nu
cu el I"nsuș i.

b. Lumea inteligibilă sau a duhurilor

✓ Creația ı̂n sensul fă pturilor ı̂ncepe cu lumea duhurilor, pe care
ı̂nvă țătura ortodoxă ı̂i numeș te ı̂ngeri
✓ „ Duhuri slujitoare ce slujesc operei de mâ ntuire” (Ev. 1-14).
✓ I"ngerii sunt membrii ai trupului ierarhic al existenței create,
slujind la ı̂mplinirea „sfatului voii lui Dumnezeu” (Ef. 1, 11).
✓ Sunt creați ı̂n nouă cete >iind o ierarhie veș nic miș că toare ce
transmite de sus ı̂n jos lumină rile dumnezeieș ti s>ințitoare.
✓ Origen: ı̂ngeri,demoni,su>lete pedepsite ı̂n trupuri
c. Lumea sensibilă sau existențele iraționale materiale
✓ Lumea sensibilă este o altă expresie a existenței create
universale formate din fă pturi inteligibile ș i sensibile.
✓ Toate existențele create sunt realită ți pereche omului care
este o recapitulare ı̂n micro a realită ții create.
✓ Lumea sensibilă este direct legată de istorie, natură , mediu.
✓ Toate sunt chemate să devină trupul de lumină al omului
ı̂ndumnezeit ı̂n Hristos, asemenea trupului ș i hainelor de
lumină de pe Tabor.

E. CREAȚIA ȘI PROVIDENȚA DUMNEZEIASCĂ

✓ Providenț a dumnezeiască este actul creator continuu al lui

Dumnezeu ı̂n raport cu lumea. Purtarea de grijă față de fă pturile Sale
ș i față de lume ı̂n general.
✓ Providența cunoaș te trei acte:
▪ Conservare: ”...uitați-vă la crinii câmplui...și la păsările
cerului...” (Mt. 6, 26)
▪ Conlucrare: ”Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi și ca să
voiți și ca să săvârșiți, după a Lui bunăvoință” (Fil. 2, 13)
▪ Guvernare: „Dumnezeu este Domn al cerului și al
pământului” (Mt. 25, 11)
✓ Există o providență generală ș i una specială: ”El face să răsară
soarele și peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste drepți și
peste nedrepți” (Mt. 5, 45)
✓ Obiecțiuni contra providenței:
o Providența nimicește libertatea omului
o Existența răului în lume contrazice realitatea Providenței
o Disproporția între merit și răsplată

✓ Deismul- concepție care ı̂nvață retragerea ș i pasivitatea lui

Dumnezeu cu privire la lume. (Epicur /Lactanțiu ș i Voltaire /
Rousseau)