Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
STUDII PSIHOLOGICE
În teoria inteligenței de succes, inteligența este definită drept abilitatea de a avea succes în termenii
standardelor personale, în cadrul unui context socio-cultural. În această teorie, abilitatea de a avea
succes depinde de utilizarea aspectelor pozitive personale și compensarea sau corectarea celor
negative.
Succesul, conform acestei perspective, este obținut prin echilibrarea abilităților analitice, creative și
practice. Abilitățile analitice sunt cele care sunt măsurate prin testele tradiționale de evaluare a
inteligenței.
Studiile în-afara țărilor dezvoltate arată că inteligența în alte culturi poate varia destul de mult de
imagina tradițională a inteligenței.
Într-un studiu în Kenya, cercetătorii au fost interesați de abilitatea copiilor școlari de a se adapta la
mediul indigen. Testul creat măsura cunoștințele tacite și informale ale copiilor cu privire la ierburile
medicinale care pot fi folosite pentru variate afecțiuni. Majoritatea acestor copii prezentau
afecțiuni parazitare. Aceștia folosesc cunoștințele despre plantele medicinale cel puțin o dată pe
săptămână pentru auto-medicație sau pentru a-i ajuta pe ceilalți.
Rezultatele arată că nu există relații semnificative între abilitățile tacite ale copiilor și testele de
abilitate fluidă. În schimb, au apărut relații semnificative între abilitățile tacite și testele de abilitate
cristalizată. Însă corelațiile erau negative.
Un scenariu care să explice rezultatele ia în considerare expectanțele familiei. Mulții copii renunță la
școlară, iar părinții nu valorizează educația formală de tip vestic. Aceste familii pun accentul pe
cunoștințele tacite, care îi vor ajuta pe copii să se adapteze la mediul în care vor trăi. Aceștia nu
investesc efort în mediul școlar, iar cei care sunt preocupați de educație, sunt deseori respinși și nu
sunt acceptați în ucenicie.
De-a lungul istoriei și în multe locații, școlarizarea, mai ales la băieți, apare sub forma uceniciei, în
cadrul căreia copiii învață diferite meserii de la o vârstă mică. Aceștia nu se implică în activități care
să le dezvolte o paletă largă de abilități care pot fi măsurate cu testele convenționale de inteligență,
așa cum se întâmplă în cultura vestică.
Copiii pot avea abilități practice substanțiale, care nu sunt măsurate de testele academice
În cadrul unui studiu derulat în Alaska, cercetătorii au fost interesați de faptul că acești copii
dețin cunoştinţe teoretice minime, dar cunoştinţe practice foarte avansate. De exemplu, ei se pot
deplasa de la un sat la altul iarna, pe timpul unei furtuni, când orice marcaje sunt invizibile.
Însă copiii din mediul rural au obținut scoruri mai mari la testele de cunoștințe tacite. Mai mult, acest
test a avut o putere de predicție mai mare pentru abilitățile practice ale copiilor, mai ales abilitățile de
vânătoare.
Abilitățile practice ale copiilor pot fi predictori mai acurați ai sănătății copiilor
Într-un studiu asupra copiilor din Rusia, au fost măsurate abilitățile analitice, creative și practice ale
unor copii și părinți. Inteligența analitică fluidă a fost măsurată cu două subteste ale unui test non-
verbal dezvoltat de Cattell. În primul set, numit „serii”, participanții primeau seturi de figuri incomplete
cu dificultate progresivă. Aceștia aveau sarcina de a alege răspunsul care se potrivea cel mai bine în
serie. Al doilea set, numit „matrici”, presupunea completarea unor matrici.
Testarea inteligenței cristalizate s-a făcut pe baza unei variante adaptate a unui test rus cu analogii și
sinonime. Primii 20 de itemi erau de analogii verbale, iar a ultimii prezentau perechi de cuvinte, iar
participanții decideau dacă sunt sinonime sau nu.
Măsurarea creativității a avut două părți. În prima parte, participanții aveau sarcina de a descrie lumea
prin ochii unei insecte. În a doua parte, trebuiau să descrie cine ar trăi pe o planetă numită Priumlavia
și ce s-a întâmpla acolo. Scorarea a urmărit noutatea, calitatea și sofisticarea răspunsurilor.
Măsurarea inteligenței practice s-a făcut prin auto-raportare. În prima parte, participanții au primit un
chestionar de evaluare a abilităților sociale, în cadrul familiei și a rezolvării problemelor inopinante. În
a doua parte, aceștia au primit patru situații – cum să menții valoarea veniturilor, cum acționezi când
un obiect cumpărat nu funcționează, cum să cauți asistență medicală și cum să faci managementul
unui bonus salarial. Fiecare situație cuprindea cinci posibile acțiuni, iar participantul trebuia să o
aleagă pe cea mai potrivită.
Testarea dinamică poate releva abilități cognitive pe care cele statice nu o fac
În cadrul unui studiu din Tanzania, testele au fost aplicate în mod dinamic, nu static. În cadrul acestor
testări, copiii primesc feedback, pentru a-și putea îmbunătăți performanța. Astfel, testarea și instruirea
sunt derulate împreună, nu separat. Acest mod de testare este avantajos atunci când nu toți copiii au
avut oportunități egale.
Un grup de copiii a fost testat static, iar alt grup a fost testat dinamic. Grupul experimental primea
instruire periodică, astfel încât puteau învăța pe parcursul instruirii. La final, ambele grupe erau testate
încă o dată. Diferențele între cele două grupuri au fost semnificative.
Mai mult, rezultatele între cele două testări la grupul experimental au prezentat o corelație mică.
Astfel, atunci când testele sunt administrate static la copiii din țări în dezvoltare, rezultatele sunt
instabile și ușor influențate de training. Un motiv ar putea fi lipsa de familiaritate cu acest mod de
testare. În schimb, corelațiile la nivelul grupului de control au fost de .08.
S-a pus întrebarea modului în care rezultatele al acest test corelează cu cele la alte teste. Pentru
grupul experimental, între rezultatele pre-test și post-test, cele post-test au fost predictori semnificativi
pentru scorurile la alte teste.
În studiul din Jamaica, cercetătorii nu au reușit să identifice efecte ale medicației asupra funcționării
cognitive. Un motiv ar putea fi testarea statică, deoarece acești copii nu au avut aceleași oportunități
ca ceilalți copii. Astfel, în timp, copiii care au primit tratament au arătat îmbunătățiri semnificative,
comparativ cu copiii care au primit placebo, când testarea a fost dinamică.
Diferențele dintre cultura vestică și cea estică persistă și în ziua de azi. În cultura chinezească, un
studiu al lui Sternberg a identificat cinci factori ai inteligenței – un factor general, un factor
interpersonal, un factor intrapersonal, un facto al afirmării la momentul potrivi și un factor al smereniei.
Un alt studiu a identificat trei conceptualizări – abilitățile de raționament non-verbal, abilitățile de
raționament verbal și memoria mot-a-mot. La nivelul cetățenilor din US, Sternberg a descoperit
dimensiunile de rezolvare a problemelor practice, abilitatea verbală și competențele sociale.
Studiile asupra persoanelor din Africa arată o altă concepție despre inteligență – abilitățile de a facilita
și menține relațiile în cadrul grupului. Cei din Zambia pun accent pe responsabilitatea socială,
cooperare și obediență. De asemenea, părinții din Kenya se orientează spre participarea la
viața familială și socială. În Zimbabwe, cuvântul „inteligență” înseamnă a fi prudent, iar cei din Baoule
văd inteligența ca pe a fi politicos, a respecta bătrânii și a-ți ajuta familia.
Însă nici cultura africană, nici cea asiatică nu se centrează strict pe aspectele sociale. În Kenya,
inteligența este exprimată prin patru cuvinte diferite, unul care înseamna cunoștințe și abilități, unul
care înseamnă înțelegerea problemelor practice, unul care înseamnă respect și unul care
înseamnă inițiativă