CAPITOLUL III

Macarale şi palancuri

SECTIUNEA a 1-a
Macarale

Art. 101. – Macaralele sunt dispozitive simple cunoscute sub denumirea de scripeţi în
fizică şi care se folosesc în marină pentru manevrarea de greutăţi, dirijarea spre direcţia dorită a
unei parâme, sau pentru multiplicarea forţei de tracţiune a diferitelor parâme. fig. 3.1.1

Fig 3.1.1 Macara simplă

Art. 102. – (1) Macaralele folosite în marină sunt confecţionate din lemn (cele de tip mai
vechi), metal, textolit, mase plastice sau combinaţii şi se compun din: corp, rai şi zbir.
(2) Corpul sau căpăţâna macaralei, este format din două feţe laterale (10), fixate la capetele
de sus şi de jos cu ajutorul unor nituri (9), de două piese numite tocuri (2, 7), creând un spaţiu între
feţe numit fereastră (8).
(3) Raiul (6), este o rolă ce are circumferinţa canelată concav pentru a permite rularea unei
parâme fără alunecare şi care trebuie să se poată roti liber şi foarte uşor în interiorul ferestrei în jurul
unui ax (3), numit osie, fixat cu ajutorul unui splint (4). Pentru reducerea frecărilor dintre rai şi osie,
raiul este prevăzut la orificiul său interior cu o bucşă metalică (5), numită degetar sau cu bile de
rulmenţi ce au posibilitatea de a fi gresaţi, printr-un canal numit lumină. Spaţiul liber dintre rai şi
tocul superior se numeşte gât (8), prin care va trebui să treacă o parâmă numită curent (14), iar
spaţiul liber, dintre rai şi tocul inferior se numeşte tăietură (8).
 (4) Zbirul (11), este piesa care susţine macaraua în poziţia dorită, fiind fixat la interiorul
sau exteriorul şi în lungul feţelor, este metalic şi se prinde la partea superioară printr-un bulon (12),
de un cârlig, ochi, inel sau cheia de împreunare (13), care foloseşte la fixarea macaralei pe poziţia
de lucru, iar la partea inferioară se poate termina cu acelaşi fel de piese de care se poate lega capătul
fix al curentului.
Art. 103. - Macaralele care sunt confecţionate din lemn au feţele din esenţă tare şi mai
puţin casant – ulm, iar raiul din lemn de esenţă tare – teck, gaiac, iar restul pieselor sunt metalice.
Art. 104. - Macaralele metalice sunt mai rezistente, au durată mare în serviciu, construcţia
este mai simplă şi preţul de cost mai redus, de aceea sunt mai mult folosite la nave. Materialele
metalice folosite se caută în general să fie rezistente la umezeală şi aerul sărat al mării, oţel de bună
calitate, bronz, alamă, metale inoxidabile, etc.
Art. 105. - Materialele plastice folosite la construcţia macaralelor trebuie să fie cât mai
rezistente la frecări, mai puţin casante, aceste macarale fiind utilizate în mod deosebit la
ambarcaţiuni sportive şi de agrement.
Art. 106. - Pentru curenţii vegetali şi sintetici se pot folosi macarale confecţionate din orice
fel de materiale, dar pentru curenţii metalici se folosesc numai macarale metalice, rezistente pe
măsura eforturilor la care este supus curentul.
Art. 107. – Macaralele pot fi clasificate după mai multe criterii, astfel:
(1) După materialul din care sunt confecţionate, fig. 3.1.2:
a) macarale din lemn;
b) macarale metalice;
c) macarale din materiale plastice;
d) din materiale combinate.

Macara din oţel

Macara dinculemn
cheiecude împreunare
rodanţă
 Macara din ma-
terial plastic cu
cârlig

Fig 3.1.2 Tipuri de macarale după materialul folosit

(2) După numărul de raiuri, fig. 3.1.3:
a) macara simplă – cu un rai;
b) macara dublă – cu două raiuri;
c) macara triplă – cu trei raiuri;
d) macara multiplă – cu mai multe raiuri, pană la şase.

Macara simplă triplă

Macara dublă
 Fig 3.1.3 Tipuri de macarale după numărul de raiuri
(3) După modul de fixare în poziţie de lucru, fig. 3.1.4:
a) macara cu cârlig, care pot fi mutată în funcţie de nevoi;
b) macara cu cheie de împreunare, care lucrează în poziţie fixă;
c) macara cu cârlig în foarfece, care poate fi mutată în funcţie de nevoi;
d) macara cu ţâţână, care este folosită pentru manevra greutăţilor;
e) macara cu rodanţe, pentru macaraua care are sbir vegetal.

Macara cu cheie Macara cuMacara

cârlig Macara cu
Macara cu rodanţă
de împreunare cu cârlig
în foarfecă ţâţână
Fig 3.1.4 Tipuri de macarale după modul de fixare

(4) După forma corpului macaralei, fig. 3.1.5:

a) macara pălărie, obişnuită, de formă rotundă, ovală, dreptunghiulară;
b) raiul deschis, macara simplă, metalica, cu o singură faţă fixată pe un grui;
c) galoşul, macara simplă metalică cu una din feţe tăiată, pentru a se introduce curentul pe rai;

Fig 3.1.5. Macara Rai deschis Macara galoş Macara vioara

 d) macara vioară, macara simplă din lemn, care are două raiuri dispuse unul în
continuarea celuilalt şi feţele comune, fiind folosită pentru schimbarea direcţiei unui curent;
e) pastica, macara simplă metalică, sau din lemn cu armături metalice, care are una din
feţe rabatabilă, sau care are o deschizătură pentru a introduce un curent de parâmă pe rai; pastica
este fixată cu un cârlig sau cu o cheie de împreunare cu ţâţână, ceea ce îi permite să se rotească în
orice direcţie, permanent, pentru orientarea curentului, fig. 3.1.6;

Fig 3.1.6 Macara

Macara pastică cu ţâţână
pastică Pastică
şi deschizătură
cu cu faţa rabatabilă din lemn

Art. 108. –Pentru executarea corectă şi eficientă a activităţilor cu macaralele, trebuie să se

aleagă corespunzător atât macaralele cât şi curenţii, ţinându-se cont de grosimea raiului şi de
diametrul curentului şi această alegere se va face astfel:
a) pentru alegerea macaralei în funcţie de diametrul raiului, trebuie să se măsoare
diametrul şi să se calculeze circumferinţa parâmei pe care dorim să o folosim; diametrul raiului unei
macarale alese trebuie să fie de două ori circumferinţa curentului;
b) pentru alegerea curentului în funcţie de macara, trebuie să se cunoască circumferinţa
parâmei de folosit pentru curent; pentru determinarea acesteia trebuie să se măsoare lungimea feţei
macaralei, dimensiunea pe care o vom împărţi la trei, sau să se măsoare diametrul raiului,
dimensiune pe care o vom împărţi la doi pentru a afla circumferinţa curentului.

SECŢIUNEA a 2-a
Palancuri

Art. 109. – Palancurile sunt dispozitive alcătuite din una sau mai multe macarale cu câte
unul sau mai multe raiuri fiecare, prin care este trecută (operaţiunea se numeşte garnisire), o parâmă
 Fig 3.2.2 Macara alunecătoare
numită curent sau şocar, fiind destinate pentru multiplicarea forţei de tracţiune şi modificarea
direcţiei de acţiune a acesteia.
Art. 110. - În funcţie de poziţia lor, macaralele care formează un palanc prin garnisirea
unui curent prin ele, sunt una fixă şi una mobilă. Un capăt al curentului poate fi fixat de una din
macarale sau de un alt punct fix, iar celălalt capăt este mobil, pe el se exercită forţa de tracţiune şi se
numeşte trăgător. Viteza de manipulare a greutăţilor cu ajutorul palancurilor este diminuată
proporţional cu lungimea multiplicată a curentului, în funcţie de numărul de raiuri al macaralelor
care îl formează.
Art. 111. - În funcţie de poziţia macaralelor, de numărul de macarale, respectiv de numărul
de raiuri dintr-o macara, palancurile se clasifică astfel:
a) mandarul simplu (macaraua simplă) fig 3.2.1, este format dintr-o singură macara
simplă fixă, prin care trece un curent, fiind folosit la schimbarea direcţiei de acţiune a forţei
(capătului) trăgătoare şi pentru ridicarea obiectelor uşoare;

Fig 3.2.1 Mandar simplu

b) macaraua alunecătoare (macaraua simplă mobilă) fig 3.2.2, este formată dintr-o
singură macara simplă, mobilă, care alunecă pe un curent. Este folosită pentru schimbarea direcţiei
de acţiune a forţei trăgătoare, multiplicând această forţă de două ori. Se foloseşte mai ales pentru

dublarea forţei de tracţiune a fungilor la ridicarea diferitelor obiecte uşoare;

 c) mandarul dublu (macara compusă) fig 3.2.3, este format din două macarale simple,
una fixă superioară şi una mobilă inferioară, precum şi dintr-un curent al cărei capăt fix este legat de
un şcondru; se foloseşte la schimbarea direcţiei de acţiune a forţei trăgătoare şi pentru ridicarea
obiectelor nu prea grele, multiplicând forţa de două ori;

Fig 3.2.3 Mandarul dublu

d) palancul de tun fig 3.2.4, este format din două macarale simple, una fixă superioară şi
una mobilă inferioară, precum şi dintr-un curent al cărui capăt fix este legat de macaraua fixă; se
foloseşte la schimbarea direcţiei de acţiune a forţei trăgătoare şi pentru ridicarea obiectelor nu prea
grele, multiplicând forţa de două ori (denumirea a rămas din vechea navigaţie cu vele, fiind folosit
la aducerea tunurilor în baterie);

Fig 3.2.4 Palanc de tun

 f) palancul simplu fig 3.2.5, este format din două macarale, una simplă mobilă,
inferioară şi una dublă fixă, superioară, precum şi dintr-un curent al cărei capăt fix este legat de
macaraua inferioară simplă mobilă; se foloseşte la schimbarea direcţiei de acţiune a forţei
trăgătoare, pentru manevrarea greutăţilor mijlocii şi mari, multiplică forţa tragere de trei ori.

Fig 3.2.5 Palanc simplu

g) palancul dublu fig 3.2.6, este format din două macarale duble, una fixă superioară,
una mobilă inferioară şi un curent ce are capătul fix legat de macaraua fixă, superioară; se foloseşte
la schimbarea direcţiei de acţiune a forţei trăgătoare, pentru manevrarea greutăţilor mari,
multiplicând forţa trăgătoare de patru ori.

Fig 3.2.6 Palanc dublu

 h) caliorna fig 3.2.7, este formată din două macarale, una dublă mobilă, inferioară şi
una fixă, triplă, superioară, sau din două macarale triple, din care una fixă şi una mobilă şi un
curent ce are capătul fix legat de macaraua dublă inferioară sau de macaraua superioară dacă
ambele macarale sunt triple; se foloseşte la schimbarea direcţiei de acţiune a forţei trăgătoare,
pentru manevrarea greutăţilor mari, multiplicând forţa trăgătoare în funcţie de numărul de raiuri
total de la cele două macarale; caliorna poate fi formată şi din macarale cu mai mult de trei raiuri
(până la şase raiuri), dar cele cu până la trei sunt cel mai mult folosite.

Fig 3.2.7 Caliornă

Art. 112. - Palancurile mecanice (diferenţiale), sunt destinate pentru ridicarea greutăţilor
la bord, în special în compartimentele maşini, în locuri înguste şi spaţii mici.
Art. 113. (1) - În funcţie de modul de construcţie şi de destinaţie se pot întâlni următoarele
tipuri de palancuri diferenţiale, fig 3.2.8:
a) palanc diferenţial cu şurub fără sfârşit, este format dintr-un melc şi o roată melcată;
rotaţia melcului se va face cu ajutorul unei manivele care va pune în mişcare roata dinţată şi aceasta
la rândul ei, celelalte angrenaje ce ridică sau coboară greutatea; are un clichet şi un disc de frână
pentru asigurarea palancului în poziţia de lucru dorită;
b) palanc diferenţial cu două raiuri ce au razele diferite, fixate pe acelaşi ax şi o macara
alunecătoare cu cârlig, garnisită cu un lanţ fără sfârşit de tip Gall; dacă se trage de partea care iese
de pe raiul cu rază mai mică, se desfăşoară mai puţin lanţ decât se înfăşoară pe raiul cu rază mai
mare şi deci greutatea va fi coborâtă, şi invers.
 c) palanc diferenţial cu lanţ continuu, este format din două raiuri de diametre diferite, ce
pot fi angrenate de un ax care la rândul său este rotit prin intermediul unui alt rai cu diametrul mare,
fixat pe acelaşi ax şi o macara alunecătoare cu cârlig, garnisită cu un lanţ obişnuit; pe cel de-al
doilea rai cu diametrul mare, care se poate fixa la distanţă mare faţă de celelalte (având axul de
lungime corespunzătoare), se garniseşte un alt lanţ obişnuit, fără sfârşit (continuu), de care se poate
trage într-un sens sau în celălalt, după cum este nevoie să se ridice sau să se coboare greutatea.

Fig 3.2.8 PalancPalanc

diferenţial cu
diferenţial cu lanţ continuu
Palanc diferenţial două raiuri pe acelaşi ax
cu şurub fără sfârşit şi lanţ Gall

(2) Palancul diferenţial are calitatea că nu se filează atunci când se lasă liber trăgătorul,
greutatea rămânând la înălţimea la care a fost ridicată.
Art. 114. (1) - Pentru ridicarea şi manevrarea greutăţilor de la bordul navelor cu ajutorul
palancurilor, fără a periclita siguranţa personalului care lucrează cu ele, trebuie să se ţină cont de
următorii factori:
a) parâmele şi lanţurile utilizate pentru garnisirea palancurilor trebuie să aibă grosimi
corespunzătoare raiurilor;
b) rezistenţa parâmelor şi a lanţurilor cu care se garniseşte palancul, să fie
corespunzătoare greutăţilor de ridicat şi manevrat;
c) să se cunoască ce greutate poate ridica un palanc şi cu ce forţă poate fi acţionat.
(2) În realitate există frecări între curent şi raiuri şi osie, precum şi rezistenţă opusă de
rigiditatea curentului, care însumate şi apoi scăzute din câştigul de putere al palancului ideal, vor da
câştigul de putere real al palancului.
PAGINĂ ALBĂ