Micologia criminalistică

Spre deosebire de plante, ciupercile nu își pot produce nutrienți proprii. Ei își obțin
nutrienții direct din organisme vii sau moarte și din alte substanțe organice. Ciupercile există
în multe medii, în aer, pe podele umede, terenuri, dușuri, rufe murdare și umede, aparate de
aer condiționat și umidificatoare, coșuri de gunoi, rafturi pentru vase, covoare, în medii
întunecate și umede precum pivnițe și poduri. Pe alimentele lăsate în aer liber, se poate
observa creșterea mucegaiului fungic, rareori se observă colonizări fungice pe cadavrele
păstrate în condiții adecvate în perioada post-mortem. Micologia criminalistică este o ramură
a științei care descrie specii de ciuperci. În trecut, micologia criminalistică se limita în mare
parte la examinarea speciilor otrăvitoare și psihotrope, în ultimii ani începe să joace un rol în
determinarea orei morții, a locului de înmormântare, a momentului părăsirii corpului unde a
fost găsit și cauza morții (halucinațiilor sau otrăvirii).
O femeie de 42 de ani care ducea o viață solitară a primit tratament pe termen lung
pentru schizofrenie. După declarația fratelui ei, ea a fost văzută în viață înainte cu trei zile de
incident. Când nicio veste despre sănătatea ei nu a putut fi primită, rudele ei au intrat în casa
și i-au găsit cadavrul. Incidentul morții s-a petrecut în prima săptămână a lunii aprilie, pe
vreme rece.
La investigarea locului, cadavrul ei a fost găsit la intrarea toaletei, aplecat înainte, cu
genunchii flectați, iar fața sprijinită pe piatra toaletei. Aragazul din cameră era rece, iar țeava
sobei a fost deplasată. În interiorul camerei s-a simțit un miros de fum.
La autopsie, cadavrul ei era extrem de cașectic. S-au observat descompunere și
lividitate post-mortem roșu vișiniu (livor mortis). Plăci difuze de mucegai fungic alb verzui
au fost văzute în jurul gurii și nasului ei, în nări, suprafața anterioară a pieptului, pe partea
dreaptă și stângă a gâtului, regiunea bărbiei, pleoapa ochiului drept, la mijloc și partea stângă
pe frunte și, de asemenea, plăci de mucegai au fost observate pe suprafața posterioară a
antebrațului stâng și pe suprafețele posterioare și anterioare ale antebrațului drept. Pe
suprafața anterioară a abdomenului a fost observată o decolorare verde larg răspândită,
secundară putrefacției. Examenul intern a evidențiat decolorare alb-verzuie din cauza
mucegaiului în jurul gurii și mucegaiuri alb-verzui pe regiunea periepiglotală. Organele
interne au luat o culoare roșie deschisă însoțită de manifestări de descompunere parțială. Ca o
trăsătură izbitoare, sângele era roșu deschis. Nu s-au putut efectua analize micologice.
Examenul histopatologic a evidențiat congestie cerebrală, autoliză pulmonară, edem,
modificări emfizematoase, autoliză renală și hepatică, un grad ușor de fibroză perivascular-
interstițială la nivelul inimii.
Analiza toxicologică a demonstrat prezența a 58,1% carboxihemoglobină (HbCO) în
probele de sânge. În urma autopsiei, s-a stabilit că decesul a fost cauzat de otrăvirea cu
monoxid de carbon.

Entomologia criminalistică este o ramură a științei care permite estimarea intervalului

post-mortem prin evaluarea fazelor de dezvoltare ale insectelor și a succesiunii insectelor pe
cadavru. Totuși, micologia criminalistică este considerată o metodă auxiliară în determinarea
momentului morții la fel ca entomologia criminalistică. Cu toate acestea, lipsesc informații
adecvate despre rolul ciupercilor în descompunerea cadavrelor umane. S-a susținut că
Candida spp. sunt eficiente în fazele timpurii de descompunere, în timp ce în stadiile avansate
de descompunere a cadavrelor, ciupercile prezente în sol pot avea rol în acest proces de
putrefacție.
Se poate observa dezvoltarea ciupercilor pe cadavrele găsite în mediu întunecat și
umed. Cu toate acestea, creșterea ciupercilor pe cadavru este foarte rar observată în practica
medicinei legale. Creșterea ciupercilor pe cadavre este observată în prealabil pe față, și în
special pe regiunea bucală, ulterior leziuni fungice răspândite pe piept, picior, braț și
abdomen. În mare parte, ciupercile aerobe se găsesc în cadavrele în descompunere, astfel că
s-a indicat că creșterea ciupercilor este limitată la suprafața cadavrului. În acest caz, cadavrul
a fost găsit în toaleta întunecată și umedă a unei case, iar plăci fungice au fost văzute pe fața,
gâtul și pieptul defunctului.
Nicio investigație ulterioară nu a fost efectuată cu privire la speciile de ciuperci găsite
pe cadavru și durata dezvoltării acestora. Cu toate acestea, studiile din literatură au
demonstrat că este necesar un interval post-mortem de cel puțin 3-7 zile pentru realizarea
creșterii fungice pe cadavre. În acest caz, au trecut cel puțin trei zile de la incidentul decesului
care a permis formarea de plăci de mucegai și semne de descompunere, iar mărturiile luate în
timpul anchetei judiciare au susținut și acest interval post-mortem. Se crede că moartea care a
avut loc într-o toaletă umedă, cu victima găsită îndoită înainte, cu genunchii flectați, iar fața
ei sprijinită pe piatra de toaletă a facilitat creșterea fungică pe cadavru.
Determinarea intervalului post-mortem este unul dintre cele mai actualizate subiecte
ale medicinei legale. Deși au fost efectuate studii experimentale folosind diverse metode, în
ultimii ani s-au încercat să se determine specii de colonii de ciuperci crescute pe cadavre și
durata colonizării fungice pentru a estima intervalele post-mortem.
Deși unele specii de ciuperci precum Penicillium spp. și Aspergillus spp. sunt larg
răspândite, colonizarea pe cadavre necesită cel puțin o perioadă de cel puțin 3-7 zile. Când a
fost găsit cadavrul victimei, s-au observat dezvoltarea semnelor de descompunere și plăci de
mucegai fungice. Pentru formarea acestor plăci fungice, incidentul decesului ar trebui să aibă
loc cu cel puțin trei zile în urmă, semnele de descompunere și mărturiile date în cadrul
cercetărilor judiciare au susținut momentul morții.
Prin (a) identificarea speciilor de ciuperci pe cadavru pentru a detecta prezența (dacă
există) consecutivitate fungică, (b) analizarea creșterii fungice în diverse condiții climatice și
(c) realizarea de studii experimentale suplimentare privind ratele și modelele de creștere a
ciupercilor, în prezent micologia criminalistică poate fi adjuvantă entomologiei criminalistice
în determinarea intervalului post-mortem sau o poate înlocui în cazurile în care entomologia
criminalistică nu este fezabilă.
 Ciupercile pot oferi o varietate de dovezi utile pentru analiza criminalistică, implicând
determinarea perioadei post-mortem prin creșterea ciupercilor pe carcase, toxicitatea cauzată
de substanțele toxice, și urmărirea dovezilor conectând oameni și lucruri la locuri. Părțile
fungice, cum ar fi sporii și rămășițele lor, eventual atașate de orice lucruri care le ating, astfel
pot fi folosite ca dovezi pentru rezolvarea multor crime. Structurile fructifere ale unor
ciuperci, în special ciupercile post-putrezire, au fost înregistrate în mod repetat cu carcase de
mamifere în descompunere în multe locuri.
Dovezile urmărite reprezintă orice material lăsat sau preluat de la locul crimei;
Principiul lui Lockard spune că un criminal va aduce ceva la locul crimei și va lua ceva din el
și ambele pot fi folosite ca probe criminalistice. Principiul criminalistic al lui Lockard spune:
„Fiecare contact lasă un semn”.
Sporii și orice părți ale ciupercilor pot fi transportate de orice intră în contact ca și alți
palinomorfi și sunt supuse unor considerente similare. Chiar și o parte a corpului unei
ciuperci poate rămâne blocată în obiecte și sunt utile în analiza criminalistică. Astfel, sporii
lor pot oferi dovezi în cazuri. Oriunde alte forme sunt rare sau lipsesc, părțile mucegaiului se
pot separa și se pot bloca în elementele implicate într-o anchetă penală.
Micologia criminalistică oferă dovezi criminalistice interesante, dar este mai puțin
utilizată, în special în țările în curs de dezvoltare, din cauza lipsei de conștientizare a legăturii
investigatorilor criminalității cu toxicologii. Anchetatorii ar trebui să colaboreze cu micologii
pentru a câștiga experiență și ar trebui să existe o conștientizare a valorii probante a
ciupercilor și să nu treacă cu vederea prezența lor. Ciupercile pot fi folosite în rezolvarea
cazurilor de otrăvire și comerț ilegal ca ghid de urmărire, legând actorul de locul crimei și
estimând perioada de timp de la moarte. Prin urmare, este necesar să se disemineze această
cultură în rândul anchetatorilor și să se stabilească manuale de identificare pentru a identifica
cu exactitate diferitele tipuri de ciuperci. Cu tot ceea ce oferă micologia criminalistică,
trebuie să facem mai multe cercetări pentru a dezvolta această știință ca parte a micologiei,
care permite utilizarea fiabilă a rezultatelor sale în analiza criminalistică, așa cum este și în
entomologie.
Bibliografie:

1. Hawksworth DL, Wilthshire PEJ. Forensic mycology: the use of fungi in criminal
investigations. Forensic Sci Int 2011;206:1-11.
2. Schwarz P, Dannaoui E, Gehl A, Felkse-Zech H, Birngruber CG, Dettmeyer RB,
Verhoff MA. Molecular identification of fungi found on decomposed human bodies in
forensic autopsy cases. Int J Legal Med 2015;129:785-791.
3. Hitosugi M, Ishii K, Yaguchi T, Chigusa Y, Kurasa A, Kido M, Nagai T, Tokudome
S. Fungi can be a useful forensic tool. Leg Med 2006;8:240-242.
4. Sidrim JJC, Moreira Filho RE, Cordeiro RA, Rocha RA, Rocha MFG, Caetano EP,
Monteiro AJ, Brilhante RSN. Fungal microbiota dynamics as a postmortem
investigation tool: focus on Aspergillus, Penicilium and Candida species. J Appl
Microbiol. 2010;108(5):1751-1756.
5. Broen K, Thorne A, Harvey M. Preservation of Calliphora vicina (Diptera:
Calliphoridae) pupae for use in postmortem interval estimation. Forensic Sci Int.
2012;223:176-183.
6. Anderson GS. Determining time of death using blow fly eggs in the early postmortem
interval. Int J Legal Med. 2004;118(4):240-241.
7. Menezes RG, Jain A, Kanchan T, Monteiro FN, Manipady S, Rao PP. Forensic
mycology. Legal Med. 2007;9(1):48.
8. Ishii K, Hitosugi M, Kido M, Yaguchi T, Nishimura K, Hosoya T, Tokudome S.
Analysis of fungi detected in human cadavers. Legal Med 2006;8 (3):188–90.
9. Voorde H, Dijck PJ. Determination of the time of death by fungal growth. Z
Rechtsmed 1982;89:75-80.