COLEGIUL NAȚIONAL „ MIHAI VITEAZUL” BUCUREȘTI,

SECTOR 2

Anul școlar: 2022-2023

EGIPTUL ANTIC ȘI BOLILE GENETICE

NUME ȘI PRENUME ELEVE: Ilie Maria-Teodora

CLASA: IX A

PROFIL: REAL

SPECIALIZARE: ȘTIINȚELE NATURII

PROFESORI COORDONATORI,

Dumitru-Florin MEHEDINȚEANU

Claudia NEGUȚ

Confidential C
 Abstract
În urma mai multor cercetări, realizate cu scopul de a afla informații referitoare la familiile
nobile din Egiptul Antic și bolile transmise din generație în generație în cadrul acestora, în special
în cadrul familiei faraonului Amenhotep al III-lea, am aflat informații importante ce fac referire atât
la traiul lor, cât și la moștenirea tronului în perioada respectivă.

Introducere
Este extrem de greu de dat o definiție a omului. Au încercat toți gânditorii și mai toți au
eșuat. Putem doar spune că omul este singurul animal care gândește. Sau, că este singurul animal
neliniștit, chinuit de întrebări... care știe că va muri suferind. Despre noi înșine cunoaștem mult și
totuși dureros de puțin[...] Jean Bernard (1992) spunea că omul poate fi înțeles doar dacă îl privim
printr-o dubla prisma: una genetica și alta neuronala. Perspectiva care amintește despre dualismul
psiho-fizic. Examinându-l din punct de vedere genetic, descoperim singularitatea lui biologica;
cercetându-l neuronal, ni se revelează din nou, aceeași unicitate, de data aceasta psihică. 

La începutul acestui secol s-a născut genetica. Atunci când nu se știa nimic despre ereditate,
un visător susținea că va fi cea mai importantă dintre științele cunoscute. Firește, nimeni nu lua în
serios o asemenea afirmație. După un secol, rămâne cea mai ambițioasă dintre științe - și cea mai
captivantă. Ce poate fi mai fascinant decât cunoașterea propriului tău eu? Ce poate fi mai fabulos
decât posibilitatea de a descifra drumurile evoluției1? O definiție concreta a acesteia poate fi
formulată astfel: Genetica este o ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și
ale variabilității organismelor2. 

Această știință poate transforma omul de-a lungul timpului, însă nu trebuie să uităm
avertismentul lui Albert Einstein: "Timpul nostru se caracterizează prin descoperiri științifice
extraordinare și prin aplicațiile lor tehnice. Să nu uităm totuși că realizările tehnice și cunoașterea
nu au dus umanitatea la fericire și nici la o viață decentă".

Termenul de Paleogenetică, introdus de Pauling, în 1963, presupune studiul trecutului prin

examinarea materialului genetic conservat din rămășițele unor organisme antice3.

Cuprins
1. Identificarea bolilor genetice și infecțioase 

Domeniul egiptologiei moleculare a început la mijlocul anilor optzeci cu prima publicație

despre analiza ADN-ului antic (aDNA) a unei mumii egiptene. Egiptul a reprezentat un interes
major pentru istorici, arheologi, laici, precum și pentru oamenii de știință. Cercetarea ADN-ului
asupra rămășițelor biologice egiptene a fost alimentată de abundența lor și de stările relativ bine
conservate prin mumificare artificială și prin tehnici analitice avansate. Îndoielile timpurii cu privire
la integritatea ADN-ului în mumiile egiptene și autenticitatea datelor au fost mai târziu atenuate
prin studii care demonstrează că autentificarea cu succes a ADN-ului a fost recuperată. Revizuirea
actuală încearcă să recapituleze studiile publicate care prezintă dovezi paleogenomice de
diagnosticare a bolii și stabilirea de rudenie pentru rămășițele umane egiptene.

1
(Genetica început fără sfârșit, Constantin Maximilian, Marius Bembea Valerica Belegeanu, Editura de vest, 2001) p.22:14.05.2023, 21:00
2
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Genetic%C4%83 p.1:14.05.2023, 21:30
3
Academic.oup.com p.1:14.05.2023, 21:40

Confidential
2 C
În ceea ce privește diagnosticul bolii, literatura predominantă a fost cea a dovezilor paleogenomice
ale bolilor infecțioa-se în rămășițele umane. O serie de rapoarte au prezentat dovezi pentru prezența
tuberculozei4 și/sau a malariei5.  În plus, au existat raportări solitare ale prezenței leprei, difteriei,
bacteriemiei, toxoplasmozei6, schistosomiazei7 și leishmaniozei8. Dimpotrivă, dovezile
paleogenomice ale prezenței bolilor rare au fost destul de rare și menționate doar în două articole.

2. Genetica este implicată în dezvăluirea originilor

Pe de altă parte, analiza de rudenie a rămășițelor umane egiptene, inclusiv cea a lui
Tutankhamon, a fost făcută folosind atât secvențe de ADN mitocondrial, cât și markeri ADN
nuclear, pentru a stabili relații de familie în patru studii9.

Este foarte interesant felul în care cercetătorii descoperă strămoșul comun a doi indivizi pe
baza ADN-ului. Cu ajutorul cromozomului Y moștenit pe cale paternă,0 care pe lângă legăturile de
rudenie, acesta înregistrează și timpul sau vechimea. Spre exemplu între cromozomul unui fiu și
cromozomul tatălui său exista 3 diferențe, între cromozomul aceluiași fiu și al bunicului său există
în medie 6 diferențe, așadar folosind această metodă putem identifica un strămoș comun a oricare
doi indivizi de pe planetă sau putem afla originea unui popor, de unde provine poporul, etc. Pe baza
acestui fapt cercetătorii au aprofundat problema originii vechilor egipteni și au aflat că majoritatea
bărbaților sunt de origine asiatică, însă arabii se trag, aparent, dintr-un grup de africani nord-estici
care au stat pe tronul Egiptului antic, așadar majoritatea egiptenilor sunt africani.
De altfel, există și izvoare scrise care susțin această teză:" Cât priveşte populaţia trebuie să
se reţină tradiţia biblică, care vedea în vechii egipteni coborâtorii seminţiei lui Ham. Descifrarea
scrierii hieroglifice şi perpetuarea vechii limbi egiptene în biserica coptă permit clasificarea
acesteia. Vechea clasificare aşeza egipteana împreună cu alte grupe est-africane (de ex. etiopiana) în
familia de limbi semito-hamite. M. Sala preferă o altă clasificare, şi anume aceea de limbi afro-
asiatice. Tentativa lui Sala este uşor derutantă întrucât există o mai mare apropiere de structură
gramaticală între limba egipteană (o limbă flexionară) şi limbile semitice decât între ea şi limbile
continentului african (ca limbi vechi, originare, nu legate de un fenomen de migraţie recent), care
sunt de tipul aglutinant10. Atât poziția strategică a Egiptului, cât și resursele sale naturale au fost
considerate atractive pentru mai mulți invadatori de-a lungul istoriei. Acest lucru are ca rezultat
prezența unor origini genetice diferite în populația egipteană, pe lângă originea lor faraonică. În

4
TBC pare a fi una dintre cele mai vechi boli, fiind semnalată încă din perioada Egiptului Antic. Hipocrate credea, în jurul anului 460 i.Hr., că ftizia,
așa cum a fost numită o buna perioadă de timp, era cea mai răspândită boală din zona Greciei. În 1882, Dr. Robert Koch  anunță, descoperirea
Mycobacterium tuberculosis, bacilul care provoacă tuberculoza (TBC). Alte bacterii înrudite (numite micobacterii), cum ar fi Mycobacterium bovis
identificat în laptele de vacă nepasteurizat sau Mycobacterium africanum, provoacă ocazional o boala similara.
https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/tuberculoza-tbc p.1; 17.05.2023, 19:30
5
Malaria este o boala acută febrilă întâlnită mai ales pe continentul african și în țările subsahariene determinată de infecția parazitară cu diferite
specii de Plasmodium. Boala poate fi întâlnită la toate categoriile de vârsta și sex, însă persoanele cu risc crescut de a dezvolta forme severe de
malarie cu potențial letal, sunt reprezentate de copii până la 5 ani, gravidele și bolnavii de HIV/SIDA.
https://www.medicover.ro/despre-sanatate/malarie-etiologie-evolutie-si-tratament,745,n,295 p.1; 17.05.2023, 19:40
6
Toxoplasmoza este o boală care rezultă din infecția cu parazitul Toxoplasma gondii, unul dintre cei mai comuni paraziți din lume. Infecția apare de
obicei prin consumul de carne contaminata, expunere la fecale de pisici infectate sau transmitere de la mamă la copil în timpul sarcinii.
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/toxoplasmoza-cauze-simptome-tratament p.1;17.05.2023, 19:50
7
Schistosomiaza sau Bilharzioza este o infecție parazitară, ce afectează omul, cauzată de infestația cu trematode sanguine din genul Schistosoma,
dobândită în momentul contactului cu apa infestată cu larvele parazitare eliberate de melci de apă dulce. Schistosoma este singura trematodă, a
cărei cale de pătrundere este transcutanată.
https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-analize/anticorpi-anti-schistosoma-mansoni-bilharzioza p.1; 17.05.2023, 20:00
8
Leishmanioza este un grup de maladii din randurile bolilor protozoice si transmisibile, provocate de diverse leishmanii, care se transmit de la
animale la om, mai frecvent prin intermediul moschitilor de flebotomi. Boala se manifesta clinic prin afectarea organelor interne, a mucoaselor,
pielii si prin semne de intoxicatie.
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/leishmanioza-cauze-simptome-tratament p.1; 17.05.2023, 20:10
9
academic.oup.com p.1; 17.05.2023, 20:20
10
A se vedea Ligia, Barzu; Istoria Orientului Antic, EDITURA FUNDATIEI "ROMANIA DE MAINE" 1999,16.05,2023, 18:30
Confidential
3 C
plus, mișcarea umană considerabilă pentru migrație și comerț adaugă diversității genetice în rândul
populației egiptene11.

3. Boli genetice în Egiptul Antic

 
Civilizația egipteană antică a fost inițiată în jurul anului 3000 î.Hr., a fost una dintre cele mai
avansate și productive civilizații de-a lungul istoriei antice. Dovezile organizării medicale în Egiptul
antic provin atât din literatură, cât și din arheologie. Clima uscată și necesitatea religioasă pentru
conservarea cadavrelor ca mumii, ne-au oferit un indicator notabil al stării de sănătate a oamenilor
în această epocă.
Egiptul Antic prezintă unele dintre cele mai vechi dovezi atât pentru boli congenitale, cât și
pentru boli dobândite. Este o sursă majoră de informații arheologice despre achondroplazie 12 și alte
condiții de pitic.

Scheletul unui bărbat adult de statură normală dintr-un mormânt din prima dinastie situat în
Saqqara (o uriașă necropolă antică la sud de Cairo) în complexul de morminte al regelui Wadj este
arătat în apropierea celui al unui bărbat cu achondroplazie. Se crede că ar fi din perioada 3100–2800
î.Hr. Se poate observa că oasele lungi sunt foarte scurte și fibulele sunt înclinate. Aceste modificări
sunt atribuite în mare parte nanismului membrelor scurte, cel mai probabil achondroplaziei.

Un alt exemplu binecunoscut este statuia piticului Seneb din Vechiul Regat (dinastia a IV-a)
care înregistrează toți membrii familiei sale. Evaluarea craniului statuii de către Temtamy ( 1986 ) a
sugerat diagnosticul de hipocondoplazie13. (Această statuie este inclusă în Logo-ul Centrului nostru
de Excelență pentru Genetica Umană).

11
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5241207/ p.1; 16.05.2023, 20:10
12
Acondroplazia este cel mai frecvent tip de nanism cu membre scurte. Se caracterizeaza prin oprirea cresterii oaselor lungi in perioada
intrauterina. Este o boala genetica determinata de o mutatie a genei FGFR3 care previne transformarea cartilajului in os, in special la nivelul oaselor
lungi ale membrelor superioare si inferioare. Toti pacientii cu acondroplazie au talie mica cu brate si picioare scurte in raport cu lungimea
trunchiului. Inaltimea medie a unui adult barbat este de aproximativ 131 cm, iar a unei femei de aproximativ 124 cm. Pacientii cu acondroplazie au
o inteligenta normala si o durata de viata aproape normala.
https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/acondroplazia p.1; 16.05.2023, 20:20
13
Hipocondroplazia este o afecţiune genetică autozomal dominantă determinată de mutaţii ale genei receptorului 3 al factorului de creştere
fibroblastică. https://rjp.com.ro/posibilitati-si-limite-de-terapie-intr-un-caz-de-hipocondroplazie-la-copil/ p.1; 16.05.2023, 20:40
Confidential
4 C
 De asemenea, un exemplu interesant de craniu, a sugerat diagnosticul de osteogeneză
imperfectă (El-Sayed 2008 ). Acesta este demonstrat cu ajutorul unui craniu al unui copil egiptean
din dinastia a 22-a (945–716 î.Hr.) că suferea de osteogeneză imperfectă, păstrat acum la British
Museum. , Londra.
Sarry El-Din ( 2002 ) a trecut în revistă anomaliile scheletice documentate din Egiptul antic,
inclusiv un caz probabil de sindrom Apert14 la un copil din Nubia, exemple de sindrom Klippel-Feil
datând din perioada ptolemaică, două cazuri cu vertebre de tranziție din vechiul regat și nouă cazuri
de achondroplazie în plus față de cele două cazuri de achondroplazie raportate anterior dintr-un
eșantion egiptean legat de Vechiul Regat Giza.
Temtamy ( 2005 ) a descris primele exemple de pitic diastrofic din statuile egiptene antice,
aceste statui prezintă nanism la nivelul membrelor scurte asociat cu talipes sugerând displazie
diastrofică15. Locurile de înmormântare și sursele artistice oferă o imagine despre pozițiile piticilor
în viața de zi cu zi în Egiptul antic. Scrierile de înțelepciune și învățăturile morale au impus respect
pentru pitici și pentru alți indivizi cu dizabilități.

 
4. Tehnica îmbălsămării egiptenilor

În ceea ce privește identificarea bolilor genetice a mumiilor regale, experții au avut acces la
mai multe informații genetice despre acestea datorita tehnicii îmbălsămare folosite. Pentru
mumificarea persoanelor importante, egiptenii foloseau altfel de ingrediente pentru conservarea
trupurilor lor, astfel conservând mai bine ADN-ul.
„Ingredientele folosite pentru îmbălsămarea familiei regale au fost complet diferite atât în
ceea ce privește cantitatea, cât și calitatea, față de populația normală din antichitate”, a explicat
Pusch16.
14
Sindromul Apert reprezinta o tulburare genetica rara care provoaca sudarea prematura a oaselor craniului (craniosinostoza). De obicei,
articulatiile fibroase ale craniului unui nou-nascut raman deschise dupa nastere pentru a lasa creierul copilului sa creasca.
Cand aceste articulatii se inchid prea devreme si creierul continua sa creasca, acesta impinge capul si fata copilului, provocand distorsionarea lor. De
asemenea, sindromul Apert poate duce la cresterea presiunii intracraniene. Sindromul Apert provoaca anomalii de forma ale fetei si craniului,
aceste lucruri putand provoca tulburari vizuale si probleme dentare. Acest sindrom poate provoca, de asemenea, anomalii ale degetelor de la maini
si picioare. Aceste anomalii constau in unirea degetelor, conditie numita sindactilie. Sindromul Apert este o tulburare genetica si apare de obicei
fara un istoric familial al acestui sindrom. Cu toate acestea, boala poate fi mostenita de la un parinte. https://www.sfatulmedicului.ro/Oase-si-
articulatii--membrele-/caracteristicile-sindromului-apert_17213 p.1; 17.05.2023, 20:30
15
Displazia disastrofică (dwarfismul disastrofic) este o tulburare congenitală rară. Caracteristicile tulburării sunt statura scurtă, membrele scurte,
dezvoltarea anormală a oaselor, forma neobișnuită a articulațiilor, curbura anormală progresivă a coloanei vertebrale, modificările anormale ale
țesuturilor externe și malformațiile din zona capului și facială (craniofaciale).
https://ro.caloriehealthy.com/what-is-diastrophic-dysplasia-17347 p.1; 17.05.2023, 20:40
16
https://www.nationalgeographic.com/culture/article/100216-king-tut-malaria-bones-inbred-tutankhamun p.1; 17.05.2023, 20:55

Confidential
5 C
 5. Consangvinizarea, factor al bolilor genetice 

Urmând exemplul zeităților, faraonii se căsătoreau în familie, totodată dorind să păstreze

sângele nobil exclusiv în familia regală fiind considerați fii/ trimiși/ reîncarnări ai zeilor, în plus
bărbații erau nevoiți să se căsătoreasca cu unul dintre succesorii feminini pentru a căpăta dreptul de
a urca la tron.
Faraonii Egiptului antic erau considerați fii ai zeilor și nu se aștepta să se căsătorească cu
oameni obișnuiți. Prin urmare, faraonii și-au transmis descendența prin consangvinizare din
generație în generație. Într-adevăr, dacă ne uităm la descendența faraonilor, nu există doar cazuri
copleșitoare de căsătorii între frați și surori, ci și căsătorii între părinți și copii sunt înregistrate în
istorie.
Această tradiție egipteană antică de consangvinizare a continuat până la ultimii faraoni
egipteni, familia regală ptolemeică. Infama regina Cleopatra s-a căsătorit cu fratele ei în vârstă de
10 ani, Ptolemeu al XIII-lea, la vârsta de 18 ani. Deși căsătoria nu a produs niciun copil între ei, se
poate spune că este un caz foarte tipic de incest între frați și surori în familia regală până la ultima
dinastie faraonică a Egiptului.

Astfel, în vechea familie regală egipteană, căsătoriile și nașterile între rude erau extrem de
frecvente ca mijloc de a preveni afluxul puterilor externe și de a le menține puterea
familiei. Tradiția consangvinizării a fost transmisă din generație în generație pentru a menține
puterea în cadrul dinastiei, chiar dacă a existat o schimbare în familia conducătoare pe tron.
Akhenaton din dinastia a XVIII-a a Egiptului antic este bine cunoscut ca un faraon
reformator religios, care se închina unui singur Dumnezeu numit Aton, în contradicție cu credința
egipteană pluralistă existentă. În plus, când se uită la statuile existente care îl înfățișează pe
Akhenaton, el este descris ca având o falcă ascuțită, o constituție foarte slabă și totuși o burtă
bombată. Într-adevăr, se știa că Akhenaton s-a căsătorit cu fiica sa cea mai mare, Meritaten, iar în
ultimii ani, s-a căsătorit cu a treia sa fiică, Ankhesenpaaten, ca regină. Tutankhamon, este cunoscut
ca fiind un copil al lui Akhenaton și unul dintre frații săi. Pe baza descoperirilor arheologice din
autopsia mumiei lui Tutankhamon, cercetările au arătat că acesta s-a născut cu o dizabilitate, având
tulburări de vorbire din cauza buzelor despicate și a palatului despicat.
La alte mumii de faraoni, care au supraviețuit pana in ziua de astăzi, au fost identificate
diferite malformații, cum ar fi Sindromul Froehlich17, cauzat de consangvinizarea extinsă în cadrul
familiilor regale18.

6. Despre Amenhotep III

Amenhotep al III-lea era fiul faraonului Thutmose IV și al lui Mutemwiya, una dintre soțiile
minore ale lui Thutmose., aceasta e posibil să fi fost mătușa soției principale a faraonului, regina
Tiye. În perioada sa de domnie Egiptul a prosperat., el fiind considerat, asemenea mai multor
faraoni, fiu al lui Amun. A fost propus de mai mulți academici faptul ca e posibil ca acesta să fii
suferit de obezitate și arthritos, inflamații ale țesuturilor ce înconjoară încheieturile sau chiar ale
încheieturilor, imaginile de pe pereții mormântului însoțitorului soției sale, Kheruef, portretizându-l
ca slab și bolnav . Mulți egiptologi spun ca socrul său ia trimis o statuie a zeiței Nineveh, zeiță a
sănătăți, pentru a-l ajuta în vindecarea nenumăratelor probleme de sănătate, în timp ce alții
consideră că statuile au fost trimise pentru a bine-cuvânta căsăstoria dintre Amenhotep III și
Tadukhepa, fiica lui Tushratta.

17
Sindrom Babinski-Frohlich - Sindromul adiposogenital sau distrofia adiposogenitala este o conditie care poate fi cauzata de hipogonadismul
secundar nivelelor scazute de GnRH (hormonul eliberator al gonadotropinelor). La ambele sexe apare dezvoltarea anormala a scheletului: pacient
inalt, membre lungi. Exista un deficit al sistemului ligamente-articulatii: articulatii mobile patologic. Pacientii sunt obezi. Grasimea este depozitata
mai ales pe abdomen, coapse, piept si fata. Pielea este uscata si subtire. https://www.romedic.ro/sindromul-adiposogenital-sindromul-babinski-
frohlich p.1; 17.05.2023, 21:20
18
https://3billion.io/blog/history-and-genetic-diseases p.1; 17.05.2023, 21:35
Confidential
6 C
 E posibil să fi existat o periodă în care Amenhotep III să fi domnit alături de fiul său
Akhenaten, ce ar fi durat aproximativ opt ani.
Amenhotep al III-lea a refuzat oferta regelui babilonian Kadashman-Enlil, de a se căsători
cu una dintre fiicele sale, însă nu e sigur dacă a facut-o pentru a-și arăta superioritatea față de acesta
sau pentru a păstra sângele regal necontaminat de cel străin.19

7. Despre Tutankhamon 

Regele Tutankhamon a fost un faraon fragil, afectat de malarie și de o tulburare a oaselor -

sănătatea lui poate fi compromisă de originile sale incestuoase recent descoperite.[...]Tutankhamon
a fost un faraon în timpul erei Noului Regat al Egiptului antic, acum aproximativ 3.300 de ani. El a
urcat pe tron la vârsta de 9 ani, dar a domnit doar zece ani înainte de a muri la 19 ani în jurul anului
1324 î.Hr. 
Examinarea trupului regelui Tut de către echipă a relevat, de asemenea, deformări
necunoscute anterior la piciorul stâng al regelui, cauzate de necroza sau moartea țesutului osos.
„Necroza este întotdeauna rea, pentru că înseamnă că ai materie organică pe moarte în interiorul
corpului tău”, a declarat Pusch, membru al echipei de studiu, pentru National Geographic News.
Aceasta l-ar fi forțat pe regele Tut să meargă cu un baston – multe dintre acestea au fost
găsite în mormântul său – dar nu i-a pus viața în pericol.
Malaria, însă, a reprezentat un pericol grav.
Oamenii de știință au găsit ADN de la parazitul transmis de țânțari care provoacă malaria în
corpul tânărului faraon, aceasta fiind cea mai veche dovadă cunoscută a bolii.
Echipa a descoperit mai mult de o tulpină de parazit al malariei, ceea ce indică faptul că
Tutankhamon a luat mai multe infecții cu malarie în timpul vieții sale. Tulpinile aparțin parazitului
responsabil de malaria tropicală, cea mai virulentă și mortală formă a bolii.
Aceasta ar fi slăbit sistemul imunitar al faraonului și ar fi interferat cu vindecarea piciorului
său. Acești factori, combinați cu fractura de la coapsa stângă, pe care oamenii de știință au
descoperit-o în 2005 , ar fi putut fi, în cele din urmă, ceea ce l-a ucis pe tânărul rege, scriu autorii.
Astfel, pe baza dovezilor concrete, au fost îndepărtate teoriile fără temei despre moartea sa, precum
otrăvirea, infecția cu sânge, etc.
Folosind mostre de ADN prelevate din oasele mumiilor, oamenii de știință au reușit să
creeze un arbore genealogic de cinci generații pentru băiatul faraon. Echipa a căutat secvențe
genetice comune în cromozomul Y - un pachet de ADN transmis doar de la tată la fiu - pentru a
identifica strămoșii bărbați ai regelui Tut. Cercetătorii au determinat apoi filiația mumiilor căutând
semne că genele unei mumii sunt un amestec al ADN-ului unui cuplu specific. În acest fel, echipa a
reușit să stabilească că o mumie cunoscută până acum sub numele de KV55 este „regele eretic”
Akhenaton – și că el a fost tatăl regelui Tut. Akhenaton era cel mai bine cunoscut pentru abolirea
panteonului Egiptului antic în favoarea venerării unui singur zeu.
În plus, mumia cunoscută sub numele de KV35 a fost bunicul regelui Tut, faraonul
Amenhotep al III-lea, a cărui domnie a fost marcată de o prosperitate fără precedent.
Dovezile preliminare ADN indică, de asemenea, că doi fetuși născuți morți înmormântați cu
regele Tut atunci când acesta a murit erau fiice pe care probabil le-a născut cu soția sa primară
Ankhensenamun, a cărei mumie ar fi fost, de asemenea, identificată în sfârșit. 

8. Despre Akhenaton

Teoriile emise în legătură cu înfățișarea anormală a lui Akhenaton sunt împărțite în două
tabere. În prima, este sustinut faptul că faraonul era reprezentat astfel deoarece exista o corelație
între el și zeul Aton, căruia i se ruga, având ambele genuri, așadar era stilizat în picturi și în

19
https://www.worldhistoryedu.com/amenhotep-iii-history-reign-achievements-death/ p.1; 17.05.2023, 21:45
Confidential
7 C
sculpturi. A doua tabara considera că era vorba despre probleme genetice. Studiile recente anulează
tezele legate de afecțiuni genetice.
A fost analizat corpul lui Akhenaton folosind scanere medicale, nu au fost găsite dovezi ale unor
astfel de anomalii. Prof. Hawass și echipa sa au ajuns la concluzia că trăsăturile feminizate găsite în
statuile lui Akenhaten create în timpul domniei sale au fost făcute din motive religioase și politice.
În Egiptul antic, Akhenaton era un zeu, a explicat Hawass. „Poeziile spuneau despre el, „tu
ești bărbatul și tu ești femeia”, așa că artiștii i-au pus imaginea unui bărbat și a unei femei în corpul
lui”.
Egiptologul John Darnell de la Universitatea Yale a numit revelația că aspectul lui
Akhenaton nu s-a datorat unor tulburări genetice „cel mai important rezultat” al noului studiu.
În cartea sa Tutankhamon's Armies , Darnell propune că apariția androgină a lui Akhenaton în artă a
fost o încercare de a se asocia cu Aton, zeul creator original în teologia egipteană, care nu era nici
bărbat, nici femeie20.

9.Gemenii din mormântul lui Tutankhamon

Gemenii îmbălsămați îngropați cu Tutankhamon erau fiicele sale, acestea s-au născut moarte
și, una dintre ele suferea de boli cu transmitere genetică, cum ar fii, palatul despicat , anume buza de
iepure și gura de lup( denumirea populară) sau cheiloschizis și palatoschizisul( denumirea
științifică), ce, cel mai probabil, au fost moștenite de la tatăl lor, Tutankhamon, la care erau prezente
aceleași malformați ale feței. Aceasta prezenta și spina bifida (un defect la nivelul coloanei
vertebrale care consta în lipsa sudurii complete a arcului vertebral, astfel încât maduva spinarii
ramâne neprotejată;. Este malformația congenitală cu cel mai mare grad de dizabilitate ca urmare a
complicațiilor neurologice serioase pe care le determină)21, picior roșu, și hidrocefalie (Hidrocefalia
reprezintă acumularea de lichid cefalorahidian (LCR) în cavitățile adânci din creier (ventriculi
cerebrali). Excesul de lichid crește dimensiunea ventriculilor și exercită presiune asupra
creierului)22.

10. Alte curiozități

Genetica moderna este cu adevărat fascinanta, întrucât evoluează rapid și ne ajuta sa găsim
răspunsuri concrete pentru posibilele întrebări. Un exemplu concludent ar putea fi descoperirea
grupei de sânge a lui Tutankamon.În1968 Robert Connolly, un cercetător la Universitatea Liverpool
a descoperit aceasta metodă care consta in combinarea celulelor epiteliale prelevate de la mumia lui
Tutankhamon cu sângele propriu care avea grupa 0 (nu prezintă antigeni), astfel, la contactul cu alte
grupe de sânge putea obține o reacție imunologica sau nu, ceea ce însemna că a identificat grupa de
sânge a mumiei. Alt exemplu este substanța secretă a lui Dr Alejandro Hernandes Cardenas, care în
mod incredibil hidratează carnea mumiilor, făcându-le să arate ca în momentul în care au fost
mumificate. Descoperirea substanței chimice a fost bazata pe descoperirea lui Robert Connolly.
Aceste descoperiri fac posibila clonarea mumiilor, iar cercetătorii speră că vor putea copia și
amintirile faraonilor.

20
https://www.nationalgeographic.com/culture/article/100216-king-tut-malaria-bones-inbred-tutankhamun p.1; 17.05.2023, 22:20

21
https://www.reginamaria.ro/maternitati/maternitatea-din-cadrul-spitalului-baneasa/sectii-departamente/chirurgie-fetala/spina-bifida/spina-
bifida-oculta-meningocel-mielomeningocel p.1; 17.05.2023, 22:50
22
https://biomedscan.ro/hidrocefalie-ghid-pacient/ p.1; 17.05.2023, 23:10
Confidential
8 C
 Concluzii

Încă din cele mai vechi timpuri, omul a înțeles că atât el cât și lumea vie se află la mila
mediului înconjurător. Necunoscător și într-o continuă luptă cu natura și cu rasa umană, individul
din antichitate încearcă să relaționeze cu mediul în care trăiește, spre a se dezvolta, spre a evolua.
Egiptenii, prin folosirea timpurie a scrisului, a artei dar și prin enigmaticul proces al îmbălsămării,
ne-au lăsat o multitudine de informații cu privire la viața lor, la sistemul lor de credințe, ierarhia
socială etc. Tot ei au fost cei ce au documentat, pentru prima dată, diverse tipuri de boli, chiar dacă
nu au reușit să identifice cauza acestora.
Genetica, ca știință, a apărut târziu. Dar ea a crescut odată cu omul, fiindu-i părtașă la
evoluție. Poate că omul din antichitate, și nu numai, nu a înțeles mecanismele, dar a înțeles procesul
de selecție, identificând acei indivizi (printre plante sau animale) cu șanse mai mari de creștere și
maturizare (care produc plante mai sănătoase și mai rezistente sau animale mai productive și mai
puțin sensibile).
În ceea ce-l privește pe om, istoria este plină de exemple de greșeli, greșeli ce au dus la
impunerea unor legi menite să protejeze atât individul cât și comunitatea. Chiar dacă incestul a fost
o practica uzuală în interiorul familiilor regale, el este mai puțin întâlnit în rândul populației de
rând. Și tocmai pentru că regalitatea era centrul unei națiuni, au ajuns la noi atât de multe scrieri
care consemnează, printre altele, aspectul fizic și manifestările comportamentale si psihice ale
membrilor familiilor conducătoare, lucru care le-a permis cercetătorilor de azi să identifice erorile
genetice ce au dus, de foarte multe ori, la decese premature, la conducători slabi, la instabilitate
politică și, de ce nu, la decăderea imperiilor, regatelor și națiunilor.

Confidential
9 C
 Bibliografie

1. Traced Human DNA’s Big Surprise, N.T. Jeanson, Ed: Master Books; 11.03.2022
2. Genetica început fără sfârșit, Constantin Maximilian, Marius Bembea Valerica Belegeanu, Ed: Editura de vest,
2001
3. https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Genetic%C4%83
4. Academic.oup.com
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5241207/
6. https://www.nationalgeographic.com/culture/article/100216-king-tut-malaria-bones-inbred-tutankhamun
7. https://www.worldhistoryedu.com/amenhotep-iii-history-reign-achievements-death/
8. https://3billion.io/blog/history-and-genetic-diseases )

Confidential
10 C
,

Confidential
11 C