Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Genetica umană

Spre deosebire de alte entitati biologice, omul este o fiinta biosociala: formarea
lui s-a produs in urma unui indelungat proces de evolutie biologica, pe de o parte, si de
dezvoltare sociala, pe de alta. Parasind lumea animala, omul a ramas parte a naturii.
Ca si la alte fiinte vii, la om caracterele si insusirile sunt determinate de
structuri genetice, iar transmiterea lor de la o generatie la alta are loc conform legilor
ereditatii, descoperite de G. Mendel.

De asemenea, la om ca si la alte organisme, materialul genetic il reprezinta

ADN-ul localizat in cromozomi. Numarul de cromozomi din celulele somatice este
egal cu 46, pe cand celulele sexuale contin doar 23.
In cromozomii fiecarei celule se contine informatia genetica care asigura deosebirea
fiecarei fiinte umane de bacterii, alge, melc, broaste, vrabii, soareci s. a. m. d. Tot
odata, in ele se mai contine informatia cu privire la faptul cum va fi nuanta pieii
individului dat, culoarea si structura parului, culoarea si taietura ochilor, forma
nasului, grupa de sange si o multime de alte particularitati morfologice, fiziologice si
biochimice, care deosebesc un om de altul si-l fac unic pe fiecare dintre noi.

Scurt istoric al geneticii

Genetica poate fi definita succint drept stiinta ereditatii si variabilitatii

organismelor. Notiunea de ereditate isi are originea in latinescu hereditas, care
inseamna mostenire.

Primele observatii asupra ereditatii au fost efectuate in antichitate, cu multe

milenii inainte erei lui Christos, atunci cand oamenii au reusit sa creeze primele soiuri
de plante si rase de animale. In mod empiric, ei observasera calea de transmitere la
descendenti a caracterelor parintilor. Inca inainte de Christos erau cunoscute soiurile
de orez obtinute de catre chinezi, rase de caini reprezentate de sculpturile egiptene,

1
Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

precum si diferite rase de porumbei, cai, oi, etc. In secolul al XIX-lea o data cu aparitia
aglomerarilor urbane, care necesitau cantitati mari de alimente, si a dezvoltarii
industriei, care avea nevoie de materii prime, se dezvolta substantial cunostintele
despre ereditate, mai ales cele privind ameliorarea plantelor si animalelor. Au aparut
astfel teoriile corpusculare ale ereditatii, ce reluau conceptia atomista a lui Democrit si
sustineau in esenta ca in fiecare organ, tesut sau celula exista niste corpusculi care se
acumuleaza in celulele sexuale si asigura transmiterea caracterelor la urmasi. Dintre
acestea citam: teoria paragenezei a lui Ch. Darwin, teoria plastidulelor a lui E.
Haeckel, teoria micelara a lui K.W. Naegeli, etc.

Apogeul teoriilor corpusculare ale ereditatii a fost reprezentat de teoria

plasmei germinative a lui August Weismann care considera in esenta ca imediat ce oul
sau zigotul incepe sa se divida are loc o separare a germenului sau a plasmei
germinative de soma sau de corp. Transmiterea ereditara a caracterelor se realizeaza
exclusiv de catre plasma germinativa, care are o structura discontinua, fiind alcatuita
din "determinanti". Acestia sunt inzestrati cu capacitatea de a transmite caracterele
organismelor de la o generatie la alta. Desi teoriile corpusculare au caracter speculativ,
deoarece corpusculii ereditari erau ipotetici, un aspect pozitiv al acestor teorii il
constituie incercarea de a gasi un suport material ereditatii.

Primele legi ale ereditatii au fost descoperite in a doua jumatate a secolului al

XIX-lea de catre Gregor Mendel, considerat a fi unul din fondatorii geneticii ca stiinta.
Pe baza unor experiente de hibridare efectuate la plante pe timp de mai multi ani, el isi
elaboreaza propria teorie asupra existentei factorilor ereditari, care ulterior au fost
numite gene si descopera primele legi ale ereditatii. Acestea sunt Legea puritatii
gametilor si Legea segregarii independente a perechilor de caractere.

Bazele geneticii umane

Primele observatii privind ereditatea umana au fost realizate in Antichitate.

Astfel, in mitologia hindusa aflam ca unele calitati omenesti ca forta, robustetea si
intelepciunea sunt ereditare, iar Platon, in Grecia antica, pornind de la ideea ca

2
Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

anumite caractere si insusiri se transmit la urmasi, recomanda reproducerea selectiva a

oamenilor sanatosi, destepti si curajosi, fiind initiatorul eugeniei platonice ce se
practica in cetatea Sparta si prin care se urmarea eliminarea din societate a indivizilor
cu defecte fizice sau pshihice. Hipocrate considera ca germenii noului individ sunt
produsi de catre intregul organism, atat de partile sanatoase, cat si de cele bolnave.

Ca urmare, substantele provenite de la organele nesanatoase vor determina la

descendenti formarea de organe bolnave. Un merit incontestabil al lui Hipocrates
consta in observatia ca indivizii umani sunt foarte deosebiti unul de altul, si ca
"medicul trebuie sa trateze bolnavul, nu boala:, care se manifesta extrem de diferit de
la individ la individ. Observatii mai sistematice asupra ereditatii umane s-au realizat
abia in epoca moderna.

In secolul al XVIII-lea Maupertius a semnalat ca polidactilia este o maladie

familiala, iar in secolul al XIX-lea Nasse a studiat regulile dupa care se manifesta
familial hemofilia, o cunoscuta boala a sangelui. De altfel, la evrei, inca in Antichitate
- in Talmud - scrie ca in familiile unor membri la care se observa pierderi de sange
dificil de oprit, se interzice circumcizia. In 1865, F. Galton publica lucrarea
*Ereditatea talentului si a caracterului*, in care considera ca , de pilda, talentul
depinde de numerosi factori necunoscuti si ca numai cercetari statistice ar putea oferi
informatii mai exacte. El conchide totusi ca talentul este influentat si de ereditate, dar
apreciaza ca ar fi o utopie incercarea de a ameliora calitatile speciei umane prin
procedee de selectie.

In 1902 apare lucrarea lui A. Garrod intitulata *Incidenta alcaptonuriei,

studiu privind individualitatea chimica* in care acesta mentioneaza izolarea acidului
homogentisic din urina bolnavilor cu alcaptonurie si remarca frecventa mai mare a
maladiei la persoanele consangvine. Deosebit de important este principiul pe care il
dezvolta, al individualitatii biochimice a omului. Printr-o alta lucrare a sa, *Erori
innascute de metabolism*, A. Garrod pune bazele geneticii biochimice.

Landsteiner, in 1900, descopera grupele de sange din sistemul ABO si arata

ca tipurile respective sunt ereditare. Mai tarziu, prin lucrarile lui Landsteiner si ale

3
Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

altor cercetatori, s-a descoperit factorul sangvin Rh, precum si faptul ca bolile
hemolitice ale nou-nascutului se datoreaza incompatibilitatii imunologice dintre mama
si fat. In prima decada a secolului al XX-lea se dezvolta ideea eugeniei in Europa si
SUA, prin care se considera ca trebuie incurajate casatoriile intre persoanele cu
caractere utile (eugenie pozitiva) si descurajate cele intre persoanele bolnave,
intarziate mintal (eugenie negativa).

In Germania, teoria a luat denumirea de *Rassenhygienne*, provenind de la

cartea cu acest titlu publicata in 1895 de catre Ploetz. Este vorba de o conceptie
mistica despre rasa care sustine superioritatea nordicilor, si care a dus la grave
manifestari xenofobe si antisemite. S-a demonstrat ca legile mendeliene ale ereditatii
sunt valabile si pentru specia umana. Datorita insa particularitatilor fiintei umane, cea
mai uzitata metoda in genetica umana este observatia, si nu experimentul, interzis din
motive etice. De aceeea, una dintre tehnicile cel mai des folosite este urmarirea unui
caracter sau a unei afectiuni genetice de-a lungul a mai multor generatii.

Analiza pedigriului este o astfel de tehnica, prin care este prezentata

mostenirea unui caracter intr-un sir de generatii succesive. Astefel se poate determina
daca un caracter este dominant sau recesiv, daca este determinat de o gena autosomala
sau de o gena plasata pe cromozomii sexului. Stabilirea genealogiei se realizeaza prin
elaborarea arborilor genealogici in care se marcheaza prezenta caracterului sau a
maladiei, frecventa, gradul de expresivitate (penetranta), sexul mai afectat, etc.
Aceasta permite descoperirea modului de transmitere a caracterului sau a maladiei
respective de-a lungul generatiilor.

In Canada, G. Lanberge a demonstrat ca toti bolnavii de tirosinemie (exces de

tirosina in sange), maladie care determina tulburari hepatice grave, au ca stramosi un
cuplu de normanzi care au emigrat in Canada in secolul al XVII-lea.

Pe de alta parte, studiul casatorilor consangvine are importanta pentru

stabilirea frecventei maladiei genetice, comparativ cu populatia neconsangvina. In
anumite tari, frecventa acestui tip de casatorii este mare. De asemenea, prezinta
importanta frecventa maladiilor genetice la cele 2 sexe, ceea ce permite localizarea

4
Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

genelor mutante pe autozomi sau heterozomi (cromozomii sexului). Asa s-a

demonstrat ca hemofilia A si B, miopatia Duchenne, daltonismul, etc. sunt maladii
genetice ce prezinta sex-linkage, manifestandu-se cu frecventa mare al baieti si foarte
mica la fete.

O exceptie de la transmisia mendeliana a unei maladii genetice este

acondroplastia, maladie responsabila pentru unele tipuri de nanism. O alta
caracteristica a unor maladii genetice este penetranta incompleta sau expresivitatea
variabila, fenomene care modifica raportul de segregare si manifestarea fenotipica
diferita de la un individ la altul. Un exemplu este neurofibromatoza care in unele
cazuri se manifesta prin pete "cafea cu lapte" pe piele si tumori ale pielii, iar in alte
cazuri numai prin pete ale pielii. De aceea fenomenul este cunoscut si sub denumirea
de "expresivitate variabila".

Un fapt important pentru genetica umana este studiul maladiilor genetice la

nivel statistic, tinand seama ca familiile umane sunt relativ mici si putin numeroase.
Aceasta permite stabilirea probabilistica a aparitiei unei maladii in descendenta.
Incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, a inceput utilizarea metodei
gemenilor mono si dizigoti pentru a stabili in ce masura o maladie este determinata
genetic si in ce masura este determinata de mediu. S-a demonstrat pe aceasta cale ca,
de pilda, hipertensiunea arteriala este partial determinata genetic.

De asemenea, unele tipuri de cancere apar cu frecventa mai mare la gemenii

monozigoti. Se utilizeaza in acest sens si cunostintele de genetica cantitativa prin care
se urmareste sa se descopere cum sunt determinate genetic caracterele cantitative
(talia, greutatea, pigmentatia, etc). Studiul corelatiilor intre diversi factori biologici si
aparitia unei maladii prezinta de asemenea un interes major. De exemplu se studiaza
corelatia intre un anume grup sangvin si aparitia unei maladii. Astfel, s-a demonstrat
ca in Anglia, la persoanele care prezinta cancer al stomacului, grupul sangvin A este
mai frecvent.

Prin utilizarea studiului pedigriului, s-a putut determina modul de mostenire a

numeroase caractere normale sau patologice. Un exemplu de caracter autosomal

5
Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

recesiv este modul de atasare a lobului urechii. Astfel, un lob direct atatsat de cap este
un caracter recesiv, in timp ce persoanele homozigote pentru gena dominanta sau
heterozigote au lobul urechii liber.

Caractere autosomal- recesive se manifesta de obicei la descendentii unor

genitori neafectati, ambele sexe fiind afectate in mod egal. Consangvinizarea
favorizeaza manifestarea caracterelor recesive, iar in descendenta unor genitori
heterozigoti caracterele afectate se manifesta la circa 1/4 din descendenti.

In perioada 1968 - 1970 se pun bazele tehnicilor de bandare cromozomiale prin

care devine posibila identificarea precisa a fiecarei perechi de cromozomi umani,
precum si eventualele restructurari cromozomiale. Primele experimente de acest fel au
fost facute de T. Casperson si colaboratorii, care au elaborat tehnica benzilor Q, benzi
fluorescente vizibile dupa colorarea cu quinacrina sau unii compusi ai acesteia.
Ulterior au fost elaborate si alte tipuri de benzi cromozomiale, cum sunt benzile G
(giemsa), benzile R (reversie), benzile C (heterocromatina constitutiva), benzile T
(Telometrice), etc. De asemenea, au fost elaborate si alte metode eficiente pentru
studiul complementului cromozomial uman: tehnica SCE (sister chromatid exchange),
testul cromatinei sexuale, tehnica amniocentezei pentru realizarea diagnosticului
prenatal, etc. In acest sens mentionam faptul ca la Conferinta de la Denver (1963) s-au
pus bazele standardizarii complementului cromosomial uman si la urmatoarele
conferinte internationale s-a continuat aceasta actiune pe baza tehnicilor moderne de
bandare cromosomiala.

In ultima vreme s-au dezvotat rapid cercetarile de genetica moleculara

privind genomul uman si cele peste 4500 de maladii genetice umane. Recent a fost
elaborat un proiect pentru studierea completa a genomului uman, adica determinarea
secventei a cca 3 miliarde de nucleotide ADN precum si a celor cca 50 000 de gene
plasate pe cei 23 de cromosomi umani. Studiul secventei nucleotidelor se realizeaza cu
ajutorul unei tehnici elaborate de biochimistul englez F. Sanger care, pentru aceasta
realizare a fost distins pentru a doua oara cu Premiul Nobel. La realizarea acestui
proiect american care va dura cca 10 ani participa specialisti din mai multe tari, iar
costul sau se cifreaza la cateva miliarde de dolari.

6
Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Determinarea exacta a secventei celor 3 miliarde de baze cate prezinta

genomul uman este o problema destul de dificila, dar de mare importanta teoretica si
aplicativa.

Teoria Cromozomală a Eredităţii

Ereditatea este proprietatea fiinţelor vii de a avea o informaţie genetică, care se

transmite de-a lungul generaţiilor. Variabilitatea este proprietatea fiinţelor vii de a se
deosebi unele de altele. Gena este un segment din molecula de ADN, care determină
apariţia unui caracter. Hibridarea este încrucişarea între indivizi diferiţi. Hibridul este
rezultatul hibridării. Fenomenul Heterozis se întâmplă atunci când hibrizii din prima
generaţie sunt mai viguroşi decât ambii părinţi. Genotipul este totalitatea genelor sau a
informaţiilor genetice.

* Prima lege a lui Mendel: Gameţii sunt puri din punct de vedere genetic -
fiecare pereche conţine un singur factor ereditar.

* A doua lege a lui Mendel: Fiecare pereche de factori ereditari segregă

independent de alte perechi (a segrega=a separa).

Thomas Hunt Morgan a lucrat cu musculiţa de oţet. El a descoperit câteva

lucruri noi şi anume că factorii ereditari sunt de fapt genele. Pentru fiecare caracter
trebuie să existe cel puţin o genă. Genele sunt aşezate pe cromozomi. Fiecare genă
ocupă un loc pe cromozom, numit locus. Genele stau într-o succesiune lineară. Genele
de pe un cromozom se transmit toate odată. Cromozomii pereche se pot schimba
reciproc între ei. În 1928 s-a descoperit că ADN-ul este capabil să transfere informaţii.

Acizii nucleici

Acizii nucleici, componenţi vitali ai tuturor organismelor vii, au fost descoperiţi

între anii 1869-1871 de către Friedrich Meischer, în nucleii leucocitelor din plăcile
infectate. Ulterior, prezenţa acestor substanţe a fost confirmată şi în alte surse de
origine animală, cum ar fi lapţii de somon (Salmo salar). substanţa izolată din nucleii
leucocitelor a fost denumită de Meischer, nucleina.

7
Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

În 1889, aceeaşi substanţă a fost denumită de Richard Altmann, acid nucleic.

Din nucleină, Altmann a izolat o substanţă bogată în fosfor, parte care reprezintă acizii
nucleici propriu-zişi.

Structura chimică a acizilor a fost descoperită în anul 1953 de către echipa de

cercetători formată din Watson, Crick şi Wilkins, care au şi primit pentru acest lucru
premiul Nobel. Acizii sunt substanţe macro-moleculare formate din unităţi mai mici
numite nucleotide. Nucleotidele sunt formate din trei componente: o bază azotată, un
zahăr, un radical fosforic. Bazele azotate sunt de două feluri: Purinice (-A=Adenina, -
G=Guanina) şi Pirimidinice (-T=Timina, -C=Citozina, -U=Uracil (ARN)). Zahărul
este cunoscut sub termen de riboză la ARN sau dezoxiriboză la ADN.

ADN-ul este format din două lanţuri de polinucleotide. ARN-ul este format
dintr-un singur lanţ. Structura primară este formată din nucleotide, iar structura
secundară dintr-o spirală dublă (Dublu Helix) în formă de melc. O spirală măsoară
zece nucleotide. Cele două lanţuri care formează spirală dublă sunt legate prin legături
de hidrogen. A=T, T=A, C=G, G=C. Cele două lanţuri sunt antiparalele şi sunt
complementare (totdeauna adenina se leagă de timină, timina de adenină, citozina de
guanină şi guanina de citozină).

Molecula de ADN încălzită se denaturează (se desparte). Dacă răcim, treptat

lanţurile se prind înapoi (se renaturează). Dacă răcim brusc lanţurile rămân separate.
Se cunosc trei tipuri de ADN: tipul B Watson, Crick) cu zece nucleotide, tipul A cu
unsprezece nucleotide, tipul Z cu douăsprezece nucleotide. Sinteza ADN-ului se
numeşte replicaţie. Replicaţia se petrece înainte de diviziunea celulei. Dintr-o
moleculă de ADN se formează două molecule identice. ARN-ul este format dintr-un
singur lanţ de nucleotide (monocatenar). Se găseşte la unele virusuri-Ribovirusuri
(gripal, turbării, HIV, EBOLA). ARN-ul celular se găseşte în trei variante: ARNm-
mesager (transcrie informaţia din ADN), ARNt-de transfer (transferă aminoacizi),
ARNr-ribozomal (se găseşte în ribozomi).