Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

Facultatea de Educaţie fizică şi sport

Specializarea Kinetoterapie și motricitate specială

FOTOTERAPIA

Murgu Raul Adrian

2013
 Fototerapia
Intelegem prin fototerapie, aplicarea energiei radiante luminoase in scop terapeutic.
Energia radianta este compusa din doua feluri de radiatii:

 radiatii vizibile percepute de ochiul uman sub forma de lumina;

 radiatii invizibile (ultraviolete si infrarosii).

Dupa sursa folosita, poate fi:

 naturala sau helioterapeutica (de la soare);

 artificiala (cand se folosesc diferite aparate cu energie electrica) (lampi cu
ultraviolete sau Solux cu infrarosii).

Notiuni generale:
Lumina, cu o viteza de propagare de 300 000 km/sec, se transmite sub doua forme, si
anume:
a) ondulatorie sau electromagnetica, care are la baza radiatia electromagnetica (unde
electromagnetice) si
b) corpusculara, fo-tonica sau cuantica.

Spectrul acestor unde electromagnetice cunoscute se intinde de la radiatii cu lungimi de

unde de kilometri, pana la lungimi de unda de 0,000 01 m, iar frecventa lor incepe de la 0 pana la
ordinul IO22 (adica 10 urmat de 22 zerouri, ca la radiatiile cosmice).
Lumina vizibila are o zona foarte limitata, gasindu-s e intre radiatiile ultraviolete (urmate
de razele X si apoi de razele cosmice). In concluzie, fototerapia, de care ne interesam aici,
cuprinde aceste trei forme: radiatiile luminoase, ultravioletele si infrarosii.
 RAZELE INFRAROSII

Sursa naturala este lumina solara, folosindu-se helioterapia, care este o terapie mixta
(ultraviolete, infrarosii si radiatii luminoase). Ca surse artificiale sunt utilizate o serie de aparate
(lampi electrice, radiatoare cu rezistente etc). Spectrul infrarosului este alcatuit din trei grupe de
radiatii: infrarosii A cu 1 = 0,78 -1,5 microni; infrarosii B cu 1 = 1,3 - 3 microni; infrarosii C cu
1 = 3 - 50 microni. Radiatiile din grupul A sunt cele mai penetrante. Aparatele care produc
infrarosii sunt:
- lampile Solux, folosesc curent in terapeutica; ele au niste lame de sticla, numite
filtre, alcatuite din saruri de mangan, cobalt sau iod; rolul lor este de a selecta diferite radiatii
infrarosii;
- baile de lumina, partiale sau generale; sunt alcatuite din pereti de lemn acoperiti
cu oglinzi care sa reflecte lumina, prevazuti cu o serie de becuri care propaga caldura.

Procedura cu infrarosii dureaza 15 - 20 de minute. Lampa Vitalux produce infrarosii si

ultraviolete.

Actiune: razele infrarosii se mai numesc si calorice. Ele produc eritemul caloric, care da o
pigmentare a pielii: marmorata, neuniforma si care dispare mai repede fata de eritemul actinie
produs de ultraviolete; sunt puternic vasodilatatoare (derm, hipoderm), stimuland circulatia
locala si fagocitoza; datorita acestor efecte, ele au un rol trofic si antiinflamator.

Indicatii: boli reumatismale (artrite cronice, artroze); afectiuni traumatice (en- . torse, redori
etc); boli neuro-musculare (nevrite, nevralgii, mialgii); afectiuni cutanate (plagi atone, ulcere
varicoase); alte afectiuni cronice (metroanexite, gastrite etc, intoxicatii cronice, diabet zaharat,
obezitate, hipotiroidism etc.
RAZELE ULTRAVIOLETE (UV)
Sunt radiatii cu o lungime de unda mai mica decat cele infrarosii, dar cu o frecventa mai
mare. Sunt, de asemenea, trei grupe de ultraviolete: A,B,C.

- Ultravioletele A, cu lungimea de unda = 0,23 - 0,40 microni.

- Ultravioletele B, cu lungimea de unda = 0,28 - 0,32 microni.

- Ultravioletele C, cu lungimea de unda = 0,28 microni.

Ele sunt produse (in afara de sursa naturala, soarele) de aparatele cunoscute: lampile de
cuart, care nu absorb ultravioletele ca sticla obisnuita. Ultravioletele iau nastere prin descarcarea
curentului electric in becul care contine vapori de mercur metalic sau prin arcul voltaic. Aplicatia
terapeutica cu ultraviolete se face local si general. Local se face doza-eritem (echivalenta cu o
arsura usoara, de gradul I), dupa ce am testat sensibilitatea tegumentului (biodozimetria).
General, ultravioletele se folosesc in doza progresiva, adica incepand cu 1 - 2 minute si ajungand
pana la 10-15 minute.

Important! intotdeauna ochii trebuie protejati (cu ochelari negri sau vata umeda).

Proprietatile ultravioletelor sunt multiple.

a) Chimice:
- oxidare (exemplu: formarea apei oxigenate sub actiunea lor),
- reducere (exemplu: sarurile de Ag, folosite in fotografie);

- polimerizare (exemplu: formarea ozonului in atmosfera).

b) Biochimice: HbO este redusa in methemoglobina, ergosterolul este activat si transformat in

vitamina D2 etc.
c) Biologice: inhibarea diastazelor, fermentilor, histaminogeneza, degradarea acizilor aminati
etc; sterolii sunt transformati in vitamina D2; actiune bactericida. (Se poate masura, cu ajutorul
biofotometrului, numarul de colonii microbiene distruse de UV.).
In doza mai redusa, atenueaza virulenta germenilor patogeni (bacterii sau virusuri), in
felul acesta s-au putut face unele vaccinuri (antirabic, contra psitacozei, febrei aftoase,
bacteridiei carbunoase, tuberculozei etc). Tot aceasta actiune bactericida a UV explica
sterilizarea apelor naturale, mai intensa in timpul verii. Pe aceasta proprietate se bazeaza
folosirea lor la sterilizarea aerului din spitale, crese, sali de operatie, saloane de nou-nascuti etc.

d) Eritemul actinie, care lasa loc pigmentatiei uniforma, si de durata mai lunga, comparativ cu
pigmentatia generata de infrarosii.

e) Cresc Ca si P in sange.

f) Stimuleaza hematopoeza.

g) Stimuleaza sistemul reticulo-endotelial si deci capacitatea de aparare a organismului.

Toate aceste proprietati ale radiatiilor ultraviolete - unele cunoscute din vechime - au
facut sa li se acorde mare importanta pentru apararea sanatatii omului. De aici vine si dictonul
vechi: "Unde nu intra soarele pe fereastra, intra doctorul pe usa".

Indicatii: pentru actiunea lor antiinflamatorie, antalgica si antinevralgica - se prescriu in bolile

reumatismale cronice, subacute si chiar acute, mialgii, nevralgii, nevrite etc; pentru actiunea lor
bactericida - se folosesc in procesele supurative cronice specifice (tuberculoz osteo-articulara,
ganglionara, cutanata si nesupurativa, ca si in procesele inflamatorii nespecifice), acnee,
furunculoza stafilococica, dermite etc, ulcere varicoase, plagi atone etc; pentru actiunea
antialergica desensibilizata -in astmul bronsic (doza-eritem); pentru actiunea lor hematopoietica -
in anemii, rahitism, spasmofilie (tetanie lenta).
 Climatele alpin, ca si cel marin, au o atmosfera mai pura si deci disperseaza mai putin
lumina, sunt mai bogate in ultraviolete.
Cantitatea cea mai mare de ultraviolete se gaseste la zenit, cand unghiul de incidenta al
radiatiilor este de 90° pe suprafata pamantului; dar si razele infrarosii calorice se gasesc la fel, in
aceeasi proportie. De aceea, helioterapia se face mai ales dimineata, organismul suportand-o mai
bine si mai comod (baile de soare + baile de aer = aerohelioterapia). Notam ca se poate face si
numai aeroterapie, la umbra.

Mecanismele fenomenului de sensibilizare

Lumina actioneaza asupra organismului prin intermediul tegumentului. Pielea se
comporta diferit la cele trei categorii de raze.
Pielea lasa sa treaca radiatiile luminii vizibile si pe cele infrarosii pe care nu le absoarbe
sau le absoarbe intr-o mica masura.Aceste raze traverseaza pielea si trec in profunzime. Cu
radiatiile ultraviolete lucrurile se petrec invers, adica razele ultraviolete sunt absorbite aproape in
totalitate in piele (ele nu trec mai departe, ci se acumuleaza in piele).Datorita acestui fenomen
diferit de absorbtie, razele vizibile si cele din gama infrarosie produc in organism actiuni de mica
importanta (caldura), pe cand razele ultraviolete sunt capabile sa provoace in piele actiuni
chimice cu efecte locale si generale foarte importante.Sensibilitatea pielii fata de radiatiile
luminoase este variabila de la un individ la altul si de la o regiune la alta a corpului.
Fototerapia are un efect terapeutic si profilactic asupra morbiditatii, fie printr-o actiune
directa asupra microbilor, fie printr-o actiune mai complexa in care intra si cresterea rezistentei
organismului fata de infectii.Dintre toate razele spectrului de lumina, cele care au puterea
bactericida cea mai intensa sunt razele ultraviolete cu lungimea de unda sub 280 milimicroni.
Puterea bactericida scade catre lungimile de unda mai mari.
Exista patru grade de actiune a razelor ultraviolete asupra bacteriilor.
l Actiune subbactericida (raze ultraviolete in doze mici care nu numai ca nu provoaca
moartea bacteriilor, ci in mod paradoxal duc la o crestere si multiplicare a numarului lor.
2. Actiune bactericida incompleta care distruge bacteriile sensibile, dar nu le omoara pe
cele rezistente.
3. Actiune bactericida completa, care sterilizeaza complet culturile microbiene.
4. Actiune litica (adica iradierea care provoaca liza, distrugerea bacteriilor).
 Razele ultraviolete pot fi folosite pentru sterilizarea si dezinfectarea aerului din spitale,
camere de nou nascuti, scoli si crese sau pentru sterilizarea apei prin simpla iradiere a acesteia.
Expunerea la soare sau la o lampa cu arc voltaic provoaca pe piele o roseata insotita de
caldura. Acest eritem caloric care apare chiar in timpul expunerii, se mentine putin si apoi
dispare, fiind provocat de razele calorice rosii si infrarosii.El este urmat la cateva ore de la
expunere de un nou eritem, insotit de senzatia de usoara arsura. Acesta este fotoeritemul
ultraviolet. Supunand pielea la actiunea radiatiilor ultraviolete in doze mici si repetate, se obtine
un usor eritem care dureaza de la patru pana la sase ore dupa prima iradiere.Acest eritem se
repeta la fiecare sedinta de iradiere. Dupa trei - patru zile de la prima iradiere apare o usoara
pigmentare care progreseaza ca intensitate pe masura continuarii sedintelor.Incepand din a zecea
zi apare uneori o usoara descuamare.
Iradierile cu o doza mare si unica produc un eritem intens care apare la cateva ore de la
iradiere, dureaza 2-5 zile si este urmat de o descuamare masiva a pielii.
Fototerapia este utila si in caz de depresie sezoniera, pentru oboseala cronica si insomnii.
Totusi, specialistii o recomanda si pentru alte probleme: probleme dermatologice, rahitism.
Fototerapia compenseaza lipsa luminii, vinovata de pierderea vitalitatii si a bunei dispozitii. Ea
blocheaza melatonina (hormon ce declanseaza somnul) secretata anormal in timpul zilei datorita
lipsei luminii solare si mareste nivelul de serotonina, hormonul energiei si antistres. Se reface
deci echilibrul intre starea de veghe si somn.

Contraindicatiile fototerapiei:

Fototerapia este nerecomandata persoanelor care au probleme oculare sau sufera de boli ce
afecteaza retina, cum este diabetul,in cazul persoanelor hipersensibile la lumina sau care iau
medicamente fotosensibilizante (cu continut de litiu) sau uleiuri esentiale (citrice, bergamota).
Fototerapia nu se recomanda nici persoanelor sub tratament antiepileptic,cu cancer,
tuberculoza, stari febrile etc.
 Fototerapia II

Tehnicile FotoTerapiei folosesc in terapie propriile imagini instantanee

apartinind clientilor si fotografiile lor de familie cit si sentimentele, amintirile, gindurile si
informatiile evocate de acestea cu rol de catalizator in comunicarea terapeutica, schimbare si
vindecare.

Viata Secreta a Instanteneelor Personale si a Fotografiilor de Familie

Fiecare imagine pe care o persoana o ia sau o pastreaza constituie un fel de
autoportret, un fel de „oglinda a amintirilor‟ reflectind inapoi acele momente si oameni care sint
destul de speciali pentru a fi retinuti pentru totdeauna in timp. Luate ca grup aceste poze fac
vizibile povestile vietii in desfasurare a acelei persoane, servind ca copii fotografice care
marcheaza unde au fost (emotional cit si fizic) si de asemeni semnalizind, poate, ca urmare unde
s-ar putea pozitiona. Chiar si reactiile lor la carti postale, imagini din presa, si imagini
instantanee luate de altii pot furniza indicii in clarificarea propriei lor vieti interioare si a
secretelor ei.
De fapt sensul oricarei fotografii se afla mai putin in datele ei vizuale si mai mult in
ceeace evoca aceste detalii mintii (si inimii) fiecarui spectator.
In timp ce privesc o imagine, oamenii in fapt creaza in mod spontan sensul pe care ei
cred ca denota insasi din fotografie si acesta poate fi sau nu sensul pe care fotograful a
intentionat sa-l exprime la origine.
Asadar, sensul (si ‟masajul‟ emotional) este dependent de acel ce priveste, pentru ca
perceptiile oamenilor si unica lor experienta de viata incadreaza si definesc in mod automat ca a
fi real ceea ce ei vad. De aceea reactiile oamenilor la fotografiile pe care ei le gasesc ca deosebite
pot de fapt dezvalui mult despre ei insisi, doar daca tipurile specifice de intrebari sint puse
corect.
 Cum Uzeaza Terapistii Fotografiile pentru a Vindeca Oamenii
Cei mai multi oameni pastreaza fotografiile in apropiere, fara a-si lua ragazul sa se
intrebe oare de ce. Pentru ca ei acumuleaza zilnic momente importante (si emotiile asociate cu
ele sint ancorate in subconstient) imaginile personale pot folosi ca poduri naturale in a accede,
explora si comunica despre sentimente si amintiri ( incluzind pe acelea adinc ingropate sau de
mult uitate) in cadrul oricaror probleme psihoterapeutice pe care acestea le aduc la lumina.
Consulentii gasesc ca fotografiile clientilor lor au frecvent rolul de obiecte tranzitionale auto-
construite si simboluri metaforice tangibile care ofera silentios o privire interioara int-un mod pe
care cuvintele nu-l pot exprima sau reprezenta in intregime.
Sub indrumarea terapeutului antrenat in tehnicile de FotoTerapie clientii exploreaza
ce insemna propriile lor imagini instantanee cit si albumele lor de familie, cu un anume sens
emotional, in aditie la ceea ce ele reprezinta vizual. Aceaste informatii exista latent in fotografiile
personale ale tuturor clientilor, dar cind se pot utiliza pentru a focaliza si a precipita dialogul
terapeutic, va rezulta de obicei o conexiune cu subconstientul mult mai directa si mai putin
cenzurata.
In timpul sesiunilor de FotoTerapie nu se reflecteaza asupra fotografiilor intr-o
contemplatie silentioasa, ci se creaza activ, se pozeaza, se vorbeste cu, se asculta la, se
reconstruieste, se reviziteaza spre a da forma sau a ilustra noi povesti, se colecteaza cu o misiune,
se revizualizeaza in memorie sau imaginatie, se integreaza intr-o expresie de Terapie prin Arta
sau se transforma intr-un dialog animat cu alte fotografii.

Care sint Tehnicile Implicate in FotoTerapie?

Producerea fotografiilor sau aducerea de fotografii la sesiunea de terapie este doar un
inceput. O data ce fotografia poate fi vazuta, urmatorul pas este de a scoate la suprafata tot ce
conduce spre o abordare mentala (cercetarea mesajelor vizuale, intrarea in dialog cu acestea,
intrebind despre acestea, luind in consideratie rezultatele unor schimbari imaginare sau diferite
puncte de vedere si asa mai departe). Ceea ce pentru fotografi in mod curent fotografia este un
punct de sfirsit, pentru scopurile FotoTerapiei este doar inceputul...
Rolul principal al terapistului este de a incuraja si sustine propriile descoperiri
personale ale clientului in acelasi timp cu explorarea in interactiune cu pozele cotidiene sau de
familie pe care le vad, le fac, le colecteaza (ca vederi, poze din presa, carti postale felicitari,etc)
amintesc, reconstruiesc, sau doar si le imagineaza. De aceea, fiecare dintre cele cinci tehnici
de FotoTerapie este asociata cu urmatoarele cinci feluri de fotografii si acestea sint in mod
frecvent uzate in diferite combinatii una cu alta si de asemeni impreuna cu Terapia prin Arta sau
alte Terapii Creative:
1. Fotografii care au fost luate sau create de catre client (fie ca s-a folosit camera foto ca
sa fie facuta poza, ori s-au „insusit‟ imaginile altora prin a colecta poze „descoperite‟ in
reviste, vederi, imagini din internet, manipuleri digitale, etc.);
2. Fotografii care au fost facute clientui de catre alte persoane (fie ca a avut ca scop o
sesiune constienta de pozare sau ca a capturat spontan inconstient);
3. Autoportrete, care inseamna orice fel de fotografii pe care clientii si le-au facut ei
insisi (literalmente sau metaforic (dar in orice caz sint fotografii ale clientilor care au un
control total si putere asupra tuturor aspectelor in crearea imaginei);
4. Albumul de familie si alte colectii biografice (fie ca sint ale familiei native sau alese;
fie ca sint pastrate in albume sau „stivuite‟combinate narativ prin plasarea lor pe pereti
sau usi de frigider, in interiorul portofelelor sau inramate, pe ecranul computerului sau
websituri de familie, etc.); si in final...
5. "Fotografii proiective", care foloseste (fenomenologic) faptul ca sensul dat de orice
poza/imagine este initial creat de catre privitorul sau, in timpul procesului de perceptie a
acesteia. La privirea oricarui fel de imagine fotografica se produc perceptii si reactii
care sint proiectate din harta interna de percepere a realitatii, proprii fiecarei persoane,
fapt care determina sensul a ceea ce persoana vede. De aceea aceasta technica nu
apartine de un anumit sort de fotografie, ci mai degraba se pozitioneaza in suprafata
mai putin tangibila dintre fotografie si privitorul sau creatorul ei, un loc unde fiecare
persoana isi formeaza unica sa reactie la ceea ce vede.
 FotoTerapia - o privire generala
Asa cum este explicata in cartea "Tehnicile de FotoTerapie: Explorind Secretele
Instantaneelor Personale si Albumul Familiei", FotoTerapia este vazuta cel mai bine ca fiind un
sistem interdependent – bazat pe tehnici uzind fotografia, tehnici de consiliere folosite in
antrenamentul profesionistilor din domeniul sanatatii mintale ca parte a practicii lor terapeutice
timp in care isi ajuta clientii in a examina constient si ulterior in a reintegra
cognitiv, fotografiile lor cu continut condensat, cu scopul ca acestia sa-si inteleaga mai bine si
sa-si imbunatateasca viata lor.
Prin urmare FotoTerapia nu este acelasi lucru cu Fotografia Terapeutica (care in mod
confuz este numita si Fotografia ca Terapie, in special in Anglia), ocupatie care contine activitati
autotonome, pe cont propriu - exercitate in afara oricarui context de consiliere; oamenii folosesc
Fotografia Terapeutica pentru propria lor auto- descoperire sau cu un statut artistic propus, pe
cita vreme terapeutii care uzeaza FotoTerapia ajuta oamenii (clientii lor) care au nevoie de ajutor
in elucidarea problemele lor. Rezultatele lucrului cu fotografii, bazat pe auto –explorare
(Fotografie-ca-Terapie) adesea se sfirseste si prin a avea accidental un rol terapeutic in sine (in
special cind se foloseste camera foto ca agent in schimbarea personala sau sociala) si nu este
acelasi lucru ca atunci cind se activeaza si se proceseaza experientele de viata lae clientilor sub
ghidajul si atentia unui consultant profesional instruit (Fotografia–in–Terapie).
Deoarece FotoTerapia foloseste un set de tehnici flexibile, doar ca directive fixe
bazate pe o modalitate a unei teorii specifice sau o paradigma terapeutica, ea poate fi folosita de
orice fel de cosultant sau terapeut antrenat, indiferent de orientare conceptuala sau abordare
profesionala preferata. Aceasta este una dintre multiplele cai pentru care FotoTerapia este si
similara, dar se si distinge de Terapia prin Arta – si acesta este motivul pentru care poate fi
utilizata cu succes de o mare varietate de profesionali din domeniul sanatatii mentale care nu
sint specific antrenati in Terapia prin Arta.
FotoTerapia fiind despre fotografie-ca-comunicatie mai mult decit fotografie-ca–
arta, nu este prioritara experienta cu camera foto sau artele fotografice pentru un uz terapeutic
efectiv.
Si in final, pentru ca FotoTerapia implica oameni in interactie cu propriile lor
constructii vizuale unice ale realitatii (folosite mai mult ca activator verbal decit o reflexie
pasiva), aceste tehnici pot fi in mod special de succes la oameni pentru care comunicatia verbala
este limitata fizic sau mental, la cei marginalizati social-cultural sau pentru cei pusi in situatii
inadecvate din cauza nintelegerilor verbale.
De aceea FotoTerapia poate fi ajutatoare in special si folositoare ca intaritor, in
aplicatii cu populatiile multiculturale, disabili, minoritati de sex, cei cu necesitati speciale si alte
populatii complexe similare.
Acum cind publicul general a devenit extrem de confortabil in a uza tehnologia
electronica si imaginile digitale, apar noi posibilitati stimulatoare pentru a fi uzate ca instrumente
de indrumare pentru a ajuta clientii care au computere, scanere sau situri de familie, sau pe aceia
care sint capabili sa participe „on line‟ la o cyber-terapie.