Tema 12: Metodologia studierii culorii

Modelizarea teoretică a metodologiei de DSCE din clasele primare a inclus toate componentele
principale ale unui model pedagogic – epistemologia (idei, concepte, principii, teorii, paradigme),
teleologia, factorii, conţinuturile antrenate în DSCE şi metodologiile specifice EAP şi DSCE (Fig. 2.1).
Odată intrat în grădiniţă şi apoi în şcoa1ă, familiarizarea copilului cu limbajul sunetelor, al formelor, al
culorilor, al mişcărilor, cu limbajul poetic literar devine o preocupare sistematică şi continuă a
educatorilor. Procesul acesta se subordonează legilor artei (creaţiei-receptăriiinterpretării), legilor ce
explică/reglementează natura psihică a copilului, în special, a receptării artistice şi în particular, a
sensibilităţii cromatice în procesul receptării operelor de artă plastică, a frumuseţii omului, naturii şi
societăţii, şi unor legi pedagogice - de dezvoltare a receptării generale, artistice, artistico-plastice şi
cromatice.

Principiile metodologice ale DSCE.

Înţelegând corect rolul pe care-l au culorile, liniile, sunetele, gesturile ca mijloace de expresie prin care
elevul poate comunica cu lumea exterioară, unii vor fi curioşi şi ispitiţi să-i încerce “talentul” într-o
aventură a cunoaşterii şi acest fapt prezintă o importanţă deosebită pentru evaluarea armonioasă şi
integrală a sensibilităţii. Alegerea situaţiilor potrivite pentru intervenţia educatorilor, explicarea şi
argumentarea necesităţii activităţii recomandate prin care se formează o anumită trăsătura sunt
componente deosebite ale metodologiei de lucru şi în acest domeniu.

Dispunând de “cheia” înţelegerii şi de criteriile evaluării unei opere artistice, de capacitatea de a distinge
o opera autentică şi un surogat kitsch, copie sau un pseudoprodus, îi va spori încrederea în sine, în
competenţa sa şi va opta pentru promovarea valorilor reale şi împotriva urâtului, a dizgraţiosului.
Procesul de iniţiere este o operă pretenţioasă şi complexă, pretinde un contact mai larg şi nu frecvent cu
valorile artistice autentice şi o îndrumare competentă continuă pe tot parcursul şcolarizării.

Modelul DSCE s-a sprijinit sau doar a luat în consideraţie ideile, conceptele, principiile, teoriile,
paradigmele prezentate în Capitolul 1:

- conceptele/concepţiile şi paradigmele: constanta percepţiei (J. Piajet), abstractă-formală, educaţiei

artistico-plastice spontane (G. Rid, U. Louenfelid), pragmatică-utilitară a dezvoltării estetice (D.Dewey,
C.Crou, O. Gunter), educaţiei religioase-estetice (J. Marite, A. Brunner, I.Lotţ), învăţământului educaţiei
estetico-plastice (V.Cuzin, N.Rostovţev, E. Şorohov ş.a.), educaţiei artistico-plastice (Iu.Aliev şi colab., anii
'80 ai sec. XX, URSS), care a influenţat decisiv şi concepţia EAP elaborată în R. Moldova, datorită unor
discipoli sau continuatori de idei ai Institutului de Educaţie Artistică al Academiei de Ştiinţe Pedagogice a
URSS (Ion Daghi, Nely Custova, Silvia Cojocaru ş.a.).

Concepţia educaţiei artistico-plastice, care funcţionează şi în învăţământul general din R. Moldova, este
centrată pe principiile artei plastice – creaţiei şi receptării-reproducerii artistico-plastice. Conform
acestui concept, EAP urmează să valorifice spontaneitatea artistic-estetică a copilului şi s-o dezvolte în
corespundere cu legile creăriireceptării operei de artă. Copilul nu este doar învăţat să deprindă de
tehnicile desenului (precum insistă, în fond, metodica lui N.Rostovţev, de ex.), ci să recepteze adecvat
imaginea artisticoplastică a operei de artă, a omului, a naturii şi a societăţii, fiind încurajat să elaboreze
(=să creeze) el însuşi o imagine artistico-plastică originală a acestor obiecte ale artelor plastice
[Vl.Pâslaru, 111]:

- teorii ale culorilor: I.Newton, Helmholtz şi Maxwell, T.Young, Hering, Goethe, A. Schopenhauer,
J.Hoffmann, I.Itten, R.Arnheim;

- legile culorilor, legile sensibilităţii artistice (adaptării, contrastului, sensibilizării şi depresiei, sinesteziei,
oboselii, conştientizării, exerciţiului selectiv; estetizării, semantizării, verbalizării);
 - parametrii sensibilităţii artistico-plastice (cromatice): reactivitatea, imaginaţia, gustul estetic,
selectivitatea, intelectualitatea, creativitatea, care au/au avut o influenţă considerabilă asupra
percepţiei senzoriale şi, în particular, a percepţiei culorilor de către şcolari;

- particularităţile percepţiei cromatice:obiectualitatea, integritatea, structura, înţelegerea, constanţa; -

potenţialul expresiv al culorilor;

- acţiunea culorilor asupra psihicului;

- preferinţele faţă de culori. Principiul diriguitor al EAP, luat în consideraţie de Modelul DSCE, este cel al
educaţiei artistic-estetice: adecvării structurii receptării artistice a elevului la structura operei de artă
receptată [Ibid.,.].

Alte principii care formează, conform Modelului DSCE, epistemologia DSCE, sunt:

- al unităţii proceselor receptării-producerii lucrărilor de artă plastică, alias,

- al unităţii receptării imaginii cromatice şi producerii unor imagini cromatice noi, în conformitate cu
experienţele estetice şi de viaţă ale copilului [H.R.Jauss, 86];

- al unităţii naturii fiziologice şi psihologice a culorii, care impune principiul pedagogic

- al unităţii senzorial-raţional-imaginarului în percepţia cromatică şi producerea de lucrări de artă

plastică de către elevi;

- al gradualităţii receptării-creaţiei cromatice, formulat după principiul similar general al artei [C.Radu,
121], care indică asupra caracterului gradual al DSCE;

- adecvării conţinuturilor receptării cromatice a elevilor la obiectivele EAP;

- adecvării metodologiei DSCE la obiectivele şi conţinuturile EAP, la particularităţile percepţiei cromatice

a elevilor;

- combinării culorilor în EAP a elevilor în conformitate cu legile acestora etc.

Modelul DSCE a antrenat şi un sistem de principii specifice metodologiei DSCE, care au reglementat
stabilirea obiectivului comun, antrenarea factorilor EAP şi DSCE, selectareacombinarea-valorificarea
conţinuturilor EAP şi pentru DSCE, selectarea-combinarea-aplicarea unor metode-procedee-tehnici-
forme specifice acestei activităţi.

Principiile metodologiei DSCE formulate mai jos şi aplicate în cercetarea noastră, sintetizează/iau în
consideraţie reperele conceptuale prezentate anterior, precum legile şi teoriile culorilor (1.2),
concepţiile artistico-plastice/EAP (1.3), legile sensibilităţii cromatice (2.2), pragurile sensibilităţii
cromatice (3.2) şi parametrii sensibilităţii cromatice (2.3):

- unităţii epistemologice a EAP şi DSCE: toate componentele metodologiei DSCE să se întemeieze pe

teoria educaţiei artistico-estetice şi pe conceptul EAP, validat teoretic şi experimental la toate treptele
de învăţământ din R. Moldova;

-unităţii teleologice a proiectării EAP şi a DSCE (Modelul de DSCE) şi activităţii propriuzise de DSCE;

-valorificării unitare a celor trei surse de EAP şi de DSCE - mediului vital, mediului natural, operelor de
artă plastică – la nivelul fiecărei componente a metodologiei EAP şi DSCE (derivat al principiului general
al cercetării ştiinţifice - interdisciplinaritatea);

-corelării optime a discursului pedagogic şi activităţii specifice a elevilor de DSC (unitatea celor doi
subiecţi ai procesului pedagogic);
-priorităţii percepţiei/receptării asupra tehnicii producerii lucrărilor de artă plastică.

Teleologia DSCE: Sensibilitatea artistică – obiectiv şi finalitate educaţională. Creşterea continuă a

nivelului cultural şi intelectual al populaţiei a sporit necesitatea cunoaşterii artistice, a stimulat contactul
cu arta şi a potenţat procesul asimilării valorilor artistice. Este un proces complex şi de lungă durată, ce
se încadrează în evoluarea armonioasă integră a personalităţii, care se bazează, în mare măsură, şi pe
dezvoltarea sensibilităţii artistice, care-l ajută pe fiecare individ să cunoască, să guste şi să transforme
trăirea estetică într-o componentă a modului propriu de viaţă.

Intelectualizarea crescândă a artei presupune diversitatea formelor de exprimare artistică, impusă de

complexitatea sufletului modern. Arta impune tot mai mult o pregătire corespunzătoare pentru a putea
fi înţeleasă şi gustată şi mai ales pentru a putea fi creată. Contactul cu mijloacele moderne de expresie
artistico-plastică trebuie pregătit încă din şcoală.

Este necesară desfăşurarea unei activităţi complexe, care ar angaja întreaga personalitate a individului şi
ar ridica fiecare copil la nivelul înţelegerii frumosului, în toate formele sale, la capacitatea de a gusta,
aprecia şi înfăptui frumosul, la nevoia de a-1 introduce în toate manifestările sale de muncă şi de viaţă
socială.

Vârsta micii şcolarităţi este aceea la care preocupările pentru creaţia artistică devin intens manifestate.
Este perioada în care apar trăirile estetice – emoţii şi chiar sentimente estetice (la copiii dotaţi artistic),
ceea ce impune accentuarea preocupării pentru a descoperi şi cultiva sensibilitatea artistică.

Scopul educaţiei artistico-estetice, conform autorilor teoriei educaţiei artistico-estetice, constă în

formarea culturii artistico-estetice, forma superioară a căreia este conştiinţa artistico-estetică. El se
concretizează în obiectivele educaţiei artistico-estetice ale elevilor, care sunt în funcţie de vârsta
acestora, de competenţele, interesele şi aptitudinile lor artistice; preconizează cultivarea frumosului
artistic prin receptarea operelor de artă, a frumosului din natură şi în viaţă (relaţii, comportamente),
prin creativitatea artistică a copiilor şi interpretarea produselor artistice şi a propriei activităţi artistico-
estetice, toate acestea fiind conjugate cu valorificarea concomitentă a potenţialului moral al frumosului
în cele trei domenii.

Scopul şi obiectivele educaţiei artistic-estetice, conform lui Vl. Pâslaru [110], sunt valori proiectate ale
educaţiei, iar finalităţile EAP – valori achiziţionate, formate ale elevilor. Unul dintre cele mai importante
obiective ale EAP îl constituie dezvoltarea sensibilităţii cromatice, care trebuie să se realizeze din cea mai
fragedă vârstă a copilului - condiţie sine qua non a dezvoltării formelor ulterioare, mai complexe şi mai
profunde, ale culturii estetice. Pe măsură ce copiii devin tot mai sensibili la bogăţia cromatică a artei, a
naturii şi a vieţii, sensibilitatea cromatică devine o finalitate a EAP şi un reper pentru dezvoltările
ulterioare ale culturii lor artistice.

Aceasta include parametrii sus-examinaţi: reactivitatea, imaginaţia, gustul artistic, selectivitatea,

intelectualitatea şi creativitatea, care au şi valoarea de obiective generale ale EAP, deci şi ale dezvoltării
sensibilităţii cromatice.