Formele generale ale educaţiei

1. Formele generale ale educaţiei reprezintă ansamblul acţiunilor şi

al influenţelor pedagogice desfăşurate, succesiv sau simultan, în
cadrul activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane.

-Educaţia formală reprezintă ansamblul acţiunilor (şi al influenţelor) pedagogice proiectate

instituţional prin structuri organizate sistemic, pe niveluri şi trepte de studii (şcoli, universităţi,
centre de perfecţionare etc.) în cadrul unui proces de instruire realizat cu maximum de
rigurozitate în timp şi spaţiu (plan, programe, manuale, cursuri, materiale de învăţare etc.)
-Educaţia nonformală completează educaţia formală într-un cadru instituţionalizat situat în afara
sistemului de învăţământ dar şi în interiorul acestuia, activat prin "organisme şcolare conexe",
extradidactice sau extraşcolare.

-Educaţia nonformală sprijină, direct şi indirect, acţiunile şi influenţele sistemului de învăţământ,

pe două circuite pedagogice principale:
a) un circuit pedagogic situat în afara clasei: cercuri pe discipline de învăţământ, cercuri interdisciplinare,
cercuri tematice / transdisciplinare; ansambluri sportive, artistice, culturale etc.: întreceri, competiţii,
concursuri, olimpiade şcolare / universitare;
b) un circuit pedagogic situat în afara şcolii:
-activităţi perişcolare, organizate pentru valorificarea educativă a timpului liber, cu resurse tradiţionale:
excursii, vizite, tabere, cluburi, universităţi populare, vizionări de spectacole (teatru, cinema etc.) şi de
expoziţii etc.; cu resurse moderne: videotecă, mediatecă, discotecă; radio, televiziune şcolară; instruire
asistată pe calculator, cu reţele de programe nonformale etc.;
- activităţi paraşcolare, organizate în mediul socioprofesional, ca "soluţii alternative" de perfecţionare,
reciclare, instruire permanentă, instituţionalizate special la nivel de: prespedagogică, radio-televiziune
şcolară; cursuri, conferinţe tematice - cu programe speciale de educaţie permanentă etc.
Activităţile de educaţie nonformală au un caracter instituţional. Ele probează - în comparaţie cu
activităţile de educaţie formală - câteva note specifice:
- proiectarea pedagogică neformalizată, cu programe deschise spre interdisciplinaritate şi educaţie
permanentă - la nivel general-uman, profesional, sportiv, estetic civic, etc.;
- organizarea facultativă, neformalizată, cu profilare dependentă de opţiunile elevilor şi ale comunităţilor
şcolare şi locale, cu deschideri speciale spre experiment şi inovaţie;
 Educatia estetica

Educatia estetica reprezinta o componenta indispensabila a formarii

personalitatii prin intermediul careia se urmareste dezvoltarea
capacita# 22222e422w 5;ii de a recepta, interpreta si crea frumosul.
Arta, sustine D. Salade, " raspunde unor nevoi reale pe care le simte
orice persoana de a-si lamuri unele idei, de a-si motiva unele
comportamente, de a-si fundamenta unele atitudini, sugerând,
explicând, valorificând sau problematizând. Prin caracterul ei
stimulativ, tonic, optimist etc., arta împinge la iubirea adevarului, a
binelui, a stiintei si a vietii (6, p. 17). Datorita fortei de înrâurire, arta a
fost folosita din timpuri stravechi ca mijloc educativ. Înca de la Homer,
de la grecii antici, preocupati de realizarea acelui kalokagathon
(îmbinarea frumosului cu binele), trecând prin Renastere preocupata
de
realizarea   unei   dezvoltari   multilaterale,   ajungând  la  neoumanis
mul  secolului  al XVIII -lea, care subliniaza rolul artei în procesul
educatiei, si pâna în epoca moderna, oamenii au fost mereu
preocupati, în diferite moduri, de a realiza educatia estetica. 

Educaţia estetică reprezintă activitatea de formare - dezvoltare a

personalităţii umane,
prin intermediul frumosului din artă, societate, natură, receptat,
evaluat şi cultivat la nivelul
sensibilităţii, al raţionalităţii şi al creativităţii umane.
Variant corecta “b”- Scopul educaţiei estetice în învăţământul de masă
nu este acela de a crea personalităţi
artistice, specializate, ci de a forma personalităţi armonioase, cu
disponibilităţi creative
favorabile specializării ulterioare în diverse domenii profesionale:
 Particularitatile perceptiei

Prin perceptie întelegem reflectarea în constiinta omului a

obiectelor si  fenomenelor care actioneaza direct asupra
receptorilor. În perceptie are loc ordonarea si unificarea diferitelor
senzatii în imagini integrale ale obiectelor si fenomenelor
respective. Împreuna cu senzatiile, perceptiile asigura orientarea
senzoriala nemijlocita a omului în lumea înconjuratoare. Fiind o
etapa necesara a cunoasterii, perceptiile sunt întotdeauna legate
într-o masura mai mare sau mai mica de memorie, gândire,
imaginatie;

Spre deosebire de senzatii, care oglindesc - asa cum s-a aratat - diferitele însusiri ale
lucrurilor, perceptia reflecta obiectul în întregime, în ansamblul însusirilor sale. Dar
perceptia nu se reduce la o suma de senzatii, ci constituie o forma calitativ distincta de
cunoastere senzoriala a lumii reale.

            Dupa cum se stie orice obiect sau fenomen real poseda o multime de însusiri
dintre care unele sunt esentiale iar altele neesentiale (periferice). Însusirile esentiale se
caracterizeaza prin faptul ca de ele depinde însasi natura obiectului respectiv; de pilda,
însusirea esentiala a creionului rezida în capacitatea minei de carbune de a lasa o urma
vizibila (mai ales pe hârtie); însusirea esentiala a laptelui consta în valoarea nutritiva a
componentelor sale chimice; trasatura esentiala a mamiferelor consta în faptul ca nasc
pui vii si-i alapteaza,

. Lumea obiectiva pe care copilul o exploreaza este o lume a gruparilor, marimilor, cantitatilor si
relatiilor dintre ele. Cunoasterea lumii fizice care-l inconjoara este o prioritate importanta pentru
copil si chiar din primul an de viata el este preocupat de cucerirea spatiului.
De la manipularea obiectelor ca atare si pana la operarea pe plan mintal cu simboluri, copilul trebuie
supus unei activitati progresive de “deprindere” de obiecte si pus in situatia de a opera cu sheme si
apoi cu simboluri.
 Cultura ecologica

Ecologia (din cuvintele grecești: ecos – casă și logos – știință, adică

“știința studierii habitatului”) este o știință biologică de sinteză ce
studiază interacțiunea dintre organisme, plante și mediul în care ele
trăiesc (abiotici și biotici). Pentru aceasta ecologia analizează
îndeaproape structura, funcția și productivitatea sistemelor biologice
supraindividuale (populații, biocenoze) și a sistemelor mixte
(ecosisteme). 

Ecologia face parte din compartimentele de bază ale biologiei, care studiază proprietăţile fundamentale ale
vieţii la nivelul supra-organismic al asociaţiilor. Principalul obiect al ecologiei este studierea asociaţiilor de or-
ganisme vii care interacţionează unul cu altul şi cu mediul ambiant formează o unitate (adică un sistem), în
limitele căruia se efectuează procesul de transformare a energiei şi substanţei organice. Astfel, sarcina de bază
a ecologiei este studierea şi cunoaşterea interacţiunii energiei şi materiei în ecositem. Vietăţile în parte,
populaţiile, spe-ciile, organismele şi interrelaţiile lor cu mediul ambiant constituie obiectele de studiu ale
ecologiei, însă ele sunt nespecifice pentru ecologie, deoarece sunt studiate şi de alte ştiinţe biologice – bota-
nica, zoologia, microbiologia, fiziologia, sistematica, genetica, bio-geografia etc

. -Ecologia-este o știință biologică de sinteză ce studiază interacțiunea dintre organisme, plante și

mediul în care ele trăiesc (abiotici și biotici). Pentru aceasta ecologia analizează îndeaproape structura,
funcția și productivitatea sistemelor biologice supraindividuale (populații, biocenoze) și a sistemelor
mixte (ecosisteme).
-Educația ecologică se referă la eforturile organizate de informare despre mediul înconjurător: funcțiile
sale, interacțiunea omului cu ecosistemele în limitele dezvoltării durabile. Pe lângă școli, educația
ecologică are ca suport și campanii publicitare, pagini web, materiale tipărite. Educația ecologică se
realizează prin:
exemplificarea modalităților de petrecere a timpului în aer liber
exemplificarea pe teren asupra problemelor mediului natural,
angajarea, motivarea și dezvoltarea capacității de luare responsabilă a deciziilor
 METODE SI TEHNICI DE EVALUARE in activitatea plastica

Deoarece funcţia de bază a Educaţiei plastice este culturalizarea şi educarea simţului artistic, nu
formarea unui artist profesionist, este important ca evaluarea să se axeze pe gradul de
participare, efortul depus, motivaţie, ideea de creaţie selectată de elev, expresivitatea și
originalitatea în prezentare etc. Pentru evaluarea competențelor artistico-plastice este
recomandată aplicarea tuturor tipurilor de evaluare ( inițială, curentă și sumativă) și metodelor
de evaluare tradiționale și complementare (T. Hubenco, Metode de evaluare la educația
plastică, Editura Epigraf, Chișinău, 2013).

Pentru facilitarea evaluării produselor elevilor, profesorii se vor conduce de Referențialul de

evaluare la disciplină care propune exemple de criterii de evaluare și descriptori de performanță
pentru fiecare notă (de la 1 la 10). Referențialul este un instrument-model pentru cadrele didactice
dar nu ceva șablonat sau standardizat. Astfel, profesorul va putea să-și elaboreze descriptorii săi
pentru fiecare notă reieșind din tema, subiectul și obiectivul lecției, iar elevii vor fi familiarizaţi cu
ele în prealabil. Recomandări cu privire la organizarea probelor de evaluare la disciplinele de profil
„arta plastică”.

Criterii de evaluare a produselor educaţionale: lucrări plastice

(picturale/grafice/decorative/sculpturale): Realizarea subiectului; Reprezentarea imaginilor plastice
pe suprafaţă plană; Utilizarea corectă a materialelor și tehnicilor specifice desenului/picturii/artei
decorative; Obținerea compoziţiilor plastice în baza conceptelor realist şi abstract de creare a
imaginilor plastice; Demonstrarea aptitudinilor speciale în domeniul artelor plastice;
Expresivitatea şi originalitatea lucrării plastice Atitudinea individual-creativă Criterii de evaluare a
produselor educaţionale – propun de eliminat acest rând. lucrări scrise la istoria artelor plastice:
Cunoaşterea fenomenelor artistice; Perceperea evoluţiei artelor în diverse perioade istorice;
Analizarea operelor de artă plastică; Argumentarea propriilor viziuni în dom

- aprecieri verbale;
- autoevaluarea;
- expunerea lucrarilor;
- participarea la concursuri locale, nationale si internationale;
- organizarea expozitiilor tematice (ex. Sfintele Paști, 1 Iunie, 8 Martie etc.)

Evaluare care ar trebui să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin
raportarea la norme de grup (relative). Progresul copilului trebuie monitorizat cu atenţie,
înregistrat, comunicat şi discutat cu părinţii (cu o anumită periodicitate). Evaluarea ar trebui
să îndeplinească trei funcţii: măsurare (ce a învăţat copilul?), predicţie (este nivelul de
dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul următor, şi în special pentru intrarea în
şcoală?) şi diagnoză (ce anume frânează dezvoltarea copilului?). O evaluare eficientă este
bazată pe observare sistematică în timpul diferitelor momente ale programului zilnic,
dialogul cu părinţii, portofoliul copilului, fişe etc
Rolul educatorului in organizarea orei muzicale

.Educatorul are o pregatire muzicala generala in domeniile

teoriei muzicii,solfegierii,cintului vocal-coral,interpretarii la un
instrument musical,metodicii de predare-invatare.De aceea el
este o persoana care,in colaborare cu conducatorul
musical,organizeaza activitatile de educatie muzicala in
gradinita de copii.La activitatile de educatie muzicala
educatorul sustine activitatea de munca a conducatorului
musical:cinta,explia,demonstraza miscarile,participa la
dansuri,jocuri,scenete cind este cazul activizindui astfel pe
micuti.

Educatorul desfasoara o munca considerabila,pentru ca zilnic

contacteaza cu copiii cunoscind cel mai bine interesele si
capacitatile muzicale ale fiecarui copil dispune de posibilitatea de
a crea conditii necesare pentru dezvoltarea activitatii de creatie in
grupa, coordonind actiunile sale cu ale conducatorului musical.
Educatorul trebuie sa resspecte cerinte actuale ale educatiei
formative-dezvoltative, demonstrind atitudinea tacticoasa fata de
activitatea independent a copiilor,intonatie blajina si degajata in
conducerea activitatii.Fiind responsabilul principal pentru
organizarea activitatilor muzicale independente a copiilor in
gradinita ,educatorul dispune de toate posibilitatile de realizare
calitativa a obiectivelor inaintate.
 Avantajele folosirii
portofoliului:

este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul

disciplinei,clasei şi condiţiilor concrete ale activităţii;
• permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor
produse ale activităţii
elevului care, în mod obişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt
încurajează exprimarea personală a elevului, angajarea lui în
activităţi de învăţare mai complexe şi mai creative, diversificarea
cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor exersate;
• evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de
tensiunile şi tonusul afectiv negativ care însoţesc formele
tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivantă şi nu
stresantă pentru elev;
• dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia
devenind auto-reflexivi asupra propriei munci şi asupra
progreselor înregistrate;
• implică mai activ elevul în propria evaluare şi în realizarea
unor materiale care
să-l reprezinte cel mai bine;
 Metode interactive 

Bula dublă - este o metodă de predare-învăţare, uşor de aplicat, care grupează asemănările şi
deosebirile dintre două obiecte, fenomene, idei, concepte etc.. Ea este reprezentată grafic din două
cercuri mari în care se aşează câte o imagine care denumeşte subiectul abordat. De cele două cercuri
mari se află relaţionate prin linii alte cercuri mici situate între cercurile mari în care se specifică
asemănările, iar în cercurile exterioare se specifică caracteristicile fiecărui termen, particularităţile sau
deosebirile.

Exemplu. La activitatea DLC-convorbire ,,Ce ştim despre anotimpuri?” în cercurile mari am

asezat imagini reprezentative despre anotimpurile toamna şi iarna. Copiii au completat două
caracteristici ale anotimpului toamna (cad frunzele, pleacă păsările călătoare), două
caracteristici ale anotimpului iarna (ninge, îngheaţă apa) în cercurile exterioare şi două
asemănări (anotimp, 3 luni) în cercurile mici din mijloc. O altă activitate la care am folosit
metoda Bula dublă a fost o activitate DLC-joc didactic ,,În curând voi fı şcolar,,. În acest joc

Brainstormingul, în traducere directă ,,furtună în creier, sau ,,asalt de idei,, este o metodă pe care am folosit-o
pentru a ajuta copiii să emită cât mai multe idei pentru soluţionarea unor probleme, fără a critica soluţiile găsite.
Această metodă am utilizat-o frecvent în activităţile de dezvoltare a limbajului pentru a da frâu liber imaginaţiei
copiilor şi a le dezvolta capacităţile creatoare. Cu rezultate bune am folosit brainstormingul în cadrul povestirilor
create după un tablou, sau un şir de ilustraţii, în lecturile după imagini, convorbiri şi jocuri didactice.

Exemplu. În activitatea DLC-convorbire cu tema ,,De ce îmi place anotimpul vara?” la începutul activităţii copiii au
stabilit împreună caracteristicile anotimpului vara pornind de la întrebarea ,,Ce ştiţi despre anotimpul vara?”.
Fiecare copil a răspuns printr-un enunţ scurt în ordinea stabilită fără a repeta ideile colegilor. Ideile emise sunt
direct proporţionale cu numărul membrilor grupului. După enunţarea ideilor, copiii au fost rugaţi să reflecteze
asupra lor şi să se pronunţe care sunt cele mai aproape de adevăr.

Au fost subliniate ideile care se încadrau în sarcina didactică şi care conturau ideea finală. Aceste caracteristici
sunt împărţite în 3 categorii:

 Caracteristici care ţin de evoluţia naturii;

 Caracteristici care ţin de relaţia omului cu mediul în anotimpul vara;
 Caracteristici care nu se încadrează în nici o categorie şi care vor fi eliminate.
Explozia stelară este o altă metodă pe care am folosit-o în procesul instructiv educativ. Este o metodă de
stimulare a creativităţii şi o modalitate de relaxare a copiilor. Ea se bazează pe formularea de întrebări pentru
rezolvarea de probleme. 
Diagrama Venn este o metodă interactivă, de fixare, consolidare şi evaluare a cunoştinţelor. Această metodă are o
largă aplicabilitate şi am folosit-o cu succes în activităţile de observare, povestiri, convorbiri, jocuri didactice, etc..

Finalitatile educatiei

Finalitatile educatiei reprezinta orientarile asumate la nivel de politica a

ed in vederea realizarii activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii
umane conform anumitor valori angajate in proiectarea sistemului si a
procesului de invatamant.

-- Idealul educational exprima cerintele si aspiratiile unei societati intr-o

anumita etapa istorica sub forma unui model dezirabil de personalitate
umana. Idealul educational are un nivel ridicat de generalitate si se atinge
pe termen lung, la realizarea sa contribuind sistemul educativ in ansamblul
sau.

--Scopurile educationale reprezinta finalitati educationale cu nivel mediu de

generalitate care se realizeaza in intervale medii de timp. Scopurile
educationale sunt anticipari mentale ale diverselor actiuni de formare a
personalitatii umane si se refera la rezultatele ce urmeaza sa se obtina in cadrul
unui sir de actiuni educationale.

--Obiectivele sunt finalitati educationale care au un nivel redus de

generalitate si se realizeaza in intervale scurte de timp, referindu-se la
lectii sau secvente de lectii. Obiectivele educationale sunt enunturi cu
caracter anticipativ care descriu in termeni exacti rezultatele asteptate a
fi obtinute la finele unei secvente de instruire.
 calitatile motrice

calitatile motrice au un caracter nativ al carui nivel de manifestare initiala depinde de fondul genetic
ereditar.
Viteza este o calitate motrica foarte importanta, prezenta mai mult sau mai putin in toate actele motrice,
mai ales a celora cu caracter sportiv. Viteza mai mare sau mai mica a unui individ depinde in cea mai mare
masura de „zestrea ereditara” de care acesta dispune. Aceasta calitate motrica poate fi totusi dezvoltata
desi chiar daca intr-o masura mai mica, printr-o pregatire sistematica, incepand chiar de la 7-8 ani, dar o
atentie majora dezvoltarii acestei calitati i se acorda in jurul varstei de 11-14 ani, considerata a fi varsta
optima de realizare a celor mai importante progrese de ordin calitativ. Incepand cu varsta de 13 ani
exercitiile de viteza vor fi combinate din ce in ce mai mult cu exercitiile de forta iar de la 14 ani la acestea
se vor adauga si exercitii de viteza-rezistenta. Cresterea vitezei miscarilor se realizeaza in principal datorita
lucrului in viteza maxima si a exersarilor in regim de viteza-forta elementul de progresie fiind dat de
cresterea intensitatii efortului prin marirea frecventei miscarilor.

Forta
Capacitatea aparatului neuromuscular de a invinge o rezistenta prin miscare pe baza contractiei
musculare.

Este una din calitatile motrice mult solicitate in activitatea fizica. Ea sta la baza celor mai simple
deprinderi si importanta ei creste in raport direct cu scopul urmarit in procesul de formare si
perfectionare a deprinderilor motrice de baza sau a acelor specifice diferitelor ramuri de sport.
Calitatea fortei sporeste relativ repede, dar lipsa de preocupare pentru dezvoltare si mentinerea
ei duce in scurt timp la scaderea parametrilor obtinuti in procesul de pregatire. Dezvoltarea
fortei poate incepe chiar de la varsta de 10 ani, daca manifestam grija deosebita in ceea ce
priveste gradarea exercitiilor. Pentru elevii din clasele mai mici in procesul de dezvoltare a fortei
se recomanda sa se foloseasca exercitii de catarare si tractiune prin care se invinge greutatea
propriului corp, treptat introducandu-se lucrul cu obiecte de diferite marimi, precum si exercitii
Indemanarea
cu partener.
Capacitatea de a atinge si a executa miscari necesare corect, rapid si adaptate situatieiIndemanarea este o calitate motrica cu o larga
aplicativitate atat in activitatea zilnica, cat si in cea sportiva. Desi este o calitate nativa, indemanarea, este perfectibila daca se
actioneaza asupra ei selectiv, continuu si cat mai de timpuriu posibil.Indemanarea reprezinta un cumul de calitati, ea
este o calitate motrica complexa, care se interfereaza cu toate celelalte calitati.La baza acestei calitati
motrice sta coordonarea, proces important al activitatii organismului indeplinit de S.N.C. si
Kinestezic.Daca pana la 12-14 ani nu da dovada de o anumita indemanare pentru o activitate motrica,
este greu de presupus ca o va dobandi ulterior.

Forme de manifestare:

- poate fi: - generala: - capacitatea de a efectua general si creator diverse actiuni motrice- specifica:
- specifica ramurilor si probelor sportive- din punct de vedere al formelor de
manifestare indemanarea poate fi:-        in regim de viteza, forta, rezistenta-        in
functie de gradul de dificultate: - simetrica
 Tehnica modelajului

Modelajul este domeniul artelor plastice cel mai accesibil copiilor pentru înţelegerea formelor, a
desfăşurării lor în spaţiu. El oferă posibilitatea cunoaşterii mai profunde a vieţii, a modului ei de
manifestare. Ca materiale se recomandă folosirea plastilinei şi lutului. Utilizând această tehnică copiilor le
sunt formate priceperi şi deprinderi pentru realizarea unor tehnici de lucru. Dintre lucrările din plastilină
realizate cu copiii amintim: fructe (mere, pere), animale (veveriţă, arici, iepure), jucării, etc. Efectul creativ
şi productiv al modelajului se înscrie printre cei mai importanţi parametri de calitate ai personalităţii.
Psihologul american Liberty Tadd susţine că: „modelând facem uz de diferite mijloace de a impresiona
creierul: vederea, pipăitul, simţul muscular. Prin modelaj mâna stângă pune în mişcare centri nervoşi
localizaţi în partea dreaptă a creierului, care altfel rămân inactivi”.

ARGUMENT
Posibilitatea de a inţelege şi a simţi frumosul din artă, din mediul înconjurător, din viaţa socială şide a
dezvolta aptitudinile de creaţie artistică, se realizează încă din grădiniţă. La vârsta preşcolară
educaţiaestetică nu se poate separa de procesul de cunoaştere a realităţii, de contactul direct cu obiectele
şi fenomenele din mediul înconjurător. În vederea înfăptuirii acestei educaţii, în activităţile plastic se ţine
cont de particularităţile psiho-motrice individuale ale copilului, de posibilităţile de percepţie ale frumosului
de către copil, mai ales de faptul că la această vîrstă preşcolarii au tendinţa de aexprima in lucrările lor ceea
ce văd, ce aud, că spiritul de imaginaţie, dorinţa de cunoaştere, tendinţa de a folosi creionul,
culorile,plastilina, nevoia acestora de continuă mişcare, sunt caracteristici ale vârstei preșcolare.
Lucrarea practică în tehnica aplicației parcurge următoarele etape:
* analizarea subiectului.
* identificarea materialelor de lucru potrivite pentru tematica lucrării propuse
* pregătirea elementelor pentru redarea formelor din compoziție.
* tratarea individualizată a subiectului.
* evaluarea și autoevaluarea rezultatului obținut.(acuratețea, originalitatea, alegerea gamei coloristice,
modalitatea de a exprima ideile proprii..)
realizarea unei lucrari prin procedeul “colaj”;
exercitii de identificare a unor forme interesante in formele
spontane obtinute prin plierea hartiei;
 Ungheraşul Naturii

Ungheraşul Naturii poate fi definit drept un loc unde sînt amplasate

diverse materiale naturale (atît vii, cît şi nevii) şi în care copiii pot să
desfăşoare diverse activtăţi de studiere a mediului.
Ungheraşul naturii în componenţa sa are următoarele elemente:
Corpuri vii (plante, animale); Corpuri nevii ( colecţie de roci, sol, etc.);
Materiale grafice ( calendarul naturii; Calendarul observărilor
fenologice ş.a); Ustensile ( acvarium; ghivece pentru plante; stropitori
etc)
-Existenţa ungheraşului naturii în fiecare grupă este obligatorie,
deoarece prin 'intermediul lui copiii intră în contact cu natura. El trebuie
să fie numaidecât amenajat în apropierea sursei de apă şi de lumină.
Drept utilaj pentru ungheraşul naturii servesc: suporturi pentru
acvarii, colivii pentru păsări şi animale mici, lădiţe pentru cultivarea
plantelor, inventarul necesar pentru îngrijirea plantelor şi animalelor.
 Varietatile distractiior:

Jucaria noua:Educatorul pune in miscare jucaria,explica copiilor cum

trebuie sa se joace cu ea,caracterizeaza chipul artistic respective.Copiii
indragesc jucaria doar daca ea este minutia cu pricepere de catre
educator.
Aceasta distractie poate fi utilizata in grupele inferioare,in joc pot fi
folosite diferite jucarii(papusi,masini,animale domestic sau
salbatice).Muzica selectata va contribui la sporirea atractivitatii
jucariei.
--Jocurile umoristice.Imbinind muzica cu actiuni distractive de joc,educatorul creaza o atmosfera
degajata pt jocul copiilor.
In gr.medie si superioara jocurile umoristice contribuie la concentrarea atentiei,creaza o anumita
destindere,insufletire,diminuiaza oboseala.In majoritatea cazurilor jocurile umoristice se organizeaza cu
copiii cei mai mici,de ex: deaascunselea in diferite variante:educatorul cauta copii sau se ascunde ect.
--Concerte/spectacole se pot organiza cu copii din grupele superioare si pregatitoare sub diferite
forme:cor,dans,ansambluri vocale si instrumente,solo,poezii,scenete mici.Demonstrindusi capacitatile
copii participa la diferite active. Din institutia proprie.Educatorul ajuta si sustine ingeniozitatea copiilor la
alcatuirea programului de concert.

--Jocurile-dramatizari: se organizeaza de obicei la dorinta copiilor din grupele inferioare si

superioare.Copiilor le place sa se include in actiunea povestilor sa le modeleze conform
dorintel proprii sa interpreteze roluri indragite.De aceea li se propune sa aleaga textul pentru
dramatizare sa distribuie rolurile analizind evenimentele din text.
Teatrul de papusi este o adevarata sarbatoare pt copii.Adultii impreuna cu copiii din gr
superioare si pregattoare prezinta pt cei micuti spectacole de papusi.Educatorul ajuta copiilor
sa insuseasca anumite roluri.In cadrul analizei lementare a textului educatorul va evidentia
impreuna cu copiii prsonajele principale,actiunile lor,personajele positive si cele
negative,mesajul pe care a droit autorul sa-l transmita prin aceste personaje etc.