Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Educație Fizică și Sport

Specializare Kinetoterapie și motricitate special
An lll

Lucrare de licență

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
LECTOR UNIV. DR.

STUDENT:
VICTOR-MIHAIL HARDON

Iași
2022
 Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Educație Fizică și Sport
Specializare Kinetoterapie și motricitate specială
An lll

KINETOTERAPIE ÎN RECUPERAREA
TRAUMATOLOGIEI SPORTIVE
STUDIU DE CAZ: CULTURISM

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
LECTOR UNIV. DR.

STUDENT:
VICTOR-MIHAIL HARDON
Iași
2022
 CUPRINS

Operaționalizarea conceptelor de lucru

Traumatologia reprezintă una din ramurile medicinei care se ocupă cu studiul și

tratamentul traumatismelor în totalitatea acestora.
Traumatologia sportiva este un segment al traumatologiei genera acoperă domeniul
care cuprinde traumatisme care pot apărea în timpul exervitării diverselor domenii din sport.
Traumatismul „apărut în practica sportivă este definit ca fiind rezultatul forţelor externe
reprezentate de agenţi mecanici (lovituri, presiuni, tracţiuni), care produc contuzii, plăgi sau
fracturi.
Traumatisme sportivă sunt clasificate astfel:
a) macrotraumatisme;
b) microtraumatisme;
c) afecţiuni cronice şi dismetabolice, seche a macro- sau microtraumatismelor;
d) afecţiuni hiperfuncţiona a aparatului locomotor ca forme localizate de supraantrenament sau
suprasolicitare.”1
Traumatismul sportiv reprezintă orice tip de trauma intenționată sau neintenționată
asupra corpului uman, traumă ca rezultat al participarii la întreceri sportivă, întreprinse cu scopul
petrecerii timpului liber sau la competiții sportivă.
Aspecte caracteristice a traumatismelor sportivă: „cauze si mecanisme de producere
a traumatismelor sunt specifice practicării sporturilor, depinzând de sportivi, de antrenor, de
greșeli de organizare a competițiilor, de carențe alimentare, defecte de echipament sportiv ș.a.

1
Neluța Smîdu, Recuperarea prin metode fizico-kinetice a sportivilor cu gonartroză, Sesiunea internaţională de comunicări
ştiinţifice, ,,Promovarea sportului şi educaţiei fizice ca parte integrantă în formarea tinerilor, Bucureşti, 2010, pp 22-26
  Scopul final obligatoriu al tratamentului este refacerea integrală anatomica și funcțională
a sportivului spre deosebire de indivizii nesportivi care pot rămâne cu mici deficiențe
care să se corecteze în timp.
 Timpul de vindecare trebuie sa fie mult redus, având în vedere că orice întrerupere mai
mare a pregătirii sportivă scade simțitor potențialul și capacitatea de efort.
 Repausul general este indicat numai în cazuri excepționa, folosindu-se frecvent repausul
segmentar pentru a putea mentine un minimum de pregatire fizica.
 Mijloace de tratare și mai as metode de administrare a medicamentelor trebuie sa fie
eficiente, cat mai puțin fiind traumatizante organic si mai as psihic.
 Stabilirea diagnosticului trebuie sa fie exactă, compxă și rapidă pentru a se putea aplica
un tratament specific, compx și intensiv în vederea recuperarii grabnice a sportivului.
 Recuperarea funcțională a sportivului traumatizat implica nu numai vindecarea perfecta a
segmentului zat ci și refacerea întregii capacitați de efort, acestea realizându-se numai
printr-o colaborere strânsă între kinetoterapeut și antrenor.
 Une traumatisme sportivă prezintă forme anatomo-clinice specifice numai sportivilor,
neîntâlnindu-se la alți indivizi.
 Obiectivul principal al TS este nu atat tratarea unor afectiuni traumatice în stadiul mai as
reversibil ci în special prevenirea producerii lor prin diagnosticarea și aplicarea
tratamentului în stadiul preclinic.”2

Tipuri de traumatologii sportive

Acestea sunt clasificate după cum urmează:

„a) macrotraumatisme;
b) microtraumatisme;
c) afecţiuni cronice şi dismetabolice, seche a macro- sau microtraumatismelor;
d) afecţiuni hiperfuncţiona a aparatului locomotor ca forme localizate de supraantrenament sau
suprasolicitare.
După tipul structurilor afectate macrotraumatisme pot fi clasificate în:
2
Idem
 - traumatisme a părţilor moi (contuzii, plăgi, întinderi şi rupturi musculare, întinderi şi rupturi de
tendoane, contuzii/ elongaţii a nervilor, traumatisme închise a vaselor);
- traumatisme articulare (entorse, luxaţii, disjuncţii, ziuni de menisc, instabilitate posttraumatică
a genunchiului);
- reumatisme osoase (fracturi, fisuri, perisotite, apofizite). După mecanisme implicate în
etiologia traumatismului, acestea pot fi împărţite în traumatice (accidenta) şi de stres (de
suprasolicitare).
Cunoaşterea cauzelor şi a factorilor care favorizează apariţia traumatismelor sportivă, precum şi
înţegerea mecanismelor ce stau la baza producerii lor are o importanţă deosebită atât pentru
precizarea corectă a diagnosticului, cât şi pentru identificarea unor măsuri care să prevină
posibilitatea producerii lor. Factorii de risc care favorizează apariţia traumatismelor sportivă sunt
divizaţi în două grupe mari: - factori interni sau intrinseci – gaţi de caractere anatomice şi
biomecanice a sportivului; - factori externi sau extrinseci - gaţi de factorii de mediu. Trebuie
menţionat că aceşti factori de risc pot fi împărţiţi, la rândul lor, în factori modificabili şi
nemodificabili.”3
Me di ci na  spo rti vă e ste  o  ra mu ră a  me di ci ne i  ca re  se  o cu pă cu  co ndi ți a  fi zi că și  tra ta me
ntu l și  pre ve ni re a   zi u ni lo r  ga te  de  spo rt și  e xe rci ți i  fi zi ce ."4 De și  ma jo ri ta te a  e chi pe lo r spo rti ve  a 
u  a nga ja t me di ci  de  e chi pă de  ma i  mu lți  a ni , a bi a  de  la  sfârși tu l se co lu lu i  20 me di ci na  spo rti vă a 
a păru t ca  u n do me ni u  di sti nct de  îngri ji re  a  sănătăți i .5
Me di ci i  de  me di ci nă spo rti vă a u  o  pre găti re  spe ci a lă pe ntru  a  re sta bi li  fu ncți a  pa ci e nți lo r
răni ți , a stfe l încât a ce ști a  să se  po a tă mi șca  di n no u  cât ma i  cu rând po si bi l. E i  au, de  a se me ne a ,
cu no ști nțe  de spre  pre ve ni re a  bo li lo r și  a  pre ju di ci u lu i  la  pe rso a ne   a cti ve . De și  me di ci i  de  me di ci 
nă spo rti vă lu cre a ză cu  spo rti vi  pro fe si o ni ști , e i  tra te a ză, de  a se me ne a , co pi i i  și  a do  sce nți i  i mpli 
ca ți  în spo rt și  a du lți i  ca re  fa c e xe rci ți i  fi zi ce , fi tne ss pe rso na l, pre cu m și  pe rso a ne   ca re  a u  lo cu ri 
de  mu ncă so li ci ta nte  di n pu nct de  ve de re  fi zi c, cu m a r fi  lu crăto ri i  di n co nstru cți i .
"Me di ci na  spo rti vă e ste  o  spe ci a li ta te  me di ca lă ca re  se  o cu pă cu  tra ta me ntu l și  pre ve ni re a 
 zi u ni lo r  ga te  de  spo rt și  fi tne ss.

3
Ioan Drăgan, Medicina sportivă, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pp . 14-16
4
McArdle WD, Katch FI and Katch VL. (2000) Essentials of Exercise Physiology: 2nd Edition Philadelphia, PA: Lippincott
Williams & Wilkins, p. 132
5
Jull, G; Moore, A. Physiotherapy’s Identity. Manual Therapy, Volume 18, Issue 6, December 2013, p. 141
 Pro fe si o ni ști i  di n do me ni u l sănătăți i  ca re  lu cre a ză în a ce st do me ni u  me di ca l i nte rdi sci pli 
na r se  co nce ntre a ză nu  nu ma i  pe  tra ta re a   zi u ni lo r  ga te  de  spo rt, ci  și  pre ve ni re a   zi u ni lo r, re a bi li ta 
re a , nu tri ți a  și  fo rma re a  pe rfo rma nțe i  pe ntru  a  a ju ta  spo rti vi i  să-și  îmbu nătățe a scă jo cu l."6
O  e chi pă de  spe ci a li ta te  de  me di ci nă spo rti vă i mpli că a de se a  me di ci  ca re  su nt i nstru i ți  în
me di ci na  spo rti vă, pre cu m și  chi ru rgi  o rto pe zi , ki ne to te ra pe u ți , a ntre no ri  și  a lți i . E chi pa  lu cre a ză
împre u nă pe ntru  a  a ju ta  pa ci e nți i  să re vi nă în fo rmă de  jo c cât ma i  si gu r și  ma i  ra pi d po si bi l.
"Ce nte re   me di ca   a ca de mi ce  me nți n a de se a  de pa rta me nte   de  ce rce ta re  ca re  e fe ctu e a ză ce
rce tări  și  stu di i  cli ni ce . I nfo rma ți i  pe  ca re  a ce ste  de pa rta me nte  de  ce rce ta re    pro du c a de se a  a du c
be ne fi ci i  do me ni u lu i  me di ci ne i  spo rti ve  în a nsa mblu , a ju tând la  di a gno sti ca re a , tra ta me ntu l și 
pre ve ni re a  a fe cți u ni lo r și   zi u ni lo r  ga te  de  spo rt.
Me di ci na  spo rti vă e ste  o  di vi zi e  spe ci a lă a  se cto ru lu i  de  îngri ji re  a  sănătăți i , ca re  a re  gri jă
de  co ndi ți a  fi zi că și   zi u ni   a so ci a te  cu  spo rtu l și  e xe rci ți i  fi zi ce . Co mpa ni i  de  me di ci nă spo rti vă o 
fe ră tra ta me nte  e fi ci e nte  împo tri va  pro b me lo r mu scu lo -sche  ti ce ."7 Co nce ptu l de  Me di ci nă Spo rti 
vă nu  e ste  fo a rte  ve chi . A  înce pu t la  sfârși tu l a ni lo r '20. Cu  to a te  a ce ste a , Me di ci na  Spo rti vă a  de 
ve ni t u n se cto r i mpo rta nt în si ne . Me di ci na  Spo rti vă cu pri nde  ma i  mu lte  fo rme  de  tra ta me nte  o 
rto pe di ce  no n-chi ru rgi ca  .8
Me di ci na  spo rti vă e ste  o  spe ci a li ta te  me di ca lă mu lti di sci pli na ră, cli ni că și  a ca de mi că ca re 
su sți ne  pe rfo rma nta  spo rti vă în co ndi ți i  păstrări i  sănătăți i  spo rti vi lo r și  co ntri bu i e  la  me nți ne re a  u 
ne i  po pu la ți i  sănăto a se , cu  u n sti l de  vi a ță a cti v. De  a se me ne a  pre o cu pări   me di ci ni i  spo rti ve  i nclu 
d pre ve ni re a , di a gno sti ca re a , tra ta re a  și  re a bi li ta re a  du pă a cci de ntări  sa u  îmbo lnăvi ri  da to ra te  pra 
cti cări i  spo rtu lu i . Îmbu nătăți re a  pe rfo rma nțe i  spo rti ve  e ste  u nu l di ntre  de zi de ra te   i mpo rta nte  a  
me di ci ne i  spo rti ve . Po rni nd de  la  mo de lu l bi o lo gi c a l ca mpi o nu lu i , ca re  e ste  mo de lu l de  fo rma 
spo rti vă, pri n u rmări re a  i ndi ca to ri lo r fu ncți o na li , de  ca pa ci ta te  de  e fo rt și  de zvo lta re  fi zi că, pu te 
m di ri ja  e fo rtu l către  re a li za re a  a ce stu i a  și  pro gno za  i ndi re ct pe rfo rma nța  spo rti vă. I a tă de  ce  me 
di ci na  spo rti vă fa ce  pa rte  a stăzi  di n a șa  nu mi tu l tri u nghi  a l pe rfo rma nțe i  „spo rti v, a ntre no r, me di 
c spo rti v‖, înce rcând pe rma ne nt să găse a scă răspu nsu ri  pe rti ne nte  la  ma ri   între bări  pe  ca re  pu ne 
pe rfo rma nta  spo rti vă.

6
Marza Danila, Doina; Bazele teoretico-metodice ale exercitiului fizic : curs studii de licenta in kinetoterapie si motricitate
speciala; Bacau : Alma Mater 2013, p. 108
7
Iconaru, Elena Ioana; Manual clinic de kinetoterapie in afectiunile metabolice; Craiova: Universitaria ; Bucuresti : Pro
Universitaria 2013, p. 117
8
Jull, G; Moore, A. Physiotherapy’s Identity. Manual Therapy, Volume 18, Issue 6, December 2013, p. 103
 "Me di ci na  Spo rti vă, cu m e ste  de fi ni tă de  Fe de ra ți a  I nte rna ți o na lă Me di ci nă Spo rti vă e ste 
ce ntra tă pe  u rmăto a re   di re cți i :
1. E xa mi na re a  me di ca lă pe ri o di că a  ce lo r ce  pra cti că spo rt de  pe rfo rma nță și  a si ste ntă me 
di ca lă a  a ce sto ra ,
2. Fo lo si re a  su pli me nte lo r, a  me di ca me nte lo r, co ntro lu l do pi ng și  i mpli ca ți i  mo ra   și   ga   pe 
ca re  a ce sta    pre su pu ne ,
3. A spe cte  me di ca   spe ci fi ce  a so ci a te  e ve ni me nte lo r i nte rna ți o na   spo rti ve , e fe ctu lu i  schi 
mbări lo r de  fu s o ra r și  de  a cli ma ti za re  cât și  su pra ve ghe ri i  spo rti vi lo r cu  de za bi li ta ti ,
4. Ce rce ta re a  ști i nți fi că fu nda me nta lă și  stu di i  cli ni ce  e xti nse  de  Me di ci nă Spo rti vă în ca 
dru l u ne i  ma ri  va ri e tăți  de  spe ci a li tăți ,
5. Pre ve ni re a  bo li lo r cro ni ce  da to ra te  se de nta ri smu lu i ."9
"În co nse ci nță, Me di ci na  Spo rti vă se  între pătru nde  cu  di fe ri te  a lte  spe ci a li tăți , Me di ci nă i 
nte rnă, Fi zi o lo gi a  e xe rci ți u lu i  fi zi c, Ca rdi o lo gi e , Nu tri ți e , O rto pe di e  și  Tra u ma to lo gi e , Re a bi li ta
re  me di ca lă ca re  de  a ltfe l se  re găse sc în cu rri cu la  e i  de  pre găti re ."10 Me di ci na  Spo rti vă e ste  o  spe 
ci a li ta te  mu lti di sci pli na ră ce  i nte gre a ză e chi pe  de  me di ci , a ntre no ri , ki ne to te ra pe u ți , nu tri ți o ni ști ,
psi ho lo gi , în sco pu l a ti nge ri i  u no r pe rfo rma nțe  spo rti ve  cât ma i  ma ri . În pre o cu pări   me di cu lu i  de 
me di ci nă spo rti vă, tre bu i e  să fi e  o  co la bo ra re  strânsă cu  to a te  o rga ni sme   spo rti ve  pe ntru  a si gu ra 
re a  u ne i  a tmo sfe re  co nstru cti ve  de  lu cru  și  pe ntru  pro mo va re a  în me di u l spo rti v a  a cți u ni lo r a nti 
do pi ng.
Leziuni sportive comune și prevenirea acestora

"O ri ci ne  a  fo st chi a r i mpli ca t în spo rt a  su fe ri t pro ba bi l o  a cci de nta re  de  u n fe l sa u  a ltu 
l."11 Spo rtu l ti nde  să fi e  so li ci ta nt di n pu nct de  ve de re  fi zi c, „obligând  co rpu ri   no a stre  să îndu re 
mu lte  fo rme  de  stre s și  tra u me ."12
În lu me a  e fo rtu ri lo r a t ti ce  e xi stă mu lte   zi u ni  spo rti ve  co mu ne . I ndi fe re nt cât de  bu nă e ste
fo rma  în ca re  te  păstre zi , șa nse   su nt ca  în ce   di n u rmă să su fe ri  de  u n ti p de  a cci de nta re  sa u  a ltu l.

9
Iconaru, Elena Ioana; Manual clinic de kinetoterapie in afectiunile metabolice; Craiova: Universitaria ; Bucuresti : Pro
Universitaria 2013, p. 27
10
Bennett, C. & Grant, M. (2004) Specialisation in physiotherapy: a mark of maturity. Australian Journal of Physiotherapy, p.
154
11
Bruckner P., Khan K. – Clinical Sports Medicine 4th ed., McGraw Hill, Australia 2012, p. 78
12
Reynolds J, Stirk A, Thomas A, Geary F. Paralympics – Barcelona 1992. Br J Sports Med 1994, p. 47
 1. Ge nu nchi u l a  rgăto ru lu i :  zi u ni   la  ge nu nchi  su nt u na  di ntre  ce   ma i  fre cve nte   zi u ni  spo rti 
ve  tra ta te  de  chi ru rgi i  o rto pe zi ."13 Înlo cu i re a  pa nto fi lo r și  a  i nse rți i lo r de  a  rga re  în mo d re gu la t e 
ste  u na  di ntre  ce   ma i  bu ne  fo rme  de  pre ve ni re . În u rma  u ne i   zi u ni , lu a ți  o  pa u ză de  la  e xe rci ți i  fi 
zi ce  ti mp de  câte va  zi   și  lu a ți  ni ște  me di ca me nte  a nti i nfla ma to ri i .
2.  zi u ni  a   u măru lu i : " zi u ni   u măru lu i  su nt fre cve nte  într-o  se ri e  de  spo rtu ri . Ce a  ma i  bu nă
fo rmă de  pre ve ni re  e ste  de  a  înti nde  pu r și  si mplu  în mo d co re spu nzăto r îna i nte  de  a  e xe rci ta ."14
Di n no u , lu a re a  u ne i  pa u ze  și  u ti li za re a  a nti i nfla ma to a re lo r su nt u n tra ta me nt e fi ci e nt."15
3. Te ndonul lu i  A hi  : "Su pra so li ci ta re a  spa te lu i  g zne i  po a te  pro vo ca  i nfla ma ți i  și  du re ri
ma jo re . E xe rci ți i  de  întări re a mușchiului și  înti nde re a  po t a ju ta  la  pre ve ni re a  a ce ste i   zi u ni ."16"
Ce l ma i  bu n si gu r să a ște pta ți  până când a ce sta  e ste  pe  de pli n vi nde ca t îna i nte  de  a  re lu a  e 
xe rci ți u l.
4. Co mo ți e : O  lo vi tu ră la  ca p pro vo a că de  o bi ce i  a ce a stă  zi u ne , pro vo când de zo ri e nta re  și 
a me țe li , pri ntre  a lte  si mpto me . Ce l ma i  bu n sfa t pe ntru  pre ve ni re  e ste  pu r și  si mplu  să e vi ta ți  to a 
te  spo rtu ri   de  co nta ct."17
5. E nto rsa  g zne i : "E nto rse  g zne  su nt co mu ne  în spo rt ca re  ne ce si tă o  mu lți me  de  fu ncți o 
na re  și  de  co ti tu ră ra pi d."18 Pre ve ni re a  ne ce si tă întări re a  g zne lo r cât ma i  mu lt po si bi l.
6. Co tu l te nismenuli: " zi u ni   ca re  i mpli că co tu l re pre zi ntă a pro xi ma ti v 7% di n  zi u ni   spo rti ve ."19"

1.1. Culturismul

Culturismul-formă de adaptare a omului la natură

Sistemul de mișcare include în componența sa sisteme care contribuie ca suport corpului

uman. Totodată, îi oferă posibilitatea de locomuție sau de a se mișca. Este format din oase și
articulații acestora, care constituie sistemul articular osos și sistemul muscular, ca emente active

13
EFSMA Exercise Prescription for health - Index to the Green Prescription (Cummiskey J), p. 190
14
Bănică, Loredana, Psihomotricitate, psihopatologie, psihoterapie, Editura Fundaţiei “România de Mâine”, 2011, p. 27
15
Gormley J., Hussey J, Exercise Therapy prevention and treatment of disease, Blackwell Publishing Ltd, 2006, p. 173
16
Avram, Claudiu, Exerciţii fizice tematice în kinetoterapie, Eurobit, 2013, p. 70
17
Anderson, M.K. (2002) Fundamentals of Sports Injury Management. Philadelphia, PA: Lippincott Williamsand Wilkins, p. 188
18
British Association of Sport Rehabilitators and Trainers (2009b) Role Delineation of the Sport Rehabilitator, p. 76
19
EFSMA Exercise Prescription for health - Index to the Green Prescription (Cummiskey J), p. 109
a mișcării. Schetul uman este o manifestare a adaptării la condiția esențială a omului: mișcarea
bipedă.

Franco Columb, unul dintre „pionierii” culturismului profesional, în lucrarea sa „Winning

Bodybuilding” afirmă: „Culturismul vă furnizează o incredibilă întrecere cu natura, eşti exact tu
– atitudinea ta şi corpul tău. Dezvoltarea muşchilor va aduce cu sine respectul faţă de propriul
corp dar şi faţă de ceilalţi oameni. Încă din timpul comunei primitive, mișcarea ca formă de
pregătire fizică era o necesitate în a pregăti oamenii pentru o anumită activitate obligatorie
supraviețuirii, și anume, vânătoarea. Aceasta, reprezenta lupta pentru supraviețuirea în special în
fașa vitregiilor. Evoluția umană în general cât și din perspectiva fizică în particular o gîsim,
mărturie stând grafica găsită în peșteri de la Beni-Hassan, și în Egipt pe ruine descoperite.

Cei care au desăvârșit frumusețea corpului uman au fost grecii antici. Mai mult de atât, aceștia au
marcat-o prin Jocuri Olimpice ca „ erau expresia admiraţiei pentru omul care se autodepăşeşte;
sportivii de atunci primind drept rcompensă cununa de măslin devenind pentru ceilalţi nişte
semi-zei. Iată deci că exerciţii cu greutăţi ce cultivau respectul faţă de estetica corpului, dar şi
pentru forţa acestuia erau la mare preţ în antichitate. De fapt istoria consemnează acest lucru prin
evidenţierea unor fapte gendare, aşa cum Pindar îşi încheie una din ode dedicate jocurilor
Olympice “ Dacă nu i-a fost cu putinţă să se înalţe până la cerul de culoare cenuşie, victorii sa la
Olympia şi la celalte jocuri sacre i-au adus întrega cebritate la care noi, muritorii, putem râvni
întreaga fericire pe care ne este îngăduit ş-o sperăm” Milon din Crotona a fost o figură deosebită
în istoria ridicărilor de greutăţi, câştigător de şase ori la Jocuri Olympice la lupte, de şapte ori la
Jocuri Phytice, de nouă ori la ce Nemeice şi de zece ori la ce Isthmice, la fiecare făcând dovada
forţei sa fizice. La una din competiţii a efectuat înconjurul stadionului cu un taur purtat pe umeri
pe care la depus pe altarul lui Zeus pentru a fi sacrificat. Tot Milon este primul care a utilizat
antrenamentul cu ridicări de greutăţi progesive; taurul cu care se antrena de mic creştea în
greutate obligându-l să progreseze în forţă. Prime mărturii despre ridicări de greutăţi avem din
secolul VI în.Ch., perioadă dominată de un alt personaj puternical cărui nume se va confunda
peste ani cu forţa însăşi; Herac (Hercu). În ruine Olympiei au fost găsite două blocuri de piatră
care conform inscripţiilor au fost ridicate de acesta, unul de 143kg. şi altul de 480kg.”20

20
Cătălin Boeriu, Daniel Paul, Culturism și kinetoterapie, Ed. Fundației România de mâine, București, 2006, p. 6
Cu toate acestea, părinte culturismului este considerat Frederich Mülr, cunoscut sub nume de
Eugene Sandow (1867-1925). El reevaluează vechi practici a sportivilor antici în ceea ce privește
ridicarea de greutăți, din perspectiva științifică de această dată, îmbogățindu- cu date din
anatomie, fiziologie și astfel poate stabili un set de exerciții cu greutăți scopul principal fiind
dezvoltarea fizică armonioasă. Astfel, de-a lungul timpului, gantere, haltere și puduri au fost
transformate în „unelte” necesare celor care doreau să aibă un corp dezvoltat armonios. La
începutul secolului XX-a acest sport se dezvolta de sine stătător cu sportivi prestigioși precum
Bob Hoffman sau frații Ben și Joe Weider. În 1946, Ben și Joe Weider au pus baze Federației
Internaționa de Culturism (I.F.B.B.) care coordonează activități de culturism la nivel mondial.
Dacă prima competiție se desfîșoară în anul 1946, Mister Olympia, peste 50 de ani, (1998)
Comitetul Olimpic Internațional din Nagano, Japonia, recunoaște culturismul ca disciplină
sportivă oficială internațională, olimpică.

În prezent, sub auspiciul I.F.B.B. Culturism, sunt organizate competiții în sportul profesionism,
în fitness, culturism și alte competiții profesiona bodyfitness și bodyyahape. I.F.B.B.
organizează și competiții de amatori, Campionate Mondia, Europene și la nivel Balcanic,
întrunind un număr care depășește 160 de federații internaționa.

În isoria sportului românesc,1956 reprezintă un an de glorie întrucît a fost organizată fost prima
demonstrație de culturism românească coordonată de domnul Dumitru Hâtru.

Principiile antrenamentelor în culturism

Ca în oricare proces instructive-educativ, și în domeniul sportivă, performant sau profan,

și culturismul funcționează după reguli proxiologiei (a eficienței maxime). Pentru a putea îndepli
această cerință și pentru o bună organizare și desfășurare a pregătirii sportivă, aceasta trebuie fie
în concordanță cu „ cu anumite cerinţe, norme, directive, jaloane etc. pe care impun de
performanţă sau comanda socială. Aceste sau cerinţe au un caracter general dar totodată
fundamental şi majoritatea specialiştilor asimiază sub denumirea de Principii.”21
Conform autorilor Cătălin Boeriu și Daniel Paul (2006), principii menționate sunt:
-principii participării conștiente și active (conștientizarea efectelor exercițiilor fizice asupra
propriului organism). În mare măsură, exerciții de culturism nu presupun o formă tehnică ridicată
prin comparație cu alte sporturi dar prin natura sa, solicită din partea sportivului, respectarea cu
strictețe a formei exercițiului, folosirea întregului segment de contracție dintre două sau mai
multe segmente.
- principiul intuiției (sportivul trebuie să ajungă în punctul senzorial Acela de a putea intuit
raportarea la realitate cu ajutorul simțurilor). Cei mai importanți fiind cei kinestezici, vizuali și
tactili). Este foarte important ca aceste simțuri să nu fie assimilate preponderent prin materia
(filmări, desene etc) pentru a nu deveni – mai as în sport – mult prea teoretizat.
- principiul accesibilității -(în sport trebuie să se țină cont de vîrstă, sex, abilități mortice și
intectua). - Cunoaşterea permanenetă a sportivilor din grupă, prin măsurători antropometrice şi
prin testări fizice iniţia şi periodice. - Stabilirea unui ritm optim de lucru, în funcţie de răspunsul
sportivilor la solicitare (intensitate de lucru, volume, acurateţea execuţiei tehnice). -
Respectarea regulilor clasice impuse de practica didactică: “de la uşor la greu, de la simplu la
compx, de la cunoscut la necunoscut.”22

21
Cătălin Boeriu, Daniel Paul, Culturism și kinetoterapie, Ed. Fundației România de mâine, București, 2006, p. 14
22
Ibidem, p. 15
Fig. 1
Sursa: Frédéric Delavier (Guide des Mouvements de Musculation) Mușchii principali: mușchii
sacro-lombari, trapez, cvadriceps, fesieri și ischio-jambieri.
Fig. 2
Sursa: Frédéric Delavier (Guide des Mouvements de Musculation) –sunt solicitați, printre alte,
deltoidul posterior și mușchii fxori ai brațelor (inclusiv bicepsul brahial)
- principiul sistematizării și continuității (acest principiu de bază reiese din tematica de
antrenament). Planul orelor de antrenamnt, al ciclului săptămânal, annual, etapă cu etapă sunt în
concordanță, într-un echilibru permanent între cee ace e pus în plan cu ceea ce reiese în urma
părții practice.
- principiul gării intruirii de activitatea practică. „ În cazul culturismului acest principiu capătă o
latură interesantă, în sensul că, culturismul este printre puţine sporturi la care modelul de
antrenament este total diferit de cel de concurs. Dacă asimilăm instruirea cu antrenamentul
propriu-zis (cu toate cerinţe sa de intensitate şi volum) si activitatea practică cu competiţia (unde
se etaază musculatura obţinută în antrenament) observăm că relaţia dintre ce două componente
este una de condiţionare, de diactică dintre cauză (antrenament) şi efect (concurs).
- principiul însușirii temeinice -inclusiv pentru culturism, considerăm ca fiind importante trei
cerinţe pentru satisfacerea acestui principiu: - Capacitarea sportivilor cu un bagaj important de
metode şi mijloace de dezvoltare musculară. - Cel puţin la începători să nu se programeze
volume si/sau intensităţi mari. - Periodic să se verifice pregătirea şi nivelul de progres al
sportivilor (prin probe şi norme de control dar şi prin măsurători antropometrice).”23

Funcţiile culturismului

Funcţii reprezintă destinaţii constante a unui domeniu şi se subordonează

acestuia derivând din idealuri lui. 
Toate funcţii culturismului sunt foarte
importante şi îşi dovedesc eficienţa numai dacă sunt îndeplinite în totalitate,influenţându-se si
comptându-se reciproce.

Funcţii culturismului sunt de două tipuri:

-funcţii competiţiona

- funcţiicompmentare (asociate).

Funcţii competiţionale sunt următoare:

-funcţia de dezvoltare a musculaturii;

-funcţia estetică;

-funcţia de emulaţie.

23
Ibidem, p. 15
Funcţii compmentare sunt următoare:

-funcţia educativă;

-funcţia sanogenică;

-funcţia operaţională

1.2. Studii și cercetări din România în domeniu sportiv

În ultimul secol, medicina sportivă a făcut progrese semnificative în în special odată cu

apariția competițiilor sportivă la nivel international. Acestea sunt considerate, în raport cu sportul
amator, cu un nivel de dificultate ridicat. Un exemplu bun îl reprezintă olimpiade și evenimentele
sportivă la care sportivii performanți participă în competiții.
Importanța sportului și a mișcării face obiectul multor studii de referință din România și
străinătate, însă, am ales să prezint acest studiu fiindcă este unul dintre cele mai recente și
vizează țara noastră.
Acest studiu este relativ recent, (având în vedere pandemia din anul 2020), realizat în anul 2019
de Compania Quantix Marketing Consulting  ”Sportul și Viața Sănătoasă în România”,
surprinde modului cum se raportează românii la fenomenul sportiv, la adoptarea unui stil de
viață sănătos.
Concluziile studiului Sportul și Viața Sănătoasă în România

Tab. 124
Analiza la nivel de consumator validează creșterea fenomenului de mișcare prin sport. Avem
55% români din mediul urban, 18-70 ani, care se încadrează în categoria de practicanți de sport
(ocazional sau frecvent), în creștere față de 2017. Vizionarea este relativ stabilă, în timp ce
achiziția de echipament sportiv este în creștere.

Tab. 2
24
http://alerg.ro/sportul-si-viata-sanatoasa.html, accesat 1 ianuarie 2020
 Evenimentele de masă au un rol major în promovarea mișcării. Alergarea are o poziție
fruntașă din punct de vedere al practicării, iar intenția de participare la competiții de alergare
este pe trend ascendent (31% în 2019 față de 27% in 2017).25
Studiul comparative a fost realizat în perioada martie-aprilie 2019, pe un eșantion de 1111
respondenți, reprezentativ pentru populația din mediul urban, 18-70 ani.
Același institute de cercetare, în anul 2021, a demarat un nou studiu Sport și viață activă în
timpul și după pandemia de Covid-19? Ale cărui concluzii, de această data, relevă faptul că
interesul pentru sport este relative stabil în comparație cu studiile din anii precedenți, însă, lipsa
competițiilor sportivă pentru amatory au determinat schimbări în comportamentul de consum.
Tendință în perioada 2020-2021 este aceea ce a practica sportul preponderant la domiciliu,
sportul individual fără a se putea contura la acest nivel o creștere în practică pentru viitor.
Deși COVID-19 a avut un impact mare asupra stilului de viață în general, sportul are încă un
impuls bun în România și se dovedește a fi un teritoriu sănătos care trebuie asumat de tot mai
multe companii și branduri, pe măsură ce impactul vieții sănătoase în diferite industrii este în
creștere.
Cercetarea despre sport și viață sănătoasă în România 2021 s-a desfășurat în perioada 10-12
martie, pe un eșantion de 1146 de răspunsuri, reprezentativ pentru populația online din mediul
urban, 18-70 de ani. Este un studiu recurent care surprinde evoluția atitudinilor și
comportamentului populației românești în raport cu sportul, viața sănătoasă și brandurile
implicate în aceste fenomene. Ediția QUANTIX din 2021 a Sportului și stilului de viață sănătos
în România continuă  moștenirea cunoștințelor noastre pe aceste subiecte . Actualul proiect se
bazează pe platforma existentă Sport Insights , continuând să urmărească majoritatea KPI-
urilor oferite populației din România din 2014. 26
Activitățile sportive reprezintă pentru Guvernul României o prioritate, fapt relevant și de
interesul de a emite proiecte cu finațări nerambusabile care vizează acest momeniu.
Pe pagina oficială a Ministerului Sportului găsim statistici cu rezultatele sportivilor romani la
competitiile internationale oficiale pana la data de 28 aprilie 2022.
Din cei aproximativ 250 de participanți la competiții, cei care au luat medalii au fost în
număr de:

25
http://alerg.ro/sportul-si-viata-sanatoasa.html, accesat 11 ianuarie 2022
26
https://quantix.ro/, accesat 1 mai 2022
Aur – 53
Argint – 45
Bronz - 50
Traumatismele diferă în funcție de sportul practicat și de numărul de sportivi din acea ramură
sportivă. De exeplu, dacă pe planetă sunt foarte mulți tineri care practică fotbal, atunci la nivel
mondial vor fi mai mulți sportivi fotbaliși care au suferit minimum o traumă.
O altă modalitate de a cuantifica riscul de accidentare în diverse sporturi este acela de a calcula
numărul de accidentări suferite la 1000 de sesiuni de antrenament sau competiții (atlet-expuneri).
În acest context, o sesiune de antrenament sau o competiție este considerată o „expunere la riscul
unei traume” - cercetătorii străini folosesc cel mai adesea acest coeficient .

„În 2007, National Collegiate Athletic Association (NCAA) a raportat 182.000 de accidentări la
peste 1 milion de recorduri sportivă pe o perioadă de 16 ani (1988/1989 până în 2003/2004).
Asociația a colectat date standardizate despre accidentări pentru sporturile și antrenamentele la
universitate din 1982 prin Sistemul de Supraveghere a Prejudiciului (ISS).

Datele de la toate evenimentele sportivă din acea perioadă au arătat că ratele accidentărilor au
fost statistic semnificativ mai mari în competiție (13,8 accidentări la 1000 de situații periculoase)
decât la antrenament (4,0 accidentări în 1000 de situații). Pe parcursul acestor 16 ani, nu au
existat modificări semnificative ale acestor indicatori.

Peste 50% din toate leziunile au fost la extremitățile inferioare. Entorsele gleznei au fost cea mai
frecventă leziune dintre toate sporturile luate în considerare și au reprezentat 15% din toate
leziunile. Ratele de vânătăi și leziuni ale ligamentului încrucișat anterior au crescut semnificativ
față de anii precedenți (creșteri medii anuale de 7,0%, respectiv 1,3%).”27

Unul dintre sporturile care contrazic teoria conform căreia coeficientul numerelor de trauma sunt
direct proportionale cu numărul de sportivă în acel sport și cu numărul de competiții este
culturismul. Probabilitatea de a suferi leziuni, în special la nivelul mușchilor este foarte mare,
uneori ireversibile
„Culturismul recomanda folosirea unui volum ridicat la antrenamente. Istoriasi experienta au
aratat ca repetarile in intervalul 6-10 sunt cele mai indicate pentrucresterea masei musculare si a
fortei. De asemenea, antrenamentul pana la epuizareeste un mod excelent de a stimula hipertrofia
musculara prin obosirea unui numarcat mai mare de fibre musculare. Cei mai buni culturisti
invata ceea ce le merge bine prin manipularea intensitatii si volumului. 
27
https://dinelli.ru/ro/bolezni/statistika-travmatizma-v-razlichnyh-vidah-sporta-publikacii-opasnosti-po.html, accesat 1 februarie
2022
Alegand o greutate care permiteexecutarea unui numar de 6 maxim 10 repetari nu numai ca se
asigura cel mai bunstimul dar se completeaza si primele doua din ecuatia volumului. Singura
valoareramasa este numarul de seturi.”28

1.3. Etape de lucru

Prima etapă a fost aceea a documentării cu privire la traumatologia sportivă și drfinirea

conceptelor de lucru. În urma documentării am ales ca domeniu sportiv de studiat, culturismul.
Următoarea etapă a fost aceea de a detecta sala de antrenament cu care urma sa colaborez, aceea
a fost cea a Clubului Sportiv CFR Iași, sub coordonarea domnului Petru Ciorba multiplu
Campion national la concursurile de Culturism. În urma inițierii unui dialog cu acesta, și-a
arătat toată susținerea, recomandându-mi trei sportivi antrenați de acesta, care întruneau toate
condițiile prestabilite, menționate, având la bază aceleași variabile de lucru:
 practicanți de culturism de minimum 5 ani;
 participanți la competiții ( pentru că, s-a plecat de la ipoteza conform căreia sportivii
suferă accidentări în mai multă măsură în timpul competițiilor);
 au suferit minimum o traumă sportivă.

Ipotezele cercetării
În demararea acestui studiu, s-a plecat de la necesitatea de a face o evaluare a eficităților
tehnicelor și metodelor aplicate în recuperarea traumatologiei sportivă, în acest caz a sportivilor
participanți la studiu.
 Ipoteza 1 - Urmând un tratament curativ împreună cu un program de kinetoterapie asociat
cu un tratament balneo, electroterapie, masaj; performanțele sportivilor afectați de o

28
Academia de Studii Economice din București, Educația fizică și sportul în perspectiva spațiului universitar european,
București 2007, p.7
 traumă, și evoluția pot fi îmbunătățite prin corectatea atitudinilor viciate cauzate de
trauma suferită.
 Ipoteza 2 – Cu ajutorul unui program de exerciții kinetoterapeutice se poate reduce
intensitatea resimțită a durerii și poate crește mobilitatea sportivului.
 Ipoteza 3 – În cazul repectării unui program riguros kinetoterapeutic, având în vedere:
sportul practicat și gravitatea traumei, pacientul se poate reintegra și participa la
competiții sportivă de performanță.
 Ipoteza 4 – Sportivii suferă accidentări preponderent în timpul competițiilor sportive.

1.4. Specificități ale disciplinei culturism -Mușchii cei mai solicitați

Fig.3

Musculatura pectorală
Tip de exerciții:
Împins ganteră/halteră din poziția culcat dorsal: bancă înclinată la 45°; bancă declinată la 30°
Ducerea brațelor în lateral cu extensie din poziția vertical și din poziția dorsal plan
înclinat 45°(pentru musculatura superioară pectorală), culcat dorsal plan declinat
30° (pentru musculatura inferioară pectoral)
Extensie a brațelor
Din din poziția culcat dorsal
Din poziția stând tracțiuni la helcometru ale ambelor brațe.
Mușchiul biceps
Tip de exerciții:
Tracțiuni cu priză, tip supinație. Acționează asupra flexorilor, marelui dorsal, bicepși
Cu haltera flexia antebrațelor – acționează mușchiul biceps și flexori (antebrațe) pe un plan
înclinat ,banca Larry-Scott, 70°-80°
Cu gantere flexia antebrațelor executate din poziția vertical sau șezând
Flexia antebrațelor la helcometru

Fig. 4

Mușchi triceps
Tip de exerciții
Flotări- mușchii acționați triceps și ai antebrațelor
Extesia și flexia antebrațelor, din poziția șezând, haltera este susținută la nivelul cefei/poziția
culcat, dorsal, pe bancă
Extesia și flexia antebrațelor, din poziția șezând, gantera este susținută la nivelul cefei
Extesia și flexia antebrațelor, cu fața la helcometru, din poziția stând
Mușchii antebrațelor
Tipuri de exerciții
Extesia și flexia mâinii
Poziția stînd pe bancă, antebrațele și coatele susținute de coapse în mâini o halteră cu priză tip
supinație/pronație
Flexie-extensie sau rotarea încheieturii mainii, cu o ganteră (priză supinație/pronație)
Musculatura abdominală și intercostală
Tip exerciții:
Extensie și flexie a picioarelor din poziția culcat dorsal pe bancă, dispozitiv sau plan orizontal
Forfecări pe orizontală
Cu desprinderea bazinului de sol, ridicarea simultană a picioarelor
Ridicarea trunchiului din poziție: culcat pe plan declinat, culcat dorsal declinat prin răsucire
alternativă dreapta-stânga
Ratări de bazin
Extensii laterale pe banca înclinată 60°
Rotare prin pendularea picioarelor din poziția atârnat de o bară

Musculatura dorsală
Tip de exerciții:
- tracțiuni la bară fixă, tip pronație
- ramat din poziție stând/în flexie 45°-60°
- îndreptări din stând, flexia la 90° a trunchiului, ridicări cu greutăți cu revenire
-flexii și extensii ale trunchiului din sprijin facial pe banca dispozitiv cu mâinile la
piept, spate, ceafă
- tracțiuni orizontale, verticale, cu fața la helcometru, bară/șezut cu ducerea barei al
ceafă/ ducerea barei la piept. Trunchiul păstrează poziția izometrică
Fig. 5

Mușchii umerilor – deltoizi

Tip de exercițiu:
- ridicarea ganterelor deasupra capului
- împuns către ceafă a halterei
- ridicarea laterală a brațelor cu gantere
- din sezut aplecat ridicareabrațelor lateral
- tracțiuni la halcometru

Mușchii coapselor
- genoflexiuni
- felxie/extensie din sezand
- basculă-din șezând, extensia/flexia piciorelor prin învingerea rezistenței
Musculatura gambei
Tip de exercițiu:
Ridicări pe vârfuri din poziția stând
Ridicări pe vârfuri din poziția șezând

Fig. 6

1.5. Etapele studiului

 Scopul acestei lucrări este de a verifica dacă modelul de tratamnet propus contribuie la
îmbunătățirea capacităților funcționale și la calitatea vieții la pacienții cu trauma avute în timpul
exercitării unui sport de performanță. La toți pacienții studiați, pentru început, s-a observant
faptul că aceștia cunosc importanța reabilitării și a reintegrării sociale în cazurile de

hernie de disc lombară cu intervenție chirurgicală. Kinetoterapie, fizioterapie și masaj,

reeducarea funcţiilor secundare, compensarea în cazul afecţiunilor parţial reversibile sau
ireversibile.

Fisură de tendon umăr drept. Leziunile traumatice ale tendoanelor sunt împărțite în:

- Secțiunea tendoanelor- poate fi regăsită mai ales la tendoanele superficiale (tendoane din a
treimea distala a anatebrațului și a tendonului rotulian și ahilian, la degete.

- în aceste situațiiagentul traumatic este extern, de exemplu ceva tăios,

-fisura poate fi parțială sau totală,

-oblică sau transversal.

Rupturi tendon: - Mai frecvente la tendoanele superficiale (degetul, și mai rar în 1/3 distală a
antebrațului și rotula și Ahile) - Agenții traumatici pentru tendon sunt e! tern, ascuțit (cuțit, „e!) -
partea poate fi parțială sau totală - poate fi oblică sau laterală și prognosticul funcțional al
leziunilor parțiale $% $ p $ d $ v $, ceea ce este mult mai mult decât Situația generală este mai
bună. Se produc pe tendon cu structură degenerate sau mai rar pe un tendon normal.

Practicanții unui sport suferă rupturi sau fisuri din cauza unor microtraumatisme sau
suprasolicitărilor,

Rupturile apar de obicei la un antrenament obișnuit sau la o contracție obișnuită

La momentul rupturii se aude un zgomot în lovitură de bici, urmat de o durere puternică și de

imposibilitatea funcțională.

Examneul clinic relevă:

Edem local
Rupture de biceps cu fisură partial brahiană. Locul de desfășurare

Tratamentele sportivilor studiați au fost efectuate în cadrul Bazei de tratament Nicolina Iași.
Sala de kinetoterapie a fost dotată cu:
 saltele,
 spaliere,
 bănci pentru exerciții,
 scripeti,
 aparate pentru gimnastică,
 elastice,
 pentru usurinta miscarii, planse melacart
 biciclete de fitness,
 polikineți Kettler,
 mingi medicinale,
 haltere,
 gantere,
 saci plini cu nisip,
 curele metalice,
 role ondulate
 alte echipamente necesare procedurilor individuale sau colective.
La nici unul din cazurile studiate nu s-a constatat atrofie musculară însă subiecții au prezentat o
rigiditate crescută în zona traumatizată. Au fost găsite, de asemenea, diferite grade de procese
inflamatorii la toți subiecții.
Pacienții au beneficiat de tratamente de tipul: terapie cu curent de joasă frecvență-diadinamic,
fizioterapie, kinetoterapie, ultrasunete și masaj. Programul de recuperare este alcătuit din
metodele descrise și are ca scop atingerea următoarelor generale:
 stimularea procesul de vindecare a elementelor anatomice prin diferite proceduri (datorită
intensificării înroșirii sângelui);
 îmbunătățește procesul de contracțile și refracție musculară;
 îmbunătațește procesul inflamator;
 prevenirea apariției unor tulburări secundare;
  prevenirea aparițiilor unor obiceiuri vicioase cauzate de încercările de aî funcții
întrerupte;
 reabilitarea mobilității
 reabilitarea forței musculare
 îmbunătățește starea generală din pespectiva fizică și psihică;
 recuperarea și dezvoltarea abilităților motrice de bază și specifice;
 îmbunătățirea calității la efortul fizic
 reajustarea la efort local și general maxim;
 îmbunătățirea abilităților specifice sportulului practicat;
 reluarea treptată a activităților fizice;
 Îndepărtarea excesului de greutate (care afectează adesea în mod specific articulațiile
inferioare ale membrelor
Aceste enumerate mai sus au fost realizate în decursul a mai multe etape. În acest sens a fost
elaborat un program pentru fiecare dintre aceste trei etape.
Protocolul de tratament a fost îmbunătățit continuu, structura motorie schimbată în mod regulat,
pentru a evita ca starea de monotonie a procedeelor să afecteze starea psihică a pacientului.

Etapele desfășurării studiului

 Pacientul resimțea durerea ca pe o presiune asupra nervilor, afectarea nervului sciatic. Aceste
durerei l-au determinat prezentarea urgenta la medical de specialitate care, in urma unui RMN
a pus diagnosticul. A avut 2 luni repaus total la pat.
Definiție
Herniile de disc reprezintă golirea forțată a conținutului cavității nucleului care conduc
la compresiunea formațiunilor neurovasculare din găurile intervertebrale sau a rădăcinilor
nervoase și a măduvei spinării din canalul medular și sunt însoțite de un sindrom radicular.
Herniile de disc pot fi interne, când străpung plăcile cartilaginoase și se deplasează în substanța
spontagioasă corpului vertebral; sau externe, când nucleul pulpos se deplasează printr-o fisură
a inelului fibros.29
Indicatii si contraindicatii în practica sportiva (slideshare.net)

29
 Hernia de disc poate fi localizată de-a lungul întregii coloane vertebrale, de cele mai mult
ori la nivel lombar. Aceasta poate apărea, însă, și la nivel cervical sau dorsal. 
Discurile intervertebrale sunt formate dintr-un inel exterior fibros, rezistent, și țesutul
gelatinos.

Fig. 7 Hernie de disc lombară

Hernia de disc reprezintă o afecțiune cauzată de deteriorarea unui disc intervertebral-
inelul fibros. În această situație, conținutul gelatios-nucleul pulpos-iese. În cazul subiectului
nostru, depalsarea discului intervertebral s-a produs la nivelul lombar de unde a rezultat hernia
de disc lombară, în regiunea vertebrelor L4-L5 și L5-S1) 30. Afecțiunea a fost declanșată de faptul
că, prin natura sportului practicat, regiunea lombară a fost foarte solicitată (ridicarea greutăților).

30
L-lombar și S-sacral
Fig.8 Aspecte anatomice ale regiunii lombare
Hernierea discului – cauza acestei proces îl reprezintă faptul că parte din conținutul gelatios-
nucleul pulpos care umple discul se insinuează în fisurile din capsulă. Ca efect, discul se umflă și
depasește vertebrele.
Ruptura de disc – poate fi defint prin acțiunea de a trece în capsulă a materialului din interiorul
discului.
Fragment liber – uneori, fragmentele rupte din disc se desprind în totalitate și pătrund în canalul
vertebral. Acesta se formează prin suprapunerea mai multor vertebre în interiorul cărora se află
măduva spinării.
Cauzele apariției herniei de disc
Fig.9 Diferente anatomice intervertebrale
 Simptome
Simptomele depind de localizarea și dimensiunea herniei de disc și de prezența sau
absența compresiei nervoase. Atunci când nu exercita presiune asupra nervului, poate să nu
provoace durere

Subiectului nr. 1, presiunea asupra nervului îi provoca durere, amorțeală și senzație de

slăbiciune în zona prin care trece nervul.

Simptomologia herniei de disc lombare era descrisă astfel:

dureri de picioare (sciatica)

dureri de spate și șold.

amorțeală,

furnicături,

slăbiciune

pentru relaxarea coloanei vertebrale și reducerea presiunii asupra herniei de disc, pacientul
simțea nevoia să stea mai mult timp culcat.

Simptomele depind de pozitia si marimea herniei de disc si existenta sau inexistența

compresiunii nervului :
 nu face presiune asupra unui nerv: se poate sa nu dea dureri
 face presiune asupra unui nerv: durere, amorteala sau slabiciune in zona prin care trece
nervul
Simptomele herniei de disc lombare :
 durerea de picior (sciatica)
 durerea in regiunea lombara si / sau durerea in regiunea fesiera
 in cazurile extrem de severe (sindrom de "coada de cal") apare pierderea controlului
sfincterian manifestata prin incontinenta urinara sau incontinenta pentru materiile fecale
 de obicei apare doar pe un picior
 debut brusc sau graduat
 poate fi constanta sau intermitenta
  insotita de amorteala, furnicaturi, slabiciune
 se poate accentua la stranut, tuse, sau efortul de defecatie
 se poate agrava datorita sezutului, pozitiei bipede prelungita sau rasucirilor
 se amelioreaza in timpul mersului, pozitiei intinse sau altor pozitii care relaxeaza coloana
vertebrala si scad presiunea asupra discului herniat31
Hernia de disc - diagnostic
 Medicul examinator va evalua simptomele de durere de spate si de picior, printr-o
examinare fizica si anamnestica.
 Testele imagistice vor ajuta la confirmarea diagnosticului de hernie de disc:
 Imagistica prin Rezonanta Magnetica (RMN) confirma diagnosticul, localizarea si
severitatea herniei de disc, aducand si imagini detaliate ale tesuturilor moi ale coloanei
vertebrale
 Tomografia Computerizata (CT) poate confirma diagnosticul si stabili localizarea si
severitatea herniei de disc. Cu ajutorul CT-ul se pot observa imaginile detaliate ale
structurilor osoase ale coloanei vertebrale
 Herniile de disc lombare sunt observate mai detaliat cu ajutorul Imagisticei prin
Rezonanta Magnetica
Radiografiile osoase nu sunt relevante în diagnosticareas acestor hernia de disc.
 Cu ajutorul analizelor de sânge se pot exclude alte tipuri de situații medicale.
In cazurilor de herniilor de disc care necesită tratamentul nechirurgical au eficiență :
- fizioterapia
- masajul
- antiinflamatoare (non-steriodiene sau steriodiene)
- injectari epidurale cu cortizon
Tratamentul are ca :
- îndepartarea durerii,
- înlăturarea slabiciunii musculare,
- înlăturarea amorțelii de la nivelul membrelor inferioare
- înlăturarea amorțelii cauzată de lezarea anumitor radăcini nervoase
- revenirea pacientului la activitațile zilnice
31
Dr. Horia Stoicescu, medic specialist chirurgie generala dr în științe medicale, (99+) Hernia de disc | Simona
Săvucă - Academia.edu
 - prevenirea recurenței afectarii coloanei și reducerea dizabilității date de durere
În situațiile în care asupra simptomatologiei nu survine nici o ameliorare sau nu dispare după
circa 6 săptămâni de la momentul apariției, trebuie avut în vedere tratamentul chirurgical.
Tratamentul chirurgical al herniei de disc este impus în funcție de gravitatea simptomelor, și de
impactul asupra stilului de viață cauzate de consecințele prelungirii compresiunii.

Optiuni ale terapiei chirurgicale

„Discectomie - (se numeste si discectomie deschisa) - reprezinta inlaturarea chirurgicala
a fragmentelor din discul herniat, care lezeaza una din radacinile nervoase. Se foloseste de
asemenea si pentru discurile protruzionate sau rupte. Poate fi cea mai eficienta metoda
chirurgicala pentru pacientii care au urmat tratament nechirurgical fara succes si cei care au
durere severa
laminotomia si laminectomia reprezinta proceduri realizate cu scopul de a scadea presiunea
asupra coloanei vertebrale cauzata de schimbarile aparute cu trecerea varstei. Laminotomia
reprezinta indepartarea uneia din portiunile componente ale arcului osos ce inconjoara canalul
vertebral, numita lamina. Laminectomia reprezinta indepartarea in totalitate a laminei precum si
a unora din tesuturile moi care ingusteaza canalul vertebral (canalul ce se formeaza prin
suprapunerea mai multor vertebre). Oricare din aceste operatii se poate realiza simultan cu
discectomia
discectomie percutana este folosita pentru discurile deplasate complet sau care ajung in interiorul
canalului vertebral. In aceasta procedura se insereaza un instrument special printr-o incizie mica.
Discul herniat va fi apoi taiat sau extras inafara, scazand astfel dimensiunea herniei. Aceasta
procedura este considerata a fi mai putin eficienta decat discectomia deschisa.
neurotomia prin radiofrecventa foloseste un instrument special (fluoroscop) pentru a plasa un
electrod sub forma de ac in apropierea nervului afectat. Un curent cu frecventa inalta va distruge
nervul si astfel va inceta transmiterea de semnale prin acel nerv
terapia electrotermica intradiscala, foloseste de asemenea fluoroscopul pentru plasarea unui ac la
nivelul discului herniat. Un tub subtire, flexibil (cateter) este inserat prin interiorul acului pentru
ca in final prin cateter sa fie introdus un element termic care se plaseaza in apropierea discului.
Caldura este aplicata pentru o perioada scurta de timp (de obicei cateva minute), dupa care
instrumentele sunt extrase. Aplicarea de caldura va inchide leziunile minore si va scadea
sensibilitatea terminatiilor nervoase la durere. Exista studii care raporteaza ameliorarea durerii
prin aceasta metoda
discectomia cu laser, foloseste o raza de lumina pentru dizolvarea discului herniat. Cu toate ca
aceasta tehnica a fost folosita de multi chirurgi pe parcursul anilor, nu exista studii concludente
care sa arate beneficiile sau riscurile procedurii.
Nucleoplastia este o metoda chirurgicala minimal invaziva, se efectueaza ambulator, permitand
pacientului sa paraseasca clinica in ziua operatiei. Procedeul se efectueaza cu ajutorul unei sonde
speciale, de unica folosinta, plasata precis in discul intervertebral. Aceasta manevra se face sub
control strict radiologic. Prin aceasta canula se introduce o sonda speciala care dezintegreaza
tesutul nucleului pulpos la nivel molecular prin radiofrecventa, in prima faza (coblatie), redandu-
i consistenta prin coagulare, (prin plastifierea nucleului pulpos), in a doua faza. Aceasta permite,
in acelasi timp, pastrarea consistentei nucleului pulpos (coblatie si coagulare) si reduce presiunea
din discul intervertebral, eliberand nervii de sub apasare si reducand sau inlaturand durerile.
Procedura, numita nucleoplastie percutanata, se face sub anestezie locala.”32

Tratament
Electroterapia
În herniile de disc lombare, electroterapia are doar efect adjuvant, fara a putea înlocui celelalte
forme de tratament.
Principalele efecte ale electroperapiei în discopatiile lombare sunt de tipul:
 antialgic
 antiinflamator
 hiperemiant · .
 decontracturant
În timpul tratamentului, subiectului nr. 1 i s-au aplicat:
 curenți diadinamici (CDD). Prescrierea a fost în aplicații transversal lombare cu
schimbare de polaritate- diafazat fix 2’+2’; perioada lunga 2’+2’.
 curenți galvanici sub formă de băi galvanice
 ultrasunet cu hidrocortizon paravertebral lombar 0,4-0,6 W/cm2 , 4-6 minute, pentru
stimularea musculaturii
32
Hernia de disc (cdt-babes.ro)
  masaj sedativ sacro-fesier si de-a lungul membrului inferior

Kinetoterapia
au fost aplicate metode de relaxare generala si de relaxare a musculaturii lombare și de
asuplizare a trunchiului inferior. În această situație s-a aplicat programul Williams.

Fig. 10
1.) Culcat pe spate, flexia-extensia genunchiilor.

Fig. 11
2.) Culcat pe spate , se trage cu mainile un genuchi la piept pana se atinge genuchiul cu fruntea,

apoi celalat genunchi;

Fig. 12
3.) Acelasi exercitiu , dar se executa simultan cu ambii genunchi;

Fig. 13
4.) Culcat pe spate , cu mainile sub cap , se trage un genunchi cat mai mult spre piept , apoi
celalalt , finalizand cu ambii genunchi concomitent;

Fig. 14
5.) Culcat pe spate, cu bratele ridicate la verticala, pe langa cap,(sau mainile sub cap)
genunchii flectati la 90 de grade , talpile pe pat, (sol/saltea). Din aceasta pozitie se impinge
lomba spre pat, se contracta abdominalii si se basculeaza sacrul inainte.
Fig. 15
6.) Culcat pe spate, cu genunchii flectati, talpiile pe pat, se apleaca ambii genunchi lipiti spre
dreapta si spre stanga pana ating suprafata patului;

Fig. 16
7.) Culcat pe spate , se ridica alternativ calcaiul si se aseaza pe genunchiul opus si din aceasta
pozitie se duce in lateral-jos, coapsa pana atinge suprafata patului;

Fig. 17
8.) Culcat pe spate, genunchii indoiti, talpile pe sol, bratele ridicate la verticala, pe langa cap.
Se executa ridicari de trunchi cu ducerea mainilor la genunchi astfel incat sa ii atinga
(abdomene).

Acelasi exercitiu si spre stanga si spre dreapta.

Fig. 18
9.)Culcat pe spate, se ridica alternativ fiecare membru inferior al genunchiului extins;
Fig. 19
10.) Din stand, genoflexiuni cu mainile sprijinite pe spatarul uni scaun , spatele se mentine
perfect drept , calcaile lipite pe sol;

Fig. 20
11.) Stand pe scaun cu genunchii departati, cu spatele cat mai drept va aplecati inainte astfel
incat sa atingeti cu mainile podeaua de sub scaun.

Fig. 21
12.) Pozitia de „cavaler servant” , corpul aplecat spre inainte si sprijin cu mainile pe sol; se
intinde genunchiul de sprijin executand si o balansare care intinde muschiul psoas-iliac.

La acest program se pot asocia o serie de exercitii la spalier sau bara din pozitia atarnat , in
functie de posibilitatile dvs fizice.

Cu spatele la spalier , mainile deasupra capului , priza cu ambele maini pe aceasi bara se
executa:

1. ridicari ale genunchiilor la piept;

2. rotarea trunchiului stanga/dreapta cu genunchii flectati;

3. bascularea stanga/dreapta a membrelor inferioare intinse;

4. semisuspendare (soldurile si genunchii flectati la 90 de grade , sprijin si pe picioare) , se fac
basculari inainte , inapoi si in lateral ale bazinului.

1.6. Subiectul numărul 2

Tab. 4
Subiectul numărul 2 a suferit o fisură tendon la umărul drept, cauzat efortul succesiv în
timpul antrenamentelor., în urmă cu 8 ani. L-am întâlnit la sala de antrenament, apoi am avut
prilejul să îl pot îndruma în timpul procedurilor de kinetoterapie, pe carele repeat annual, în
cadrul
Pacientul afirmă faptul că fisura a fost rezultatul unei uzuri în timp și după 8 luni, recuperarea a
fost în proporție de 80%.
Fig. 22 Mușchii coafei rotatorii

Primul simptom declarat de pacient a fost acela de durere acută la ridicarea mâinii
deasupra capului, urmat de o rigiditate crescută la mișcare.
Bazele anatomo-funcţionale şi biomecanice ale umărului
„ Articulaţiile centurii scapulare Se realizează între cele două oase ale centurii scapulare,
între claviculă şi stern, prin care centura scapulară se prinde de trunchi. Articulaţia acromio-
claviculară, este o diartroză planiformă cu mişcări limitate, formată de acromion şi extremitatea
laterală a claviculei. Între feţele articulare se găseşte frecvent un disc fibrocartilaginos, care
separă incomplet cavitatea articulară. Pe partea superioară, capsula este întărită de un singur
ligament, ligamentul acromioclavicular.”33
Ligamentul coracoclavicular menține contactul între claviculă şi omoplat. Acesta este
format din două părţi:
- ligamentul trapezoid
- ligamentul conoid
ligamentul conoid este cu punct de plecare de pe apofiza coracoidă şi inserţia pe linia şi
tuberozitatea omonimă a claviculei.

33
Jack Chanussotdanowski., Reeducation en traumatologie du sport - Membre superior, Ed. Masson, Paris, 1999,
p.120
Rolul unui ligament coracoclavicular este acela de a limita mişcările între scapulă şi claviculă şi
face ca greutatea membrului superior să fie suportată în mai mare măsură de claviculă, şi în mai
mică măsură de acromion.
Muşchii centurii scapulare
Din punct de vedere functional:
muşchi care unesc membrul superior cu coloana vertebrală;
muşchi care unesc membrul superior cu peretele antero-lateral al toracelui;
„Muşchii vertebrohumerali muşchiul trapez îşi are originea pe protuberanţa occipitală externă,
pe apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale şi toracale (până la vertebra Th 12). Fibrele
superioare se inseră pe treimea laterală a claviculei, cele mijlocii pe acromion, iar cele inferioare
pe spina scapulei; muşchii romboid mare şi mic sunt situaţi pe peretele posterior al toracelui, sub
muşchiul trapez. Pleacă de pe apofizele spinoase ale vertebrelor C6-7 (romboidul mic) şi T 1-4
(romboidul mare), se inseră pe marginea mediană a scapulei; muşchiul mare dorsal, întins ca un
larg evantai, are originea pe apofizele spinoase ale vertebrelor T 6-12, pe cele cinci vertebre
lombare şi fascia toracolombară pe ultimele trei coaste şi treimea posterioară a crestei iliace;
muşchiul ridicător al scapulei are originea pe apofizele transverse ale vertebrelor C1-4, iar
inserţia pe unghiul superior şi marginea medială a scapulei; Muşchii toracohumerali muşchiul
pectoral mare, are formă triunghiulară, fiind situat superficial pe peretele anterior al toracelui. Se
compune din trei părţi cu origine diferită care converg spre humerus, devin tendinoase şi se
inseră împreună pe creasta tuberculului mare al humerusului; muşchiul mare dinţat situat pe
partea laterală a toracelui, acoperit de omoplat, pleacă de pe faţa laterală a coastelor I-IX şi se
inseră pe marginea medială a scapulei.”34
Muşchii umărului
„Au originea pe scapulă şi inserţia pe extremitatea superioară a humerusului. Realizează o manta
musculară în formă de con în jurul articulaţiei scapulo-humerale, asupra căreia îşi exercită
acţiunea. muşchiul deltoid, voluminos de formă triunghiulară, este aşezat superficial, dând forma
umărului. ”35
- muşchiul deltoid, voluminos de formă triunghiulară,
- muşchiul supraspinos
- muşchiul infraspinos
34
. PAPILIAN, V., (Anatomia omului, Vol.I, Aparatul locomotor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p.76
35
Ibidem.
- muşchiul rotund mic
- muşchiul rotund mare cu origine pe unghiul inferior al scapulei. Împreună cu tendonul
marelui dorsal se inseră pe creasta tuberculului mic;
- muşchiul subscapular cu originea pe toată faţa anterioară a scapulei. Din acel punctc
fibrele se adună într-un tendon lat, care se fixează pe tuberculul mic al humerusului.

-
- Fig. 23 Muşchiul subscapular

Programul genera de reeducare al umărului

Reeducarea în poziţiie de stabilitate articulară maximală (PSAM)
- Învăţarea PSAM,
- Tonifierea musculară izometrică în PSAM
- Reeducarea proprioceptivă în PSAM static.
Reeducarea în celelalte sectoare articulare ale umărului
- Pornirea de la PSAM la sectoarele articulare mai instabile pentru a progresa către zona
periculoasă,
- În fiecare poziţie intermediară:
 Tonifierea musculaturii izometric,
 Reeducarea proprioceptivă statică.
- Odată o poziţie integrată:
 Tonifierea musculară isocinetic al PSAM către noua poziţie şi revenire,
  Reeducarea proprioceptivă dinamică.

Reeducarea posturală şi gestuală globală specifică sportului şi tipului instabilităţii

- Corectarea staticii generale omo-humerale pentru fiecare postură adaptată gestului
sportiv în cauză,
- Întinderi mio-aponevrotice derivate din gestul sportiv,
- Tonifiere musculară izocinetică ale lanţurilor musculare funcşionale pentru gestul
sportive

Tratament
După primele simptome de durere, sportivul a încetat orice formă de efort fizic al mâinii.
Fiindcă durerea persista iar umărul s-a inflamat, a încetat orice activitate fizică, cu aplicații de
comprese cu gheață. În urma unui tratament medicamentos prescris de medical sportive, dupa 4
săptămâni, sportivl a începus tratamentul prin mișcare ușoară pentru tonifierea umărului asociat
cu terapie cu ultrasunete, curenși diadinamici și masaj.

Fig. 24 Tendon umăr

Program kinetic
Sechele functionale: - durere sau algice
- funcționale
Obiectivele urmărite
- refacerea mobilitatii umărului
- refacerea stabilității
- redarea funcției brațului

Metode

Refacerea mobilitatii prin exercitii active:

după 3 saptamani de la producerea fisurei
- armonizarea mecanica a fost inițiată numai după ce pacientul a fost capabil să execute
elevatie prin anteductie sau abductie cel putin 70̊ -după 2 săptămâni
- s-a executat anteductia la un unghi sub 60̊, cu rotatie externa
-după 4 săptămâni au fost inițiate mișcarile la un unghi de 60-70̊;
- dupa 8 săptămâni s-a putut executa elevatia 90̊ cu mișcări combinate abductie +
rotatie externa + retropulsie;

Exercitii:
Izometrice:
 ortostatism
 umarul afectat lateral, la 30-40 cm de un perete, pentru o bună stabilitate, picioarele
ușor departate, pacientul a executat abductia umarului împingand în perete cu
mentinere 6 secunde apoi cu revenire în pozitia inițială, cu relaxare 6 secunde- serie
de 2x 8 repetari;
 antebrațul în flexie 45̊ și supinate iar cu pumnul pacientul apasă în perete menținand
6 secunde tensionat cu relaxare alte 6 secunde – serie de 2x8 repetari;
 cu fata la spalier, cotul flexat 90̊, pumnul strâns, pacientul fixa 1/3 distanța a
antebratului rama spalierului cu executare de contractii izoetrice ale rotatorilor
interni prin tensionarea în rama spalierului 6 secunde apoi relaxare 6 secunde –
serie de 2x8 repetari;
Decubit dorsal, cotul flectat, în mână ține o minge mica. Execută lent extensia cotului
împreună cu flexia umărului, 60̊ amplitudine serie de 2x10 repetari;
Ortostatism:
 cotul flextat 90̊, o banda elastică tensionată, prinsă cu mâna. Execută rotații interne
ale bratului – serii de 2x10 repetari;
  miscarea de abductie a bratului pana la 70̊, prinde banda elastica si o tensioneaza -
serii de 2x10 repetari.

1.7. Subiectul numărul 3

Tab. 4

Sportivul a suferit trauma în cadrul antrenamentului la sală când a simțit brusc o durere în
mușchi. În primă fază a avut brațul imobilizat și i-a fost prescris tratament medicamentos cu
antiinflamatoare și gel anicuagular. Timp de 6 luni a avut brașul imobilizat. Procedurile de
kinetoterapie au avut loc la domiciliul acestuia.În acest moment, la puțin timp după finlizarea
procedeelor de kinetoterapie, recuperarea este în proporție de 50% forță.

Fig.24 Aspectul normal Fig.25 Inflamația tendomului capului lung al

bicepsului

a) aspect normal;
b) inflamația tendonului capului lung al bicepsului

Fig. 26 Aspectul de tumefacție dat de ruptura bicipitală față de aspectul normal al

bicepsulu

Cauzele frecvente ale rupturilor musculare constau în:

 Lovirea mușchiului în contracție
 Intindere bruscă
 Cădere
 Contracțiile violente pot cauza: rupturi fibrilare, parcelare
 Unele boli infecțioase _tetanos, febră tifoidă
 Oboseală
 Climat umed și rece
Imagistic, ruptura musculară poate fi depistată prin ecografie sau RMN
Manifestări clinice:
 Durere sincopală
 Echimoze
 Hematom
 Deformare globuloasă
Fracturile musculare pot cauza complicații:
 Osificare heterotopică
  Chist
 Pseudochist
 Fibrozare
 Calcificare
Tratament:
Repausul total al zonei afectate
Imobilizare până la 3 săptămâni
Antiinflamatoare
Antialgice
Sutură și imobilizare
Subiectul, după intervenția inițială a intrat într-un program de reabilitare fizio-kinetoterapeutic
coordonat de o echipă formată din medicul sportiv antrenor, fizioterapeut. Brațul operat a fost
menținut ridicat și a fost susținut de o contenție tip orteză.
Etapa 1- restricționarea totală a mișcărilor până la 6 săptămâni
- Imobilizare 24/24 h
- Exerciții de prindere
- Exerciții de intesitate mică
- Flexii de 60º-săpt, 2-
- Flexii de 75º->săpt.2-

Fig. 27
Rotatie externa < 15 º
Rotatie interna < 45 º
• Exercitii izometrice submaximale ale musculaturii umarului
• Fara contractii izolate ale bicepsului
Saptamanile 3-4
• Intreruperea perioadei de imobilizare la 4 saptamani
• Continuarea exercitiilor de anvergura a miscarilor (pasiv sau active, cu ajutor)
o Flexie la 90 de grade
o Abductie la 75-85 de grade
o Rotatie externa in plan scapular la 25-30 de grade
o Rotatie interna in plan scapular la 55-60 de grade
pacientul a evoluat astfel încât a putut fi amplificata rata de mișcare izometrică submaximală a
mușchilor umărului
Fără contracții izolate ale bicepsului
Săptămâna 3-4
După o pauză la săptămîna 4, practica motrică a fost reluată cu serii de flexii de 90 de grade
Au fost inițiate exercițiile de extindere brațului de 75-85 grade
25-30 de grade de rotație externă în plan scapular
55-60 de grade de rotație internă în planul scapular
Pacientul a început seria de exerciții ale antrenamentul proprioceptiv
Rotație externă și internă fără abducție

Săptămânile 5-6
îndoire la 45 de grade
45-50 de grade de rotație externă,
45 de grade de abducție
55-60 de grade de pronație, ,
45 de grade de abducție • pacientul realizează seria de exerciții de întindere

Fig. 28
Etapa 2:
Etapa de protecție moderată (Săptămânile 7-14)
: recuperarea treptată și completă a mișcării
(Săptămâna 10), recuperarea forței și a echilibrului
Săptămânile 7-9
Îmbunătățirea treptată – mișcare de îndoire la 180 de grade
90-95 de grade de rotație externă,
90 de grade de abducție
70-75 de grade de pronație,
90 de grade de abducție
exercițiile de recuperare izotonică
întinderea
Săptămânile 10-14
a fost inițiat un plan de recuperare mai agresiv
Rotație externă îmbunătățită
110-115 grade de rotație externă,
90 de grade de abducție
Progres în exercițiile de recuperare izotonică
Întinderi
Etapa 3: Etapa minimă de protecție

Fig. 29
(Săptămânile 14-20)
Obiective de progres pentru faza 3:
Mișcare fără durere
Stabilitate satisfăcătoare
puterea musculară
fără durere sau rigiditate
Săptămânile 14-16
exerciții de întinderea (întindere capsulară)
exercițiile de recuperare a forței
inițierea antrenamentului de anduranță
Activitate fizică ușoară (înot ușor, golf )
Săptămânile 16-20
Continuarea tuturor exercițiilor
Începeți să aruncați
Etapa 4:
Etape avansate de recuperare a forței
(Săptămânile 20-26)
Obiective pentru faza 3:
Mișcare fără durere
Stabilitate satisfăcătoare
Forta musculara de 75-80% din forta contralaterala
fără durere sau rigiditate
Etapa 5:
Revenirea la activități (Lunile 6-9)
Obiective pentru faza 5:
Recuperarea completă a intervalului de mișcare
Volumul muscular izocinetic
Stabilitate satisfăcătoare a umerilor
Pacientul nu mai prezintă durere sau rigiditate
 Partea a III-a

2. Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării

 practicanți de culturism de minimum 5 ani;
 participanți la competiții (pentru că, s-a plecat de la ipoteza conform căreia sportivii
suferă accidentări în mai multă măsură în timpul competițiilor);
 au suferit minimum o traumă sportivă.
În evoluția acestui studiu, au fost prezentate valorile înregistrate la prima examinate, la
întîlnirea inișială cu sportivul, subiect al studiului, la intrarea în tratament și de la
următoarele examinări pe parcursul tratamentelot kinetoterapeutice.
Sportivii examinați au ajuns la inițierea procedurilor de kinetoterapie cu diagnsticele:
-Sub. 1-
Acest studiu a cărei parte practică s-a extins (în caul unui subiect) la șase luni: octombrie
2021-aprilie 2022, a avut un grad de dificultate generat de pandemia COVID 19. Cu toate
acestea, dorința de a înțelege cât ma mult din acest segment de domeniu: traumatologia sportivă,
m-a susținut, având alături, pas cu pas profesionalismul cadrelor didactice și al medicilor cu care
am interacționat și al căror ajutor l-am primit.

În faza inițială, am plecat cu un set de interogații:

Care sunt principalele caracteristici ale traumatologiei sportive?

Kinetoterapia reprezintă un factor decisiv în tratarea unor traume?
Care sunt tipurile de traume pe care kinetoterapia le poate trata?
Care sunt caracteristicile traumelor sportivilor care practică culturismul?
Care sunt particularitățile ale kinetoterapiei traumatologiei sportive?
cărora le-am găsit răspuns rând pe rând, răspunsurile făcând în fapt obiectul acestei teme de
cercetare.
Scopul a fost acela de a oferi o viziune de ansamblu asupra impotanței kinetoterapiei în
vindecarea sau ameliorarea traumelor suferite de sportivi la competiții sau antrenamente, și de a
identifica caracteristicile tipurilor de traume în culturism.
corectatea atitudinilor viciate cauzate de aceasta, a fost confirmată în totalitate.
În acelați timp, cu ajutorul unui program de exerciții kinetoterapeutice se poate reduce
intensitatea resimțită a durerii și poate crește mobilitatea sportivului cu traumă reprezintă
declarația tuturor subiecților.
Ipoteza numărul trei: În cazul repectării unui program riguros kinetoterapeutic, având în vedere:
sportul practicat și gravitatea traumei, pacientul se poate reintegra și participa la competiții
sportivă de performanță este parțial confirmată, din cei trei sportivi unul a declarat că la finalul
tratamentului și-a recăpătat în proporție de 50% capacitățile sportive iar ceilalți doi, în proporție
de 80%.
Ipoteza Sportivii suferă accidentări preponderent în timpul competițiilor sportive nu a fost
confirmată de nici unul dintre sportivi, toți accidentându-se în timpul antrenamentelor.

Concluzia ar fi aceea că, în funcție de sportul practicat, traumele pot fi cauzate de fapt de un
cumul de eforturi susținute, duse la extrem, ca în cazul antrenamentelor in culturism.

Din acest motiv, foarte importante pentru viața sportivă sunt mijloacele de refacere, testele
clinice și paraclinice. La fel de important este și ceea ce numim autocunoașterea din partea
sportivului, evidența personală cu indicatori esențiali, calitatea somnului, durata, apetitul,
numărul de mese, calitatea acestora, greutatea corporală și variațiile acesteia. Monitorizarea
frecvenței cardiace și ale tensiunii arteriale.

Performanța unui sportiv constă în autocunoaștere, monitorizare corectă și regulată și respectatea

tuturor tehnicilor de igienă corectă a vieții de sportiv.
 Bibliografie

Academia de Studii Economice din București, Educația fizică și sportul în perspectiva spațiului
universitar european, București, 2007
MK Anderson, Fundamental sof Sports Injury Management.Philadelphia, PA:Lippincott
Williamsand Wilkins, 2002
William D. Mc Ardle, Victor L. Katch, Essential sof Exercise Physiology: 2nd Edition
Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins, 2000
Claudiu Avram, Exerciţii fizice tematice în kinetoterapie, Editura Eurobit, 2013
ElenaTaina Avramescu și colaboratorii, Kinetoterapia în activitatea sportivă–Vol III, Ed.
Didactică și pedagogică, București, 2006,
Cătălin Boeriu, Daniel Paul, Culturism și kinetoterapie, Ed. Fundației România de mâine,
București, 2006
Jean-Claude Chanussot, Raymond-Gilbert Danowski, Reeducation en traumatologie du sport-
Membre superior,Ed.Masson,Paris,1999
Rodica Cotoman, Kinetoterapie, Metodica desfășurării activității practice, Ed.Fundației România
de Mâine, București, 2006
Mariana Cordun, Kinetologie medicală, Ed.Axa, București1999
Elena Taina Avramescu și colaboratorii, Kinetoterapia în activități sportivă–VolIII, Ed.Didactică
și pedagogică, București, 2006
Loredana Bănică, Psihomotricitate, psihopatologie, psihoterapie, Editura Fundaţiei “România de
Mâine”,2011
Chris Bennett, Specialisation in physiotherapy: amarkofmaturity, Ed. Australian Journal of
Physiotherapy, 2004
Carolina Bică, Planul de intervenţie personalizat,instrument de lucru în cadrul orelor de
kinetoterapie la copii cu deficienţe grave, severe/asociate, Sitech, 2013
Mihai Marian Dragomir, Kinetoterapie, Editura Universitaria,2011
Ioan Drăgan, Medicina sportivă, Editura Medicală, Bucureşti, 2002
John Gormaley, Juliette Hussey, Exercise Therapy prevention and treatment of disease,
Blackwell PublishingLtd, 2006
Bogdan Alexandru Hagiu, Elemente de fiziopatologie și semiologie în kinetoterapie, Iași, Editura
Universitatii„Al.I.Cuza”, 2014
Elena Ioana Iconaru, Manual clinic de kinetoterapie în afectiunile metabolice, Editura
Universitaria; București
Gwen Jull, Ann Moore, Physiotherapy’s Identity. Manual Therapy, Volume18, Issue6,
December, 2013
Bruckner Khan, Clinical Sports Medicine 4thed., Ed. McGrawHill,Australia, 2012
John Reynolds, Barcelona 1992. Br J Sports Med 1994
Doina Marza Danila, Bazele teoretico-metodice ale exercitiului fizic: curs studii de licenta în
kinetoterapie și motricitate specială, Bacau, Editura AlmaMater, 2013
Victor Papilian, Anatomia omului,Vol.I, Aparatul locomotor, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
Mărcuț Petru, Cucu Bujor, Gimnastica în kinetoterapie–no Ńiunidebază, Editura GMI, Cluj-
Napoca,2005
Neluța Smîdu, Recuperarea prin metode fizico-kinetice a sportivilor cu gonartroză Sesiunea
internaţională de comunicări ştiinţifice, Promovarea sportului şi educaţiei fizice ca parte
integrantă în formarea tinerilor,Bucureşti
Horia Stoicescu, medic specialist chirurgie generala din științe medicale, Hernia de disc|
SimonaSăvucă-Academia.edu
Thomasa Stirka Reynolds, Barcelona, 1992.Br.J.Sports Med 1994
Laurenţiu-Gabriel Talaghir, Kinetoterapie, Editura Zigotto,2012
Florin Ţurcanu, Kinetoterapie, T.M.D.S.-Volei, 2011
Dumitru Zaiţ şi Alain Spalanzani,Cercetarea în economie şi management. Repere epistemologice
şi metodologice, EdituraEconomica, București, 2006
Alte surse:
British Associationof Sport Rehabilitatorsand Trainers Role Delineation of the Sport
Rehabilitator
http://alerg.ro/sportul-si-viata-sanatoasa.html,accesat1ianuarie2020
http://alerg.ro/sportul-si-viata-sanatoasa.html,accesat11ianuarie2022
https://quantix.ro/,accesat1mai2022
https://dinelli.ru/ro/bolezni/statistika-travmatizma-v-razlichnyh-vidah-sporta-publikacii-
opasnosti-po.html,accesat1februarie2022