DETERMINAREA SARCINII CRITICE DE FLAMBAJ

PENTRU CAZUL GRINZII ÎNCASTRATE LA UN CAPĂT ŞI

ARTICULATĂ LA MIJLOC

Std. Cap. Moldoveanu Ciprian, gr. M182

Îndrumător
Conf. dr. ing. Ştefan Amado

1. Aspecte teoretice

Se consideră o grindă cu secţiunea L, dimensiunile secţiunii fiind

prezentate în figura 1. Modul de încărcare şi legăturile grinzii sunt prezentate în
figura 2. Bara este din oţel şi are lungimea de 1 m. Alegând un sistem de
coordonate cu originea în capătul liber al barei se notează cu w(x) deplasarea
unei secţiuni aflată la distanţa x faţă de origine.

Figura 1 Figura 2

Sarcina critică de flambaj se determină folosind expresia aproximativă a

fibrei medii deformate, calculând eforturile în secţiunile transversale pe forma
deformată a structurii.
Bara este încastrată în secţiunea din capătul A şi este simplu rezemată la
mijloc în secţiunea B. Se notează cu funcţia deplasării pe intervalul OB şi cu
funcţia deplasării pe intervalul BA. Momentul pe intervalul OB este:
 (1)
iar pe intervalul AB:
(2)
Înlocuind în ecuaţia aproximativă a fibrei medii deformate se obţine:

(3)

(4)

Notând cu = const. , rezultă:

(5)

. (6)

Soluţia primei ecuaţii diferenţiale de ordinul 2 cu coeficienţi constanţi

este de forma:
. (7)
A doua ecuaţie diferenţială este neomogenă, soluţia ecuaţiei omogene
fiind:
. (8)
Se caută o soluţie particulară de forma
(9)

Întrucât , rezultă , de unde prin

identificare rezultă şi deci o soluţie particulară a ecuaţiei

de forma
(10)
Deplasările secţiunilor se scriu în final:

(11)

Condiţiile la limită sunt:

(12)
 (13)

(14)

Din condiţia (12) rezultă , deci .

Din condiţia (13) rezultă:
. (15)

(16)

Trecând în membrul stâng termenii ce conţin constanta , rezultă

(17)

Raportând relaţiile din (17), cu condiţia ca , , ,

rezultă

, (18)

de unde prin prelucări simple

(19)
Din condiţia (14.a) rezultă:
(20)
Înlocuind (19) în (20) rezultă coeficientul

(21)

Condiţia (14.b) se scrie:

, (22)
sau trecând totul în membrul drept
 (23)

Înlocuind constantele A2 şi B2 în relaţia (23), rezultă:

(24)

Înmulţind relaţia cu , rezultă:

(25)

Notând , obţinem ecuaţia transcedentă

(26)

O primă soluţie conduce la

sau revenind la notaţia lui 

(27)

Se remarcă valoarea lungimii de flambaj ca fiind .

Rigiditatea la încovoiere EI, este cea minimă. Astfel pentru secţiunea
considerată valoarea momentului de inerţie principal minim este de 1205.024
mm4.

2. Modelarea cu metoda elementului finit

 La modelarea cu elemente finite s-a folosit programul COSMOS/M.
Pentru modelarea cu elemente finite s-au încercat două moduri de discretizare a
barei: cu elemente de placă (tipul SHELL4) şi elemente de volum (tipul
SOLID). Cele două discretizări conduc la rezultate asemănătoare. Se prezintă în
continuare rezultatele obţinute la modelarea cu elemente de volum.
Structura a fost discretizată cu 6464 de elemente SOLID, rezultând 9090
de noduri.
În figura 3 este prezentat un detaliu al discretizării, la capătul barei.

Figura 3

Pentru implementarea reazemului simplu s-au folosit două cazuri (figurile

4 şi 5). Blocajele s-au realizat după axele oy şi oz.

Figura 4 Figura 5

Valoarea forţei critice de flambaj determinată după relaţia (27) este de

1585,72 N.
Valorile forţei critice obţinute prin metoda elementului finit sunt de
1574,83 N, pentru cazul 1 de rezemare şi respectiv 1575,78 N pentru cazul doi
de rezemare.
 Eroarea dintre valoarea teoretică calculată după formula (27) şi metoda
elementului finit este de 0.687% pentru primul caz şi de 0.627% pentru cazul al
doilea.
În figura 6 este prezentat câmpul deplasărilor nodurilor structurii în
reprezentare vectorială, pentru primul caz de rezemare.

Figura 6

Bibliografie
1. Alămoneanu E., Buzdugan Gh., Iliescu N., Mincă I., Sandu M.,
Îndrumar de calcul în inguneria mecanică, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1996
2. Bia C., Ille V., Soare M. V., Rezistenţa materialelor şi teoria
elasticităţii, E.D.P., Bucureşti, 1983
3. COSMOS\M User Guide,***