METODA ALINIERII FORȚATE

Este un caz particular al metodei triunghiului de legătură; cazul în care

triunghiul de legătură are suprafața egală cu zero.

F1, F2 sunt pe direcția punctelor cunoscute A, B, ale distanțelor PA și

BQ. Mărimile măsurate sunt d1, d2 și d’1 și d’2 și unghiurile . Problema
importantă se referă la așezarea punctelor F1 și F2 pe direcția AB; F1 și F2 poziția lor de
echilibru pe baza măsurătorilor și prelucrarea lor cu ajutorul a doi scripeți situați în
partea superioară a puțului care le duce în echilibru.
Practic se determină pozițiile de echilibru a celor două fire pe ale căror direcții
sunt materializate A și B. După aceea se va calcula coordonatele acestor puncte cu
ajutorul metodelor intersecției înainte și a retrointersecției.
 Odată materializate A și B se măsoară unghiurile și distanțele. Cu aceste
mărimi sunt determinate coordonatele lui F1:

( ) ( )
( ) ( )

Cordonatele lui F2:

( ) ( )
( ) ( )

Coordonatele obținute din A și B trebuie să fie egale, iar micile diferențe dau
coordonatele lui F’1 și F’2.
 - eroarea de calcul a orientării
e – deplasarea ca rezultantă a lui F1 și F2 atunci direcția F1F2 va fi stabilită prin
direcția F1F2 eronată cu eroarea

[ ]

Ex:
e = 1 mm
c = 2500 mm

este foarte mare dacă deplasarea punctelor este mică și din acest motiv,
deși avem coordonatele punctelor F1, F2, orientarea direcției F1F2 nu se vor stabili din
coordonate:
 Elementele sistemului de referință materializat la suprafață va fi coordonatele
punctului F1 sau F2 și va fi calculată relația de mai sus (nu din coordonate).

METODA INTERSECȚIEI

Se cunosc A(xA, yA) și . La dAB față de A se materializează punctul B

(aproximativ 15-20 m față de A).
F1, F2 – pozițiile de echilibru a celor 2 fire metalice
Sunt măsurate unghiurile .
Într-o primă etapă se determină coordonatele lui B:

( )
( )

Din se face o intersecție simplă înainte și aflăm

coordonatele lui F1(x1, y1).
Din se face o intersecție simplă înainte și aflăm
coordonatele lui F2(x2, y2).
Orientarea direcției F1F2 nu poate fi obținută decât din coordonatele lor.
 METODA PATRULATERULUI SAU METODA PUNCTELOR SIMPLE

Similară cu cealaltă, dar diferă prin calculul direcției . Se cunosc

coordonatele A, ca mărimi date și unghiurile iar ca mărimi măsurate dAB.

În prima etapă rezultă coordonatele lui B. Apoi prin intersecții simple înainte se
stabilesc coordonatele lui F1 și F2.
Orientarea nu se mai calculează din coordonatele lui F1 și F2, aceasta se
obține din unghiurile măsurate ce urmează a fi măsurate.

( )
( )
( )

λ
( ) ( )

( )

( ) ( )