TRANSMITEREA SISTEMULUI DE REFERINȚĂ PE LUCRĂRI MINIERE ÎNCLINATE

Procedeul de transmitere pe astfel de lucrări este similar cu cel cunoscut la

transmiterea pe lucrări miniere orizontale, există însă o diferență:
- Distanțele între punctele traseului nu rezultă din măsurători directe, ci sunt măsurate
direct distanțele pe înclinare care trebuiesc reduse în plan orizontal, astfel că
mărimile măsurate sunt unghiurile orizontale între punctele traseului, distanța între
puncte (pe înclinare) și unghiurile verticale între puncte.
- Transmiterea pe lucrări înclinate este utilizată numai atunci când alte metode nu
sunt posibile ca fiind mai puțin precisă din cauza mărimilor care sunt măsurători
suplimentare respectiv unghiurile verticale care influențează cu erorile lor de
măsurare.

Punctele 1’, 2’, 3’, …, n’ sunt materializate la intrarea și în tavanul lucrării miniere,
aproximativ pe axa lucrării miniere în proiecție vor fi 1, 2, 3, ...,n; mărimile măsurate sunt
unghiurile , distanțele (pe înclinare) și unghiurile de
înclinare care pot fi negative sub orizont, iar pozitive deasupra orizontului.
Cu aceste mărimi traseul format din punctele 1’, 2’, 3’, …, n’ are în plan corespondent
traseul 1, 2, 3, …, n, în care unghiurile sunt aceleași, iar distanțele
sunt reduse:

TRANSMITEREA PE LUCRĂRI MINIERE VERTICALE

În apropierea lucrării miniere sistemul de referință este materializat prin punctul A și

orientarea , elementele acesteia sunt coordonatele (xA, yA) și . Atunci a transmite
sistemul în subteran înseamnă a materializa mai întâi sistemul în punctele B și R, ele se află
în rampa puțului, elementele acestui sistem sunt (xB, yB) și , este de fapt un transfer de
elemente de la suprafață în subteran la un anumit nivel (orizont), pentru aceasta sunt
materializate la suprafața liberă a puțului punctele 1 și 2.

Aceste puncte 1, 2 se transmit în subteran prin punctele 1’ și 2’ situate pe verticalele

punctelor 1, 2. Punctele 1,2 și 1’ și 2’ materializează sistemul de referință la suprafață și în
subteran. Coordonatele punctelor sunt aceleași în subteran ca și la suprafață.
Prima etapă o reprezintă transferul în subteran prin 1’ și 2’ după verticalele punctelor
1 și 2. Coordonatele xA, yA și orientarea trebuie transferate prin coordonatele lui 1 și 2,
acestea constituind etapa a II-a. Din zona liberă a puțului elementele sistemului din punctele
1’, 2’ și trebuiesc transferate în rampa puțului obținând astfel coordonatele punctului B
și orientarea , acestea constituind etapa a III-a.
I – transfer pe puț de la suprafață în subteran
II – transfer din apropierea puțului în zona liberă a puțului
III – transfer din zona liberă a puțului în rampă
- se începe cu II, se continuă cu III și se finalizează cu I.
Exista 3 metode de transmitere: metoda mecanică, magnetică, giroscopică

TRANSMITEREA SISTEMULUI DE REFERINȚĂ PRIN METODA MECANICĂ

Analizăm această metodă parcurgând etapele menționate de transfer:

I – joncțiunile elementelor topografice la suprafață
III – joncțiunile elementelor topografice în subteran
– determinarea pozițiilor de echilibru a firelor metalice
Joncțiune – transfer de elemente topografice.
 JONCȚIUNEA ELEMENTELOR TOPOGRAFICE LA SUPRAFAȚĂ

Metode de joncțiune:

- radiară
- triunghiului de legătură
- alinierii forțate
- intersecțiilor
- patrulaterului

Elementele topografice ale sistemului de referință de la suprafață sunt într-o strânsă

legătură cu metodele de determinare a lor, punctul materializat în apropierea lucrării
miniere este un punct care se obține prin dezvoltarea rețelelor geodezice, dacă în zona în
care se află lucrarea minieră există o rețea de puncte care aparțin rețelei geodezice de stat,
punctul A se obține prin dezvoltarea acesteia.
Odată cu determinarea coordonatelor punctului A, orientarea direcției , obținute
prin dezvoltarea rețelei geodezice se pot afla pentru ele și erorile.

P1, P2, P3, P4, P5 – ordinul IV (distanța între ele 5 km)

Punctul A – ordinul V (distanța între ele 1,5 ÷ 3 km)

METODA RADIARĂ
- față de pozițiile de echilibru ale firelor metalice 1, 2 și în raport cu sistemul de
referință sunt măsurate unghiurile și distanțele a și b iar distanța c (între fire)
fiind folosită pentru control.

( )
{
( )

( )
{
( )

√( ) ( )

( )
( )
( )

- obținem erorile acetor elemente folosind metoda de propagare a erorii de mărimi

măsurate direct.
- în afara acestor mărimi măsurate direct intervin coordonatele punctului ( ) și
; intervin prin efectul erorilor lor asupra punctelor 1 și 2, efectul se
manifestă printr-o translație.
- eroarea se transmite printr-o rotație.

- se diferențiază egalitatea și rezultă

( ) ( )
 ( ) ( )

√ - eroarea orientării obținută din

coordonatele punctelor 1, 2 determinată prin metoda radierii

- eroarea este mai mică atunci când este mare și invers.

- are o mărime limitată de diametrul puțului, în această situație trebuie redusă
valoarea expresiei de sub radical, aceasta poate fi redusă prin micșorarea erorilor
și :

( )
( )

( ) ( )
( ) ( )

( ) ( ) ( ) ( )

( )

( )
Erorile unghiurilor și distanțelor trebuie să fie mici, adică mărimile măsurate trebuie
să aibă o precizie superioară de aceea se fac serii de observații.

Metoda radiară are aplicabilitate numai în condițiile în care mărimile se măsoară cu

precizii mari.