Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Secretul Chirurgului
Secretul Chirurgului
MARY SCOTT
Secretul
chirurgului
ALCRIS
giannijollys
Capitolul 1
– I-ai dat câteva luni lui Charles Demettre [i deja e prea mult.
{tie cât ai suferit din pricina lui?
– Belle, nu fi atât de dramatic`.
– |ncerc s`-]i deschid ochii, fata mea. {i nu vorbesc despre
chinurile iubirii. Unui chirurg sau unui consultant nu i se \ntâmpl`
nimic f`r` ca surorile s` nu afle, [i toate te privesc cu invidie de
când Demettre te-a ales pentru valsul de la petrecerea de Cr`ciun
de anul trecut. Dac` ai fi avut mai mult` grij` \n zilele libere… dar
nu. Demettre dispre]uie[te subterfugiile [i dac` iese cu tine, te ia
de aici, chiar din fa]a spitalului [i z`bove[te pân` v` v`d to]i.
Trebuie s`-[i dea seama c` nu e cinstit fa]` de tine.
– Charles nu e tocmai ca ceilal]i b`rba]i, asta-i tot.
– Aici ai dreptate. Nu-l \n]eleg deloc… un pe[te rece, cu o
sclipire \n ochi care ar putea \nsemna orice. Nici m`car nu e englez.
– E jum`tate englez, \l ap`r` Josie. Cealalt` jum`tate e canadian,
[i asta \nseamn` c` e mai mult sau mai pu]in englez. Dar nu mi-ar
p`sa dac` ar fi de alt` na]ionalitate.
– Eu nu m` simt \n siguran]` decât lâng` un pierde-var`.
Demettre m` sperie… observ` totul. Dac` se \ntâmpl` s` i se par`
o clip` doar c` bâjbâi \n sala de opera]ii, url` la tine: „folose[te-]i
degetele, sor`… nu coatele“… De când mi-a f`cut observa]ie c`
i-am adus tava f`r` s` port m`nu[i, \i port pic`.
– |n afara spitalului, e un b`rbat ca oricare. Nu era tocmai
adev`rat. Pentru Josie, era alesul [i uneori \[i d`dea seama c` dac`
va pleca de la St. Mark's, nu va mai fi altcineva. Oricum, nu pot
s`-mi schimb sentimentele pentru el. A[ vrea doar s` [tiu cum au
mers lucrurile la \ntrunirea de azi.
– Ei bine, nu-]i irosi seara \ntrebându-te. Vino \n sufragerie s`
ne uit`m la televizor, dup` ce faci baie. E rândul lui Biddy s`
g`teasc`.
giannijolllys
8 MARY SCOTT
– Tu e[ti, Josie?
– Da, Charles. Nu m` a[teptam s` m` suni.
– Nu vreau s` afle nimeni, dar se \ntâmpl` s` fiu prin
apropiere. Ie[i?
– Dac` ies? E[ti \n Storford?
– La cabina de lâng` po[t`, dar vin s` te iau de pe aleea din aripa
de nord a spitalului. Dac` se afl` c` sunt aici \n seara asta, or s`
apar` complica]ii. Vino afar` [i o s`-]i explic.
– Pot s` vin pe jos \n ora[. Ai putea fi v`zut.
– Nu, vin s` te iau. Nu conteaz` atât de mult. Doar c` trebuie s`
m` \ntorc \n seara asta la Londra [i nu am timp s` stau de vorb` cu
altcineva. |mbrac`-te bine, e frig. |n zece minute?
– Da!
Ajunse \n camera ei plutind pe un nori[or roz, \mbr`c` o rochie
din lân`, \[i strânse p`rul [i se fard`, apoi \[i lu` haina [i ie[i. {i \n
timp ce se \ndrepta spre locul de \ntâlnire, se \ntreb` cum p`ruse
la telefon. Bucuros? Rezervat? Doar neoficial, hot`r\ ea, a[a cum
p`rea de fiecare dat`. Nu conta. |l va vedea: era un dar de la
Dumnezeu!
Se l`sase \ntunericul [i b`tea vântul, dar p`mânul mirosea a
plante tinere [i rondurile de narcise din jurul ulmilor sem`nau cu
zâne zbur`toare. Poarta era \nc` pe jum`tate deschis` [i se strecur`
afar` pe alee, \ndreptându-se spre [osea. Ma[ina veni de dup` col]
[i Charles cobor\.
– Bine, ne-am sincronizat. Urc` [i plec`m imediat. Ai fost
surprins` s`-mi auzi vocea?
{i Josie putea fi rezervat`, atunci când era urm`rit` din priviri.
– Da. Nu m` a[teptam s` te v`d sau s` vorbim mai devreme de
mâine sau poimâine. Cum ]i-a mers… sau \nc` nu [tii?
12 MARY SCOTT
– Despre… mine?
Charles \[i ridic` privirea [i-i studie chipul mic, cu osatur`
frumoas`, ochii alba[tri cu iriza]ii c`prui [i p`rul blond strâns la
spate, l`sându-i liber` fruntea \nalt`.
– Ne place s` fim \mpreun`, Josie. E[ti o persoan` lini[tit`, dar
po]i fi vesel` [i amuzant`. |n Canada, unui chirurg nu-i este atât de
dificil s` se \mprieteneasc` realmente cu o sor`, dar aici restric]iile
sunt foarte clar trasate. Trebuie s` recunosc: poate fi o experien]`
foarte inconfortabil` s` [tii c` lumea te bârfe[te pentru simplul fapt
c` te sim]i bine \n compania unei persoane care nu face parte din
categoria social` potrivit`. Nici nu-mi imaginez c` a[ putea g`si o
companie lini[titoare al`turi de vreuna din surorile de aici.
Josie \[i dorea ca Charles s` nu mai t`r`g`neze atât lucrurile;
tulbur`toarea nesiguran]` \ncepea s`-i dea dureri fizice.
– Ce a spus domnul John?
– Atunci, foarte pu]in, dar când problema a fost pus` din nou \n
discu]ie, \n dup`-amiaza asta, le-a spus c` sunt mai mult sau mai
pu]in logodit. {i eu n-am negat. |[i strecur` mâna peste a ei [i o
strânse cu hot`râre. Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine, Josie?
Sângele \i alerga prin vene, dar pielea \i \nghe]ase.
– Nu… nu [tiu ce s` spun. Nici m`car nu suntem foarte
apropia]i. Adic`…
– Da, [tiu. |ntr-un fel, \mi pare r`u c` unchiul a f`cut men]iunea
asta dup`-amiaz`, pentru c` a[ fi preferat s` vorbesc mai \ntâi cu
tine. Dar, dup` cum probabil ghice[ti, din punctul lor de vedere,
lucrurile au fost clarificate. Am fost pus \n stânjenitoarea situa]ie de
a fi felicitat pentru o logodn` care nu exist`.
– {i acum… vrei s` existe?
– Da. Vreau s` ne c`s`torim curând, f`r` vâlv`, [i s` plec`m la
Ste Marie. M` iube[ti pu]in, nu-i a[a, Josie?
18 MARY SCOTT
– Când e[ti nevoit s-o vorbe[ti, devii fluent. Tata era mai mult
francez decât canadian [i am crescut vorbind dou` limbi… pe atunci,
nu [tiam c` o s` fie a[a un atu. Se uit` la ceas. E trecut de zece [i
\ncepe s` se adune lumea la cafea. Ar fi mai bine s` te duc \napoi.
Josie \[i scoase m`nu[ile din geant`.
– Trebuie s` te \ntorci \n seara asta? N-ar fi mai bine s`
c`l`tore[ti mâine diminea]`?
– Prefer s` nu m` duc la re[edin]`. Unde a[ sta?
– Aici, la Coach.
– Nu, nu, \nc` nu suntem so] [i so]ie.
– Nu asta am vrut s`… se \nro[i ea ca racul.
– M` temeam c` nu, dar a fost frumos totu[i s`-mi imaginez. Se
ridic`, zâmbind \nc` ironic. Barierele au disp`rut, vezi? Putem s` ne
spunem tot ce ne trece prin cap. Mi-a[ dori s` te pot cople[i cu
daruri, dar va trebui s` fim circumspec]i cât timp e[ti \nc` la St
Mark's. Va fi mai u[or pentru tine. Hai s` mergem.
|i d`du chelneri]ei nota de plat` [i ie[ir` \n \ntuneric. Lui Josie
\i tremurau genunchii [i capul i se \nvârtea. La jum`tatea drumului,
Charles rupse t`cerea:
– Vrei s`-i scriu mamei tale?
– Nu, mul]umesc, Charles.
– O s` vin` la nunta ta?
– Nu [tiu… dar imediat ce stabilim data, o s-o invit.
– }ii neap`rat s` te cununi la biseric`? \ntreb` el, pe un ton u[or glacial.
– A[a a[ vrea, da.
– Foarte bine… dar nu \n alb, dac` nu te deranjeaz`.
Nu g`si nici un r`spuns [i nu-[i mai spuser` nimic pân` când
ajunser` pe aleea pe care se \ntâlniser`. Josie se sim]ea \ngrozitor
de \ncordat` [i mai timid` ca oricând.
22 MARY SCOTT
***
SECRETUL CHIRURGULUI 23
Josie ie[i pe hol [i v`zu c` ma[ina lui Charles era parcat` \n zona
rezervat` medicilor. Inima \i tres`ri \n piept. Era gre[it c` se sim]ea
oarecum \n[elat`? Da, a[a credea. Dar nu era gre[it c`-[i dorea s` fi
avut timp s` devin` mai apropia]i \nainte s` se avânte \ntr-o rela]ie
intim`. |n locul unei apropieri crescânde, \ntre ceea ce fusese \ntre
ei [i ceea ce urma s` fie se deschisese o mic` pr`pastie. {i partea
care lipsea era vital`. Josie nu-[i putea imagina cum vor reac]iona
fiecare când se vor vedea disear`.
|ntâlnirea lor fu scurt` [i firesc de amiabil`. Charles st`tea de
vorb` cu unii colegi, când Josie tocmai ie[ea din internatul
surorilor, dup` cin`. El se opri [i Belle Brownley trecu pe lâng` ei
ca [i cum nu i-ar fi cunoscut. Charles zâmbi profesional, dar spuse:
– Am fost chemat pentru o mastoidit`, a[adar \n seara asta voi fi
ocupat pân` la urm`. Dar am aranjat totul pentru Ste Marie. Am
nevoie de certificatul t`u de na[tere, de dou` fotografii [i de datele
personale pentru pa[aport. |n afar` de asta, nu trebuie s` te
gânde[ti decât la haine. Te sim]i bine?
– Da, mul]umesc. R`spunsurile politicoase pe care i le d`dea o
\nnebuneau.
– Presupun c` ai vrea s` le spui celorlal]i…
– Nu, nu cred c` vreau. Pentru c` avea \ngrozitoarea convingere
c` dac` ar face-o, fetele pe care le pl`cea ar marginaliza-o. Nu [tia
de ce.
– Asta e bine. Voi fi ocupat, dar vom g`si timp din când \n când.
Dac` se poate, o s` te duc la Londra \n ziua ta liber`, ca s`-l cuno[ti
pe unchiul John. E singura rud` pe care o am \n Anglia. Zâmbetul
i se \mblânzi. Du-te [i odihne[te-te, f` o baie fierbinte [i culc`-te.
Ea \ncuviin]` din cap, f`când un pas \napoi, c`ci venea un grup
de surori.
24 MARY SCOTT
– N-a fost chiar un supliciu, nu? Ar`]i minunat, dar cum te sim]i?
– Destul de ciudat. Nu crezi c` ceremonia religioas` ar fi trebuit
s`… fie mai lung`?
– Dumnezeule, nu! S-a terminat, Josie. |n]eleg ce sim]i, dar nu
ai de ce s`-]i faci griji. De acum \nainte, nu trebuie s` ne gândim decât
la noi, nu la ceilal]i. Voi face pân` [i imposibilul ca s` fii fericit`.
– {tiu.
|[i \mpleti degetele cu ale lui [i, sim]ind strângerea lui ferm`,
respira]ia \i deveni mai adânc` [i mai regulat`. Nu conta c` n-o
s`rutase din nou \n intimitatea ma[inii sau c` nu-i spusese „iubito“.
|n câteva minute ajunser` la hotel [i portarul tocmai \i
deschidea portiera când v`zu ceva ce nu observase când p`r`sise
cl`direa \n urm` cu o or`; foaierul era inundat cu flori. S` fi fost
mâna lui Charles?
Salonul privat pe care-l rezervase era decorat cu trandafiri [i cu
garoafe [i masa lung` str`lucea \n lumina artificial`. Patru osp`tari
erau deja preg`ti]i s`-i serveasc` [i \ndat` ce sosir` to]i oaspe]ii,
recep]ia \ncepu. Totu[i, Josie se sim]ea din nou singur`. Dac` Belle
ar fi fost acolo, [i Meg [i Biddy! Dar \ntr-un astfel de cerc de medici,
s-ar fi sim]it nelalocul lor din punct de vedere social. A[a cum se
sim]ea [i ea.
Surprinse o dat` privirea deziluzionat` a sorei [efe, care f`r`
doar [i poate exprima o c`ldur` acid`. Acum nu era sora [ef`, ci
domni[oara Wallace; totu[i, pentru Josie avea s` r`mân`
\ntotdeauna sora [ef`, distanta [i respectata partizan` a disciplinei.
Urmar` toasturile, la care Charles r`spunse cu gentile]e \n timp
ce Josie privea \n farfurie, \ntrebându-se cât va mai putea suporta
mirosul puternic al mânc`rurilor \mbel[ugate, al tortului de nunt`
[i al puzderiei de garoafe. Domnul John ]inu un discurs de
30 MARY SCOTT
***
par s` fie uni]i [i dac` vom fi nevoi]i s` facem la fel, va fi pu]in cam
mohorât dac` nu reu[im s` \ngro[`m rândurile. Sper c` n-o s` ]i se
fac` dor de cas`. Pocni din degete. Am uitat c` so]ul t`u are origini
franceze. Ve]i avea parte de crema ambelor lumi!
– Poate c` nu. Va fi prea ocupat pentru o via]` social` prea
intens`.
– Sper c` nu. De dragul t`u.
– Cu pu]in noroc, am s` g`sesc ceva de lucru la spital.
– Sunt destul de precau]i, cl`tin` din cap doamna Maxted.
Foarte eficien]i, dar func]ioneaz` dup` principiile triburilor.
Seam`n` cu un spital de provincie din Anglia, dar nu te distrezi atât
de mult. Sunt prea dedica]i.
– Vorbesc numai franceza?
– Majoritatea [tiu [i ceva englez`, [i sora [ef` – \i spun
„Infirmière en Chef“ – vorbe[te fluent. La fel [i sora senioar`. Nu
avem stagiari – doar surori [i femei de pe insul` care lucreaz` \n
„tura murdar`“. Pare s` func]ioneze. Se uit` la ceas. Trebuie s` zbor
– am de f`cut ni[te analize de ]esut – dar vroiam s` te salut. Vino
s` ne vezi.
– Da, o s` vin. Mul]umesc pentru vizit`.
Scurtul schimb de replici cu doamna Maxted \i f`cu bine lui
Josie. O fur` vechea atmosfer`: laboratorul \n continu` lupt` s`
aprovizioneze constant cu specimene, surorile \n continu`
alerg`tur`, cu dureri de picioare [i de spate, sperieturi [i râsete
bru[te, [uvoaiele de lacrimi la durerea cuiva, u[urarea pe care o
sim]eai când ie[ea bine analiza unui ]esut dubios. Cu siguran]`, [i
aici se \ntâmplau acelea[i lucruri. Sau bariera limbii avea s` fie greu
de trecut? Argoul lor, dac` aveau unul, ar fi unul diferit, desigur; la
fel [i termenii medicali, dar putea s`-i \nve]e. Poate c` asta era
solu]ia pentru problema ei actual`: munca.
46 MARY SCOTT
– Te-a[ invita la prânz, dar chiar nu [tiu când se \ntoarce so]ul meu.
– Nu, e \n regul`. O s` m`nânc \n sala de mese de peste drum,
cu ceilal]i englezi. Sincer, m` bucur mult c` te-am cunoscut. |mi
aminte[ti cel mai mult de cas`. Crezi c` vei putea s` organizezi ceva
relaxant pentru noi?
– S-ar putea s` m` descurc. Va trebui s`-l \ntreb pe Charles dac`
putem invita pe la noi câteva infirmiere.
– |n locul t`u, a[ avea grij`. Nu sunt chiar atât de pasionat. De
fapt, nu vreau s` par interesat \n special de nici o femeie.
– Vrei s` spui c` ai deja pe cineva?
B`rbatul \[i trecu mâna prin p`r; p`rea agasat [i u[or nesigur.
– Crezi \n dragoste la prima vedere? \ntreb` el.
– Cred c` uneori se \ntâmpl` ca dou` persoane s` simt` brusc
o atrac]ie magnetic` reciproc`, dar nu sunt sigur` c` te po]i baza pe
a[a ceva.
– Problema mea e c` e doar din partea mea. Vezi, am c`l`torit
cu Maxtedii. La Southampton am petrecut câteva ore cu Luce
Greville, sora lui Connie Maxted, care urmeaz` s` soseasc` \n
câteva s`pt`mâni. E genul de persoan` pe care l-am urât
dintotdeuna; arat` ca un stâlp lung din piatr`, \ncoronat cu alge
marine [i m` consider` o amenin]are mai mic` decât o gum` lipit`
de talpa pantofului. Numai la ea m` gândesc.
– {i crezi c` asta \nseamn` c` e[ti \ndr`gostit de ea?
– |nseamn` ceva, cu siguran]`, nu? N-am mai sim]it
niciodat` asta.
– S-ar putea s` nu dureze. Cu ce se ocup`?
– Osteologie – asistent tehnic. Se pricepe la multe, cred, [i
vorbe[te bine franceza. M-a privit cu dispre] din prima clip` \n care
m-a v`zut.
SECRETUL CHIRURGULUI 51
– Nu.
– |n]eleg.
Lui Josie i se p`ru c` femeia \n]elegea ce vroia s` \n]eleag`.
– Domnul Demettre e liber? se interes` ea.
– Acum câteva minute tocmai se ducea s` se cure]e dup` o
opera]ie. Rezerva Paul – camera chirurgilor. Sunt sigur` c` ve]i
\n]elege c` nu permitem…
– Sunt sor` medical`, mademoiselle. G`sesc singur` drumul,
mul]umesc.
Nu se comportase prea cuviincios, dar Josie \ncepea s` tremure.
|ncuviin]` din cap cu un zâmbet \nghe]at, ie[i din camer` [i intr` \n
cl`direa principal`. Str`b`tu coridorul, salut` o asistent` [i apoi
unul din doctorii francezi. Ajunse la s`lile de opera]ie, \ntre
rezervele Peter [i Paul [i se ridic` pe vârfuri s` vad` \n`untru.
Charles \[i scotea boneta, [or]ul [i m`nu[ile [i st`tea de vorb` cu
anestezistul. |[i \ndrept` spatele ca [i cum l-ar fi durut [i pe Josie o
trecu un fior. Fusese \n opera]ie de la unu [i jum`tate [i trecuser`
patru ore de atunci; pe m`sur` ce zilele vor trece, va fi din ce \n ce
mai ocupat. Era nevoie de el mai mult decât \[i d`deau seama
oamenii. Oare era de datoria ei s`-l fac` fericit, indiferent ce [tia
despre el? Putea oare s-o fac` – s` uite cu totul de ea [i s` tr`iasc`
doar pentru Charles, chirurgul? |[i dorea s` fi fost suficient de
important` [i s` nu trebuiasc` s` fie iubit` pentru ce era.
Charles o v`zu dintr-o dat` [i veni lâng` ea.
– Ai venit s` m` cau]i? S-a \ntâmplat ceva?
– Am adus o persoan` accidentat` [i m-am gândit c` e mai bine
s` nu plec f`r` s` te v`d \nainte, \n caz c` ]i se va \nmâna cazul. Nu
vroiam s` afli de la ea c` am avut leg`tur` cu accidentul.
– Nu, mi-a[ fi f`cut griji. Ce s-a \ntâmplat?
Din nou toate detaliile
SECRETUL CHIRURGULUI 63
***
– N-o pa[te nici un pericol din partea mea – nici prin gând
nu-mi trece s`-i cer s`-[i schimbe starea civil`, spuse Phil ar]`gos.
Cred c` m-a vr`jit cu mersul ei de fotomodel. Dar ca femeie, m`
dezgust`.
– Acum, nu-]i mai dore[ti o via]` social`?
– E mai pu]in important`. Mi-e foame – trebuie s` a[tept`m
pân` ne strângem to]i nou`?
– Sper c` nu. Cina e programat` pentru ora opt, dar \ndat` ce
vine Charles, po]i s` bei ceva [i s` serve[ti aperitive.
Curând sosir` [i so]ii Benoit [i domnul John, apoi Maxtedii.
Ultimii ajunser` cei doi Fabre; cu ei veni [i Félice de Vorenne.
Josie o privi [ocat`; \ntr-o rochie mulat`, bleumarin,
mademoiselle de Vorenne era clasic` [i r`pitor de frumoas`.
P`rul, pe care nu-l z`reai niciodat` la spital, str`lucea alb`strui,
ochii erau c`prui [i profunzi [i tr`s`turile ei aveau o
\nfrico[`toare aur` patrician` care o f`cea s` arate surprinz`tor de
experimentat`. |n haine civile, ai fi crezut c` are orice meserie,
numai cea de sor` medical` nu.
– E minunat`, nu-i a[a? [opti \n barb` Phil, de lâng` Josie. N-ai
ghici, atunci când poart` uniform`.
Poate c` nu frumuse]ea aceea str`lucitoare, dar femeia ar`ta
bine [i \n uniform`.
– Credeam c` o s` vin` sora [ef`, spuse Josie.
– Nu, ea iese foarte rar. Mademoiselle \i ]ine locul.
– E \ncânt`toare. Te \ntrebi cum a devenit o asemenea femeie
sor`.
– |n urm` cu doisprezece ani, a avut o rela]ie. S-a \ndreptat spre
meseria asta ca s` uite de ea, [i a r`mas \n domeniu. Am auzind-o
spunându-i so]ului t`u. Nu trebuia s` aud – s-a \ntâmplat s` fiu \n
biroul al`turat [i u[a era \ntredeschis`.
SECRETUL CHIRURGULUI 91
– Draga mea Jo, sora mea nu [tie ce planuri am. Nimeni n-ar
putea obiecta s` m` duc s`-mi iau o ma[in`. E[ti singura c`reia i-am
spus c` m` duc cu Armand.
– Nu am nici o leg`tur` cu asta, desigur, dar dac` vrei s`-]i
p`strezi slujba, nu e[ti deloc \n]eleapt`. Intr`m \n ap`?
– Cerule, nu! Un costum ca `sta nu trebuie udat! Du-te [i
b`l`ce[te-te, scumpo. Plaja e plin` de atrac]ii [i inten]ionez s` fac
parad` \n beneficiul lor. {i plec` incon[tient`, cu mersul ei de
fotomodel [i cu b`rbia ridicat`.
Josie f`cu baie [i apoi se \ntinse la soare. B`rba]ii \notau \n
dep`rtare, iar Con st`tea s`-[i bronzeze nu tocmai spectaculosul
tors. Când \[i d`du seama c` Josie era acolo, se \ntoarse pe o parte.
– Bun`. Te-ai descotorosit de sor`-mea?
– E la un kilometru dep`rtare, \i r`sfa]` de reprezentan]ii
sexului opus. Ai o ]igar`?
– |ncearc` \n buzunarele c`m`[ilor b`ie]ilor. Ia-mi [i mie una,
te rog. Mul]umesc. Luce spune c`-l cuno[ti pe Tessier `sta, pe care
\ncearc` s`-l monopolizeze…
– Arat` bine, are [arm [i bani.
– E \ntr-adev`r atras de ea sau doar \[i omoar` timpul?
– Nu [tiu, Con. Mi se pare un om foarte cinstit, dar experien]a
mea nu e tocmai relevant`. |l g`sesc cople[itor, dar Luce se pricepe
la b`rba]i mai bine decât mine.
– Pe asta m` bazez [i eu, se \ncrunt` Con. A[ vrea s` se \ntoarc`
la Paris.
– Cred c` sper` s` se m`rite cu el.
– Ce i-a venit deodat` cu m`riti[ul? Nu s-a mai \ntâmplat pân` acum.
– Poate c` de data asta chiar e \ndr`gostit`. Josie privi serioas`
valurile. Con, nu po]i s-o faci s` vorbeasc` despre asta? Cred c` s-ar
putea s`-i ajute.
SECRETUL CHIRURGULUI 119
– Uneori, [opti ea, cred c` ]i-ai dori s` mai fiu \nc` sora Gilmore.
Apoi, pentru prima oar` sim]i nevoia s`-l r`neasc` [i ad`ug`: eu,
una, \mi doresc.
Charles trase s`lbatic de volan [i opri \n fa]a por]ii. Deoarece
curtoazia lui era \nn`scut`, \i dechise u[a, dar nu intr` cu ea \n cas`;
urc` \napoi \n ma[in` [i plec`. Aparent, nu putea \ndura s` fie sub
acela[i acoperi[, acum.
***
***
***
– Foarte bine.
Josie \ncerc` s` nu se simt` dat` deoparte sau nedorit`. Câ]i ani
s` fi avut micu]ii, \ntre [ase [i zece? {i ce li se \ntâmplase? Bloca]i \n
corturi, p`mântul alunecând sub ei, picioare rupte, teroare.
Ie[i \n ploaie [i alerg` la spital. Phil a[tepta la urgen]`,
\nconjurat de t`rgi bine echipate. Nu avea nimic de f`cut.
– Dac` o s` dai o mân` de ajutor, ai face bine s` te sterilizezi.
Sora Levalle e [efa de tur`.
– Nu pot \ndura, Phil. Vreau s` fiu acolo, cu Charles.
– {i eu, dar prefer s` aib` el responsabilitatea de a decide care
pacien]i s` fie trimi[i aici. Mi-a spus s`-]i dau de lucru, dar \nc` mai a[tept.
– Am venit, \n caz c` te \ntrebai ce s-a \ntâmplat cu mine. M`
duc la tab`r`. Unde este?
– Pe drumul de pe coasta de vest, dar \n locul t`u, nu m-a[
duce. S-ar putea s` nu-i plac` s` vezi lucrurile pe care probabil le
va g`si acolo.
– Ce crede]i voi, b`rba]ii, c` sunt eu? Josie se \nec`. A[ vedea
oricum aici, nu? Sau trebuie s` fiu ]inut` \n apropierea prafului de
mirosit? M` duc, [i o s` iau cu mine tot ce crezi c` le mai trebuie.
– Au tot ce le trebuie.
– Cafea? Whisky?
– |ntreab` la buc`t`rie. Zâmbi cu mali]iozitate, f`r` s` fie
amuzat. Bine, du-te. Dac` te \ntorci \ntr-o ambulan]`, \n c`tu[e, voi
[ti ce s-a \ntâmplat.
Josie fugi la buc`t`ria spitalului, adun` toate dulciurile [i
cafeaua pe care le g`si [i o sticl` de whisky. Ie[i cu bra]ele \nc`rcate
[i aproape se ciocni de portar. Acesta \i \ntinse o telegram`, pentru
Charles.
Spunea: „voi trece pe la Ste Marie \n dou` s`pt`mâni. Unchiul John.“
Cuvintele nu \nsemnau mare lucru. Din punctul ei de vedere,
unchiul John putea s` fac` ce poftea.
Capitolul 9
– Da.
– Dar a fost un salt prea mare pentru tine – de la prietenie la
c`s`torie. {tiam asta. M-a speriat, dar am fost \ndeajuns de prost
\ncât s` cred c` simplul fapt c` ne-am c`s`torit ne va apropia atât
de mult, astfel c` celelalte lucruri \[i vor pierde \nsemn`tatea.
Dac` n-ar fi trebuit s` ne c`s`torim a[a, a[ fi ajuns s`-]i spun
lucrurile astea despre mine. Erau lucruri care m-au durut [i care
ar fi putut s` te doar` [i e nevoie de o rela]ie special` ca s` poat`
fi l`murite. Noi doi n-am ajuns la genul `sta de rela]ie. Când
te-am cunoscut, nu eram preg`tit s` iau \n considerare ceva mai
intim decât o prietenie pl`cut` cu o sor` profesionist` care avea
o binecuvântat` fire lini[tit`. |ncepea s` se dezbare de toate
constrângerile. L`s` farfuria deoparte [i se aplec` \n fa]`. Nu
seam`n` cu modul \n care m` cuno[ti acum, dar trebuie s`-]i fi
dat seama, la momentul acela, c` ceva destul de important m`
determina s` m` comport a[a.
– Presupun c` da, dar nu m-am gândit niciodat`. Nu mi-a trecut
niciodat` prin gând c` vei vrea s` te c`s`tore[ti vreodat` cu mine –
pân` când nu mi-ai propus.
Josie sim]i o durere u[oar` \n piept, dar vocea \i r`mase aceea[i:
– {i acum, vrei s`-mi spui lucrurile acelea?
– Trebuie. V`zu cum falca i se \ncle[teaz` [i cum strânge
incon[tient din pumni. E ceva ce, f`r` \ndoial`, ar fi trebuit s` [tii
dinainte s` ne c`s`torim, dar eram legat… nu numai de faptul c`
erai tân`r` [i \ncrez`toare [i nu puteam s`-]i spun tot adev`rul, ci [i
de o promisiune pe care am f`cut-o cândva. Josie… am mai fost
c`s`torit o dat`.
Tâmplele \i transpirar`, ochii i se \nce]o[ar` u[or, dar nu scoase
nici un cuvânt. Charles \[i ridic` privirea spre ea, vru s` se duc`
lâng` Josie, dar f`cu un efort s` r`mân` pe loc. Era mai palid decât
SECRETUL CHIRURGULUI 153
d`duser` opt luni, \ns` nu tr`ise decât [ase. O tân`r` se stinsese din
pricina leucemiei; trebuia s` fi fost \ngrozitor s` fie nevoit s` asiste,
zi de zi. Cum domnul John [i so]ia acestuia fuseser` pleca]i, lui
Charles i-ar fi fost u[or s`-i dea Verei o supradoz` de sedative. La
\ntoarcere, domnul John suspectase poate ceva, dar nu era oare
genul de om care, incapabil s-o scuteasc` de alte dureri, putea fi pe
veci recunosc`tor cuiva care avusese curajul s`-i salveze fiica de la
\nc` dou` luni de via]` chinuitoare?
Dar Charles? Josie se dep`rt` de el, zâmbindu-i nesigur`.
– N-ai mâncat decât supa aia.
– Ce s-a \ntâmplat? Uit`-te la mine, Josie. Acum, nimic nu va mai
interveni \ntre noi, nimic! Te iubesc atât de mult \ncât sunt disperat
chiar [i dac` te doare capul, \n caz c` e un simptom pentru ceva mai
grav, [i cea mai vag` umbr` din privirea ta m` face s` devin agitat.
A[a c`-]i po]i da seama prin ce am trecut \n ultima vreme. Umbrele
n-au fost tocmai vagi. Ce s-a \ntâmplat?
Cum putea s`-i spun`? Nu recunoscuse c` [tiuse de existen]a
Verei, [i nici nu vroia s-o fac` \nc`; con]inutul demn de
comp`timire al servietei putea s` r`mân` acolo luni \ntregi, dac` va
fi necesar. Pentru moment, ar fi mult mai bine pentru amândoi s`
nu sape mai adânc. Dar lucrul `sta... cum s-ar sim]i dac` ar [ti cu
certitudine c` Charles facilitase moartea Verei? |n adâncul
sufletului, Josie se temea c` nu va putea suporta a[a ceva.
– Am uitat. Ai primit o telegram` de la unchiul t`u. Cred c` am
l`sat-o \n buc`t`rie. Spune c` vine pe la noi peste dou` s`pt`mâni.
– Da? Ochii i se dilatar`, agita]i. M` duc s` v`d.
Mecanic, cât timp Charles fu plecat, puse ce[tile de cafea pe tav`
[i sandvi[ul \napoi \n farfurie. |i era frig; era con[tient` c` briza se
\nte]ise [i c` agita perdeaua lung` de la fereastr`.
158 MARY SCOTT
Sfâr[it
giannijollys