POLITICI SI OPTIUNI CONTABILE LA NIVELUL

GUPURILOR DE SOCIETATI

PROIECT POLITICI SI OPTIUNI CONTABILE

Capstrimb Raluca Emanuela

CIG, grupa 1, an 3, IF
 Introducere privind Politicile si Optiunile contabile

Politicile contabile definesc o conceptie contabila privind ”sinceritatea” fiecarei

întreprinderi sau institutie publica în prezentarea ansamblului problemelor financiare.
Dictionarul de contabilitate al Editurii Universitatii din Oxford defineste politicile
contabile ca fiind ,,bazele contabile specifice si utilizate în permanenta de catre o
organizatie în întocmirea situatiilor financiare; aceste baze sunt considerate si determinate
de organizatie ca fiind cele mai adecvate pentru prezentarea eu fidelitate a rezultatelor si
operatiilor sale financiare; politicile sunt focalizat subiecte specifice precum ,,regimurile
de pensii”, ,,goodwill-ul”, ,,costurile de cercetare si de dezvoltare”, ,,operatiile exprimate
în monede straine” etc.”
O definitie mai precisa apartine lui Christopher Nobes: ,,Politicile contabile sunt
metode detaliate de evaluare, masurare si recunoastere (constatare) pe care o
întreprindere le-a ales dintre cele general acceptate de lege, standarde contabile sau
practici comerciale.
Aceste politici trebuie sa fie utilizate în mod permanent si trebuie sa fie publicate.
Raportul anual al unei întreprinderi va include ,,o anexa privind politicile contabile” care
au fost aplicate însituatiile financiare. De exemplu, o publicare a politicilor ar preciza
daca întreprinderea a utilizat metoda lineara sau degresiva de amortizare, daca în
evaluarea stocurilor a fost utilizata metoda FIFO sau CMP, cum au fost calculate si
contabilizate provizioanele pentru platile viitoare de pensii.
Organismul international de normalizare contabila (IASC-IASB) defineste Politicile
contabile drept ansamblul principiilor, bazelor, conventiilor, regulilor si practicilor
specifice adoptate de o entitate în conducerea curenta a activitatilor a contabilitatii
acestora, pentru întocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Prin politica contabila
trebuie sa se clarifice ferm varianta de operare constanta pentru fiecare tip de eveniment
în parte, pornindu-se de la faptul ca I.A.S. si interpretarile Comitetului Permanent pentru
Interpretari ofera diverse moduri de rezolvare a unei anumite probleme, solutii
alternative, calcule optionale etc.
Cu toate acestea mai apar si alte principii si reguli, cum ar fi:
 „rationamentul profesional", singurul care permite alegerea alternativelor;
 „judecata de valoare" care reprezinta baza solutiilor contabile;
  „pragul de semnificatie" conform caruia o informatie - este tratata ca
semnificativa în functie de interesul urmarit (spre exemplu daca ea reprezinta sub
5% dintr-o cifra de afaceri nu mai prezinta importanta).
Politicile contabile încorporeaza:
 principiile;
 metodele si procedurile;
 bazele de calcul;
 regulile de evaluare;
 practicile proprii, specifice fiecarei entitati în parte.
Conform I.A.S.-urilor si Regulamentului Financiar al Uniunii Europene, „este
necesara elaborarea unui set (manual) de proceduri de catre conducerea fiecarei persoane
juridice pentru toate operatiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor
justificative pâna la finalizarea situatiilor financiare trimestriale si anuale”.
„Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificul activitatii, de catre
specialisti în domeniul economic, tehnic si comercial, cunoscatori ai activitatii
desfasurate si ai strategiei adoptate de persoana juridica.”
La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate conceptele de baza ale
contabilitatii, si îndeosebi: contabilitatea de angajamente, principiul continuitatii
activitatii, dar si celelalte principii, care guverneaza functionarea contabilitatii.
Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât sa se asigure furnizarea, prin situatiile
financiare, a unor informatii care sa fie:
 relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor si
 credibile în sensul ca: reprezinta fidel rezultatele si pozitia financiara a persoanei
juridice;
 sunt neutre, adica nepartinitoare;
 sunt prudente;
 sunt complete sub toate aspectele semnificative;
 reflecta substanta economica a evenimentelor si tranzactiilor si nu doar forma lor
juridica.
În absenta unui I.A.S. specific si a unei interpretari a Comitetului Permanent pentru
Interpretari, conducerea trebuie sa foloseasca rationamentul profesional - conform art. 22
din I.A.S. nr. 1 - la dezvoltarea unei politici contabile, care sa ofere cele mai utile
informatii utilizatorilor, finantatorilor, controlorilor si tuturor celor care citesc situatiile
financiare. În exercitarea acestui rationament profesional conducerea ia în considerare:
 cerintele si recomandarile din Standardele Internationale de Contabilitate care se
refera la aspecte similare si conexe;
 definitiile, criteriile de recunoastere si evaluare pentru active, obligatii, venituri si
cheltuieli prevazute în Cadrul general I.A.S.C.;
 pronuntarile altor organisme de stabilire a aplicarii Standardelor si practicile
acceptate în sector numai în masura în care acestea sunt consecvente .
Odata stabilita configuratia politicii contabile, modificarea acesteia este
permisa doar daca unele din criteriile sale de fundamentare sunt modificate de lege sau au
ca rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile persoanei
juridice.
Schimbarea politicilor contabile se poate face:
 Retrospectiv - deci si asupra evenimentelor anterioare, pentru bunurile si
evenimentele existente si în derulare;
 Prospectiv - numai pentru viitor.
Definitii
Termenul de „politici cotabile” este folosit în Standardul International de Contabilitate
(IPSAS 1) cu sensul urmator:
Politicile contabile sunt principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile contabile
specifice adoptate de o entitate la întocmirea si prezentarea situatiilor financiare.
Un set complet de situatii financiare include:
 situatie a pozitiei financiare;
 situatie a performantei financiare;
 situatie a modificarilor activelor nete/capitalurilor proprii;
 situatie a fluxurilor de trezorerie; si
 Politicile contabile si note la situatiile financiare.
Politici contabile
Conducerea trebuie sa selecteze si sa aplice politicile contabile ale unei entitati astfelîncât
situatiile financiare sa respecte toate cerintele fiecarui Standard International de
Contabilitate aplicabil. Acolo unde nu exista cerinte specifice, conducerea trebuie sa
elaboreze politici care sa asigure faptul ca situatiile financiare ofera informatii care sunt:
 Relevante pentru necesitatile de decizie ale utilizatorilor; si
 Credibile, în sensul ca:
 Reprezinta fidel performanta financiara si pozitia financiara a entitati;
 Reflecta fondul economic al evenimentelor si tranzactiilor, si nu numai
forma legala;
 Sunt neutre, adica lipsite de influente;
 Sunt prudente; si
 Sunt complete sub toate aspectele semnificative.
Daca sunt disponibile una sau mai multe politici contabile alternative (de baza sau
alternative permise) conform unui Standard International de Contabilitate , o entitate va
alege si va aplica consecvent una dintre aceste politici, cu exceptia cazului în care
Standardul cere în mod deosebit sau permite clasificarea elementelor (tranzactii,
evenimente, solduri, valori etc.) pentru care politicile contabile trebuie alese. Daca un
Standard cere sau permite clasificarea separata a elementelor, trebuie selectata o singura
politica contabila, si aceasta trebuie aplicata consecvent fiecarei categorii.
O data ce a fost selectata o politica initiala, o modificare a politicii contabile trebuie
facuta numai în conformitate cu Standardul International de Contabilitate (IPSAS)
,,Surplusul sau deficitul net al perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor
contabile” si aplicata tuturor elementelor sau categoriilor de elemente în modalitatea
specificata în paragraful de mai sus.
Politicile contabile sunt principiile specifice, bazele, conventiile, regulile si practicile
adoptate de catre o entitate în elaborarea si prezentarea situatiilor financiare.
Calitatea informatiilor prezentate în situatiile financiare determina utilitatea situatiilor
financiare pentru utilizatori. Paragraful 37 solicita elaborarea unor politici contabile care
sa asigure ca situatiile financiare ofera informatii care întrunesc un numar de
caracteristici calitative. Anexa 2 a acestui Standard rezuma caracteristicile calitative ale
raportarii financiare.
În absenta unui Standard International de Contabilitate, conducerea utilizeaza
rationamentele sale pentru elaborarea unei politici contabile care sa ofere cele mai utile
informatii utilizatorilor situatiilor financiare ale entitatii. În efectuarea rationamentului
sau, conducerea ia în considerare:
 Cerintele si îndrumarile din Standardele Internationale de Contabilitate ce trateaza
aspecte similare si conexe;
 Definitiile, criteriile de Recunoastere si evaluare pentru active, datorii, venituri
din activitati curente si cheltuieli descrise în alte Publicatii ale Federatiei
Internationale a Contabililor; si
 Prevederi ale altor normalizatori de standarde si practici acceptate în sectorul
public sau privat, numai în masura în care acestea sunt conforme cu punctul (a) al acestui
paragraf.
De exemplu, prevederile Comitetului pentru Standarde Internationale de
Contabilitate (IASC), inclusiv ,,Cadrul general pentru întocmirea si prezentarea situatiilor
financiare”, Standardele Internationale de Contabilitate si interpretarile emise de
Comitetul Permanent de Interpretari al IASC.
Pot exista împrejurari în care este imposibila reclasificarea informatiilor comparative
pentru a obtine comparabilitatea cu perioada curenta. De exemplu, este posibil sa nu fi
fost colectate date în perioadele anterioare într-un mod care sa permita reclasificarea si ar
putea fi imposibila recrearea informatiei. În astfel de împrejurari, este prezentata natura
ajustarilor care ar fi fost facute pentru valorile comparative. IPSAS 3 contine îndrumari
privind ajustarile solicitate pentru informatiile comparative în urma unei modificari a
politicii contabile care este aplicata retrospectiv.
Prezentarea politicilor contabile
Sectiunea privind politicile contabile din notele situatiilor financiare trebuie sa
descrie urmatoarele:
 Baza (bazele) de evaluare utilizata la întocmirea situatiilor financiare;
 Masura în care entitatea a aplicat orice prevederi tranzitorii din orice
Standard International de Contabilitate ; si
 Fiecare politica contabila care este relevanta pentru întelegerea
corespunzatoare a situatiilor financiare.
În plus fata de politicile specifice de contabilitate folosite în situatiile financiare,
este important ca utilizatorii sa fie informati asupra bazei (bazelor) de evaluare
utilizata(e) în situatiile financiare (costul istoric, costul curent, valoarea
realizabila, valoarea justa sau valoarea actualizata), deoarece alcatuieste(sc)
baza pe care situatiile financiare sunt întocmite.
Atunci când este utilizata mai mult de o baza de evaluare în situatiile financiare, de
exemplu, atunci când sunt reevaluate anumite clase de active imobilizate, este suficienta
indicarea categoriilor de active si datorii la care se aplica fiecare baza de evaluare.
În a decide daca o anumita politica de contabilitate ar trebui prezentata, conducere ia
în considerare daca informatiile de furnizat ar ajuta utilizatorii la întelegerea modului în
care tranzactiile, alte evenimente si conditii se regasesc în performanta financiara si
pozitia financiara raportate.
Politicile contabile pe care le poate prezenta o entitate includ, dar nu se limiteaza
la, urmatoarele:
 Recunoasterea veniturilor;
 Principii de consolidare, inclusiv entitati controlate;
 Investitii;
 Recunoasterea si amortizarea/deprecierea imobilizarilor corporale si necorporale;
 Capitalizarea costurilor îndatorarii si a altor cheltuieli:
 Stocuri detinute pentru vânzare;
 Alte active calificabile;
 Contracte de constructii;
 Investitii imobiliare;
 Instrumente si investitii financiare:
 Contacte de leasing;
 Costuri de cercetare si dezvoltare;
 Stocuri:
 Detinute pentru revânzare;
 Pentru consum;
 Provizioane;
 Costuri cu beneficiile angajatilor;
  Conversie valutara si acoperirea împotriva riscului;
 Definirea segmentelor si baza pentru alocarea costurilor între segmente;
 Contabilizarea inflatiei;
 Subventii guvernamentale.
Fiecare entitate are în vedere natura activitatii sale si politicile pe care utilizatorul
situatiilor sale financiare se asteapta sa le regaseasca pentru acel tip de entitate. De
exemplu, de la o entitate ne-am putea astepta sa furnizeze informatiile privind politicile
contabile pentru recunoasterea impozitelor, donatiilor si a altor forme de venituri care nu
sunt reciproce.
Atunci când o entitate are operatiuni din strainatate sau tranzactii în valuta într-un
volum semnificativ, se asteapta prezentarea politicilor contabile de recunoastere a
câstigurilor si pierderilor din variatiile de curs valutar si acoperirea împotriva riscului a
acestor câstiguri si pierderi. În situatiile financiare consolidate sunt prezentate politicile
utilizate în evaluarea fondului comercial si a interesului minoritar.
O politica contabila poate fi semnificativa datorita naturii operatiilor entitatii chiar
daca valorile prezentate pentru perioada curenta sau cele anterioare nu sunt semnificative.
Este, de asemenea, adecvata prezentarea fiecarei politici contabile semnificative care
nu este în mod special ceruta de catre Standardele Internationale de Contabilitate, dar
selectata si aplicata în conformitate cu paragraful 37.
Entitatea X - Situatia politicilor contabile (extras)
Baza întocmirii
Situatiile financiare sunt conforme cu Standardele Internationale de Contabilitate în
ceea ce priveste contabilitatea de angajamente. Baza de evaluare aplicata este costul
istoric ajustat pentru reevaluarea activelor.
Situatiile financiare au fost întocmite pe baza continuitatii activitatii si politicile
contabile au fost consecvent aplicate în perioada.
Entitate - Situatia modificarilor activelor nete/capitalurilor proprii la 31 decembrie
20X2
(În mii unitati monetare)
Capital varsat
Rezerve din reevaluare
Rezerve de conversie
Surplusuri/ (deficite) acumulate
Total
Sold la 31 decembrie 20X0 X X (X) X X
Modificari ale politicii contabile (X) (X) (X)
Solduri retratate X X X X X
Caracteristici calitative ale raportarii financiare
Paragraful 37 al Standardului International de Contabilitate (IPSAS 1) cere elaborarea
unor politici contabile care sa ofere siguranta ca situatiile financiare ofera informatii care
îndeplinesc un numar de caracteristici calitative. Aceasta anexa rezuma caracteristicile
calitative ale raportarii financiare.
Caracteristicile calitative sunt acele atribute care fac informatia oferita de situatiile
financiare utila utilizatorilor. Cele patru caracteristici calitative principale sunt
inteligibilitatea, relevanta, credibilitatea si comparabilitatea.
Comparabilitatea
Informatiile din situatiile financiare sunt comparabile atunci când utilizatorii pot
identifica asemanarile si deosebirile dintre acele informatii si informatii din alte rapoarte.
Comparabilitatea se aplica la:
• Compararea situatiilor financiare ale diferitelor entitati; si
• Compararea situatiilor financiare ale aceleiasi entitati pe perioade diferite de timp.
O implicatie importanta a caracteristicii comparabilitatii este aceea ca utilizatorii
trebuie sa fie informati privind politicile contabile utilizate la întocmirea situatiilor
financiare, modificari ale acestor politici si efectele acestor modificari.
Deoarece utilizatorii doresc sa compare performanta unei entitati pe parcursul
timpului, este important ca situatiile financiare sa prezinte suficiente informatii
corespondente pentru perioadele anterioare.
Tratamentele contabile necesare la modificarea politicilor contabile:
Solutia de baza: imputarea efectelor schimbarii asupra capitalurilor („Rezultatului
reportat");
Solutia alternativa permisa: ajustarea situatiilor economice curente.
 Este foarte importanta mentionarea în notele explicative a oricaror modificari ale
politicilor contabile, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia daca noua politica contabila a
fost aleasa în mod adecvat, efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei
si tendinta reala a rezultatelor activitatii persoanei juridice.
Nu sunt considerate modificari ale politicilor contabile:
 adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care difera ca
fond de evenimentele sau tranzactiile produse anterior;
 adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii ce nu au avut
loc anterior sau care au fost nesemnificative.
Modificarea politicilor contabile aduce dupa sine si actualizarea "manualului de
proceduri" care trebuie sa contina acea conceptie contabila care este în functiune si pe
fagasul careia se realizeaza contabilitatea curenta.
Optiuni contabile
Existenta optiunilor în contabilitate presupune existenta mai multor politici (în sensul
de baze, conventii, metode, reguli sau practici) si/sau tehnici de estimare pentru
rezolvarea unei probleme. Optiunea presupune, deci, o alegere.
Alegerea unei politici contabile sau tehnici de estimare, dintre cele acceptate,
stabilirea volumului si genului de informatii de furnizat precum si a formei sub care
aceste informatii trebuie sa fie prezentate presupun stabilirea, dintre optiunile posibile, a
celei ce garanteaza cea mai buna informare (altfel spus, cea mai sincera) pentru luarea
deciziilor. Cea mai benefica informare trebuie sa fie în aceeasi cu cea mai fidela imagine
privind pozitia financiara, performantele sau evolutia pozitiei financiare.
Optiunile contabile apar, în mod evident, atât la nivelul conturilor individuale, cât si la
cel al conturilor consolidate. Pierre Lassegue procedeaza la un inventar sumar al acestor
optiuni în lexicul sau contabil (Lexique Comptabilité, 4 édition, Dalloz, 1998, pg. 380)
Exemple de optiuni pentru conturile consolidate: metodele si criteriile de consolidare;
tratamentul diferentei din prima consolidare (capitalizarea si amortizarea, durata de
amortizare, disparitia imediata prin integrare în rezultatul exercitiului sau în
capitalurile proprii); metoda de conversiune a conturilor filialelor straine; prelucrarea
diferentelor de conversiune; evaluarea imobilizarilor corporale amortizabile la
 valoarea de înlocuire; clasificarea cheltuielilor dupa natura sau dupa destinatie;
prelucrarea impozitelor amânate etc.

Exemplu de integrare globala a unei filiale de catre societatea-mama:

Societatea A detine 60% din capitalul societatii B, titlurile de participare fiind

achizitionate de societatea A î n momentul î nfiintarii societatii B.

La 31.12. N bilanturile si conturile de profit si pierdere ale celor doua societati se prezinta
astfel:

Bilant la 31.12.N

mii u.m.

A B
Titluri de participare B
Active diverse 720.000 4.080.000
Datorii 2.400.000 1.320.000 - 3.600.000 1.800.000 1.200.000
Capital social 360.000 240.000
720.000 360.000
Rezerve Rezultat

Contul de profit si pierdere la 31.12.N

mii u.m

A B
Venituri Cheltuieli 19.200.000 18.840.000 12.000.000 11.760.000
Rezultat 360.000 240.000

Integrarea proportionala a societatii B de catre societatea A presupune parcurgerea

urmatoarelor etape:

1. Cumulul conturilor celor doua societati (conturile societatii B sunt cumulate

proportional cu cota de participare la capitalul social): - cumulul bilanturilor:
6.750.000.000 %

6.150.000.000 Active diverse 600.000.000 Titluri de participare B

%
= Capital social A

6.750.000.000 1.500.000.000 600.000.000 600.000.000

Capital social B Rezerve A

Rezerve B Rezultat B Rezultat A Datorii

120.000.000

600.000.000 60.000.000

3.270.000.000

cumulul conturilor de profit si pierdere:

% = Venituri 30.000.000.000 Cheltuieli 29.340.000.000 Rezultat A 600.000.000 Rezultat

B 60.000.000

Rezerve B Rezultat B Rezultat A Datorii

120.000.000

600.000.000 60.000.000

3.270.000.000

2. Eliminarea titlurilor detinute de societatea A la societatea B:

780.000.000 % % 780.000.000 600.000.000 Capital social B = Titluri B 600.000.000

120.000.000 Rezerve B Rezerve consolidate 120.000.000
60.000.000 Rezultat B Rezultat consolidat

3. Înregistrarea rezervelor si rezultatului societatii A la rezerve consolidatesi

rezultat consolidat:

1.200.000.000 %

600.000.000 Rezerve A 600.000.000 Rezultat A

%
= Rezerve consolidate Rezultat consolidat

780.000.00 0 600.000.00 0 600.000.00 0

60.000.000

4. Prezentarea bilantului consolidat si a contului de profit si pierdere consolidat:

Bilant consolidat la 31.12.N

mii u.m

Specificare elemente Valori

Active diverse
Datorii
6.150.000 3.270.000 1.500.000
Capital social
720.000 660.000
Rezerve consolidate (600.000 +120.000) Rezultat
consolidat (600.000 + 60.000)

Contul de profit si pierdere consolidate la 31.12.N

mii u.m.

Specificare elemente

Valori

Venituri
Cheltuieli 30.000.000 29.340.000 660.000
Rezultat consolidat

C. Metoda punerii î n echivalenta

Se aplica î ntreprinderilor asupra carora societatea-mama nu exercita decât o influenta

notabila (semnificativa).

Punerea î n echivalenta consta î n substituirea valorii contabile a titlurilor detinute de

societatea consolidata cu partea ce-i revine acesteia din capitalurile proprii ale societatii
consolidate.

Metoda nu presupune cumularea bilanturilor si conturilor de profit si pierdere. Partea ce

revine societatii consolidante din rezultatele obtinute de î ntreprinderea asociata dupa
achizitionarea titlurilor este î nscrisa î n:
- contul de profit si pierdere, pentru partea corespunzatoare beneficiului sau pierderii
realizate î n timpul exercitiului;

- rezerve consolidate, pentru beneficiile din exercitiile anterioare.

De asemenea, î n contul de profit si pierdere consolidat, partea ce revine societatii

consolidante din rezultatul societatii consolidate este evidentiata la rubrica Cota-parte din
rezultatul societatilor puse î n echivalenta.

Exemplu:
Reluam exemplul prezentat la metoda integrarii proportionale, dar

presupunem ca societatea B este controlata de un alt asociat care detine 55% din
drepturile de vot. În aceste conditii, societatea A nu exercita decât o influenta notabila
asupra societatii B.

Consolidarea societatii B prin punere î n echivalenta presupune parcurgerea urmatoarelor

etape:
1. Înlocuirea valorii contabile a titlurilor de participare cu

cota-partecorespunzatoare din capitalurile proprii (î nlocuirea titlurilor de participare

cu titlurile puse în echivalenta):

Titluri puse î n echivalenta =

Titluri B
Rezerve consolidate 120.000.000 Rezultat consolidat 60.000.000

2. Înregistrarea cotei-parti ce-i revine societatii A din rezultatul societatii B:

Rezultat consolidat = Cota-parte din rezultatul 60.000.000 societatilor puse î n echivalenta

3. Înregistrarea rezervelor si rezultatului societatii A la rezerve consolidate si

rezultat consolidat:

1.200.000.000 %

600.000.000 Rezerve A 600.000.000 Rezultat A

%
= Rezerve consolidate Rezultat consolidat

780.000.00 0 600.000.00 0 600.000.00 0

4. Prezentarea bilantului consolidat si a contului de profit si pierdereconsolidat:

Bilant consolidat la 31.12.N

mii u.m.

Specificare elemente Valori

Active diverse
Titluri puse î n echivalenta
Datorii 4.650.000 780.000 2.550.000
Capital social 1.500.000 720.000 660.000
Rezerve consolidate (600.000 +120.000) Rezultat
consolidat (600.000 + 60.000)

Contul de profit si pierdere consolidat la 31.12.N

mii u.m.

Specificare elemente Valori

Venituri
Cota-parte din rezultatul societatilor puse î n
echivalenta 24.000.000 60.000.000 23.400.000
600.000
Cheltuieli
Rezultat consolidat
BIBLIOGRAFIE:
1. Feleaga N., Malciu L., Politici si optiuni contabile, Fair Accounting versus Bad
Accounting, Ed. Economica, Bucuresti, 2003
2. Ionescu Cicilia, Sisteme Contabile Moderne, Editura Fundatiei România de
Mâine, Bucuresti, 2005
3. IFRS 2006 Standardele Internationale de Raportare Financiara - IFRS
2006, Editura CECCAR, Bucuresti 2006
4. Sacarin Marian, Grupurile de societati si repere ale interpretarii Conturilor
consolidate, Editura Economica, Bucuresti, 2002;
5. Ristea M. si colectiv Contabilitatea Financiara a Întreprinderii, Editura Universitara,
Bucuresti, 2005
6. * * * Ministerul Finantelor Publice, „Ghid de aplicare a Standardelor Internationale de
Contabilitate”, Bucuresti, 2001.
7. Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
454 din 18/06/2008;
8. * * * Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 1752/2005, pentru aprobarea
Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice
Europene - publicat în Monitorul Oficial nr. Partea I nr. 1080 bis din
30/11/2005;
9. * * * Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 2.001/2006 privind modificarea si
completarea Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea
reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 994 din data de 13.12.2006;
10. * * * Ordinul Ministrului Economiei si Finantelor nr. 2.374/2007 privind modificarea si
completarea Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea
reglementarilor contabile conforme cu directivele europene,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 (25bis) din data de 14.01.2008;