Baltagul – Mihail Sadoveanu

Caracterizarea personajului “Vitoria Lipan”

 
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului Baltagul de Mihail
Sadoveanu, ea fiind munteanca din zona Dornelor, mai exact Magura Tarcaului,
Vitoria este nevasta lui Nechifor Lipan, un om ce se ocupa cu oieritul, ca
majoritatea barbatilor din acea perioada.
Vitoria este un personaj principal, rotund, dinamic, puternic individualizat,
reprezentand tipul femeii justitiare care pleaca impreuna cu fiul ei in cautarea lui
Nechifor, plecat sa cumpere oi la Dorna. Vitoria si Lipan au avut sapte prunci,
dar cinci dintre ei au murit de difterie, ramanand doar cu cu doi, un baiat,
Gheorghita si o fata Minodora.
Vitoria era o femeie in varsta, trecuta prin multe, mai ales ca femeilor de la sat le
era foarte greu deoarece barbatii fiind plecati mai mereu cu oile, ele trebuiau sa
aiba grija atat de copii, cat si de gospodarie si de prepararea produselor
provenite de la oi “viata muntenilor e grea, mai ales viata femeilor. Uneori stau
vaduve inaitne de vreme, ca dansa”. Avea o viata grea si nu se putea spune ca,
castigau nespus de bine “aveau cat le trebuia: poclazi in casa, piei de miel in
pod, oi in munte. Aveau si parale stranse intrun cofaiel cu cenusa”. Vitoria si
Nechifor Lipan, impreuna cu cei doi copii ai lor erau o familie unita, adicat cat de
unita se poate, relatia lor familiala fiind pusa la incercare doar de absentarea
indelungata a lui Nechifor, dar cu toate astea avceau o afacere bine pusa la
punct “munteanului ii e dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul, ori
cu cata. Cei mai vrednici intemeiasa stani in vale.”
In opera se evidentiaza doua modalitati de caracterizare a personajului, cea
directa si cea indirecta.
Caracterizarea directa a Vitoriei Lipan se realizeaza prin intermediul naratorului,
in special prin atitudinea sa pe care o are fata de protagonista. In acelasi timp,
parerea altor personaje, dar si autocaracterizarea contribuie la caracterizarea
acesteia.
Vitoria Lipan, o sotie iubitoare, porneste in cautarea barbatului sau: “era
dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-i fusese drag si acuma, cand
aveau copii mari cat dansii.”
Ea e descrisa ca fiind o femeie frumoasa cu ochi caprui “aprigi si inca tineri”,
“care erau dusi departe”.
Datorita lipsei sotilor de acasa, nevestele de la sat aveau in grija gospodariile,
copii si animalele cat timp acestia erau la munte cu turmele de oi “Veni iar catra
el, cu pita proaspata si cu un harzob de pastravi afumati. Trimisese pe Mitrea la
domnu Iordan crasmaru, s-aduca o leaca de rachiu de cel bun”, “goispodina facu
paturile devreme”. Astfel, Vitoria are o mare responsaibilitate pe umerii sai, dar
fiind o femeie hotarata, puternica, abila nu era nicio sarcina pe care aceasta sa
nu o duca la indeplinire “inainta sprintena”, “mama lui hotari plecarile si
intoarcerile”.
Vitoria era o femeie traditionala, tipica mediului din care facea parte. Purta
imbracaminte traditionala “Nevasta se ridica in picioare, isi paturi pe ea catrinte
si-si stranse sub sani birneata. Apoi intra in odata din drapta si-si schimba
broboada […] isi lua pe umeri un sumaies.”. Astfel, ea refuza sa renunte la
obiceiuri si tradintii, respingand modernismul, accentuand in acest fel conditia
omului de la sat, in special a femeilor “femeile stiau ceva nedeslusit depsre tren”,
“o ajungea mintea ce are de facut insa fata de o lume necunoscuta pasea cu o
oarecare sfiala”, “nevasta intelegea ceva, dar era biruitoare ca orice femeie si
desprinsa sa rasara la orice intepatura”.
Sotia lui Nechifor era o femeie credincioasa si aplea intotdeauna la Dumnezeu
pentru a o ajuta sa-si gaseasca sotul “intai am sa fac rugaciunile de cuviinta de
la Maica Domnului, zise ea. Dupa aceea am sa tin post negru 12 vineri in sir. 
Pan’ atunci poate mi se intoarce omu”. In fata lui Dumnezeu ea se arata
intotdeauna “umilinta si cu fruntea plecata”.
Femeia avea de multe ori o infatisare “incruntata si dusmanoasa”, “se uita numai
cu suparare si i-au crescut tepi de aricioaica”, dar numai mdatorita faptului ca “ea
era plina de ganduri, de patima si de durere”.
Restul personajelor o descriu ca fiind de pe alta lume “Femeia asta trebuie sa fie
de pe alta lume; cele de la noi sint mai prietenoase; taie cu vorba nu cu baltagul”
sau din contra, ca o femeie misterioasa si care cunoaste bine comportamentul
oamenilor, dar ea la randul ei nu era inteleasa de multi “ea era deasupra tuturor,
avea intr-ansa o privire s-o taina pe care Lipan nu era in stare sa o dezlege”,
“mama asta trebuia sa fie fermecatoare, cunoaste gandul omului”, “asta-i o
dispearata”. Cu toate acestea, unii barbati erau atrasi de iscutimea si misterul ei
“daca n-as fi ovrei si insurat si munteaca asta n-ar avea sot, intr-o saptamana as
face o nunta”.
Vitoria se autocaracterizeaza ca fiind o femeie iscusita, desteapta si vicleana “eu
te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte” in ciuda faptului ca nu a avut parte de o
educatie superioara.
In acelasi mod, ea afirma ca Gheorghita, Minodora si Nechifor sunt toata familia
ei “eu frati n-am avut, suriroile mele au ramas departe incolo dupa alti munti si nu
m-am mai raspuns cu ei. Asa ca aicea traim numai noi cu copiii”.
Personajul principal, al romanului, Vitoria Lipan este caracterizat indirect,
dominantele sale trasaturi evidentiindu-se prin gesturi, limbaj, comportament,
fapte, vestimentatie si relatia cu celelalte personaje.
Vitoria Lipan reprezinta, in opera, tipul femeii autoritare, cumparate cu un bun
spirit de observatie. Caracterul sau bine individualizat s-a format datorita
incercarilor la care a fost supusa de-a lungul vietii. Femeia isi iubeste sotul, ca la
prima tinerete, est emereu cu gandul la el “isi aducea aminte, stand singura pe
prispa”. Desi viata alaturi de sot nu a fost intotdeauna dulce, femeia pretuieste
viata barbatului ce i-a fost alaturi mai mult decat orice. De multe ori, ea indurase
si bataie din partea sotului insa asta n-o facea sa ii poarte prica “Muierea indura
fara sa cracneasca puterea omului ei si ramanea neinduplecata cu dracii pe
care-i avea”. Asadar, ea recunoaste autoritatea barbatului si se supune cu
umilinta in fata acestuia. Vitoria isi iubeste cei doi copii, insa pare ca ea
pretuieste mai mult baiatul caruia ii puse nume Gheorghita “caci era numele cel
adevarat si tainic al lui Nechifor Lipan”, baiatul ii aminteste mereu femii de Lipan
la varsta tineretii de aceea il apara cu ardoare “il ocrotea si-l apara de cate ori in
ochii lui Lipan erau nouri de vreme rea”.
Vitoria este o femeie harnica si gospodina, stie cum sa organizeze mersul
lucrurilor. Este isteata si da dovada de pricepere atunci cand hotaraste sa o
caute pe baba Miranda “upa ce se insereaza trece la baba Miranda pe intuneric,
cas sa nu o vada nimeni”.
Femeia tine la prestigiu si nu vrea sa fie vazuta intr-o ipostaza care sa o faca
subiect de discutie in randul oamenilor, dorind ca familia ei sa fie privita ca una
respectabila in sat. Totodata ea doreste sa evite oamenii care mereu intreaba de
Lipan si asta o face sa se simta umilita si rusinata, deoarece acesti oameni ar
putea crede c asotul o parasise, fiindca nu avea ce raspuns sa le dea.
Munteanca stie ce are de facut si nu se zgarceste cand vine vorba de bani, cum
ea insasi ii recunoaste preotului “Acum n-am la mine parale, darom cda cat se
cuvine caci avem de unde”.
Vazand ca barbatul nu se intoarce, Vitoria hotaraste sa preia indatoririle
barbatului, merge la preot tocmai pentru a trimite o scrisoare lui Gheorghita prin
care ii spunea sa vanda din oi pentru a face rost de banii decesari acitarii
datoriilor pe care le avea. Ea de asemenea, va vinde o parte din produsele de
acasa si-i va trimite bani.
Este asadar tipul femeii cu simt practic, stie sa se descurce si nu permite ca
suferinta pe care-o poarta sa o afecteze atat de mult, incat sa uite de gospodarie
si copii. Se simte mai responsabila si lupta pentru dreptate. Este puternica si nu
se lasa coplesita de durere. Are insa un moment de slabiciune cand, in preajma
sarbatorilor de iarna Gheorghita se intoarce acasa. Femeia il primeste asa cum
se cuvine si arata inca o data, iubirea ce i-o poarta fiului “Vitoria il primi cu mare
bucurie si il saruta pe amanoi obrajii, dupa aceea trecu in alta odaie si se incuie
pe dinauntru, ca sa poata plange singura”. Nu vrea sa para slaba in fata copiilor,
in special in fat abaiatului pentru care vrea sa fie un exemplu de urmat, acum ca
simte ca sotul ei s-a prapadit. Doreste sa-si formeze baiatul, sa-l faca sa capete
un caracter puternic, ca al tatalui, caruia ii poarta numele si cu care se
aseamana fizic fapt ce o emotioneaza pe Vitoria cand il revede.
Dupa ce isi varsa durerea in singuratate, femeia isi aminteste de indatoririle pe
care le are si se intoarce alaturi de copii, parand ca toata suferinta s-a scurs,
insa ea o tine ascunsa in suflet si nu o exteriorizeaza pentru copiii sai.
Ca mama, Vitoria este iubitoare si blanda, insa doar fata de Gheorghita,
greseste facand diferenta intre el si Minodora, fata de care este aspra si dura,
certand-o si vorbindu-i pe un ton in care se resimte dojana “Vitoria il admira (pe
Gheorghita) din cealalta parte a masutei, Minodora se cuibarise pe un scaunel,
jos, gata sa sara de cate ori trebuia ceva”. Nu acorda importanta fetei, pe car eo
pune pe planul al doilea, ocupandu-se doar de baiat, acesta fiind in ochii mamei
cel mai de pret. S-ar putea ca Vitoria sa aiba acest comportament fata de
Minodora doar fiindca ea stie ce inseamna statutul de femeie, stie cat a trudit si
cum arata viata muntenilor de la Magura Tarcaului.
Vitoria Lipan este o femeie agera, are gandirea limpede si o strategie bine
cugetata. Doreste sa porneasca in cautarea lui Lipan dupa ce va termina de
postit cele 12 vineri. In aceasta calatorie o va insoti Gheorghita, tocmai pentru a-i
da baiatului o lectie importanta care sa-l faca sa se matrizeze. Baiatul pare sa nu
inteleaga atitudinea mamei ceea ce pe Vitoria o preocupa si face ca durerea sa
fie mai apasatoare “Ofta cu naduf si incepu sa se stranga masa, cu miscari
smucite”. Se simte neinteleasa, dar nici nu ar vrea sa-si spuna durerea ce-i
macina sufletul Ïn inchipuirea ei banuiala care intrase insa era un vierme
neadormit”.
Incepuse sa reflecteze tot mai mult asupra ceea ce are de facut, se consulta in
sinea ei si voia sa-si puna ordine in minte si in suflet “Din fata nadejdii pe care si-
o pusese in singurul barbat al casei intelgea ca trebuie sa dea inapoi”.
Se simte singura, fara sprijin, pe Gheorghita il vede nepretgatit pentru ceea ce ii
pregatise si asta o face sa se inspaimante de intensitatea cu care fiinta launtrica
se zbate in ea. Are o vointa de fier si este capabila sa indure orice pentru a
obtine un rezultat, un semn. Are vorba taioasa si spune lucrurilor pe nume si
propriul copil “Asa se spune, ii raspunse maica-su dar sa stii ca pentru noi nu
mai poate fi nici bucurie, nici belsug”. Doreste sa isi trezeasca baiatul la realitate
si sa-l motiveze sa-i taie din elan, sa-l faca sa inteleaga situatia in care se afla.
Este sigura pe afirmatiile pe care la face si reuseste sa provoace neliniste atunci
cand prevesteste ceva “Nu te uita urat Gheorghita, ca pentru tine de-aici inainte
incepe a rasari soarele”.  Isi cunoaste abilitatile si prin istetimea vorbelor stie
cum sa i se adreseze baiatului Ëu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte,
intelege ca jucariile au stat. De-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin
si am nevoie de bratul tau”. Sfaturile parintesti ii inmoaie sufletul lui Gheorghita,
Vitoria putand sa se bucure de faptul ca modul de abordare folosit daduse roade.
Femeia este foarte credincioasa si cauta un semn din partea Sf. Ana, mergand
cu Gheorghita la Manastirea de la Bistrita. Aici ea simti ca primise inca un semn
care vesteste moartea lui Lipan. Monahul de la manastire o indeamna pe femeie
sa mearga la autoritati si ea aculta.
Despre munteanca se poate spune si ca este o fire sociabila, careia ii place sa
comunice si sa intre in vorba pana si cu necunoscutii, […] “dupa ce a stat multa
vreme de vorba cu femei venite din locuri departate”. Femeii ii place sa aiba
mereu programul zilei de maine bine pus la punct, este calculata si actioneaza
numai dupa ce se gandeste indelung la ceea ce va face Ea ramane singura, supt
candela si supt icoane, gandindu-se atintit ce are de facut a doua zi”. Ii place sa
rezolve problemele dupa propria-i lege fara sa tina cont de legile lumesti”[…] nu
i-a pasat si n-a avut nevoie de niciun fel de slujbaj al mariei sale”. Desi hotarata
si cu un plan bine pus la punct, femeia are o oarecare retinere de a duce la bun
sfarsit ceea ce isi propusese” […] insa fata de o lume necunoscuta pasea cu o
oarecare sfiala “. Se simte complexata de faptul ca este o taranca care pana
acum nu mai iesise din satul sau, de aceea ii este  teama ca ar putea sa-i taie
calea printre necunoscuti.
Dupa ce Vitoria Lipan se infatiseaza subprefectului, acesta ii sugereaza ideea de
moarte a lui Lipan. Ea stia ce are de facut mai departe si este si mai hotarata ca
pana acum sa faca dreptate sotului.
” Avand intr-ansa stiinta mortii lui Nechifor Lipan si crancena de durere, se vazu
totusi eliberata din intuneric” […] “incepu a pune la cale indeplinirea unor hotarari
mari”. Este foarte convinsa de ceea ce are de facut, in ea nascandu-se dorinta
de razbunare “N-am sa mai am hodina cum n-are paraul Tarcaului, pan’ ce l-oi
gasi pe Nechifor Lipan”, “sa stie si altii cat mi-i de neagra inima”. Dupa ce
pusese totul la punct in gospodarie, ca o buna administratoare, Vitoria o duse pe
Minodora la manastire, moment ce reflecta atitudionea rece a mamei fata de fiica
“copila plangea in pumni, iar obrazul maica-sa parca era un portret neclintit”.
Este distanta si nu isi arata afectiunea si nici durerea, vrand sa para in
continuare o femeie puternica.
Fata de Gheorghita ea devina mai autoritata, baiatul ascultand intocmai
indicativele mamei “flacaul inviinta si asta, in tacere”.
Vitoria, sotia lui Lipan, dovedeste ca se pricepe sa negocieze, reusind sa-l
convinga pe domnul David sa-i cumpere produsele cu pretul pe care ea il
stabilise.
In drumul sau, Vitoria intreaba de Lipan, insa agera la minte, nu spune ca-i este
sotie si pentru ce il cauta si inventeaza povesti, spunand ca Lipan ii este dator cu
niste bani.
Cand femeia vrea sa plateasca domnului David pentru gazduire, ea cere bani
“marunti de cateva mii”pentru ca este precauta, vrea sa se pazeasca de hoti “Nu
vreau sa se simta ca am cu mine ca sa nu ispitesc pe nimeni.” Este agera la
minte si stie ce are de facut, se poate spune ca reprezinta tipul femeii cu
judecata, ce are o strategie buna ce-i dovdeste inteligenta.
Vitoria are convingerile si credinta proprie pe care si-a format-o de-a lungul vietii
fiind si o femeie conservatoare “Nu stii ca Dochia isi scutura cojoacele si dupa
aceea le intinde la soare?”, “Toate stateau ca-ntr-o asteotare. Cand vor porni iar
la vale puhoaiele, trebuiau sa duca o veste noua. Asa dezlega Vitoria intelesul
acestor infatisari schimbate”, “numarand zilele, sarbatorile si posturile dupa
moda papistasilor”, “au baut pe rand in acelasi pahar, neuitand sa inchine pentru
mort”. Cu toate astea, VItoria este o femeie credincioasa, care se roaga lui
Dumnezeu, merge prin manastiri si preoti, are incredere in ei si le asculta
sfaturile. “Dumnezeu prin Sfanta de la Bistrita, a adus-o pe dansa, pe cai ocolite,
tocmai unde trebuia ca sa-si gaseasca pe cel drag, sa-l ridice din locul pieirii si
sa-l puie in pamant cu toate randuielile stiute”, “Iar cine ucide un om nu se poate
sa scape de pedeapsa dumnezeiasca”, “poate a da Dumnezeu sa ma mai
opresc pe la dumnealui vreodata”, “Preotii au cerut lui Domnu Dumnezeu pace
pentru sufletul robului sau, apoi au cantat cu glas inalt vesnica pomenire”, “ce ti-
a dat Dumnezeu, nu poti imprumuta.”, “ochii Vitoriei se intristara si se intoarsera
catra rasarit, la icoane. Facand trei cruci, femeia saluta pe sfinti”, “astept de la
Dumnezeu sa se faca lumina. Hotararea Lui are sa cada la vreme”.
Femeia se simte ofensata de-a lungul drumului cand oamenii o subapreciaza si
nu ii vad inteligenta: “De unde stii ca-l cheama Macovei?” “Cum sa nu stiu daca
asa-i scris pe firma, deasupra usii? Dumitru Macovei (Gheorghita), “Vad ca toti
santeti cu cap si cu invatatura. Numai eu is o proasta”.
Vitoria isi respecta cuvantul dar, dovedindu-se de incredere: “Poftim si tie,
Neculaies, paralele pe care ti le-am fagaduit”.
Ea isi iubeste sotul cu adevarat “au baut pe rand…neuitand sa inchine si pentru
mort”. Doreste sa faca dreptate, isig aseste energia necesara pentru a o lua de
la inceput si puterea de a continua pentru a-si indeplini scopul “Cu asa glas a
strigat, incat prin toti cei de fata a trecut un cutremur. S-a daramat in genunchi;
si-a rezemat fruntea de margineasicriului.”, “Cum de-am gasit in mine atata
putere sa rabd atatea si sa implinesc toate”.
Vitoria are un suflet bun si este educatia deoarece nu uita sa le multumeasca
celor care o ajuta, iar cu cei necunoscuti se poarta ca si cu niste prieteni: “Spune
lui domnul Toma ca-l multamesc…si spuen mamuca-ta vorbe bune”, “Vitoria a
primit plosca si a facut frumoasa urare miresei. Arata vesela fata si limba
ascutita, desi s-ar fi cuvenit sa fie scarbita, cace se ducea la rai datornici”, “Veniti
cu tot cu nevestele dumneavoastra. Tare frumos va povestesc.
Pentru Gheorghita, Vitoria este un model, cea care il iarta si il sustine, il ajuta se
sa maturizeze si il sprijina mereu. Conducandu-l cu siguranta, dar si cu asprime,
femeia il lasa pe fiul ei sa actioneze doar atunci cand stie ca s-a maturizat.
“Gheorghita, hatari ea, tu sa stai aici sa priveghezi pe tatu-tau.”, “Eu am encazul
meu. Fa cum spun.”,”Fac cum spui, se invoi Gheorghita”, “Impus de un alt tipat
al femeii, feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare si mai dreapta
a ucigasului. Primi pe Bozga in umar, i-l dadu indarat, apoi il lovi scurt cu
muchea baltagului, in frunte.”
Vitoria joaca rolul vaduvei nevinovate, credule, putin superficiale: “Ca o femeie
necajita ce ma aflu am venit la niste prietini.”, “Sa ma fereasca Dumnezeu
sfantul de un gand rau, ori de o banuiala.”, “Si-a fi gasit alta femeie, ranji Bogza.
Asta se poate, primi munteanca, zambind si ea palid, numai sa nu fie cea cu dinti
ranjiti.” Astfel ea isi ascunde adevarata personalitate luand prin surprindere pe
cei doi ciobani care l-au omorat pe Lipan.
Inteligenta ei si logica sa impecabila sunt calitatile care au ajutat-o sa culeaga cu
atentie informatiile necesare si sa reconstruiasca momentul omorarii lui Nechifor.
Cu mult tact si ambitie, ajutata si de spiritul sau justitiar reuseste sa descopere
criminalul mai repede decat jandarmii. Vitoria gaseste slabiciunile omului si il
provoaca, astfel criminalul se rpeda si ii cere iertare.
La sfarsitul romanului, femeia isi reia cursul vietii, preocupandu-se de gospodarie
si de MInodora “S-apoi dupa aceea ne-am intoarce iar la Magura, ca sa luam de
coada toate cate-am lasat. iar pe sura-ta sa stiu ca niciun chip nu ma pot imecei
ca sa-o dau dupa feciorul acela nalt si cu nasul mare al dascalitei lui Topor’”.
Pentru femeie, moartea sotului reprezinta inceputul unei noi vieti, in care va
trebui sa-si asume mai multe responsabilitati.
Gheorghita, fiind deja format ca adult prin maturizar4e, ii da incredere mamei
sale, acesta bazandu-se pe el pentru a substitui absenta tatalui din casa.
In concluzie, personajul literar Vitoria Lipan se incadreaza in tipologia femeii
justitiare si hotarate care reuseste sa-si duca la bun sfarsit misiunea care i-a fost
menita.
In opinia mea, personajul descris impresioneza prin calitatile sale, dar si prin
slabiciuni, reusind sa isi duca viata mai departe indiferent de circumstante.