ga/ga-gá 

interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul gâștelor. – Onomatopee.
gabró / gabróu (ga-bro / -brou) s. n., art. gabróul; pl. gabróuri. Rocă eruptivă cu structură
granuloasă folosită în construcții. [Scris și: gabbro] – Din germ. Gabbro, fr., it. gabbro.
găurícă/găureá (gă-u-) s. f., g.-d. art. găurélei; pl. găuréle; art. găurélele. [E: gaură + -ică] 1-2
(Și hipocoristic) Găurea (1-2). 3 (Fam) Vagin.
gâl/gâl-gấl interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de lichide care curg
dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât. – Onomatopee.
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl.
gấngave/gângáve. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele;
gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din slava: gongnavŭ.