MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

COLEGIUL TEHNIC „ANGHEL SALIGNY”

BUCUREȘTI

ASAMBLAREA LAGĂRELOR CU
ALUNECARE

ELEV:
CLASA:
CALIFICARE: TEHNICIAN MECANIC PENTRU ÎNTREȚINERE ȘI
REPARAȚII
AN ABSOLVIRE: 2013

ÎNDRUMĂTOR:
ING., PROF. BUȘE MANUELA IANINA
CUPRINS

ARGUMENT.......................................................................................................................................3
Cap.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE...................................................................................................4
1.1.CLASIFICAREA ORGANELOR DE MASINI CARE TRANSMIT MISCAREA DE
ROTATIE.........................................................................................................................................4
1.2.CLASIFICAREA LAGARELOR..............................................................................................4
1.3. FORMELE CONSTRUCTIVE ALE LAGARELOR DE ALUNECARE...............................5
1.4. LAGARELE CU ROSTOGOLIRE...........................................................................................5
Cap. 2. TEHNOLOGIA ASAMBLARII LAGARELOR....................................................................8
2.1. ASAMBLAREA LAGARELOR CU ALUNECARE..............................................................8
2.2. ETAPELE MONTARII LAGĂRELOR................................................................................12
2.3. REPARAREA LAGĂRELOR CU ALUNECARE................................................................12
Cap 3. UNGEREA LAGĂRELOR....................................................................................................13
3.1. TIPURI DE FRECARE...........................................................................................................13
3. 2. UNGEREA LAGĂRELOR CU ALUNECARE...................................................................13
3.3. SISTEME DE UNGERE.........................................................................................................15
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................16

2
ARGUMENT

Organele de mașini sunt piese componente ale unei masini sau ale unui mecanism care au
rol bine determinat, corespunzator scopului pentru care au fost create.
Lagărele sunt organe de maşini care au rol de susţinere şi ghidare a arborilor sau osiilor în mişcarea
lor de rotaţie, sub acţiunea sarcinilor în timpul exploatării.
Lucrarea este structurata in 3 capitole:
Cap.1 Notiuni introductive
Cap.2 Tehnologia asamblarii lagarelor
Cap.3 Ungerea lagărelor
In capitolul 1 se clasifica organele de masini care transmit miscarea de rotatie, de asemenea
se clasifica dupa mai multe criterii lagarele. Organele de masini care transmit miscarea de rotatie se
clasifica astfel:
-organele de transmitere a miscarii de rotatie simpla propriu-zisa
-organele de sustinere
-organele de transmitere a miscarii de rotatie
Lagarele sunt prezentate sub doua forme:
-lagarele cu alunecare care prezinta la suprafata de contact frecarea cu alunecare
-lagarele cu rostogolire care evidentiaza in timpul functionarii frecarea cu rostogolire.
In capitolul 2 se prezinta asamblarea lagarelor, de asemenea si montarea acestora.
Asamblarea lagarelor se imparte in doua categorii:
-asamblarea lagarelor cu alunecare pentru arbori orizontali
-asamblarea lagarelor cu alunecare pentru arbori verticali.
In capitolul 3 se prezinta ungerea organelor de masini, respectiv conditiile necesare
asigurarii frecarii fluide si sistemele de ungere.
La cele mai multe lagăre mişcarea de rotaţie este asigurată de fusurile arborilor. Frecarea se produce
între suprafaţa fusului şi a cuzinetului, aflate în contact sub presiunea exercitată prin forţele de
încărcare a arborilor.
Pentru ca mişcarea să fie posibilă, diametrul fusului d este mai mic decât diametrul lagărului D.
Astfel, între fus şi cuzinet se creează un joc radial. Spaţiul dintre fus şi cuzinet (interstiţiu) se umple
cu un material de ungere, numit lubrifiant. Astfel, în timpul funcţionării, contactul nu se mai
produce direct între suprafeţele metalice fus-cuzinet, ci prin intermediul lubrifiantului. Ca urmare,
coeficientul de frecare poate scadea considerabil, pînă la 100 de ori.
Ungerea organelor de mașini prezintă și avantajul protecției lor împotriva încalzirii excesive,
împotriva oxidării și a coroziunii suprafețelor respective și conduce la reduce intensității
zgomotului.

3
 Cap.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

1.1.CLASIFICAREA ORGANELOR DE MASINI CARE TRANSMIT

MISCAREA DE ROTATIE
Organele de mașini sunt piese componente ale unei mașini sau ale unui mecanism, care au
rol bine determinat, corespunzător scopului pentru care au fost create.
Organele de transmitere a mișcarii de rotașie sunt în același timp și organe de mașini care servesc la
transmiterea de energie , de forțe și de cupluri de la un element la altul.

Organele de mașini care transmit miscarea de rotatie se clasifică în următoarele categorii:

1. Organe de transmitere a mișcării de rotație simplă propriu-zisa: osii, arbori, fusuri, pivoti,
cuplaje;
2. Organe de susținere, care contribuie indirect la transmiterea miscarii de rotatie si au un rol
static – lagarele, rulmentii;
3. Organe de transmitere a miscarii de rotatie – curelele de transmisie, lanturile, rotile pentru
curele, futile de frictiune, rotile dintate.

1.2.CLASIFICAREA LAGARELOR
Lagărele sunt organe de maşini care au rol de susţinere şi ghidare a arborilor sau osiilor în
mişcarea lor de rotaţie, sub acţiunea sarcinilor în timpul exploatării.

Lagarele se pot clasifica dupa criterii prezentate in tabelul:

Nr.crt. Criteriul de clasificare Tipul de lagăr Caracterizare

1. Tipul fortelor de frecare ce
apar in timpul functionarii
2. Directia fortelor principale
care actioneaza in cuplele
cinematice
Cu alunecare Fortele de frecare
sunt de alunecare
Cu rostogolire Fortele de frecare
sunt de rostogolire
Radiale Rezultanta fortelor este
perpendiculara pe axa
geometrica a lagarului
Axiale Rezultanta fortelor are
aceeasi directie cu
axa geometrica a
lagarului

Radial-axiale Rezultanta fortelor

actioneaza pe o directie
inclinata fata de
axa lagarului

4
Pentru a se asigura o buna functionare, lagarele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- frecare cat mai mica;
- precizie cat mai are in momentul deplasarii elementului mobil;
- capacitatea buna de preluare a sarcinilor;
- funcționarea buna in regimuri vibratorii si de soc;
- uzura mica si posibilitatea compensarii ei;
- executie usoara, montare si demontare usoara;
- constructie simpla si necostisitoare.

1.3. FORMELE CONSTRUCTIVE ALE LAGARELOR DE ALUNECARE

Lagarele cu alunecare prezinta la suprafata de contact frecarea cu alunecare. Fusul se

sprijina pe o suprafata cilindrica interioara, direct sau prin intermediul unui lubrifiant.
Partile componente ale lagarului cu alunecare sunt prezentate in figura 1.

Fig. 1. Lagare cu alunecare

1 – corp
2 – capac
3 – şurub de fixare
4 – contrapiuliţă
5 – rezervor
6 – orificiu de ungere
7 – cuzinet

5
Materialele utilizate la confectionarea bucselor si a cuzinetilor trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
 coeficientul de frecare redus;
 rezistenta la uzura ridicata;
 capacitatea de aderenta a lubrifiantului buna;
 conductivitate termica ridicată;
 prelucrabilitate buna prin aschiere;
 dilatarea termica redusa.

1.4. LAGARELE CU ROSTOGOLIRE

Lagarele cu rostogolire evidentiaza in timpul functionarii frecarea cu rostogolire. Rezulta ca,

randamentul transmisiei este superior.
Un rulment este constituit din urmatoarele parti componente:
 inelul exterior;
 inelul interior;
 cale de rulare;
 corpurile de rostogolire;
 colivia;
 capace de etansare.

Dimensiunile de baza ale rulmentului sunt:

- diametrul exterior al inelului exterior
- diametrul interior al inelului interior
- latimea rulmentului

Fig.2. Rulmenți

Avantajele utilizarii lagarelor cu rostogolire sunt:

6
- pierderi mai mici de putere;
- consum redus de lubrifiant;
- asigura conditia de interschimbabilitate;
- turatii mari.
Materialele utilizate la confectionarea rulmentilor sunt:
- RUL 1, RUL 2 pentru inele si corpurile de rostogolire
- Bronz, alama pentru colivie.

Clasificarea rulmentilor:
-dupa forma corpurilor de rostogolire:
-cu bile
-cu role
-cu ace

Fig. 3. Tipuri de rulmenți

-dupa directia solicitarii:

-radiali
-axiali
-radial-axiali

-dupa mobilitate:
-ficși
-oscilanti

7
Fig. 4. Lagăre cu rostogolire

8
 Cap. 2. TEHNOLOGIA ASAMBLARII LAGARELOR

Lagarele sunt organe de masini pe care se sprijina fusurile arborilor sau osiilor.
Rotatia arborelui in jurul axei aduce dupa sine o miscare relativa intre fus si arbore, care poate fi
realizata direct, prin alunecare, sau indirect, prin rostogolirea unor corpuri.

2.1. ASAMBLAREA LAGARELOR CU ALUNECARE

Lagarele cu alunecare sunt utilizate in cazul existentei conditiilor grele de lucru, ca socuri,
lovituri, vibratii etc. In functie de pozitia arborelui care se sprijina pe ele lagarele se inpart in doua
categorii: lagare pentru arbori orizontali si pentru arbori verticali, numite si crapodine.

ASAMBLAREA LAGARELOR CU ALUNECARE PENTRU ARBORI

ORIZONTALI

Din punct de vedere constructiv, cel mai simplu tip de lagar se prezinta sub forma unei gauri
cu diametrul egal cu cel al fusului, executată în corpul lagarului.

Fig.5. Lagăr simplu

Pentru a micsora frecarea, in lagar se introduce o bucsa numita cuzinet, din bronz, fonta sau
din alt material antifrictiune.
La aceste lagăre, fusul se sprijină pe o suprafaţă cilindrică interioară, fie direct, fie prin intermediul
unui lubrifiant.
Principalele elemente componente ale unui lagăr obişnuit pot fi urmărite pe figura 6.

Fig. 6. Asamblarea lagărului de alunecare

9
 Corpul lagărului are suprafaţa cilindrică în interior şi poate fi executat dintr-o bucată — ca o
bucşă — sau două bucăţi, avînd un plan de separaţie diametral, pentru a se putea monta pe fusurile
intermediare. In mod obişnuit, partea interioară a corpului reprezintă o căptuşeală — cuzinet —
fixată de corpul lagărului printr-un anumit sistem sau direct prin turnare Dacă suportul este
executat prin turnare, cuzinetul se introduce sub formă de flanșă, fixată nedemontabil sau
demontabil pe support.

Materialul cuzineţilor trebuie să aibă proprietăţi superioare de antifricţiune şi tehnologice de

prelucrare mecanică, sudare, turnare etc., fiind mai scump decît restul materialului corpului.

Lagărele tip suport, cu sau fară cuzinet, au dezavantajul că după un timp se ovalizează ceea
ce poate introduce erori în funcționarea mașinii, deoarece jocul dintre fus și lagăr devine prea mare
și lagărul sau cuzinetul lagărului trebuie înlocuiți. De aceea este de preferat utilizarea lagărelor
secționate, formate din corpul lagarului, capac asamblat demontabil de corp, prin șuruburi și
cuzinetul confecționat din cel puțin două bucăți, care strâng fusul. Intre cele doua jumatati ale
cuzinetului, uneori, se introduc adaosuri de reglare formate din foi subtiri de alama sau de otel.
Când cuzinetul se ovalizează, la acest lagăr este posibilă reglarea jocurilor prin strîngerea capacelor.

Cuzinetul este reperul care realizează contactul fizic între arbore / osie şi lagăr.

Fig. 7. Lagăr cu alunecare complex

Din punct de vedere constructiv, lagărele cu alunecare pot fi:

 simple (tip bucşă sau realizate prin practicarea unui alezaj direct în corpul mașinii)
 complexe (alcatuite din corp și cuzinet)

Fig.8. Cuzineți

Condiţiile de bază pe care trebuie să le îndeplinească materialele din care se execută cuzineţii:

10
  coeficient de frecare redus
 bună rezistenţă la uzare (antifricţiune)
 conductivitate termică mare pentru a înlesni transferul de caldură
 temperatura de topire superioară temperaturii de funcţionare a lagarului
 coeficient de dilatare termică redus

Materiale pentru cuzineţi:

 aliaje metalice pe bază de plumb cu cupru sau de zinc
 fonte şi oţeluri
 materiale metalice sinterizate (obţinute din pulberi metalice la presiuni şi temperaturi mari )
 materiale bimetalice (se aliază benzi din materiale diferite)
 materiale metalice combinate cu materiale nemetalice
 materiale nemetalice (materiale plastice, materiale ceramice, cauciuc, grafit)

Avantajele şi dezavantajele utilizarii lagărelor cu alunecare fata de lagărele cu rostogolire

Avantaje:
 Nu sunt zgomotoase, aşa cum sunt rulmenţii
 Au gabarit diametral mai mic la acelaşi diametru de fus
 Sunt mai puţin rigide decât rulmenţii
 Defectarea poate fi observată şi remediată, nu se produce brusc ca la rulmenţi
 Se montează mai uşor decat inelele rulmenţilor deoarece sunt executate în general din două
bucaţi
Dezavantaje:
 Fusul arborelui se uzează mai repede
 Consum mai mare de lubrifiant
 Pierderi mai mari prin frecare.

Tehnologia de montaj a lagarelor cu alunecare pentru arborii orizontali este determinata de

constructia cuzinetilor. Astfel, la lagarele tip bucsa, asamblarea consta din presarea bucsei in corp,
folosindu-se un dorn de ghidare si centrare.

Fig.9. Lagăre cu alunecare

Asamblarea lagarelor cu capac necesita o atentie deosebita, pentru a se asigura jocul

necesar intre cuzinet si fus. Un joc prea mic poate duce la frecari asa de mari incat caldura produsa
poate provoca topirea materialului cuzinetului.
Cuzinetii se monteaza in locasurile lor cu deosebita atentie, pentru a evita asezarea lor deplasata,
care duce, in timpul exploatarii, la deformarea lor si la ovalizarea gaurii pentru arbore.
11
Capacul lagarului se monteaza in corp cu stifturi, prin canale sau cepuri și se fixeaza in doua sau
mai multe prezoane. Stifturile de impiedicare a rotirii se introduc prin presare cu ajutorul unui dorn,
asupra caruia se aplica lovituri usoare de ciocan. Capacul se aseaza pe prezoane cu mana sau cu
lovituri usoare, aplicate cu un ciocan de lemn pe mijloc sau, pentru a se evita introducerea lui
deplasata.
Cea mai simpla metoda de realizare a jocului necesar intre fus si cuzinet consta in folosirea
adaosurilor introduse intre capac si corp.
Marimea jocului se verifica cu calibru de interstitii sau, cand muncitorul are experienta suficienta,
prin rotirea arborelui cu mana.
Daca jocul nu este corespunzator, el se modifica prin schimbarea adaosurilor. La lagarele de
dimensiuni mari jocul se regleaza prin strangerea unor suruburi prevazute in acest scop in corpul
lagarului, cu ajutorul carora cuzinetul este apasat asupra fusului.
Dupa terminarea asamblarii lagarului, se verifica ungerea, urmarindu-se daca in timpul functionarii
uleiul patrunde intre suprafetele in frecare.

Demontarea lagarelor se face in ordine inversa fata de montare lor. Cuzinetii se demonteaza prin
desurubarea suruburilor de asigurare sau prin scoaterea stifturilor de fixare.
Cuzinetii dintr-o bucata se scot din corpul lagarului cu dispozitive speciale de demontare sau prin
incalzirea corpului. Nu este permisa scoaterea prin ciocanire cu un dorn.
O problemă specifica asamblarii lagarelor cu alunecare, care apare mai ales la lucrarile de reparatii
si, uneori si la montarea lagarelor noi (cand prelucrarea cuzinetilor s-a facut neingrijit) consta in
ajustarea cuzinetilor. Aceasta se face printr-o operatie de razuire, utilizandu-se razuitoare
triunghiulare cu unghiul de taiere de 600 - 700. Se unge suprafata fusului cu un strat subtire de
vopsea si se aseaza cei doi cuzineti pe fus. Se roteste usor fusul intr-o parte si in cealalta. Dupa
scoaterea cuzinetilor se cerceteaza marimea si forma petelor, apoi sprijinandu-se cuzinetii pe un
suport potrivit sau in menghina, se razuiesc petele, miscandu-se razuitorul perpendicular pe axul
cuzinetului, intr-un sens si in celalalt. Dupa ce primele pete s-au razuit, operatiile se repeta, pana
cand se obtine o suprafata complet acoperita de vopsea.
O problemă deosebita apare la alinierea lagarelor separate care sprijina acelasi arbore. Daca lagarele
nu sunt coaxiale, fusurile se aseaza inclinat pe cuzineti, aparand forte mari de frecare, uzura
neuniforma a cuzinetilor si posibilitatea ruperii arborelui.

Jocul minim. Pentru producerea frecarii fluide este necesar ca intre suprafata fusului si cea a
cuzinetului sa se mentina permanent un strat continua de lubrifiant, numit pelicula sau film de
lubrifiant. Acest lucru este posibil numai daca distanta cea mai mica dintre fus si cuzinet -
denumita joc minim - depaseste suma inaltimilor asperitatilor fusului si cuzinetului.
Ungerea lagarelor. Reducerea pierderilor prin frecare este influentata in mare masura de forma
geometrica si de locul amplasarii canalelor de ungere.
Pentru ungerea lagarelor cu alunecare se folosesc in special uleiuri minerale si unsori consistente.
Pe scara mai redusa, la temperaturi ridicate, se intrebuinteaza lubrifianti solizi in stre pulverulenta,
ca: talcul, bisulfura de molibden etc.

ASAMBLAREA LAGARELOR CU ALUNECARE PENTRU ARBORI VERTICALI

Aceste lagare sunt folosite la masini cu turatii si sarcini mici, arborele vertical fiind sustinut de doua
lagare: unul inferior si altul superior.
Crapodina este formata dintr-o bucsa care are rolul de cuzinet, in care se roteste arborele. Bucsa se
sprijina pe o placa de alunecare prin intermediul careia se transmit fortele axiale la corpul masinii.
La montajul crapodinei trebuie asigurata coaxialitatea arborelui cu bucsa si pozitia vericala a
arborelui

12
2.2. ETAPELE MONTARII LAGĂRELOR

Montarea lagărelor comporta trei faze distincte : pregatirea elementelor asamblării, montarea
propriu-zisa si verificarea montarii.
Pregatirea montarii consta in verificarea tipului si a seriei conform documentatiei tehnice.
La arbori se verifica coaxialitatea fusurilor cu axa arborelui, ovalitatea si conicitatea acestora.
Carcasele, bucsele de distantiere, inelele de fixare, flansele etc.se verifica in ceea ce priveste
calitatea si precizia dimensiunilor. Montarea propriu-zisa consta in presarea, fixarea si etansarea
acestora.

2.3. REPARAREA LAGĂRELOR CU ALUNECARE

Lagărele cu alunecare sunt executate de obicei dintr-o bucată sau din două bucăţi cu sau fără
cuzineţi. Necesitatea reparării lagărelor apare în cazurile cînd:
- suprafeţele de frecare sunt uzate şi jocul dintre fus şi lagăr depăşeşte abaterea admisă sau
lagărul s-a ovalizat;
- pe suprafeţele în frecare apar urme de gripaj sau rizuri produse de lipsa de ulei sau
pătrunderii murdăriei (praf, nisip, aşchii metalice etc);
- stratul de aliaj antifricţiune din lagăr este exfoliat sau topit;
- în lagăre au apărut fisuri;
- lagărele s-audistrus etc.
La repararea sau înlocuirea cuzineţilor din lagăre trebuie avut în vedere aşezarea corectă a
cuzineţilor atât în corpul lagărului cît şi pe arbore. Din această cauză, se execută operaţii de răzuire,
la exterior şi la interior. Cuzinetul se aşază în locaşul lui prin ajustarea (răzuirea) suprafeţei
exterioare a şi a suprafeţelor inelare de sprijin.

13
 Cap 3. UNGEREA LAGĂRELOR
3.1. TIPURI DE FRECARE

Suprafata de frecare se defineste prin zona de contact dintre două elemente apasate si cu
miscare relativa intre ele.
Ungerea asigura aducerea si mentinerea unui lubrifiant cu scopul crearii unei pelicule continue,
necesara separarii celor doua suprafete care definesc suprafata de frecare. Astfel, ungerea serveste
la reducerea frecarii dintre suprafetele mentionate, la inlocuirea frecarii uscate dintre ele prin frecare
semifluida sau fluida.
Frecarea semifluida sau fluida se caracterizeaza printr-un coeficient de frecare mai redus decat
frecarea uscata, deci prin micsorarea consumului de energie datori frecarii.
Frecarea fluida asigura separarea completa a celor doua suprafete ce definesc suprafata de frecare.
Ca urmare, piesele componente nu se mai ating direct si deci nu se mai uzeaza
Ungerea organelor de masini prezinta si avantajul protectiei lor împotriva încalzirii excesive,
împotriva oxidarii si a coroziunii suprafetelor respective și conduce la reduce intensității
zgomotului.

3. 2. UNGEREA LAGĂRELOR CU ALUNECARE

Frecarea în lagăr. La cele mai multe lagăre mişcarea de rotaţie este asigurată de fusurile
arborilor. Frecarea se produce între suprafaţa fusului şi a cuzinetului, aflate în contact sub presiunea
exercitată prin forţele de încărcare a arborilor.
Pentru ca mişcarea să fie posibilă, diametrul fusului d este mai mic decât diametrul lagărului D.
Astfel, între fus şi cuzinet se creează un joc radial. Spaţiul dintre fus şi cuzinet (interstiţiu) se umple
cu un material de ungere, numit lubrifiant. Astfel, în timpul funcţionării, contactul nu se mai
produce direct între suprafeţele metalice fus-cuzinet, ci prin intermediul lubrifiantului. Ca urmare,
coeficientul de frecare pt scade considerabil, pînă la 100 de ori.
În cazul lagărelor obişnuite se disting următoarele trei stadii ale frecării:
— frecare uscată, când contactul este direct între suprafeţele metalice, deci absenţă totală a
lubrifiantului;
— frecare semilichidă, când contactul este parţial între suprafeţele metalice fus-cuzinet, parţial între
suprafeţele metalice şi lubrifiant;
— frecare lichidă (fluidă), când contactul nu are loc direct între suprafeţele metalice, iar frecarea se
produce numai între straturile de lubrifiant.

Fig. 10. Tipuri de frecare

Funcţionarea cea mai avantajoasă are loc în ultimul caz. În aceste condiţii pot funcţiona
numai lagărele speciale, hidrostatice, la care desprinderea fusului de cuzinet se produce cu
lubrifiant sub presiune cînd turaţia fusului este n == 0. Pornirea are loc numai după ce s-a produs

14
desprinderea menţionată, deci în condiţiile frecării lichide, cînd temperatura se menţine şi în regim
de funcţionare.
Majoritatea lagărelor funcţionează cu ungere fără presiune exterioară şi se numesc lagăre
hidrodinamice. Din momentul pornirii (n — 0) pînă la turaţia de regim (n = n), aceste lagăre trec
prin toate regimurile de frecare: uscată, (n — 0), semilichidă (turaţie redusă), lichidă (mişcare de
regim).
Natura frecării lichide diferă complet de natura frecării uscate. La începutul mişcării fusului,
contactul asperităţilor se menţine parţial, producîndu-se frecarea semiuscată sau semifluidă.
Valoarea coeficientului de frecare începe să scadă în anumite limite ( = 0,1...0,005) pe măsura
creşterii turaţiei. Lubrifiantul introdus prin zona jocului minim este antrenat, cu efect de pană, între
cele două suprafeţe producînd desprinderea fusului de pe cuzinet.

Fig. 11. Frecarea in lagar – poziţia fusului în lagăr

Jocul minim. Pentru producerea frecării fluide este necesar ca între cele două suprafeţe să
se menţină permanent cel puţin cîteva straturi de lubrifiant, numite pelicule sau film. In acest scop,
lagărul se execută cu un joc iniţial minim (jmin) de valoare: jmin = 2...28 m.

In acest caz, forţele din lagăr sînt preluate de presiunea din filmul de lubrifiant. Variaţia
presiunilor în filmul de lubrifiant are forma din figura de mai sus (poziţia a treia).
Parametrii geometrici. Presiunea din lubrifiant şi buna funcţionare nu depind numai de
încărcarea Fr a lagărului, ci şi de raportul dintre lungimea l a lagărului şi diametrul d corespunzător,
numit parametru geometric. Valorile sale optime variază între limitele:
l/d = 0,4 ... 1,5 Valorile mici corespund lagărelor cu turaţie ridicată şi solicitări reduse, iar cele
maxime corespund lagărelor greu solicitate, dar cu turaţii reduse.

Reducerea pierderilor prin frecare este influenţată în mare măsură de forma geometrică şi de
locul amplasării canalelor de ungere.
Lubrifiantul din lagăr, pe lîngă faptul că reduce pierderile prin frecare, deci prelungeşte
durata de funcţionare datorită ungerii, mai are şi proprietatea de: protector împotriva coroziunii,
amortizor al şocurilor, transportor al căldurii din interiorul lagărului în mediul exterior. Aceste
avantaje fac absolut necesară ungerea lagărelor.
Pentru ungerea lagărelor cu alunecare se folosesc în special uleiuri minerale şi unsori
consistente. Pe scară mai redusă, la temperaturi ridicate, se întrebuinţează lubrifianţi solizi în stare
pulverulentă, ca: talcul, bisulfura de molibden etc.
Principalele criterii care stau la baza alegerii lubrifiantului necesar ungerii unui mecanism
sunt:

15
— tipul mecanismului şi presiunea din lagăr; pentru evitarea frecărilor pronunţate la presiuni mici şi
turaţii mari se aleg unsori cu viscozitate redusă, iar la presiuni mari şi turaţii mici se folosesc
lubrifianţi cu viscozitate mare;
— punctul de inflamabilitate, temperatura de picurare, temperatura de congelare, care se iau în
consideraţie în special pentru lubrifianţii necesari lagărelor cu regim special de funcţionare, la
temperaturi diferite de cea normală (20°C).

Fig. 12. Canale pentru ungere: a – lagăre radiale; b – lagăre axiale.

Conditiile necesare asigurarii frecarii fluide sunt:

- viteza relativa dintre cele doua suprafete sa fie mai mare decat viteza minima necesara antrenarii
lubrifiantului pentru formarea peliculei continue;
- alimentarea continua cu lubrifiant;
- cele doua suprafete sa nu fie paralele, dar suficient de netede;
- jocul dintre suprafete sa fie foarte mic, dar suficient pentru formarea peliculei continue cu o
grosime de cel putin cateva straturi moleculare;
- in cazul lagarelor, materialele fusului si cuzinetului sa fie suficient de rigide pentru a nu se
deforma indmisibil. suficient de netede;
Lubrifianti folositi in constructii de masini sunt: uleiuri minerale sau vegetale, unsori consistente -
unsori minerale, sapunuri de sodiu și de potasiu, lubrifian solid - grafit, bisulfura de molibden etc.
Indicatiile referitoare la alegera lubrifiantilor pentru lagarele cu alunecare care sunt valabile si
pentru ungerea rulmentilor sau a altor organe de masini.

3.3. SISTEME DE UNGERE

Sistemul de ungere poate fi individual (propriu fiecarui lagăr) sau centralizat. Sunt indicate
cateva sisteme uzuale
 inel de antrenare a uleiului din baie (aplicat lagărelor cu alunecare cu turatii joase)
 ungatoare cu fitil de antrenare a uleiului la locul de ungere
 ungator cilindric cu palnie pentru unsoare consistenta
 cu cana pentru completarea lubrifiantului in baie in buzunarul ungatorului;
 sistem centralizat cu pompa de presiune pentru antrenarea uleiului prin cinducte etc.
Etansarea lagarelor este necesara pentru a nu permite scurgerea lubrifiantului in afara lagarului si
pentru a inpiedica patrunderea inpuritatilor din afara in zona de frcare. Sisteme de etansare se
folosesc atat pentru etansarea lagarelor cu rulmenti cat si pentru cele cu alunecare.

16
BIBLIOGRAFIE

1. DROBOTA. V. ș.a. - Manual pentru licee industriale si agricole, clasele a X –a, a XI –a SI a XII
–a SI SCOLI PROFESIONALE, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, R. A.,
BUCURESTI, 1993

2. LICHIARDOPOL, G., ș.a. – Mecanică aplicată, Manual pentru liceu tehnologic, profil tehnic,
EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, R. A.-BUCURESTI, 2005

17