Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Etape:
Sunt prezentate cele 6 pălării de culori diferite care vor fi aşezate pe măsuţe
pentru constituirea grupurilor; Vor fi proiectate imagini din povestea „Bățul
urâcios” (un spiriduș încruntat, o zâna cu bagetă, un copilaș visător, un copac
scorțos fără frunze); Nicu Alifantis, Emoție de toamnă ( intuirea
temei;brainstorming/toată clasa).
Anunțarea temei: cu aceste pălării magice, ne jucăm jocul „Pălăriile
gânditoare”; fiecare pălărie are puteri diferite; pe fundal, in surdina cat timp
elevii caută soluții în funcție de pălaria aleasă, se va auzi Toamna din
Anotimpurile, Vivaldi.
Constituirea grupurilor –elevii sunt împărţiţi în 4 grupe şi sunt aşezaţi la
măsuţele cu pălăriile colorate: sub fiecare pălărie cei sase elevi din fiecare
grupa, vor găsi soluții, răspunsuri, se vor consulta, venind cu cat mai multe
idei inedite in functie de indicatiile primite.
Sunt explicate elevilor rolurile fiecărei pălării în parte:
- pălăria albă prezintă faptele aşa cum s-au întâmplat, fără a le comenta
si pune betisoarele din cutia de chibrite in sir, in functie de momentele-cheie
identificate in poveste.
- pălăria roşie are rolul de a exprima sentimentele trezite de poveste si
construieste din betisoarele din cutia de chibrite un leagan sau o bagheta
fermecat(a).
- pălăria neagră are rolul de a prezenta lucrurile negative (rele) din
poveste si se foloseste de betisoare pentru a crea pornind de la o ghicitoare
raspunsul acesteia (raspuns:copacul)
- pălăria galbenă are rolul de a aprecia lucrurile pozitive (bune) si
creeaza din betisoare o lumanare a carei flacara se va numi speranta
- pălăria verde are rolul de a găsi o altă rezolvare la problema din
poveste si face din betisoare o casa si o familie (mama, tata si copilul tinandu-se de
mana), langa casa.
- pălăria albastră are rolul de conducător al discuţiilor dintre celelalte
pălării si da indicatii elevilor, le pune intrebari, ii indruma sa descopere in cate
modalitati diferite un betisor care poate avea si o conotatie negativa (pedeapsa,
focul care mistuie totul in jurul lui) poate fi folosit in avantajul celorlalti daca stii
ce sa faci cu el. Din chibrite, elevii pot face si alte modele in functie de imaginatia
fiecaruia, indicatiile de mai sus fiind doar orientative.
Activitatea în grupuri:
Pe rând elevii vor extrage bileţelele care se află în pălăriile de diferite culori şi
vor expune ceea ce se cere pe bilet (în pălării pot exista mai multe bileţele la
care vor răspunde elevii din același grup. Doar în caz că nimeni din grup nu
poate da răspunsul corect se vor solicita răspunsuri de la elevii făcând parte din
alt grup.)
2.Pălăria albă- purtătoare de informații despre temă: elevii din această grupă,
ajutați de întrebările extrase din pălărie relatează exact datele.
Copilul care a extras bileţelul(lele) îşi va aşeza pălăria albă pe cap și va furniza
informațiile: -Ce informații avem despre Batul uracios? De ce il urau spiridusii?
-Ce știm despre batul uracios? Dar despre spiridusi?
-Ce informații lipsesc, nu le cunoaștem?
-Stim care a fost motivul pentru care spiridusii se comportau asa de urat cu
batul, desi el era doar o oglindire a lor?
-Cum putem obține aceste informații? Povestind întâmplări văzute sau auzite,
întâlnite în celelalte povești, despre piedici si obstacole in exprimarea si
valorificarea personalitatii si diversitatii celorlati.
5. Pălăria neagră critică atitudinea spiridusilor si a batului uracios, dar mai intai
profesorul le lanseaza o provocare: găsiți răspunsul la această ghicitoare: ”E
din bețe și sunt multe/Și ne dă și roade bune/ Sub vraja vântului știe să asculte/
Plânsul surd, amețitorul dans al frunzelor de pe astă lume”.
Construiți din bețisoarele din cutia de chibrituri răspunsul...
Bilețele extrase au următorul conținut: -Ce este rău în comportamentul spiridușilor?
Dar in comportamentul bățului? De ce credeți voi că e acesta urâcios? Ce i-a
împins pe spiriduși să facă lucruri atât de rele și să azvarle un băț nevinovat și să-l
amenințe?
https://www.youtube.com/watch?v=TRcIEMgppK8
BĂȚUL URÂCIOS
A fost o dată ca niciodată, un băț ca alte bețe, căzut într-o pădure verde și frumoasă de spiriduși.
Bățul era unul tare urâcios, stătea pe jos printre frunze, trăncănea și pufnea în pământ pesemne că
nu-i convenea unde ajunsese. Spiridușii pădurii se tot împiedicau de el și-l luau în picioare, îl
certau că le stă-n drum și îi deranjează. Aveau atâta treabă de făcut de dimineață până seara,
cutreierau pădurea-n lung și-n lat și nu aveau timp de bețe-n roate! De câte ori se împiedicau de
el, spiridușii se înfuriau pe băț, îl ridicau mai mulți o dată și-l azvârleau cât de departe puteau.
– Ți-am spus să te dai la o parte! strigau spiridușii arțăgoși. Ne încurci și ne ții din treabă!
– De ce nu stai și tu cu alte bețe și ne lași în pace?
Dar bățul se rostogolea, bătea și trosnea cu forță ridicând praful în sus și părea să spună:
– Dacă voi mă aruncați, iar o să vă pun piedică!
Cădeau spiridușii grămadă, unul peste altul. Se ridicau îmbufnați și continuau drumul
amenințând bățul. Dar Bățul nu se lăsa, se-învârtea în aer, pământ și frunze se lipeau pe el și se
făcea din ce în ce mai gros și mai negricios. Pe zi ce trecea, bățul devenea mai mare și mai
puternic. Se-învelea în pământ și fire de iarbă, coaja i se îngroșa, cioturi negre îi creșteau și era
mereu pregătit să înțepe! Pocnea și bătea cu putere-n pământ, toți începuseră să-l ocolească și
nimeni nu mai avea curaj să-l azvârle. Doar noaptea când pădurea și spiridușii dormeau, bățul se
legăna ușor și suspina:
“Sunt doar un vreasc uscat, nu sunt bun de nimic, toți se împiedică de mine și mă aruncă”
Zânuța Pădurii care tocmai zbura pe acolo, a auzit suspinul lui, s-a așezat lângă el și l-a privit cu
blândețe:
– Bețișor, de ce te uiți la tine prin ochii celorlalți? De ce ești atât de mult în exterior și atât de
puțin în tine?
– Dar cum aș putea să mă văd altfel decât mă văd ceilalți? Si ce sunt eu altceva decât un băț rupt
care nu folosește la nimic, s-a clătinat trist bețișorul.
– Iți aduci aminte când erai o ramură verde și plină de viață? Atunci te legănai în Copac pe
Cântecul Pădurii.
– Oh nu mai știu ce am fost odată… cum pot să-mi aduc aminte?
– Când vei auzi cântecul pe care-l cânți în miezul tău, îți vei aduce aminte! Tu nu ești doar un băț
rupt și căzut, tu ești Pădurea Toată! i-a zâmbit Zânuța și a zburat mai departe.
Bețișorul a rămas pe gânduri… Oare ce voia să spună Zânuța? Un cântec în miezul lui? Un
cântec pe care-l auzea mai demult când era o ramură verde, un cântec care exista în el
dintotdeauna?
A doua zi de dimineață, a început sa plouă mărunt în pădure și picăturile de ploaie țopăiau vesele
și jucăușe pe coaja lui. Bețișorului nu-i venea să creadă, aproape că auzea pentru prima oară
picăturile cum cad Pic Pic și simțea cum alunecă pe coaja lui și-l gâdilă.
Când vântul s-a pornit în rafale, bățul se învârtea printre frunze, frunzele se răsuceau în jurul lui
și auzea cum foșnesc toate în afara lui și înăuntrul lui! Când un spiriduș s-a împiedicat de el,
bățul a auzit cum i-a trosnit coaja și l-a pufnit râsul. Spiridușul s-a uitat la băț, bățul la Spiriduș și
amândoi s-au pus pe râs! Când cădea pe toboganul de mușchi verde, simțea cum alunecă pe
covorul verde și cade buf direct în firele de iarbă care-l înconjurau și-l îmbrățișau.
Era una cu Pădurea și se legăna pe Cântecul Pădurii!
Într-o zi, un băiețel care se plimba prin pădure și tot cauta ceva foarte atent, s-a împiedicat chiar
de bățul urâcios.
– Ohhhh, am găsit exact ce-mi trebuia! Uraaaa ce băț minunat, este perfect!
Bățul, uimit peste măsură, nu-i venea să creadă că băiețelul vorbește despre el.
Spiridușii au dat buzna să vadă despre ce este vorba, ce-o fi găsit băiatul chiar la ei în pădure și
ei nu știau. S-au ascuns după un copac, rezemați de trunchi, unul peste altul și urmăreau
nedumeriți ce făcea băiețelul.
Băiatul a luat cu grijă bățul în mâinile lui, ochii i s-au umplut de bucurie și l-a privit ca și cum
era cel mai frumos lucru din lume! Iar bățul mai să se rupă-n bucăți de emoție! Mai întâi, l-a
curățat de frunze uscate și pământ, l-a încălzit în palmele lui, l-a răsucit și l-a învârtit cu atenție.
– Ce are de gând să facă? șopteau spiridușii curioși.
Băiețelul își vedea mai departe de treabă, mâinile și ochii lucrau împreună, împletea bățul cu fire
de iarbă, îl modela și-l mângâia, degetele lui alunecau pe băț iar bățul printre degete.