Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Forma de învăţământ: ZI
Anul: I
Tema nr. 1 (8 puncte)
Prezentaţi o cercetare pedagogică, realizată pe o temă la alegere, explicitând
următoareleelemente:
4. Explicitarea relevanţei temei (½ pagini)-Aici se vor cita cel puțin două surse
bibliografice.
Lucrarea de faţă prezintă sinteza unor investigații prezentate în literatura de specialitate
vizând problematica anxietăţii sociale, a factorilor care stau la baza acesteia precum şi a
teoriilor explicative. Lucrarea continuă cu rezultatele unei cercetări personale, prin
intermediul căreia s-a urmărit stabilirea felul în care genul influenţează anxietatea socială.
Totodată lucrarea prezintă şi rezultatele unui studiu experimental, în care s-au manipulat
expectanţele persoanelor în ceea ce priveşte o viitoare evaluare a interacţiunilor cu ceilalţi.
Am ales această temă deoarece în ultimul timp tot mai mulți elevi se întâlnesc și se confruntă
cu aceasta stare și ca și viitor cadru didactic aș dorii să pot să fac ceva ca să schimb această
situație.
Privim în jurul nostru și nu este greu să o identificăm. Poate este deranjantă prezența ei și
atunci, ca o primă reacție de apărare, avem tendința să o negăm, însă asta nu înseamnă, ca nu
există. O regăsim în diferite stări de indispoziție la nivel fiziologic sau psihologic, influențând
semnificativ, în sens negativ, capacitatea noastră de adaptare la solicitările externe. Ajungem,
astfel, să trăim neputința de a ne bucura de anumite lucruri, de a ne implica în activități,
evitându-le cât mai posibil, conștientizând consumul mare de energie fizică și psihică ce îl
presupune. Toate acestea indică terenul fragil de manifestare al anxietății, o teamă lipsită de un
corespondent real. Astfel, anxietatea devine o temă privilegiată pentru orice activitate de
cercetare, motiv pentru care am ales sa studiez unul din aspectele sale.
5. Prezentarea sintetică a stadiului atins în cercetarea din domeniu(½ pagini)
Prin intermediul acestei lucrări am încercat să diminuez anxietatea la clasele primare și să le
ridic elevilor stima de sine.
Ca şi o concluzie asupra lucrări elaborate, dar şi ca urmare a contactului cu anumite cadre
didactice, cu anumite activităţi practice, am constatat faptul că, fiecare elev este unic în felul
său, activitatea de predare-învăţare depinzând în mod direct de natura elevului şi de dorinţa
acestuia de implicare. Deşi fiecare elev este o fiinţă unică, întotdeaua va exista un punct
comun al tuturor elevilor, un punct care va putea fi acoperit de aplicarea corectă şi adecvată a
unor metode didactice. Dacă ar fi să fac referire la ansamblul recomandărilor educaţionale,
acestea sunt variate şi diferite din toate punctele de vedere.
Drept urmare, din punctul meu de vedere, cea mai bună recomandare educaţională ar trebui să
vizeze, modul în care un cadru didactic transformă o activitate tradiţională într-o experienţă de
viaţă, a cărui principal protagonist nu este altcineva decât elevul dornic de învăţare.
Măiestria profesorului constă tocmai în alegerea potrivite metode didactice prin care să
contribuie la realizarea obisctivelor propuse și prin intermediul cărora să dezvolte, la nivelul
fiecărui elev acele competențe care să să facă viabil pe piața muncii.
Partea II. Metodologia cercetării
6. Întrebarea/ întrebările de cercetare (2-4 rânduri)
Etapa pre -
experimentală
12
10
8 8
5 6
4 3
Deloc
0 Puțin
0 Destul
0 Foarte0 Mult
A - Stare A - Trăsătură
Din analiza datelor prezentate în figura 3. se poate constata faptul că, rezultatele elevilor sunt
diferite de cele de la începutul cercetării, progrese înregistrându-se după aplicarea
programului de intervenție.
Dacă la începutul cercetării la chestionarul A -stare 4 elevi au încercuit „deloc”, 6 elevi
„puțin”, 10 elevi „destul” și 8 elevi „foarte mult” iar la chestionarul A - trăsătură 5 elevi au
încercuit „aproape niciodată”, 8 elevi „câteodată”, 3 elevi „adeseori” și 12 elevi „aproape
întotdeauna”, la finele demersurului investigativ, aceași elevi au înregistrat un progres, adică la
chestionarul A - stare 3 elevi au încercuit „deloc”, 5 elevi „puțin”, 8 elevi „destul” și 12 elevi
„foarte mult”, iar la chestionarul A - trăsătură 8 elevi au încercuit „aproape niciodată”, 6 elevi
„câteodată”, 5 elevi „adeseori” și 9 elevi „aproape întotdeauna”. Situația descrisă mai sus se
regăsește și în figura 3.
Comparând rezultatele inițiale ale elevilor cu rezultatele obținute la finele cercetării, am
constatat faptul că s-au înregistrat progrese semnificative diminuând anxietatea elevilor
dobândite în cei patru ani școlari. Prin intermediul acestei analize comparative , am constatat
faptul că, ipotezele de la care am pornit această cercetare s-au confirmat, deoarece în urma
aplicării metodelor activ participative în cadrul lotului experimental, anxietatea a fost
diminuată. Elevii și-au exprimat mult mai ușor sentimentele față de ei și față de persoana
alăturată și cerând mai mult ajutor la nevoie.
Tehnicile aplicate au adus rezultate frumoase la elevii de vârstă școlară mică. Aceștia și-
au dezvoltat capacitatea de exprimare verbală și nonverbală a dorințelor, sentimentelor și
trăirilor. Se integrează mai ușor în grupuri. Obțin abilități de dezvoltare a încrederii în
sine, de rezolvare a problemelor și conflictelor, spargerea blocajelor emoționale. Își
dezvoltă capacități cognitive. Cunosc cum să facă față anxietății acumulate, stresului,
frustrării și sentimentelor negative. Drept urmare, în cadrul activităților didactice
desfășurate în viitor, aș dorii să utilizez mult mai multe metode activ - participative,
deoarece influențează pozitiv rezultatele elevilor.
Urmărind faptele din jurul nostru, constatăm faptul că, problema tuturor problemelor este
comunicarea, neputința de a comunica așa cum ne dorim, de a ne exprima fără teamă, fără
rețineri atunci când avem ceva de zis. Soluția acestei probleme are la bază munca elevilor
în grupe, desfășurate în cadrul activităților didactice, prin care elevii își formează cele
mai importante trăsături morale pozitive dar și negative și anume prietenia, solidaritatea,
încrederea în sine dar și în ceilalți. Consider că ar trebui să reamintim faptul că:
alimentația corectă, mișcarea, gândirea pozitivă, rezolvarea problemelor fără a face griji
excesive, exprimare în scris a temerilor și grijilor, exersarea respirației profunde,
zâmbetul, folosirea puterii propozițiilor afirmative, evitarea autovictimizărilor, citirea sau
privirea materialelor motivaționale sunt o bună parte din tehnicile care le-ați putea utiliza
pentru a controla stabilitatea anxietății în viața dumneavoastră.
Prin intermediul acestei lucrări am încercat să diminuez anxietatea la clasele primare și
să le ridic elevilor stima de sine.
Ca şi o concluzie asupra lucrări elaborate, dar şi ca urmare a contactului cu anumite cadre
didactice, cu anumite activităţi practice, am constatat faptul că, fiecare elev este unic în
felul său, activitatea de predare-învăţare depinzând în mod direct de natura elevului şi de
dorinţa acestuia de implicare. Deşi fiecare elev este o fiinţă unică, întotdeaua va exista un
punct comun al tuturor elevilor, un punct care va putea fi acoperit de aplicarea corectă şi
adecvată a unor metode didactice. Dacă ar fi să fac referire la ansamblul recomandărilor
educaţionale, acestea sunt variate şi diferite din toate punctele de vedere.
Drept urmare, din punctul meu de vedere, cea mai bună recomandare educaţională ar
trebui să vizeze, modul în care un cadru didactic transformă o activitate tradiţională într-o
experienţă de viaţă, a cărui principal protagonist nu este altcineva decât elevul dornic de
învăţare.
Măiestria profesorului constă tocmai în alegerea potrivite metode didactice prin care să
contribuie la realizarea obisctivelor propuse și prin intermediul cărora să dezvolte, la
nivelul fiecărui elev acele competențe care să să facă viabil pe piața muncii.