BASMUL

TEXTUL:
„A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti. Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palatele
sale o grădină frumoasă, bogată în flori şi meşteşugită nevoie mare. Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci pe acolo! În fundul
grădinii avea şi un pom care făcea mere de aur şi, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom mere coapte, căci, după ce le
vedea înflorind, crescând şi pârguindu-se, venea cineva noaptea şi le fura tocmai înainte să se coacă. Toţi paznicii din toată împărăţia
şi cei mai aleşi ostaşi, pe care i-a pus împăratul ca să păzească, n-au putut să-i prindă pe hoţi. În cele mai de pe urmă, veni fiul cel mai
mare al împăratului şi îi zise:
- Tată, am crescut în palaturile tale, am văzut ce roade frumoase are mărul din grădină, dar nu am gustat niciodată din ele.
Acum că a dat la copt, dă-mi voie ca în nopţile acestea să păzesc eu însumi mărul şi sunt sigur că voi pune mâna pe acel tâlhar care ne
tot jefuieşte.
- Aşa să faci, fiule! Şi să fie voia lui Dumnezeu!”
Rezumatul textului: [Încearcă fiul cel mare, dar nu reuşeşte, pentru că adoarme. La fel se întâmplă şi cu fratele cel mijlociu, dar
când încearcă cel mic (Prâslea), el reuşeşte să rănească şi să alunge hoţul, servindu-l pe împărat cu merele de aur. Prăslea porneşte
împreună cu fraţii săi în urmărirea hoţului şi ei ajung la o prăpastie care ducea spre Tărâmul Celălalt. În prăpastie coboară doar
Prâslea şi acolo găseşte trei palate construite de trei zmei şi trei surori care au fost furate de zmei de la tatăl lor. Prăslea le salvează
şi omoară zmeii, dar, când să se întoarcă spre casă, fraţii lui încearcă să-l ucidă şi îl lasă în prăpastie. El este ajutat de o
zgripsoroaică, pentru că el îi salvase puii de un balaur, şi se întoarce în împărăţia lui. Acolo se angajează ca ucenic la un argintar şi
face lucruri magice din aur pentru fata cea mică. Aceasta îl cheamă la palat şi îl recunoaşte iar cei doi fraţi mai mari sunt omorâţi de
propriile lor săgeţi. Prâslea se căsătoreşte cu fata cea mică şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi.]
(Prâslea cel voinic şi merele de aur, basm popular cu autor anonim.)

APARTENENŢA LA BASM

Creaţia literară „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este o operă epică în proză, având dimensiuni medii, în care sentimentele
sunt exprimate în mod indirect, prin intermediul naratorului şi personajelor care participă la o acţiune plasată într-un anumit timp şi
spaţiu. Textul este o basm popular, cu autor anonim.
În primul rând, textul acesta este un basm, deoarece sunt prezentate întâmplări fantastice realizate de personaje cu puteri
supranaturale în care întotdeauna binele învinge răul. Personajul principal este Prâslea „cel voinic”, fiul cel mic de împărat, care face
un drum de cunoaştere, ca în final să devină matur şi capabil să conducă o împărăţie. El are toate calităţile unui om model, având şi
puteri supranaturale, reuşind să se lupte cu zmeii şi cu un balaur (fantastic).
În al doilea rând, binele, reprezentat de Prâslea, fetele şi împăratul, învinge răul, reprezentat de fraţi şi de zmei. Apare
numărul magic trei (trei fete, trei zmei, trei fraţi) şi se folosesc formule specifice basmului: iniţiale „A fost odată ca niciodată” şi finale
„Am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.”
Apoi, modurile de expunere întâlnite în basm sunt naraţiunea, descrierea şi dialogul, dar naraţiunea predomină. Naratorul
povesteşte întâmplările la persoana a III-a, nu participă la acţiune, decât la nuntă, şi este obiectiv. Întâmplările prezentate sunt
fantastice. Timpul este nedeterminat „odată” şi acţiunile se petrec pe două tărâmuri.
În concluzie, prin prezenţa personajelor şi elementelor fantastice, a expresiilor specifice basmului şi numerelor magice,
rezultă că opera „Prâslea cel voinic” este un basm în care binele şi dreptatea înving răul şi minciuna.

OBSERVAŢII
1. TITLURI PENTRU O ASEMENEA COMPUNERE:
„Basmul”; „Apartenenţa la basm”; „Argumentarea basmului”; „Demonstrarea basmului”; „Demonstrarea apartenenţei la
basm”, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” etc.
2. DEFINIŢII NECESARE (DE ÎNVĂŢAT!!!):
Definiţia genului epic: Genul epic cuprinde textele în care autorul îşi exprimă gândurile şi sentimentele în mod indirect, prin
intermediul unui narator şi al personajelor care participă la o acţiune împărţită pe momentele subiectului şi plasată în timp şi spaţiu.
Definiţia basmului: Basmul este o specie a genului epic în proză, având dimensiuni relativ întinse, conţinând întâmplări fantastice,
personaje cu puteri supranaturale şi formule specifice, în care binele învinge întotdeauna răul.
3. PĂRŢILE COMPUNERII:
I. INTRODUCERE
(Titlul, autorul, aparţine genului epic, în proză, fiind un basm cult/popular, definiţia genului epic)
II. CUPRINS
(Definiţia basmului, prezentarea într-o propoziţie a întâmplărilor, felul personajelor şi numele lor, personajele fantastice,
formule (expresii de început şi de sfârşit) specifice basmului, locul şi timpul nedeterminate, care sunt modurile de expunere
din fragmentul dat, elementele naraţiunii, conflictele prezentate, victoria binelui, final fericit)
III. ÎNCHEIERE
(Prin existenţa personajelor şi întâmplărilor fantastice, prin formulele specifice, prin repetarea numărului magic (care?) şi
prin victoria binelui asupra răului, am demonstrat ca textul dat este basm; concluzia şi opinia personală).

4. ÎN PLUS:
+ Alineate la ideile noi;
+ Scris frumos şi ordonat;
+ Fără greşeli de ortografie;
+ Conectori logici („în primul rând, în al doilea rând, deoarece, fiindcă, de exemplu, mai apoi, în concluzie...”);
+ Exemple din text (care sunt personajele, care sunt modurile de expunere, locul, timpul, conflictele etc.)
+ Două sau trei citate din textul dat.