FAMILIA GRECIEI ANTICE

VS
FAMILIA ROMEI ANTICE
Proiect realizat de
Bratu Elena-Roxana
si
Puiu Ilaria Maria
 Roma Antică a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp
cuprinsă între 753 î.Hr. și 476d.Hr. Pe parcursul existenței sale de douăsprezece
secole, civilizația romană a trecut de la monarhie la republică oligarhică și, apoi,
la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest și întreaga arie în jurul Mării
Mediterane, prin cuceriri și asimilare, însă, în final, a cedat în fața invaziilor
barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel, declinul Imperiului Roman și
începutul Evului Mediu. Civilizația romană e, deseori, clasificată ca o parte
din Antichitatea Clasică, împreună cu Grecia Antică, o civilizație care a inspirat mult
cultura Romei Antice. Roma Antică a adus contribuții importante în
organizarea politică și administrativă, juridică, artă
militară, artă, literatură, arhitectură, limbile Europei (limbile romanice), iar istoria sa
continuă să aibă o influență puternică asupra lumii moderne.

Sursa;https://ro.wikipedia.org/wiki/Roma_Antic%C4%83
Familia Romei Antice
În familia romană autoritatea tatălui era – cel
puţin în perioada Republicii – nelimitată şi
absolută. Tatăl avea drept de viaţă şi de moarte
asupra soţiei şi copiilor săi, pe care îi putea
maltrata, ucide sau vinde ca sclavi. Treptat-
treptat, aceste drepturi tiranice au dispărut; dar
până în secolul I d. Hr. soţul mai avea încă
dreptul, în anumite cazuri, să-şi ucidă soţia; iar
până în preajma anului 400 d. Hr. putea să-şi
repudieze copiii nou-născuţi, expunându-i şi
părăsindu-i în stradă; sau, mai târziu, să-i vândă
(dar numai în afara Romei, ca sclavi).
Abia în secolul I î. Hr., soţia romană a ajuns să fie respectată mai
mult decât era femeia în societatea greacă. În Roma antică în
şcolile elementare fetele învăţau alături de băieţi; mai târziu,
fetele din familiile bogate învăţau cu un preceptor literatura latină
şi greacă, studiau muzica şi dansul. După căsătorie, femeia
romana putea ieşi singură, la vizite sau după cumpărături, şi chiar
să-şi însoţească soţul la ospeţe.
 La opt sau nouă zile de la naşterea
copilului, după ce tatăl îl recunoscuse ca
fiul său, avea loc ceremonia purificarii.
Copilului i se dădea un nume şi i se atârna
de gât o amuletă spre a-l păzi de puterile
răului, – şi pe care băieţii o purtau până la
vârsta de 17 ani (iar fetele, până când se
căsătoreau). Dacă tatăl nu voia să-şi
recunoască copilul, îl lepăda expunându-l
pe locul unde se adunau gunoaiele şi unde
era lăsat să moară de foame sau de frig, –
dacă nu-l lua cineva care, apoi, după ce îl
creştea îl putea vinde ca sclav.
Când împlinea şapte ani băiatul îşi urma tatăl
(iar fetele, mama) în activităţile zilnice ale
casei. Ajuns la vârsta de 17 ani, în cadrul unei
ceremonii, tânărul era dus în For şi înscris în
listele cetăţenilor; îmbrăca acum „toga virilă”,
semn că devenise un cetăţean roman, şi i se da
numele complet; de acum avea drept de vot şi
era apt pentru serviciul militar.
 CASATORIA
•Căsătoria – şi alegerea viitoarei
soţii, respectiv alegerea viitorului
soţ – o hotărau părinţii. Între cele
două familii se încheia şi un
contract, prin care era prevăzută
data căsătoriei, de obicei cu o
îndelungată anticipaţie; dar data
căsătoriei avea loc nu înainte ca
tânărul să fi împlinit 17 ani, deci să
fi devenit cetăţean roman. Căsătoria
se celebra în cadrul unor numeroase
rituri şi ceremonii tradiţionale, în
centrul cărora erau momentele
semnării contractului şi cel al
împreunării rituale a mâinilor celor
doi miri.
 DIVORTURILE
•Divorţurile (înainte, numai soţul îşi
putea repudia oricând soţia, după bunul
său plac) au devenit mai frecvente
începând cu secolul I î.Hr. când şi soţiile
îşi puteau repudia soţii. Bineînţeles că
divorţurile aveau loc aproape exclusiv în
familiile celor bogaţi şi ale celor
aparţinând clasei conducătoare.
Pompeius, de pildă, s-a căsătorit de
patru ori, dictatorul Sylla de 5 ori, iar
Cicero a divorţat şi s-a recăsătorit, cu o
tânără foarte bogată, când el avea 57 de
ani! Octavianus Augustus a luat măsuri
pentru a împiedica prea multele
divorţuri; dar în următoarele două
secole, de obicei femeile bogate îşi
repudiau soţii, ştiind că îşi puteau apoi
retrage zestrea.
O altă plagă a societăţii romane era celibatul, – cu toate că
din secolul V î.Hr. celibatarii erau impuşi la un impozit
special, iar trei secole mai târziu alte măsuri căutau să
impună căsătoria ca o obligaţie generală. Totuşi, în epoca
imperială, celibatul nu numai că s-a răspândit tot mai mult,
ci era considerat chiar un fapt de prestigiu social!
Grecia antică este denumirea dată teritoriilor unde a luat naștere și s-a
dezvoltat civilizația vechilor greci.
Bazele solide ale civilizației europene se pun în Grecia. Oamenii Eladei au
marea capacitate de a deschide drumuri noi
în economie, filosofie, știință, artă etc. Colonizând
bazinele Mediteranei și Mării Negre, ei contribuie la răspândirea civilizației
și la interferențele etno-culturale. „Inventatori ai politicii”, vechii greci
,
creează sistemele de conducere – oligarhic și democratic –, promovează
individualismul și drepturile civice și încearcă să edifice statul, cetatea-
polis – ca exponent al intereselor cetățenilor –, pe baze raționale.
Prin epoca elenistică, grecii au dat naștere celei dintâi civilizații de sinteză,
de cuprindere „universală” din istorie.

Sursa; https://ro.wikipedia.org/wiki/Portal:Grecia_Antic%C4%83
Familia Greciei Antice
în Grecia antică, Xenofan
abordează, în lucrarea Economistul,
problema rolurilor conjugale, într-o
societate care reducea „femeia
legitimă" ia starea de obiect. Relaţia
conjugală era bazată pe un raport
de la stăpan la supus, ea excluzand
orice conflict pe plan politic, pentru
că, prin definiţie, autoritatea
integrală era apanajul legal al
soţului. Nepotrivirile între soţi nu se
exprimau decat în planul
incompatibilităţilor dispoziţionale, al
agresivităţilor mai mult sau mai
puţin deghizate, sau al bolii.
Platon, în Cartea a V-a din Republica, deşi preconizează o
integrală egalitate a drepturilor celor două sexe, îşi reconsideră
ideile în opera sa postumă Legile, admiţand că ifemeia, chiar
dacă îşi propune aceleaşi scopuri ca şi bărbatul, sfar 
şeşte prin a se afirma „în fiecare dintre sectoarele considerate
inferioare bărbatului". Aristotel dezvoltă acelaşi principiu al
inferiorităţii femeii, considerand că ea trebuie să manifeste
dragoste şi supunere necondiţionată soţului. în această
perspectivă, relaţia conjugală evoluează sub semnul
ambiguităţii, ceea ce creează teren favorabil conflictelor
conjugale, adesea transferate din plan politic în plan
psihosomatic, sub forma nevrozelor caracteriale sau a
agresiunilor afective.
Frustraţiile reciproce ale celor două
sexe răzbat din creaţiile literare şi
miturile acelor timpuri străvechi. Aşa
cum ne sugerează miturile Pandorei şi
Elenei, cea „răspunzătoare" de
războiul troian, grecii antici au făcut
din femeie „sursa" tuturor relelor
umanităţii. Poetul Pallados afirma
savuros, dar cinic : „Bărbatul
căsătorit nu cunoaşte decat două zile
de fericire : ziua în care îşi conduce
soţia în patul nupţial şi ziua cand o
conduce la mormant".
 CASATORIA

In societatea greaca femeia era exclusa din viata publica,

fiind obligata sa traiasca intr-un compartiment separat al
casei. Activitatea ei se limita la treburile casnice. 
Fetele primeau o educatie sumara. O atentie deosebita era
acordata educatiei baietilor: grecii cautau sa dezvolte
calitatile corpului si ale spiritului care le-ar permite sa fie
cetateni utili patriei lor. Era o onoare pentru greci de a face
studii, majoritatea cetatenilor fiind carturari. De la sapte ani
baietii mergeau la scoala, unde studiau gramatica,
matematica, muzica, poezia, istoria; la gimnaziu ei practicau
sportul, caci activitatile fizice jucau un rol important in
societatea greaca, unde dominau spiritul de competitie si
grija pentru dezvoltarea corpului si spiritului.
La Roma autoritatea paterna avea un caracter sacru. Sotia,
matrona, desi era sub autoritatea sotului, se bucura totusi de
o serie de drepturi: putea sa participe la intrunirile familiei, la
banchetele publice, la spectacole si jocuri publice, fiind
inconjurata cu respect din partea barbatilor.
Femeile cetăţean puteau deţine proprietăţi şi puteauapăre
a în faţă curţii pentru dispute legate
de proprietăţi .Totuşi societatea Greciei
antice era una paternală , cu bărbaţii în rol de
“tati” care rânduiau viaţă femeilor şi le apărau interesele(
după cum erau ele definite decătre bărbaţii) . Toate
femeile se presupunea să aibă un protector
masculin care să le apere din punct de vedere
fizic şi legal. Datoriile religioase ale
femeilor se refereau la cultele rezervate exclusiv
lor şi la serviciiplătite că preotese susţinute public.
Vârsta de căsătorie la femei era în jur de 20 ani.
 Trasatura distinctiva   a societatii Greciei antice era
diviziunea dinte cei liberi si sclavi , rolul diferit al
femeilor si al barbatilor , lipsa relativa a diferentelor de
statut datorate originii si importanta religiei . Cea mai
daunuitoare marturie despe grecii antici vine de la
cetatile-state clasice si elenistice , dar se pare ca acelasi
tipar era valabil si pentru civilizatia greaca mai timpurie .
Atena si Sparta , care aveau sisteme diferite , erau de
departe cele mai renumite societati de tip cetati-state .
Se pare ca stilul de viata al cetatii Atena era cu mult mai
tipic pentru civilizatia greaca dacat cel al Spartei .
 Numai oamenii liberi
puteau fi cetateni indreptatiti
la totala protectie a legii in
cetatile–state . In comparatie
cu Roma antica , in Grecia se
intampla rar ca ierarhia sociala
(care clasifica persoanele dupa
importanta) sa fie corelata cu
puterea politica . In
majoritatea cetatilor-state ,
importanta sociala nu conferea
drepturi politice sau legale
speciale . De exemplu , faptul
de a fi nascut dintr-o familie
nobila nu aducea privilegii
speciale . Cateodata se
imtampla ca o anumita familie
sa controleze functiile
religioase , de exemplu
adorarea unui zeu important ,
dar acest monopol nu conferea
detinatorilor sai puteri
suplimentare din punct de
vedere guvernamental .
 Sclavii nu aveau nici putere , nici o situatie anume .
Nu aveau dreptul la o familie proprie , nu puteau detine
proprietati si nu aveau nici drepturi politice si nici
drepturi legale . Filozoful grec Aristotel ii numea
“unelte vii”, si nu se stie ca vreodata un grec liber sa
pledeze pentru abolirea sclaviei . In secolul 5 I.Hr. ,
ajunsesera sa reprezinte o treime din populatia
anumitor cetati-state . Sclavii erau oameni luati
prizonieri in razboaie . Copii nascuti in sclavie
deveneau ei insisi sclavi . O buna parte a sclavilor erau
luati din populatii non-grecesti , dar erau si prizonieri
din razboaiele intre cetatile grecesti . Sclavii greci din
afara Spartei nu s-au revoltat aproape niciodata
datorita faptului care apartineau mai multor natii si nu
erau capabili sa se organizeze .
 Majoritatea familiilor aveau sclavi ca servitori
domestici sau ca muncitori ; chiar si familiile relativ
sarace putea avea unul sau doi sclavi . Proprietarii puteau
sa-si bata sau sa-si omoare scalvii fara a fi pedepsiti de
lege . Dar cu toate acestea nu avea nici un rost ca
stapanii sa faca rau scalvilor destoinici , deoarece nu
avea nici un sens ca acestia sa deterioreze ceva ce le
apartinea . Pentru a-i incuraja pe sclavi sa munceasca din
greu, cateodata stapanii la promiteau ca vor fi eliberati .
Spre deosebire de Roma, in Grecia sclavii eliberati nu
deveneau cetateni . In schimb fostii sclavi se amestecau
cu populatia de metics — non cetateni , care cuprindea
oameni din alte tinuturi sau state , carora li se permitea
in mod official sa traiasca in cetatile-state .
SFARSIT...
 BIBLIOGRAFIE
https://www.referatele.com/referate/istorie/online22/Modul-de-viata-si-structura-sociala-in-GRECIA-ANTIC-ref
eratele-com.
php
https://www.bzi.ro/familia-in-societatea-antica-749745
https://www.referatele.com/referate/istorie/online22/Modul-de-viata-si-structura-sociala-in-GRECIA-ANTIC-ref
eratele-com.php

https://bencheabianca.wordpress.com/2015/01/21/structura-sociala-si-modul-de-viata-in-grecia-antica/
https://www.google.com/url?sa=i&url=http%3A%2F%2Fpersonalitatiinlumeaistoriei.blogspot.com%2F2012%2
F05%2Fplaton.html&psig=AOvVaw3TWsTmpxJA2VxzGNUT7sFx&ust=1603465843097000&source=images
&cd=vfe&ved=0CAMQjB1qFwoTCIDt6vG9yOwCFQAAAAAdAAAAABAD

https://www.google.com/url?sa=i&url=http%3A%2F%2Fpersonalitatiinlumeaistoriei.blogspot.com%2F2012%2
F05%2Fplaton.html&psig=AOvVaw3TWsTmpxJA2VxzGNUT7sFx&ust=1603465843097000&source=images
&cd=vfe&ved=0CAMQjB1qFwoTCIDt6vG9yOwCFQAAAAAdAAAAABAD

http://articole.famouswhy.ro/familia_in_grecia_antica/
https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/12/20/familia-in-roma-antica/