et' tuU.

iM Q^sCU^ei***^

N. DRĂGANU
'•MP

A M PO IU

EXTRAS
din
„închinare lui N. Iorga cu prilejul
împlinirii vârstei de 60 de ani".

CLUJ BCU Cluj- Napoca

„ C A R T E A R O M Â N E A S C Ă "
19 3 1
FILRF47UUUUM'
 A M P O IU

,/K.pa care se varsă în Mureş lângă Alba-Iulia, v. rom. Bălgrad (germ. Weis-
senburg şi Karlsburg, ung. Gyulafehervăr) se numeşte Ampoiu sau Ompoiu, ung.
Ompoj, Ompoly.
De acest nume s'au ocupat în timpul din urmă o serie întreagă de cercetători.
Astfel G. W E I G A N D , Balkan-Archiv, I, 3, scrie:
„In der Nâhe lag das alte Apulum, weiter talaufwărts Ampelum, woraus
die Mischform Ampulu entstand, die im big. Munde zu Ompuly wurde (cf. castel-
lum > Kostelj), woraus mgy. Ompoly, daraus rum. Ampoi. Mgy. o erscheint sehr
hâufig als a im Rum. (cf. Homorod > Amaradia). Directe Uberlieferung aus dem Lat.
ist Âmplu (cf. ambulo > îmblu, umblu) oder allenfalls Âmpur ergeben".
Şi A. P H I L I P P I D E , Originea Românilor, I, 724, constată că: „Din Ampelum
n'a putut eşi după toate regulele limbii române Ompoiu".
Fără a se raporta propriu zis la apă, numele Ampoiului sau Ompoiului apare
în inscripţii în următoarele forme abreviate: AMP. (CIL, III, 1293)1 AMPE E (CIL,
III, 1308) şi AM. (CIL, III, 14507).
Pe Tabula Peutingeriana este indicat, dar nu este numit.1
Inscripţiile de mai sus, care se găsesc publicate în CIL, III, p. 215, 216, 218
si 2328/100, au fost citite de M. J. A C K N E R - F R . M O L L E R , Die romischen Inschriften
'in Dacien, p. 123, nr. 598: „ORDO AMPEIE (fur Ampejae) dicavit".
In timpul din urmă şi I. M E L I C H , Donum natalicium Schrijnen, Nijme-
gen-Utrecht, 1929, 213—217, şi A honfoglalăskori Magyarorszăg, 273—282,
arată că inscripţiile citite din CIL şi întregite de obiceiu ORDO AMPEL (ensium),3

1
Cf. ORTVAY T., Magyarorszăg rigi vizrajsa a XlII-ik szăsad vigiig, Budapest, 1882,
II, 74—75, şi C. GOOS, Studien zur Geographie und Gesehichte des Trajanischen Daciens, în Progr.
des ev. Gymn. in Schăssburg, 1873-74, Sibiiu, 1874, p. 20. - Tabula Peutingeriana ni s'a păstrat
într'o copie făcută în sec. XIII după originalul alcătuit în sec. ID sau IV d. Hr. Părţi din ea a publicat
mai întâi WELSER. Fragmenta tabulae antiquae ex Peutingeror. bibliotheca, Veneţia, 1591. Pe urmă
SPRUNNER, Atlas Antiquus, Gotha, 1865, nr. 26, 28, 29, 31. Cea dintâiu ediţie completă a făcut-o
SCHEYB, Viena, 1755. A publicat-o apoi MANNERT cu o introducere. Tabula itineraria Peutingeriana,
Leipzig, $ 2 4 J în formă de „volumen" a publicat»o M. P. KATAHCSICH şi în ediţie de lux DESJARDINS:
La Table de Peutinger, d'apres l'original conservi ă Vienne, Paris, 1868 s KONRAD MILLER, Weltkarte
des Castorius genannt Die Peutinger"sche Ta/el, Ravensb^rg, 1888.
' Cf. W. THOMASCHEK în PAULY-WLSSOWA, Real-Encyclopădie der classischen Altertums-
wissenschaft, I, Stuttgart, 1894, col. 1883. .Ampelum, eine nur durch die Inschriften CIL III
1278—1337. 7832—7846 (darunter Votivsteine I. O. M. Dolicheno oder Commageno) bezeugte Ort»
schaft în Dacia westlich von Apulum, Sitz des rOmischen Bergamtes und der aurariae von Alburnus
4 N. D R A G A N U

după toată probabilitatea, trebue citite cu /, nu cu L, deci ORDO AMPEIE

(nsium).1
însuşi Mommsen se gândiâ şi "la posibilitatea acestei citiri: „Zlatna (Zalakna
Valachis, Klein-Schlatten sive Goldenmarkt Germanis) Romana ae ta te non dicta est
Auraria minor, sicut vulgo traditur auctore nullo, sed Ampelum vel similiter, quod
nomen docuit primum titulus nune demum recte lectus n. 1308, in quo est ORDO
AMPELE . . . (vel AMPEIE . . . sed illud probabilius) confirmavit alter n. 1293 nuper-
rime repertus, retinetque hodieque ad Zlatnam, indigenis dictus Ompoly sive Ampoj*
{CIL, III, 215).»
Dar cele mai vechi atestări documentare ale Ampoiulni au forme cu -ei-,
nu cu -el-, deci citirea Ampeie- este cea mai probabilă:
a) a. 1 2 9 ? s fluvium Ompey ... fluvium Ompoy, Z I M M E R M A N N - W E K N E R , Urk.,
I , indice (şi la W E N Z E L , Arpădk. uj okmănytăr, V, 2 0 8 , cf. KovAcs Index)-, a. 1 4 0 0 !

Ompay, Z I M M E R M A N N - W E R N E R , Urk., III, indice; s. XVI: FABRITIUS, Harta lui Hon-

terus, 7: Onpai fl.
b) a. 1271: terram Obruth vocatam quae est sita iuxta Onpoy terram, ZIM-
M E R M A N N - W E R N E R , Urk., I , indice, cf. şi FEJFI», o. c., V , I , 1 7 0 , şi ORTVAV, Magyar-

orsz. r. vizr., I , 7 5 5 a. 1 2 9 9 •. terrae Ompey ... nemus Ompey, Z I M M E R M A N N - W E R N E R ,

Urk,, I, indice, (şi la W E N Z E L , o. c., V , 2 0 8 , cf. KovAcs, Index)-,
c) sfârşitul secolului XVIII — jum, I a sec. XIX: BENKO, Transilvania, 1 , 2 3 •.
„Nomen, procul dubio, accepit a fluvio Apulo, Hung. Ompoj, seu usitatius Ompoly" ;
LIPSZKY, Rep., II, 104: „Ompoly vel Ompoj h,, Apulus lat." 5 LENK, SiebenbUrgens

geographisch-, topographisch-, statistisch-, hydrographisch- und orographisches Lexi-

kon, Wien, 1839, III, 225 : Vălye-Ompoj; KRESZNERICS F . , Magy. szotâr. etc., 5 Ompoly;
C Z U C Z O R - F O O A R A S I , A magyar nyelv szotăra, IV, 1062: „Ompoly vagy Ompoj", etc.

Din atestările documentare se vede că forma cea mai veche este Ompey,
care este şi mai apropiată de lat. Ampeium decât Ompoj, Ompaj, Ompoly. Formele
ungureşti Ompoy > Ompay > Ompoly s'au desvoltat ulterior în mod normal din
forma mai veche Ompey.
Româneşte i se zice apei, despre care vorbim, Ampoiu sau Ampoi şi Ompoiu
sau Ompoi (cf. C. D I A C O N O V I C H , Enc. Rom., I , 1 5 3 ) .
Acelaşi nume se găseşte şi în derivatul Ampoi ţa sau Ompoi ţa, ung. Ompo-
ly ica şi în compusul Trâmpoiele, ung. Trimpoel, apă şi sat.

major, beim heutigen Zalatna (slaw. Zlaţlna — auraria, deutsch Schlatten) am Bache Ompoly (slaw.
Omplii), welcher dem Marosch zufliesst. Der urfcundlich seit 1270 bezeugte Name des Baches giebt das
râmische A. wieder und gehort zu den wenigen Spuren der antiken Nomenclatur in Dacia, welehe
durch die schliesslich eingerttckten Slaven den Ungarn vermittelt wurden". Dar pe slav. Omplu, dat
de Tomaschek, nu»l avem atestat nicăeri, şi atunci nu se poate afirmă numai decât că Slavii au fost
cei ce au mijlocit Ampoiul Ungurilor.
1
Petru citirea Ampeie să se compare n. pers. „Ampeius,a, Corp. III 2400 Marco Ampeio
Sabino. 3172 P. Ampei(o) Valentino. VII 100. P. Saltiensis... Thalamus cum filis suis Ampeiano et Luci»
liano", în Thes. L. Lat., I, col. 19&S, s, v. Ampius.
• Cf. şi ACKNEK, Die râm. Alterthiimer, 16 şi 17, şi ORTYAY, Magyarorsz. r. vizr., II, 74.
 A M P O I U 5

Ampoiţa este atestată încă dela 1320 („de Ompoicza-. .. possessio Ompeicha"
a. 1320, Z I M M E R M A N N - W E R N E R , Urk., I, 347; possessio Ompoicza a. 1330, id., ib.,
I, 493; Ompolyicza vel Ompoitza hungarice, LIPSZKV, Rep., II, 104; Vălye Ompoicza;

satul Ompoitza, Ompolyitza, rom. Ampolitza, LENK, O. C., I I I , 226 — 227; Valea
Ampoiţei, DIACONOVICH, Enc. Rom., I, 153).
Melich ne spune că „Ompoiţa ist eine rumănische Ableitung vondenrumâ-
nischen Ompoiu" şi că „fără îndoială numele unguresc [Ompoicza] este luat din
româneşte. Intr'adevăr, deşi este derivat cu sufixul-de origine slavă -iţa, totuşi dimi-
nutivul feminin Ampoiţa pare a fi românesc, corespunzând masculinului Ampoel
(cf. Trâmpoel, Trâmpoele) sau chiar lui Ampeiu, Ampoiu.
Ca şi Ompey de la 1271 şi 1299, şi forma documentară Ompeicha de la 1320
ne arată deci că Românii au păstrat până în sec. XIII—XIV forma Ampei sau Ămpei,
Impei (cf. Trâmpoel, Trâmpoele) a Ampoinlui, din care au derivat pe Ampeiţa, şi
acest lucru este de mare importanţă.1
Compusul Trâmpoiele, ung. Trimpoel, care la LIPSZKY, Rep., II, 150, are
forma: „Trimpole val.", iar la LENK, o. c., IV, 2 8 6 şi 2 8 7 : „Trimpoele, w. Trim-
pojel" şi „Vălye Trimpoelenici nu-i este cunoscut lui Melich.
Cum se ştie, acesta derivă din între ori Intru -f Ampoiel ori Ampoiele (cf.
C. DIACONOVICH, Enc. Rom., I, 1 5 3 , şi N . D R A G A N U , Toponimie şi istorie, Cluj,
1928, p. 128).
In lucrările scriitorilorsatşi Melich găseşte următoarele atestări pentru Ampoi:
Ampoi fluss (I. T R O E S T E R , Das Alt und Neu Teusche Dacia, Nurnberg, 1 6 0 6 , harta);
Ampoi-Bach (cf. M . J. A C K N E R , Die rom. Altertliumer und deutschen Burgen in
Siebenburgen, Wien, 1 8 5 7 , p. 1 6 , de-aici M O M M S E N , C / L , III, 2 1 5 , şi ORTVAY, Mq-
gyarorsz. r. vizr., II, 74 —75).
Forma săsească Ampoi-Fluss, atestată încă de la începutul secolului XVI, ar
fi din româneşte, iar Ompoly-Fluss din ungureşte. Forma românească Ampoiu (cu a-)
deci ar fi mai veche de secolul XVI.
Aceasta este situaţia deosebitelor forme ale Ampoiului în documentezi îa
limbile din Ardeal.
Făcând legătura dintre aceste forme şi Ampeium din inscripţiile păstrate,
Melich crede că din dacicul Ampeium (cf. A honfoglalăskori Magyarorszăg, 276)
s'ar fi desvoltat în oarecare limbă (pe care nu vrea s'o numească, dar este „weder
slavisch, respective bulgaro-slawisch, noch rumănisch")8 forma *Ampei, din aceasta
formele ungureşti Ompej > Ompoj > în sec. XVIII Ompoly (cf. slav. olej > ung.

1
Pentru originea şi funcţiunea acestuia cf. G. PASCU, Sufixe/e româneşti, Bucureşti, 1916,
pp. 2 5 4 - 266.
» In A honfoglalăskori Magyarorszăg, p. 287, însă arată că se gândeşte la limba unei
populaţii bulgaro-turce, care ar f{ trăit între 824-827 în Srem, între Dunăre şi Tisa, între Tisa şi Mureş
şi in Ardeal (cf. o. c., p. 17). Bulgaro-Turcii aceştia ar fi primit-o de la Daci, iar de la Bulgaro-Turci
ar fi primit-o Ungurii prin sec. IX—X. Românii ar avea - o deci de la Unguri. Teoria bulgaro—turcă a
lui Melich însă nu se poate admile (cf. E. MOOR, Ungarische Flussnamen, în Ungarische Jahrbi'tcher,
V I - 1 9 2 6 , p p . 434 - 4 4 7 şi N . DRĂGANU, Toponimie şi istorie, Cluj, 1928, p p . 37—38).
6 N. D R A O A N U

*oloj > olaj; rom. Muncel > ung. Muncsal, Moncsal, etc.), iar din acestea rom.
Ompoiu, Ampoiu.
Dacă cuvântul unguresc ar fi de origine slavă, slav ar fi fost redat in
grafia documentelor latino-ungureşti din secolul XIV prin un, um, iar Ompej, Ompoj
ca Umpej, Umpoj, Umpoly.
Din acelaşi motiv probabil nu se gândeşte Melich nici la o apropiere a numelui
original de slavul opoly „halb".1
Cuvântul, după Melich, n'a putut "intră în ungureşte nici din româneşte, pen-
tru că amp-, amb- iniţial din Ampeium sau Ampeius, Ampeia, Ampeie ar fi dat în
limba română imp-, îmb-, ump-, umb-.
într'adevăr însă lat. Ampeiu- ar fi putut da în româneşte nu numai *Ămpeiu >
*Impeiu > *Umpeiu, ci şi * Ampeiu. PUŞCARIU, în Dacoromania, III, 389—391, a
strâns numeroase exemple cu care se poate dovedi această afirmaţie (i.~rom. ai el
„inel"; amnu alături de. ămnu; arom. antâhu alături de ntâhu, angustu alături de
ngustu; megl. amnu, ampirat — „împărat", ancoa = încoa, amflu „umflu", ampl'u
„umplu", mold. andrea alături de îndrea sau undrea, chiar Ampoiu alături de
Trâmpoiele, etpi
însuşi Melich recunoaşte acum că din forma * Ampeiu, care ar putea fi deci
şi românească, s'ar fi putut desvoltâ ungurescul Ompej > Ompoj > Ompoly, din
care a putut fi reprimit românescul Ompoiu, Ampoiu în urma întrebuinţării formei
ungureşti în administraţie şi chiar şi a infhlenţex graiului viu al populaţiei de origine
maghiară din ţinutul Ampoiului. Tot aşâ a fost reprimit d. ex., şi Olt, care redă un
strărom. "Alt < Alutus, -um, cu -u- aton sincopat; Boiu din ung. Bony < Buny,
iar acesta dintr'un v.-rom. Bun; Ţibin < săs. Czibin, iar acesta din v.-rom. Sibiu
(> Sibiiu) < slav. Sibin (< siba „Hartriegel" + suf. -in), etc.
Dar chiar şi dintr'o formă românească *Ămpeiu, *Impeiu sau *Umpeiu ar fi
fost posibilă forma ungurească Ompej > Ompoj > Ompoly (cf. ung. bronza < rom.
brânză; ung. monyator <C rom. mănător, SZINNYEI, Magyar Neylvor, XXIII, 438?
ung. borbăt < rom. bărbat, id., ib., XXII, 171; ung. fortăt < rom. jărtat, DAMIAN,
Adatok a magyar-romăn kolcsonhatăshoz, Budapest, 1912, 22; ung. kalcon, kălcon
< rom. călţun, SZINNYEI, 1, c., XXIII, 101; ung. poronty < rom. prunc, id., ib., XXIII,
486; ung. orda < rom. urdă, id., ib., XXIII, 482; ung. sztronga, esztronga, isz~
tronga < rom. strungă, etc.).
De altfel, cum am spus, şi după Melich, derivatul Ampeiţa ~> Ampoiţa, la
care adăugăm compusul Trâmpoele, ne trimit, prin sufixele lor şi prin formele cum
sânt alcătuite, la o origine românească, -o- putând fi ulterior.
Altfel explică pe Ampoiu : O . DENSUSIANU, Noms des lieux roumains d'ori-
gine iranienne, tot în Donum natalicium Schrijnen, pp. 4 2 9 — 4 3 0 , care porneşte de
la radicalul ampel- şi-1 consideră de origine iraniană « am- „avec", „ensemble" +
pelpal- „couler"); G. K I S C H , Siebenbiirgen im Lichte der Sprache, 1 4 0 : < Ampeium
< gr. ăfiiieXos „Weinrebe", care însă ar fi putut da *împăr, dacă -l- ar fi rămas inter-

1
Cf, W. VONDRAK, Vergi. slav. Grammatik', Gottingen, 1924, I, pp. 146—147,
 AMPOIU 7

vocalic şi *Implu, dacă -e- s'ar fî sincopat ; V . P Â R V A N , Getica, Bucureşti, 1 9 2 6 : < get.
Ampi-lum ca Rani-lum, a cărui soartă ar fi trebuit să fie aceeaşi cu a radicalului
propus de Kisch, adăogându-se doar posibilitatea variantei * Impir în cazul că i arjx
fost lung şi tonic.
Ampoiul, cum se vede din cele mai sus, este unul dintre numele topice cele
mai importante din punct de vedere istoric românesc.
El continuă o formă daco-romană. Această formă a fost păstrată de Români,
desvoltată normal în limba lor, până in sec. XIII—XIV. Numai după această dată Ro-
mânii au reprimit forma alterată de Unguri. Ampoiul deci, în forma sa veche Ampei,
este şi o dovadă de continuitatea populaţiei româneşti în preajma acestei ape.

N. DRĂGANU