14.

INDEPENDENTA BANCILOR CENTRALE

14.1. INTRODUCERE

Pe lânga îndeplinirea criteriilor de convergenta economica în vederea

îndeplinirii cerintelor pentru accederea în zona euro, tarile membre „având un statut
de derogare” (pâna la adoptarea euro), conform prevederilor art. 108 si 109 din
Tratat si din Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale (SEBC) si Bancii
Centrale Europene (BCE) - prevederile UE - trebuie sa îndeplineasca, la momentul
adoptarii monedei unice si cerintele decurgând din realizarea „convergentei
institutionale”, respectiv realizarea compatibilitatii cu prevederile UE în domeniu.
Convergenta institutionala se refera la necesitatea realizarii compatibilitatii
legislatiei nationale (convergenta legala) a fiecarei tari cu derogare, respectiv a
legilor (statutelor) bancilor centrale, precum si a altor legi care ar putea sa aiba
legatura cu acestea, inclusiv legislatia secundara cu legislatia UE mai sus mentionata.
În cadrul evaluarii realizarii convergentei institutionale, se examineaza, în
principal, gradul de realizare a Independentei Bancii Centrale (IBC), criteriu
care, având în vedere gradul deplin de independenta acordat SEBC si BCE, se
dovedeste esential pentru buna functionare a uniunii economice si monetare.
Evaluarea „criteriului legal” se face în baza cadrului stabilit de Institutul
Monetar European (IME) – utilizat la întocmirea raportului de convergenta din 1988
pentru tarile membre UE care urmau sa adopte la 1 ianuarie 1999 moneda unica –
euro – îmbogatit si nuantat dupa aceea, în special prin opiniile BCE, astfel cum
acesta se regaseste în rapoartele de convergenta întocmite în anul 2000, 2002 si
2004.

14.2. COMPATIBILITATE, NU ARMONIZARE

Cerinta ca legislatia nationala sa fie „compatibila cu prevederile UE nu

înseamna armonizarea” legislatiei bancilor centrale cu cea comunitara în sensul ca
pot exista particularitati în legislatiile nationale în masura în care acestea nu
afecteaza obiectivele si sarcinile SEBC.
Cerinta de realizare a compatibilitatii înseamna eliminarea acelor prevederi
inconsistente cu prevederile UE în scopul asigurarii gradului necesar de integrare a
bancilor centrale în SEBC, în special a acelor prevederi care aduc atingere
independentei bancii centrale a tarii cu statut de derogare, ca banci care trebuie sa
se integreze în SEBC.
Prin urmare, este necesara identificarea acelor zone în care se impune
adaptarea legislatiei nationale, facându-se distinctia corespunzatoare cu privire la
independenta bancii centrale, integrarea legala a acesteia în SEBC si legislatia
complementara. Cerinta realizarii compatibilitatii presupune ca ajustarile,
amendamentele legilor (statutelor) bancilor centrale referitoare în special la
independenta acestora, sa fie intrate în vigoare înainte sau la momentul când banca
centrala nationala devine membra a SEBC. Spre exemplu, pentru noile tari devenite
membre UE, termenul realizarii compatibilitatii legislatiei privind independenta
bancilor centrale a fost mai 2004, când au devenit membre UE dar termenul maxim
al adoptarii legislative este acela când dupa doi ani în cadrul ERM II va adopta
moneda unica.

154
 Desi cerinta compatibilitatii se refera în mod expres doar la Tratat si Statutul
SEBC, trebuie eliminate, ori amendate de asemenea, prevederile din legislatia
nationala care contravin legislatiei secundare UE.
Legislatia comunitara nu prescrie o reteta, un model anume de realizare a
compatibilitatii legilor nationale care trebuie adaptate. Pentru buna regula, adaptarea
înseamna preluarea prevederilor aflate în discutie si eliminarea acelor prevederi care
contravin legislatiei comunitare.
Ca si maniera de lucru, devenita obligatorie pentru noile state devenite
membre, este consultarea BCE asupra proiectelor legislative pentru realizarea
compatibilitatii.

14.3. INDEPENDENTA BANCILOR CENTRALE

Conceptul de independenta a bancii centrale privit din punct de vedere al

cerintelor prevederilor UE include mai multe tipuri de independenta si anume:
Ø independenta functionala;
Ø independenta institutionala;
Ø independenta personala;
Ø independenta financiara.

14.3.1. Independenta functionala

Independenta bancii centrale nu este un scop în sine ci un instrument pentru

a îndeplini un obiectiv fundamental, care trebuie sa fie clar definit si care trebuie sa
prevaleze asupra oricaror altor obiective, iar indeplinirea obiectivului fundamental sta
în puterea bancii centrale si se realizeaza independent de orice alte autoritati.
Potrivit cerintelor Tratatului, pentru realizarea indendentei depline a bancii
centrale, obiectivul fundamental, prioritar, care corespunde cel mai bine scopului de
independenta, este mentinerea stabilitatii preturilor.
Faptul ca banca centrala are un singur obiectiv fundamental nu înseamna ca
aceasta poate ignora alte obiecte macroeconomice. Statutul SEBC prevede ca „fara a
aduce atingere acestui obiectiv, Sistemul European al Bancilor Centrale sustine
politicile economice generale din Uniune, pentru a contribui la realizarea obiectivelor
acesteia,...”.
Totodata, independenta bancii centrale este perfect copmpatibila cu
responsabilitatea pentru deciziile sale, aspect important pentru definirea
independentei bancii centrale, care presupune transparenta si dialog cu partile terte.

14.3.2. Independenta institutionala

Independenta institutionala presupune excluderea oricarei terte influente,

respectiv bancile centrale nationale, organele de decizie ale acestora si membri
organelor de decizie nu pot solicita si nici accepta instructiuni din partea institutiilor,
organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii, a guvernelor statelor membre sau a oricarui
alt organism sau a oricarei forme de influenta (dreptul acelor organe de a da
instructiuni, de a aproba, suspenda, anula ori cenzura deciziile bancilor centrale).
Se impune, de asemenea ca banca centrala sa aiba personalitate juridica
avându-se în vedere ca autoritatea monetara este separata, nu poate face parte din
administratia guvernamentala, iar în cazul când aceasta este organizata pe actiuni,
drepturile actionarilor trebuie sa fie limitate pentru a i se asigura independenta.

155
 Prin urmare, sunt interzise, ca fiind incompatibile cu prevederile UE, si
trebuie eliminate, clauzele referitoare la:
Ø acceptarea sau solicitarea de instructiuni;
Ø aprobarea, suspendarea, anularea ori deferirea deciziilor bancilor centrale,
ori ale organelor de conducere ale acestora;
Ø cenzurarea, pe baze legale, a deciziilor referitoare la activitatea bancilor
centrale de diverse organe si organisme, altele decât instantele juridice
independente;
Ø participarea în organele de decizie ale bancilor centrale cu drept de vot,
chiar daca votul nu este decisiv;
Ø consultatii anterioare luarii deciziei de catre banca centrala ori organele
sale de condecere, cu exceptia dialogului acestora cu partile terte – guvernul – de
exemplu atunci când legislatia nationala prevede schimbul de informatii si opinii, dar
care sa nu interfereze asupra independentei membrilor organelor de decizie ai bancii
centrale si sa se respecte calitatea guvernatorului de membru al Consiliului
Guvernatorilor al BCE si confidentialitatea informatiei conform prevederilor legale.
De asemenea, se recomanda ca în textele statutelor (legilor) bancilor centrale
sa fie incluse prevederi referitoare la neafectarea unui membru sau al unui organ de
decizie a acestora din cauza procedurilor privind descarcarea de gestiune sau sarcini
atunci când aceasta se face de parti terte (ex. Guvernul).

14.3.3. Independenta personala

Independenta personala se refera la rolul, statutul si compozitia organelor de

conducere ale bancii centrale, respectiv procedura de numire, de demitere, durata
mandatului, posibilitatea reînnoirii, cerinte privind competenta profesionala, clauzele
de incompatibilitati si conflicte de interese. Având în vedere ca guvernatorii tarilor
care devin membre ale UE au calitatea de membru al Consiliului General al BCE,
cerintele UE impun prevederi clare în statutele bancilor centrale privind independenta
personala atât a guvernatorului cât si a celorlalti membri ai organelor de conducere –
consilii de administratie – referitoare, în principal, la:
Ø durata minima a mandatului de cel putin cinci ani si mentinerea acesteia;
Ø revocarea din functie numai în cazul încetarii îndeplinirii conditiilor necesare
pentru a-si exercita atributiile sau în cazul comiteri unei erori grave, prevederea fiind
necesara pentru prevenirea exercitarii revocarii la discretie de catre organele care au
facut numirile în functie;
Ø posibilitatea atacarii deciziei la instanta suprema de justitie în cazul
revocarilor din functie a guvernatorului ori a altui membru al organului de conducere;
Ø regimul incompatibilitatilor si conflictelor de interese: membri organelor de
conducere nu pot avea nici o alta functie care sa intre în conflict de interese cu
calitatile lor, respectiv sa afecteze independenta lor personala.

156
14.3.4. Independenta financiara

Chiar daca o banca centrala este independenta din punct de vedere functional,
institutional si personal, independenta bancii centrale nu este deplina fara existenta
independentei financiare, respectiv independenta bugetare.
Statele membre nu pot sa-si puna banca centrala în pozitia de a nu avea
suficiente resurse financiare pentru indeplinirea atât a obiectivului ei fundamental cât
si a celorlalte atributii, sarcini, inclusiv a obligatiilor pe care le are prin participarea la
SEBC.
Conceptul de independenta financiara înseamna ca nici o parte terta (inclusiv
guvernul) nu poate direct ori indirect sa intervina asupra exercitarii functiilor bancii
centrale ori asupra bugetului sau.
Prin urmare, se impune existenta de prevederi în statutele bancilor centrale
cel putin pentru urmatoarele:
Ø stabilirea propriului buget. Daca o parte terta are competenta sa determine
ori sa influenteze bugetul bancii centrale, aceasta este incompatibila cu independenta
financiara daca legea nu prevede o clauza de salvgardare în sensul ca o astfel de
competenta a unei terte persoane nu va afecta mijloacele financiare necesare pentru
îndeplinirea misiunii sale.
Ø Regulile de decontare. Planul de conturi al bancii centrale trebuie adoptat
de aceasta, cu asistenta, daca e nevoie, a unor organisme de contabilitate
independente, iar determinarea si utilizarea profitului trebuie facute de organul de
conducere al bancii centrale.
În cazul în care operatiunile bancii centrale sunt supuse controlului unui
organism de stat, cum ar fi curtea de conturi, care are atributii de control financiar,
scopul controlului trebuie clar definit de cadrul legal si nu trebuie sa prejudicieze
activitatea auditorului extern independent, astfel încât controlul de stat sa fie facut
pe baze non-politice, independente si pur profesionale.

14.3.4.1. Repartizarea profitului, capitalul si provizioanele bancii centrale

Statutul banci centrale trebuie sa prevada ce profit se repartizea; în lipsa unei

asemenea prevederi, banca centrala trebuie sa ia decizia, pe baze profesionale, fara
sa fie la discretia altei parti terte pentru a nu se prejudicia asigurarea mijloacelor
financiare în vederea realizarii sarcinilor sale.
Statelor membre nu le e permisa reducerea capitalului bancii centrale fara un
acord anterior al organului de conducere al acesteia, astfel încât sa se asigure
mijloacele financiare necesare îndeplinirii mandatului sau.
În privinta prevederilor financiare privind constituirea de provizioane, banca
centrala trebuie sa aiba libertatea sa-si stabileasca provizioanele astfel încât sa
mentina valoarea reala a capitalurilor si actiunilor sale.

14.3.4.2. Obligatiile fiscale pentru autoritatile de supraveghere

Anumite state membre plaseaza activitatea de supraveghere financiara în

cadrul bancii centrale.
În cazul în care autoritatile de supraveghere sunt separate de banca centrala
apar probleme în sensul asigurarii ca deciziile luate de aceste organisme separate sa
nu afecteze independenta financiara a bancii centrale. În toate cazurile, legislatia
nationala va trebui sa prevada ca banca centrala are ultinul cuvânt asupra oricarei

157
decizii decurgând din activitatea de supraveghere financiara în vederea salvgardarii
independentei bancii centrale în general si a celei financiare, în special.

14.3.5. Confidentialitatea

Obligatiile cu privire la secretul profesional pentru BCE si angajatii sai trebuie

sa fie similare si în statutele bancilor centrale sau în legislatia statelor membre în
sensul ca accesul unei parti terte la informatie sa nu duca la încalcarea prevederilor
privind regimul confidentialitatii.

14.4. INTEGRAREA LEGALA A BANCILOR CENTRALE ÎN CADRUL EUROSISTEMULUI

Integrarea legala a bancilor centrale în cadrul Eurosistemului presupune, în

afara de statutul bancilor centrale, adoptarea acelei legislatii nationale care are
incidenta cu problematica bancii centrale astfel încât sa se asigure o deplina
compatibilitate cu legislatia UE în domenii.
Ca termen maxim de adoptare, de ajustare a legislatiei nationale pentru noile
tari membre, respectiv a integrarii legale a bancilor centrale în Eurosistem este
termenul la care integrarea deplina devine efectiva, respectiv data în care statele
membre cu derogare adopta moneda unica.
Principalele zone în care se impune o examinare în vederea includerii
prevederilor necesare ori excluderii unor prevederi din legislatia nationala care
contravine cerintele legislatiei comunitare în acest capitol se refera la:
Ø atributii;
Ø prevederi financiare;
Ø politica cursului de schimb;
Ø cooperarea internationala.

14.4.1. Atributii

Atributiile unei banci centrale participante ca membra cu drepturi depline sunt

în proportie covârsitoare determinate de satutul sau, ca parte integranta a
Eurosistemului, apoi de prevederile UE (Tratatul si Statutul).
Pentru a evalua gradul de compatibilitate trebuie comparate prevederile din
statutul bancii centrale cu cele din Tratat si Statut, iar incompatibilitatile trebuie
eliminate. Aceasta se aplica oricarei prevederi care, dupa adoptarea euro si
integrarea în Eurosistem, ar constitui un impediment al îneplinirii atibutiilor SEBC, în
special cele referitoare la competenta acestuia.
Referitor la politica monetara, statutele bancilor centrale trebuie sa prevada ca
aceasta este o atributie care se va îndeplini prin Eurosistem. De asemenea,
prevederile din statutele bancilor centrale în legatura cu instrumentele de politica
monetara trebuie sa fie identice cu cele ale UE.
Dreptul exclusiv al bancilor centrale de a emite bancnote trebuie înlocuit cu
dreptul exclusiv al Consiliului Guvernatorilor BCE de a autoriza emiterea bancnotelor
euro, ca si în probleme ca denominarea, productia, volumul, retragerile de bancnote
euro, monede si volumul acestora.
Privitor la administrarea rezervelor internationale, statele membre participante
care nu-si transfera rezervele sale internationale oficiale la BCE sunt în încalcare a
Tratatului; încalcarea Tratatului este si dreptul unei terte parti – parlamentul,

158
guvernul – de a influenta deciziile bancii centrale cu privire la managementul
rezervelor sale internationale oficiale.

14.4.2. Prevederile financiare

Banca centrala trebuie sa aiba posibilitatea sa asigure compatibilitatea cu

prevederile UE a prevederilor financiare – planul de conturi, auditul, capitalul,
transferul rezervelor interationale si veniturile monetare.

14.5. POLITICA CURSULUI DE SCHIMB

Legislatia nationala a unui stat mebru cu derogare poate prevedea ca guvernul

este responsabil cu politica cursului de schimb în conditiile în care banca centrala are
un rol consultativ ori executiv, dar pentru adoptarea euro o asemenea legislatie
trebuie sa reflecte faptul ca responsabilitatea pentru politica cursului de schimb al
euro trebuie transferata Consiliului UE si BCE.

14.6. COOPERAREA INTERNATIONALA

Compatibilitatea legislatiei nationale cu cea a UE se realizeaza prin inserarea

de prevederi referitoare la reprezentarea internationala de catre Eurosistem, BCE
stabilind si cum se realizeaza aceasta reprezentare, si de prevederi referitoare la
participarea bancii centrale în institutii monetare internationale pe baza aprobarii
BCE.

14.7. ALTE ZONE

În afara de domeniile mentionate exista, desigur si alte zone care trebuie

incluse în prevederile legislatiilor nationale care trebuie sa fie compatibile cu cele
europene, cea mai buna exemplificare fiind sistemele de compensatie si plati ori
schimbul de informatii.

159