ANALIZA CONSUMULUI POPULAȚIEI DIN ROMÂNIA

ÎN PERIOADA 2008-2011

1
Rezumat:
Studiul prezent este dedicat analizei consumului populației în România în perioada 2008-2011. Pentru a
putea efectua aceasta analiza voi urmări evoluția veniturile populației si a cheltuielilor populației, întrucât
pe baza acestuia din urmă se determină consumul populației. Voi analiza evoluția în perioada 2008-2011 a
celor doi indicatori.

Cuvinte cheie: Veniturile totale,consumul populației, cheltuielile de consum, ancheta

bugetelor de familie.

1.Introducere:
O parte din veniturile deținute de persoanele fizice și juridice, inclusiv de stat, este utilizată pentru
cumpărarea de bunuri de consum și achiziționarea de servicii.
Folosirea acestor bunuri economice de către populație și administrație, în scopul satisfacerii trebuințelor
lor personale și colective, reprezintă consumul. Pe seama acestuia se asigura existența oamenilor,
satisfacerea unor nevoi generale ale societății.
Într-o aproximare corectă, consumul reprezintă cheltuielile gospodăriilor.În relația cu veniturile
disponibile ale gospodăriilor consumul poate fi interpretat ca opusul economiilor acestora. Decizia de a
consuma este aceea de a nu economisi, iar economisirea înseamnă amânarea consumului.[1]
Consumul populației din România se imparte în:
1.Cheltuielile totale ale populației care cuprind:
- cheltuielile bănești indiferent de destinația lor ( pentru consumul curent, impozite și alte plăți
obligatorii, cumpărări de animale și păsări, imobile și terenuri, alte cheltuieli de investiții etc)
- contravaloarea prestațiilor (marfurilor și serviciilor) gratuite sau cu reducere de preț de la agenții
economici;
- contravaloarea consumului de produse agricole ( alimentare și nealimentare) din resurse proprii;
[2]
2. Cheltuielile totale de consum, reprezină ansamblul cheltuielior efectuate de populație pentru
necesitățile de consum curent (produse alimentare, mărfuri nealimentare, servicii) și intrate în consum,
contravaloare consumului uman de produse agroalimentare din resurse proprii ale gospodăriei.[3]
3. Consumul mediu lunar de produse alimentare și băuturi, reprezintă cantitățile de produse alimentare
și băuturi destinate consumului uman, indiferent de forma sub care se consumă (brută sau prelucrată), de
sursa de aprovizionare ( magazine alimentare, piața liberă, consumul din resurse proprii ale producătoriilor
agricoli etc), precum și locul unde se consumă (gospodării individuale, restaurant, cantine, gospodării
instituționale etc)[4]
În calculul consumurilor, se include atât produsele consummate sub forma lor natural(brută), cât și
produsele derivate din produse din bază, în procesele de prelucrare (preparate, conserve etc.).
4. Înzestrarea populației cu bunuri de folosință îndelungată se determină pentru principale mărfuri care
constituie elemente indispensabile pentru asigurarea unor condiții civilizate de viață.Bunurile din dotarea
unei gospodării constituie, alături de locuință, un indicator al standardului de viață al familiei. Ele se
grupează:
- bunuri de uz casnic
- obiecte din domeniul comunicării și transmiterii de informații
- bunuri destinate transportului [5]

2
2.Veniturilor populației
Veniturile populaţiei sunt un factor determinant al consumului, acestea constituind principala
sursă a procurării bunurilor economice.
Prin volumul şi dinamica lor veniturile stau la baza consumului. Impactul veniturilor asupra
consumului are două componente, prima care ţine de nivelul general al veniturilor, iar a doua care
priveşte dinamica puterii de cumpărare a populaţiei.
Atunci cand venitul unei persoane crește aceea persoană are o sumă mai mare pentru a consuma
bunuri. Odată cu creșterea venitului, consumul diferitelor tipuri de bunuri pe care le vor achiziţiona
consumatorii va reflecta diferite alegeri.Venitul disponibil al populației este folosit de către acesta pentru
cumpărarea respectiv consum de bunuri și servicii utilizate pentru satisfacerea directă a nevoilor umane
idividuale ale gospodăriilor rezidente, sub forma consumului privat. Prin urmare consumatorii vor avea un
venit mai mare, putând astfel să consume și alte bunuri decât cele strict necesare. Ca exemplu, pot sa
cheltuiască o parte din venitul suplimentar pentru achiziționarea unor bunuri mai scumpe, pot să meargă la
film, să-și cumpere automobile scumpe, vacanţe sau alte bunuri de lux.
În România în perioada analizată, scăderea puterii de cumpărare a venitului disponibil, inflaţia,
preţurile şi tarifele tot mai mari la unele mărfuri şi servicii, au determinat gospodăriile să-şi diminueze
consumurile la strictul necesar sau să încerce să păstreze cât mai mult posibil nivelurile anterioare de
consum în detrimentul economisirii.În orice societate baza consumului o reprezintă veniturile populației.
Veniturile totale ale populației cuprind:
-veniturile bănești pe surse de proveniență (salarii, veniturile din activități pe cont propriu, vînzări,
ajutoare de somaj, pensii și alte prestații de protecție socială, venituri din proprietăți, etc.);
-contavaloare prestațiilor( mărfuri și servicii) gratuite sau cu reducere de preț primite de la agenții
economici;
-contravaloarea consumului de produse agricole (alimentare și nealimentare0 din resurse proprii
( producție, stoc, etc.) [6]
Analiza cererii de consum a populaţiei se bazează pe studiul datelor furnizate de către Ancheta
Bugetelor de Familie (2001-prezent).
În practica statistic din România, datele privind veniturile și consumul populației sunt preluate din
Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) care este o cercetare a INS ce oferă informaţii asupra veniturilor,
cheltuielilor şi consumului gospodăriilor şi permie realizarea unor analize detaliate asupra situaţiei
economico-sociale a populaţiei
Informaţiile colectate prin această anchetă permit identificarea gospodăriilor şi persoanelor
defavorizate, pentru fundamentarea unor programe adecvate protecţiei sociale.
ABF s-a organizat ca o cercetare permanentă pe un eşantion de 9360 de locuinţe, repartizate in
subeşantioane lunare de câte 3120 locuinţe. Planul de sondaj pentru anchetă este în două trepte: prima
treaptă este reprezentată de EMZOT; a doua treaptă constă dintr-o selecţie sistematică de clustere
(grupuri de locuinţe) in cadrul fiecărui centru de cercetare. Mărimea unui cluster este de 4 locuinţe. [7]

Veniturile totale ale gospodăriilor în perioada 2008-2011

2008 2009 2010 2011

-lei, lunar pe gospodărie-
Venituri totale 2131,7 2316,0 2304,3 2417,3
-procente-
Venituri bănești 83,1 83,7 83,9 81,7
Contravaloarea veniturilor în natură
obținute de salariați și beneficiari
de prestații sociale 3,1 2,6 1,9 1,8
Contravaloarea consumului de produse
agricole din resurse proprii 13,8 13,7 14,2 16,5

3
Sursa: INSSE (Ancheta Bugetelor de familie)

În perioada 2008-2011, principala sursă de formare a veniturilor totale ale gospodăriilor a reprezentat-o
veniturile bănești, în scădere de la 83,1% în anul 2008, la 81,7% în anul 2011. Veniturile în natură
înregistreazã în aceeași perioadă o tendință crescătoare, ajungând în anul 2011 la 18,3% pe seama, în
principal, a contravalorii consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (în creștere cu 2,7
puncte procentuale fațã de anul 2008). Contravaloarea veniturilor in natura obținute de salariați și
beneficiari de prestații sociale, acestea se afla în scădere de la 3,1% în anul 2008, la 1,8% în anul 2012.

Structura veniturilor bănești, în anul 2011

-total gospodări-

Sursa: INSSE(Ancheta Bugetelor de Familie)

În anul 2011, salariile și celelalte venituri asociate lor au format cea mai importantã categorie de
venituri, având ponderea cea mai mare în veniturile bănești ale gospodăriilor (59,6%), în creștere cu 0,8
puncte procentuale față de anul 2010. O pondere importanță în structura veniturilor bănești ale
gospodăriilor au reprezentat-o veniturile din prestații sociale (29,2%, în scădere cu 1,4 puncte procentuale
față de anul 2010. În schimb veniturile din agricultură 3,8% (acestea se afla în scădere 0,2 puncte
procentuale față de anul 2010), veniturile din activități neagricole independente 3,1% și cele din proprietate
au o pondere scăzută în veniturile bănești ale gospodăriilor

3.Decizia de consum a populației

Consumul reprezinta scopul final al sitemului economic,termenul de “consum” avand aici un sens mai
larg decat cel conferit in mod obisnuit in discutiile economice. Prin consum se înțelege partea din venit
cheltuită pentru cumpărături de bunuri materiale și servicii care părăsesc sfera producției și sunt destinate
satisfacerii directe a trebuințelor personale ale populției sau trebuințelor generale de consum ale societății.
[8] Remarcam adesea ca societatea trebuie sa schimbe si ca anumite obiceiuri de consum se modifica; pe
măsura trecerii timpului indivizii apreciază intr-o măsură tot mai mare alte valori decât cele asociate
acumulării de bunuri de consum fizice.
În perioada actuală, cea mai mare parte a bunurilor și serviciilor obținute în procesul de productie,
peste ¾ este destinată consumului individual al oamnenilor, și numai ¼ este pentru consumul productiv al
întreprinderilor. Majoritatea bunurilor și seviciilor pe care le consumă oamneii ajung în posesia lor în urma
achiziționării acestora ca marfuri prin intermediul pieței. Nevoia de consum se manifestă mai întâi sub
forma unei lipse acute a ceva, iar pe urmă a cererii solvabile sau cererii de marfuri propriu-zise. După

4
consumarea mărfurilor, apare din nou nevoia de satisfacere a trebuințelor care generează o nouă cerere de
consum, respectiv cererea solvabilă, care se repetă apoi ca un proces continuu.
Consumul individual are un rol esențial în asigurarea calității vieții și al standardului de trai. Volumul,
structura și calitatea bunurilor consumate pun în relief gradul de satisfacere a numeroaselor trebuințe
fiziologice și sociale ale populației, în procesul de consum se afirmă și se manifestă utilitatea reală a
bunurilor și satisfacția pe care acestea o dau subiectului consumator.
Nivelul consumului populației din România, presupune elaborarea unui subsistem de indicatori care
cuprinde :
a) Consumul mediu anual de produse alimentare pe locuitor, în unităţi naturale;
b) Înzestrarea populaţiei cu bunuri de folosinţă indelungată ;
c) Cheltuielile totale consum pe persoană, familie, gospodărie;
d) Cheltuielile pentru consumul alimentar și băuturi;
e) Cheltuielile pentru îmbrăcăminte și încălțăminte;
f) Cheltuieli pentru locuință și înzestrarea acesteia cu bunuri;
g) Cheltuieli pentru medicamente şi îngrijire medicală;
h) Cheltuieli pentru transport şi telecomunicaţii;
i) Cheltuieli pentru cultură, învăţământ şi educaţie, etc. [9]

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CEREREA CONSUMATORULUI ȘI

INCLINAŢIA SPER CONSUM
Sunt 3 factori care influentează sau determină cererea consumatorului:
 Cantiatea de bani de care dispune ;
 Nivelul preţurilor mărfurilor ;
 Sistemul său preferenţial de mărfuri.
Primele doua puncte exprimă cererea solvabilă a consumatorului, care este comună pentru toţi
consumatorii, iar al treilea factor depinde de preferinţele specifice ale fiecărui consumator in parte.
Modificarea cererii poate să survină din cauza oricăruia dintre factorii amintiţi.[10]
Acele schimbări care survin datorită modificării prețurilor, în toria neoclasică au primit denumirea de
efect de substituţie. Conform acestui efect este rațional să inlocuim un bun care s-a scumpit, cu un alt bun
care nu s-a scumpit. Dacă creșterea de prețuri la un produs este substanţială atunci nu numai că îl vom
inlocui cu alte produse, dar vom diminua și consumul celorlalte produse ale căror preţuri nu s-au modificat
deoarece orice scumpire duce la diminuarea veniturilor în general.
Consumatorii formează pentru ei anumite combinaţii de bunuri, “coșuri de marfuri”, care reprezintă un
anumit asortiment de produse alimentare, nealimentare şi servicii, destinate pentru consumul de către
populaţiei sau de anumite grupe al populaţiei. Deci pentru un consumator pot exista numeroase combinaţii
al căror efect de utilitat este identic pentru el și din care el poate să aleagă pe oricare. Există diferite coșuri
de consum: minim – care include asortimentul minimal de produse alimentare, nealimentare şi servicii,
necesare pentru păstrarea sănătăţii individului şi asigurarea activităţii vitale; coşul minim de consum este
acceptat în calitate de normativ special; raţional – alcătuit în baza normelor raţionale de consum al
mărfurilor şi serviciilor; real – care reflectă consumul efectiv de mărfuri şi servicii de totalul populaţiei sau
de grupe diverse al populaţiei.[11]
Înclinația spre consum, după cum spune și Keyness este influenţată de mai mulţi factori:
a)modificarea unitatii de salariu;
b)modificarea diferenţei dintre venit si venitul net;
c)modificarile neprevazute ale valorii capitalului fix si circulant in consideraţie in calculul venitului net.
d)modificarea asteptărilor in ceea ce priveste raportul dintre cheltuieli pentru consumul prezent si viitor;
e)modificarile politicii fiscale;
f)modificarile asteptărilor in ceea ce priveste raportuldintre nivelul; actual si nivelul viitor al venitului .
Factorii care influenţează mărimea consumului populației din România:
- mobilul indivizilor de a-si crea o rezerva pentru situaţii neprevăzute;
- tendinţa omului de a se asigura in vederea unui raport viitor;
- tendinta oamenilor de a beneficia de dobanzi si de sporuri de valoare;
- dorinţa de a putea majora cheltuielile;
- senzaţia de independenţă si libertate de miscare;

5
 - intenţia indivizilor de a-si asigura o masa de manevra pentru punerea in aplicare ă unor proiecte
speculative sau comerciale;
- intenţia sau dorinţa de a lăsa avere mostenitorilor;
- inclinaţia indivizilor de a-si satisface pur si simplu zgarcenia, adica inhibiţiile lipsite de temei
raţional.

Cheltuielile totale ale populației

Cheltuielile totale ale populaţiei, au fost, în anul 2011, în cuantum, de 2184 lei lunar pe gospodărie,
adică, 759 lei pe persoană şi au reprezentat 90,3% din nivelul veniturilor totale ale populației.

Structura cheltuielilor totale ale populației pe anul 2011

Sursa:INSSE(Ancheta Bugetelor de Familie)

Principalele destinaţii ale cheltuielilor efectuate de gospodării sunt consumul de bunuri alimentare,
nealimentare, servicii (70,2%) şi transferurile către administraţia publică şi privată şi către bugetele
asigurărilor sociale, sub forma impozitelor, contribuţiilor, cotizaţiilor (16,1%), precum şi acoperirea unor
nevoi legate de producţia gospodăriei-hrana animalelor şi păsărilor, plata muncii pentru producţia
gospodăriei, produse pentru însămânţat, servicii veterinare etc.(9,7%). Cheltuielile pentru investiţii,
destinate pentru cumpărarea sau construcţia de locuinţe, cumpărarea de terenuri şi echipament necesar
producţiei gospodăriei, cumpărarea de acţiuni etc. deţin o pondere foarte mică în cheltuielile totale ale
gospodăriilor populaţiei (doar 0,8%).

6
 Cheltuielile totale de consum ale populației în perioada 2008-2011
-total gospodării-

2008 2009 2010 2011

-lei, lunar pe gospodarie-

Cheltuieli totale de consum 148

1365,36 1468,60 1486,43 1532,29
- procente -
Produse agroalimentare și
băuturi nealcoolice 40,9 40,9 41,0 41,7
Băuturi alcoolice, tutun 6,5 7,1 7,7 7,6
Îmbrăcăminte și încălțăminte 6,7 6,0 5,4 5,0
Locuință, apă, electricitate,
gaze și alți combustibili 15,6 15,8 16,6 16,3
Mobilier, dotarea și întreținerea locuinței 4,8 4,6 4,0 4,0
Sănătate 4,1 4,5 4,5 4,7
Transport 6,1 5,8 6,0 6,0
Comunicații 5,0 5,1 5,0 4,7
Recreere și culturã 4,5 4,4 4,0 4,1
Educație 0,8 0,9 0,7 0,6
Hoteluri, cafenele și restaurante 1,4 1,3 1,3 1,3
Diverse produse și servicii 3,6 3,6 3,8 4,0
Sursa: INSSE(Ancheta Bugetelor de Familie)

În perioada 2008-2011, produsele agroalimentare și băuturile nealcoolice au deținut ponderea cea mai
ridicatã în totalul cheltuielilor de consum (41,7%) în creștere cu 0,8 puncte procentuale față de anul 2008.
Tendința crescătoare se menține și dacă acestea sunt asociate cu cheltuielile pentru locuință, dotarea și
întreținerea acesteia (de la 61,3% în anul 2008 la 62,0% în anul 2011).
O altă component a consumului, cu pondere relative mare în cheltuieli, este legată de locuință (apă,
energie electric și termică, gaze natural, combustibili, mobilier, dotarea și întreținerea locuinței), care în
anul 2011 au reprezentat 20,3% din cheltuielile totale de consum. În cadrul cheltuielilor cu locuința cea mai
mare pondere a deținut-o cheltuielile necesare funcționării și încălziri locuinței (16,3%).
În anul 2011, cheltuielile pentru consumul alimentar au deținut, pe ansamblul gospodăriilor, o pondere
de 36,1% din totalul cheltuielilor bãneºti de consum. În medie, pe total gospodãrii, ponderea cheltuielilor
pentru mãrfuri nealimentare a fost de 34,8%, iar cheltuielile pentru servicii au înregistrat o pondere de
29,1%.

Structura cheltuielilor bănești de consum, în anul 2011

- total gospodării –

7
 Sursa:INSSE(Ancheta Bugetelor de Familie
Consumul mediu lunar, la principalele produse alimentare și băuturi în perioada 2008-2011
-total gospodării-

U.M. 2008 2009 2010 2011

Carne proaspătă kg 3,070 3,115 3,103 3,079
Preparate din carne kg 1,111 1,106 1,068 1,023
Grăsimi kg 1,238 1,228 1,219 1,201
Lapte litri 6,151 6,186 6,186 5,962
Ouă buc. 13 13 13 13
Zahãr kg 0,759 0,758 0,754 0,741
Cartofi kg 3,614 3,586 3,488 3,465
Legume și conserve din legume
(în echivalent legume proaspete) kg 7,305 7,627 7,382 7,597
Fructe kg 3,312 3,552 3,557 3,399
Apă minerală și alte băuturi nealcoolice litri 4,833 4,821 4,859 4,571
Bere litri 1,201 1,165 1,112 1,077
Vin litri 0,933 0,969 0,942 0,864
Țuică și rachiuri naturale litri 0,224 0,230 0,218 0,217
Sursa: INSSE(Ancheta Bugetelor de Familie)

În perioada 2008-2011, consumul de carne și preparate din carne se situează la un nivel relativ scăzut
comparativ cu standardele din țările dezvoltate. Consumul mediu lunar de carne proaspătă pe o persoană a
fost, în anul 2011, de 3,1 kg. Împreună cu preparatele din carne, acesta se ridicã la 4,1 kg lunar, ceea ce
înseamnă un consum mediu anual de 49,2 kg pe o persoană.
În anul 2011, consumul de băuturi alcoolice și nealcoolice a reprezentat în medie lunar pe o persoanã
4,6 litri apã minerală și alte băuturi nealcoolice, 1,1 litri bere, 0,9 litri vin, 0,2 litri țuicã și rachiuri naturale.
Comparativ cu anul 2008 aceste niveluri au fost mai mici astfel: la apã minerală și alte bãuturi nealcoolice
cu 5,4%, la bere cu 10,3%, la vin și țuicã și rachiuri naturale cu 7,4% respectiv cu 3,1%.

Înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosință îndelungată

2008 2009 2010 2011

Aparate audio 86,1 85,2 82,7 81,1
Televizoare-total 132,0 134,2 138,4 138,9
Frigidere și congelatoare 83,1 82,7 80,0 78,9
Combine frigorifice 36,8 38,6 41,1 42,7
Mașini de gatit cu gaze 94,1 95,0 95,3 95,5
Mașini electrice de spălat rufe 70,8 73,9 75,3 76,3
Aspiratoare de praf 58,7 61,7 63,8 64,0
Mașini de cusut 20,3 21,1 20,6 20,8
Biciclete 24,7 26,5 27,5 28,4
Motociclete și motoare 0,9 1,0 1,1 1,0
Autoturisme 27,1 28,6 28,6 26,9
Sursa: INSSE(Ancheta Bugetelor de Familie)

8
 În perioada 2008-2011, înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosință îndelungată a crescut la
majoritatea produselor. Din anul 2008 pana în anul 2011, înzestrării gospodăriilor cu combine frigorifice
(16,0%). De asemenea, înzestrarea gospodăriilor cu televizoare a crescut cu 5,2%, iar cea cu aspiratoare de
praf și mașini electrice de spălat rufe cu 9,0%, respectiv 7,8.
Înzestrarea cu bunuri de folosință îndelungată a gospodăriilor este înfluențată atât de resursele
financiare ale gospodăriilor, cât și de acumulările din anii precedenți, precum și de oferta de bunuri de pe
piață, din ce în ce mai performantă tehnic.

4.Concluzii:

Începând cu anul 2008, modificarile produse în economie datorită crizei economie, au condus la
scăderea puterii de cumpărare a populției și la modificăti între veniturile provenie din muncă și cele din
fondurile sociale de consum, din agricultură și din celelalte ramuri, din resurse proprii și cele bănești,etc.
În perioada 2008-2011, odată cu adâncirea crizei economice s-a constat o micșorare a ritmului de
creștere a veniturilor populație, ce a condus si la o scădere a cheltuielilor de consum ale populației.
Pe parcusul 2010-2011 s-a păstrat o situție instabilă, care, în final, este caracterizată prin reducerea
veniturilor și a cheltuielilor de consum ale populației.

9
 Bibliografie

[1].Michael Burda și Charles Wyplosz, Macroeconomie.Perspectiva Europeană,

Editura ALL Beck, Bucuresti, 2002, pag.100-101
[2] Marius și Angela Băcescu, Macroeconomie și politici macroeconomice, Editura
ALL Educațional, București, 1998, pag.410
[3]INSSE, Ancheta Bugetelor de Familie
[4] Marius și Angela Băcescu, Macroeconomie și politici macroeconomice, Editura
ALL Educațional, București, 1998, pag.410
[5] Silvia Caraicanova și Ion Pârțachi, Statistica Social-Economică, Editura ASEM,
Chișinău, 2007, pag.70
[6]Marius și Angela Băcescu, Macroeconomie și politici macroeconomice, Editura
ALL Educațional, București, 1998, pag.412
[7]Ana-Gabriela Babucea și Aniela Bălăcescu, Analiza statistică a dinamicii veniturilor și
cheltuielilorde consum ale gospodăriilor în perioada 1990-2010, Analele Universității ,, Constantin
Brâncuși”, Nr. 1/2011

[8] Dan Cucu, Macroeconomie, Editura Politehnica Press, București, 2005, pag.61
[9] http://www.biblioteca-digitala.ase.ro
[10] Eugenia Harja, Statistică și Econometrie, Editura ALMA MATER, Bacău,2009,
pag.363
[11] Silvia Caraicanova și Ion Pârțachi, Statistica Social-Economică, Editura ASEM,
Chișinău, 2007, pag.62
[12]www.insse.ro

10