MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA

IP CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN ECONOMIE ŞI FINANŢE

CATEDRA FINANŢE

REFERAT

ANALIZA CHELTUIELILOR PUBLICE PENTRU

AGRICULTURĂ

A elaborat:
Eleval grupei IPF2004G,
Adela SĂU

A verificat:
Nicoleta TOMA,
gr.didactic II

Chişinău – 2022
 CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………. 3
Capitolul I. Denumirea………………………………………………... 5
1.1. Denumirea …………………………………………………….5
1.2. Denumirea ……………………………………………………10
Capitolul II. Denumirea ……………………………………………….17
2.1. Denumire …………………………………………………….…17
2.2. Denumire ……………………………………………………….21
Concluzii şi recomandări ……………………………………………....26
Bibliografie……………………………………………………………....28
Anexe ……………………………………………………………………29
 INTRODUCERE
Agricultura constituie o ramură economică de interes strategic naţional deoarece asigură
securitatea hranei pentru populaţie şi realizarea exportului. Ea este însă supusă unor fenomene
naturale şi economice care influenţează direct producţia agricolă şi anume: calamităţi naturale,
dăunători, bolile animalelor, dar şi variaţiile preţurilor produselor agricole. Din această cauză
agricultura are nevoie de un important sprijin din partea statului.
Deși finanțarea acestui sector a crescut semnificativ în ultimii ani, în special datorită fondurilor
alocate de donatorii externi, Republica Moldova alocă mai puține fonduri pentru agricultură decât
majoritatea țărilor din regiunea Europei de Est, dacă luăm în calcul raportul dintre volumul bugetului
agricol în PIB și ponderea agriculturii în PIB. La acest indicator Republica Moldova rămâne în urmă
față de majoritatea țărilor din Europa de Est, devansând doar Ucraina și România. Totuși, tempo-ul de
creștere în țara noastră este mai mare ca în unele țări (România, Bulgaria) unde cheltuielile în
agricultură sunt cu mult mai mari ca în țara noastră.
Comparativ, SUA înainte de a-şi construi o industrie puternică au realizat o agricultură
performantă. Această supremaţie a agriculturii americane s-a realizat pe baza unei finanţări bugetare
puternice şi îndelungate. Fermierii americani beneficiază de ajutoare din partea statului sub forma
subvenţiilor şi a avantajelor fiscale. Aceste subvenţii au fost folosite în special pentru acoperirea
cheltuielilor materiale. În ţările în curs de dezvoltare necesităţile de finanţare a agriculturii de către
autorităţile publice sunt mai reduse având în vedere resursele limitate ale acestor state.
Cercetările comparative din cadrul mai multor ţări privind cheltuielile publice agricole indică
faptul, că investiţiile în bunuri publice, cum ar fi cercetarea şi dezvoltarea, infrastructura rurală şi
educaţia, împreună cu crearea unei bune politici de mediu şi instituţional, constituie unul din cei mai
importanţi promotori ai eficienţei sectorului agricol. În acest sens, revizuirea subvenţiilor agricole ar
trebui să contribuie la acordarea priorităţilor acestor tipuri de investiţii.
În această lucrare este efectuată o analiză a cheltuielilor publice pentru agricultură.
Capitolul I – în acest capitol sunt prezentate noţiuni teoretice privind agricultura, o analiză
privind agricultura și câteva priorităţi şi măsuri fundamentale ale procesului de îmbunătăţire a
infrastructurii regionale.

Capitolul II – în acest capitol sunt am efectuat un calcul asupra indicatorii nivelului, structurii și
dinamicii acestor categorii de cheltuieli publice în perioadele 2021/2022, de asemenea și câteva
concluzii asupra acestora.
 CAPITOLUL I

Agricultura joacă un rol important în economia Republicii Moldova, Aproximativ 30,5% din
angajații țării lucrează în agricultură, în timp ce contribuția la PIB a sectorului a fost de circa 13% în
2014. Totuși, datele demonstrează că investițiile masive destinate agriculturii în ultimul deceniu nu au
contribuit la creșterea sustenabilă a sectorului și nu a fost factorul decisiv în diminuarea sărăciei, iar
volumul producției animaliere și plantelor practic nu a crescut în termeni reali. Mare cauză a acestei
stagnări este alocarea ineficientă a surselor financiare. Totuși, tempo-ul de creștere în țara noastră este
mai mare ca în unele țări (România, Bulgaria) unde cheltuielile în agricultură sunt cu mult mai mari ca
în țara noastră.
Un rol decisiv în combaterea sărăciei în ultimii ani l-a avut anume sectorul non-agricol, care a
crescut în ultimul deceniu cu 80%, față de un progres mult mai modest al agriculturii. Importanța
sectorului non-agricol se observă din modelarea scenariilor pentru diminuarea sărăciei de la 12,7% în
2013 la 5% în 2020, în dependență de ratele de creștere a sectorului non-agricol.
În ultimii ani, cadrul instituțional responsabil de agricultură a înregistrat progrese destul de
semnificative, prin înființarea Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură (AIPA), care a preluat
marea majoritate a activității operaționale de la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare
(MAIA), precum și crearea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor. Aceste evoluții
instituționale au optimizat reglementarea în sector și permite ministerului să se concentreze asupra
activității strategice, și anume asupra elaborării, implementării și evaluării de politici.
Producția agricolă se estima să crească cu 1,0% în anul 2019, iar în perioada anilor 2020-2022
creșterile sunt cuprinse între 2,6% și 3,5%. Factorii care vor asigura stabilizarea creșterii sectorului
agricol în perioada de prognoză sunt condițiile climaterice relativ favorabile, modernizarea sectorului
prin introducerea tehnologiilor performante, orientarea spre producția cu valoare adăugată înaltă,
precum și creșterea suprafețelor însămânțate. Totodată, creșterea cererii interne pentru produsele din
carne, dezvoltarea industriei prelucrătoare a cărnii vor da un impuls pozitiv sectorului, va crește
investițiile și respectiv va dezvolta și moderniza acest sector.
Este extrem de important ca mărirea volumului de finanțare a agriculturii să fie însoțit de o
eficiență mai mare în utilizarea fondurilor. Odată ce va fi implementată o structură de cheltuieli mai
optimă și o valorificare mai înaltă, agricultura va înregistra rate mai mari de creștere. Ca exemplu poate
servi creșterea cheltuielilor curente pentru irigare și serviciul antigrindină, care sunt extrem de
importante pentru minimizarea impactului condițiilor climaterice nefaste asupra agriculturii.
 Priorităţi şi măsuri fundamentale ale procesului de îmbunătăţire a infrastructurii regionale.

Unu la sută din veniturile bugetare (netransmisibile), alocate pentru dezvoltarea regională prin
intermediul fondului, trebuie să fie cheltuite conform priorităţilor stabilite (drumuri, acces la apă,
gestionarea deşeurilor, activităţi non-agricole în zonele rurale, mediul şi mijloace de trai durabile) . Una
dintre priorităţi, dezvoltarea structurilor comune de comercializare a producţiei agricole şi integrarea
lor în clustere.

Aplicarea acestor măsuri, infrastructura fizică şi o gamă de servicii în zonele rurale ar trebui să
contribuie la creşterea eficienţei producţiei agricole.

Unele facilităţi subvenţionează indirect agricultura. De exemplu, eliminarea subvenţiei pentru

asigurările sociale de 6% sau redirecţionarea subvenţiei pentru toţi agenţii economici prin reducerea
ratei generale a asigurărilor sociale. Redistribuirea a 6% de subvenţie poate permite reducerea de până
la 0,5% a ratei asigurărilor sociale (23-22,5) pentru toţi agenţii economici. Programele, active pe piaţa
forţei de muncă, ar trebui să ajute oamenii aferent locurilor de muncă subvenţionate.

Reorientarea cheltuielilor privind rambursarea TVA-ului spre alte politici ar duce la o presiune
concurenţială, ce ar face sectorul mai eficient. Această măsură ar putea fi compensată cu multe alte
forme de sprijin direct. În conformitate cu politica pe termen mediu, măsurile de susţinere a
competitivităţii sectorului agricol şi a programelor de protecţie socială în zonele rurale pot fi finanţate
din aceste resurse.

Revizuirea programelor şi concentrarea resurselor în măsurile generale de sprijin-infrastructura,

stimularea competitivităţii şi a investiţiilor care achiziţionează produsele agricole cu valoare adăugată
ridicată (inclusiv curate din punct de vedere ecologic) ar asigura o eficienţă mai înaltă de alocare a
resurselor (substituirea subvenţiilor pentru producţie cu subvenţii pentru stimularea investiţiilor în
facilitarea procesului de prelucrare, manipularea şi depozitarea produselor agricole, în maşini şi
echipamente agricole, crearea infrastructurii de piaţă accesibile, creşterea producţiei de produse cu
valoare adăugată), în priorităţile politicii publice în sectorul agricol. Examinarea aprofundată a acestor
sisteme de subvenţii ar trebui să fie efectuată de către Ministerul Finanţelor sau alt organism
independent. Mai multă atenție trebuie să fie acordată măsurilor, care vizează:

- Subvenţii pentru plante multianuale;

 - Stimularea achiziţionării de animale de reproducţie şi menţinerea fondului genetic;

- Subvenţii pentru utilizatorii produselor de uz fitosanitar (pesticide) şi îngrăşăminte (minerale).

CAPITOLUL II
Nr Indicatori 2021 2022 Modificarea
. (+;-)
Absolut Relativ
ă ă
1 PIB
2 Numărul populației
3 Cheltuieli publice totale
4 Cheltuieli publice în
domeniul...
5 Ponderea cheltuielilor publice
... în PIB
6 Ponderea cheltuielilor publice
... în totalul cheltuielilor
publice
7
8

Concluzie

O serie de activităţi, efectuate de către Ministerul Agriculturii sau agenţiile sale (institute în
acest sector), ar putea fi privatizate sau convertite la auto-finanţare durabilă. Ar trebui să fie realizată o
revizuire generală în scopul identificării unor asemenea activităţi şi reducerii finanţării de la buget
pentru administrarea în 5 sectorul agricol. De asemenea, fuziunea mai multor agenţii ar putea contribui
la reducerea costurilor administrative. Investiţii, efectuate de donatorii de stat şi internaţionali în
sistemele de irigaţii, ar face sectorul mai competitiv. Ar trebui să fie stabilit un mecanism pentru a face
acest sistem de auto-finanţare durabil după finalizarea acestuia, astfel încât să nu fi create costuri
suplimentare pentru buget, ci să fie incluse costurile companiilor ce le vor utiliza. Bugetul de stat ar
trebui să sprijine proiectele care vizează diversificarea activitaţilor în zonele rurale, de preferinţă sub
formă de co-finanţare a proiectelor donatoare. Exemplu ar putea fi introducerea de tehnologii pentru
producerea de energie din biomasă. Acest lucru va crea mai multe locuri de muncă în zonele rurale şi
va păstra, de asemenea, venit în zona de producţie primară, contribuind la diversificarea economiei
locale. Cercetările comparative din cadrul mai multor ţări privind cheltuielile publice agricole indică
faptul, că investiţiile în bunuri publice, cum ar fi cercetarea şi dezvoltarea, infrastructura rurală şi
educaţia, împreună cu crearea unei bune politici de mediu şi instituţional, constituie unul din cei mai
importanţi promotori ai eficienţei sectorului agricol. De exemplu, în cazul Moldovei serviciile de
consultanţă agricolă sunt de o importanţă deosebită. Cheltuielile publice ar trebui să abordeze aspecte
legate de eforturile de coordonare a piaţei în special pe verticala lanţurilor de piaţă, de exemplu,
dezvoltarea relaţiilor între fermieri şi procesatori, dezvoltarea infrastructurii şi a organizaţiilor de
producători. Unele dintre resurse să fie redirecţionate către proiecte de infrastructură şi de construcţie a
infrastructurii competitive sociale din zonele rurale. Sistemul de subvenţii ar trebui să ia în
consideraţie, de asemenea, impunerea unei planificări financiare mai bune pentru programele de
reducere a datoriilor neacoperite şi de asigurare a accesului egal la subvenţii pentru toate tipurile de
întreprinderi agricole. Programul şi măsurile, întreprinse de către Fondul pentru Dezvoltare Regională
precum, şi măsurile agricole privind subvenţiile ar trebui să fie corelate pentru a evita suprapunerea
eforturilor.

Bibliografie

https://ince.md/uploads/files/1313743068_analiza-cheltielilor-pentru-agricultura-rm-m.-chistruga.pdf

https://administrare.info/11-domenii/economie/17308-cheltuieli-publice-pentru-agricultur%C4%83

https://gov.md/sites/default/files/document/attachments/subiect03_1_3.pdf

https://gov.md/sites/default/files/document/attachments/intr46_11.pdf