RISCURILE ÎN AFACERILE INTERNAȚIONALE

Riscul implică incertitudinea profitului sau posibilitatea înregistrării de pierderi datorită unor
evenimente viitoare neprevăzute care pot inopina firma în atingerea obiectivelor de afaceri. Riscurile cu
care se confruntă în mod obișnuit întreprinderile sunt diverse și includ elemente care pot fi controlate de
manageri, cum ar fi strategia de afaceri, dar mai ales elemente în afara ariei proprii de control, precum
coordonatele fundamentale ale economiei mondiale. Există o relaţie foarte strânsă între risc și recompensă,
de regulă fiind imposibil să atingi câștiguri importante în afaceri fără asumarea unui risc.
Managementul riscurilor în afaceri este o componentă a managementului strategic și implică
utilizarea unor procese, metode și instrumente specifice pentru gestionarea corespunzătoare a diferitelor
tipuri de risc. În acest sens, accentul este pus pe identificarea aspectelor care ar putea degenera într-o situaţie
negativă pentru firmă/ afacere, respectiv pe identificarea și evaluarea riscurilor care pot fi gestionate și
implementarea strategiilor eficiente și eficace pentru coordonarea corespunzătoare a acestora.
Având în vedere aceste aspecte, procesul de management al riscurilor implică: definirea obiectivelor
analizei riscurilor, inclusiv a gradului de importanţă a deciziilor care urmează să fie adoptate pentru
atingerea lor; identificarea riscurilor, a evenimentelor și situaţiilor potenţial generatoare de consecinţe
negative; evaluarea riscurilor, a eșecului fiecărui eveniment, a impactului asociat; selectarea metodei
adecvate pentru gestionarea riscurilor, aplicarea controlului, a măsurilor de contracarare; evaluarea
rezultatelor obţinute în urma aplicării metodei alese; monitorizarea rezultatelor.
Obiectivul principal al unei organizaţii, creșeterea/ dezvoltarea acesteia, va determina strategia de
gestionare a diferitelor categorii de risc. Astfel, abordarea riscurilor în managementul organizaţiilor necesită
stabilirea unor obiective concrete și identificarea activităţilor care urmează a fi întreprinse pentru atingerea
obiectivelor, respectiv a factorilor care pot interveni și preveni îndeplinirea lor.
Într-o abordare generală, riscurile pot fi clasificate în două mari categorii, în funcţie de originea lor,
și anume: riscuri interne: factorii umani, factori sistemici și tehnologici, proceduri și procese, factori fizici,
cultura internă, capabilităţile personalului, numărul angajaţilor, capacitatea firmei, metodele de marketing,
eficacitatea comunicaţiilor, eficacitatea leadership-ului, apetitul sau aversiunea faţă de risc; riscuri externe:
factori economici, factori naturali, factori politici, tendinţe sociale, legale/ legislative, acorduri inter-
guvernamentale economice și comerciale, concurenţa internă și externă, fluctuaţiile cererii, activităţile
teroriste și criminale, aspecte privind sănătatea populaţiei.
Totodată, există șapte categorii de riscuri care sunt esenţiale/ critice pentru orice afacere: 1. Riscuri
operaţionale; 2. Riscuri financiare și comerciale, valutare și de exploatare; 3. Riscuri strategice; 4. Riscul
de piaţă; 5. Riscuri de ţară; 6. Riscuri de conformare generate de modificările legislative; 7. Riscuri naturale/
de mediu.
Riscul comercial este generat de neîndeplinirea obligaţiei de plată a debitorului ca urmare a lipsei de
lichiditate financiară a acestuia, la împlinirea scadenţei obligaţiei. Această situaţie poate fi indusă de
intrarea debitorului în insolvabilitate sau în stare de insolvenţă comercială, dar și de o politică vicioasă de
plăţi a debitorului, respectiv de anumite deficienţe interne survenite în procesul de management al
creanţelor creditorului.
Riscurile financiare sunt asociate cu structura financiară a afacerilor și cu tranzacţiile derulate de
companie, implicând posibilitatea ca o firmă să nu aibă suficientă lichiditate pentru a-și acoperi obligaţiile
(cu implicaţii pe termen scurt și lung) și includ: riscul de credit: riscul investitorilor de a înregistra pierderi
atunci când debitorul nu realizează plăţile convenite; riscul de piaţă: reprezintă acel risc că valoarea unui
portofoliu, fie că este un portofoliu de investiţii sau unul comercial, va scădea datorită unei modificări de
valoare a factorilor de risc la nivelul pieţei; cei patru factori de risc standard asociaţi pieţei sunt riscul de
capital, riscul privind rata dobânzii, riscul de schimb valutar, riscul de marfă (commodity); riscul de capital:
este acel risc cu care se confruntă un investitor atunci când poate pierde suma principală investită, dar și
riscul unei companii de a pierde din valoarea capitalului; riscul de lichiditate: suprinde riscul că un anumit
activ nu poate fi comercializat suficient de rapid pe piaţă pentru a preveni o pierdere (sau pentru a realiza
profitul necesar). Identificarea riscului financiar implică analiza operaţiunilor financiare zilnice, în special
a cash flow-ului.
Riscul valutar reprezintă expunerea puterii financiare a companiei la impactul potenţial al
fluctuaţiilor cursului de schimb valutar. Riscul implică de fapt ca o evoluţie adversă a cursului de schimb
să rezulte într-o reducere a măsurilor de putere financiară. Prcaticile de management al riscului valutar
diferă semnificativ în funcţie de mărimea instituţiei și de natura și complexitatea activităţilor derulate.
Astfel, măsurarea și gestionarea riscului valutar este extrem de importantă pentru reducerea
vulnerabilităţilor firmei rezultate din fluctuaţii majore ale cursului valutar care ar putea afecta negativ
profitul și valoarea activelor.
Riscul de exploatare (economic) este determinat de ecartul dintre rezultatul de exploatare realizat și
rezultatul de exploatare prevăzut, atunci când cifra de afaceri realizată este mai mică faţă de cea
previzionată. Totodată, riscul economic este legat de structura costurilor de exploatare (în fixe și variable),
depinzând de ponderea variabilă (mai mică sau mai mare) a cheltuielilor fixe în cheltuielile totale.
Pragul de rentabilitate este un instrument fundamental de analiză utilizat pentru estimarea riscului
de exploatare (economic) și a riscului financiar, deoarece asigură identificarea condiţiilor nec esare
realizării echilibrului microeconomic. Astfel, riscul de exploatare rezultă din fluctuaţiile rezultatului
exploatării prin raportare la pragul de rentabilitate („punctul mort”) și la structura costurilor de exploatare
(fixe și variabile).

Tabel 1: Exemple de riscuri în afaceri cu care se confruntă firmele

Exemple de riscuri generale în afaceri Exemple de riscuri financiare, comerciale

- Strategie de afaceri greșită - Riscul de piaţă

- Presiuni concurenţiale asupra preţului/ cotei de - Riscul de credit
piaţă - Riscul valutar
- Probleme economice generale/ regionale - Riscul de lichiditate
- Sector industrial în declin - Costul ridicat al capitalului
- Riscuri politice/ politică guvernamentală adversă - Utilizarea necorespunzătoare a resurselor
- Neatenţie faţă de aspectele specifice tehnologiei financiare
informaţiilor în definirea și implementarea - Frauda
strategiei - Breșe ale sistemului contabil
- Uzura tehnologiei - Înregistrări contabile neconcludente, nestatornice
- Produse substituibile - Obligaţii/ datorii neînregistrate
- Ţintă (target) preluată - Penetrarea sau atacul sistemelor IT de către hackeri
- Incapacitatea de a obţine în continuare capitalul - Decizii adoptate în baza unor informaţii false sau
necesar incomplete
- Achiziţii inadecvate - Prea multe date și o analiză insuficientă
- Răspuns întârziat la cererea pieţei/ cerinţele - Promisiuni/ angajamente neîndeplinite faţă de
clienţilor investitori
- Proces lent de inovare și retehnologizare
Exemple de riscuri operaţionale Alte riscuri (legislative, fiscale, de mediu)

- Proces managerial ineficient/ ineficace - Breșă în prezentarea regulilor

- Procese de afaceri nealiniate la cerinţele clienţilor/
cererea pieţei și obiectivele strategice
- Diminuarea/ pierderea spiritului antreprenorial
- Oportunităţi de afaceri pierdute sau ignorate
- Management slab al brandului
- Incapacitatea de a implementa schimbarea
- Lipsa stocurilor de materii prime
- Lipsa abilităţilor, competenţelor
- Breșă în reglementările financiare
- Breșă în cerinţele impuse de regulile firmei
- Breșă în reglementările privind concurenţa
- Riscul litigiilor
- Probleme fiscale
- Riscuri privind sănătatea și siguranţa
- Probleme de mediu
 - Dezastre naturale, fizice (de exemplu, incendii și
explozii)
- Virusarea calculatoarelor sau alte
disfuncţionalităţi de sistem
- Eșecul de a crea și exploata active intangibile
- Pierderea activelor intangibile
- Pierderea unor contracte cheie
- Lipsa comenzilor
- Lipsa unei continuităţi în afaceri
- Incapacitatea de a reduce costurile
- Dependenţa sporită de furnizori cheie sau clienţi
- Nivel calitativ slab al serviciilor
- Eșecul derulării unor proiecte majore
- Eșecul dezvoltării de noi produse sau servicii
- Încălcarea confidenţialităţii

EXEMPLU – Acoperirea împotriva riscului valutar prin clauza DST (Drepturi

Speciale de Tragere)/ clauza de consolidare valutară
Aplicație – Într-un contract încheiat între o firmă A din România și un partener extern B s-
a convenit înscrierea clauzei de consolidare valutară/ clauza DST (Drepturi Speciale de Tragere –
moneda de cont a Fondului Monetar Internațional, mărime calculată și publicată zilnic de FMI).
În momentul încheierii contractului 1 DST = 1,21 $. Dacă între acest curs și cel existent în
momentul plății va fi o diferență mai mare de +/- 1% atunci suma de plată va fi recalculată după
formula:
P1 = P0 + P0 x k
unde: P1 – este prețul recalculat; P0 reprezintă prețul inițial prevăzut în contract (45000 $);
k este un coeficient de abatere calculat astfel:
C  C0
k 1  100
C0
unde: C1 este cursul dolar/DST în momentul plății (revizuirii) prețului; C0 este cursul
dolar/DST în momentul încheierii contractului.
Presupunem că în momentul plății cursul dolar/DST este:
a) 1 DST = 1,19 $
b) 1 DST = 1,24 $
Rezolvare:
1,19  1,21
a) k   100  1,652%
1,21
P1 = P0 + P0 x k = 45000$ + 45000$*(-1.652%)=45000$ - 743,4$=44256,6$

1,24  1,21
b) k   100  2,479%
1,21
P1 = P0 + P0 x k = 45000$ + 45000$*2.479%=45000$ + 1115.55$=46115,55$