BURSA INTERNAȚIONALĂ DE MĂRFURI – OPERAŢIUNI BURSIERE

Aplicaţie:
Un speculator cumpără în luna mai, prin brokerul său, 10 contracte de grâu (1 contract = 5000
busheli) cu livrare în decembrie, la cel mai bun preţ obtenabil (futures). Ordinul recepţionat de
membrul bursei a fost retransmis brokerului din „ringul” bursei care l-a executat la 2,15 $/bu, preţ
înregistrat printr-un operator central. Ce poate face comerciantul dacă peste o lună, în iunie, acesta
constată că preţurile au crescut cu 10 cenţi/bu?

Mai Iunie Decembrie

2,15 $/bu 2,25 $/bu

Mai = 10 contracte x 5000 bu x 2,15 $/bu = 107.500 $

Iunie = 10 contracte x 5000 bu x 2,25 $/bu = 112.500 $
Comerciantul poate decide închiderea operaţiunii prin vânzarea celor 10 contracte (în total
50.000 bu de grâu) => Profitul comerciantului = 112.500 $ - 107.500 $ = 5.000 $
Dacă în decembrie:
a) Preţul = 2,45 $/bu
=> 10 contracte x 5000 bu x 2,45 $/bu = 122.500 $
=> Profitul ar fi fost = 122.500 $ - 107.500 $ = 15.000 $
b) Preţul = 2,05 $/bu
=> 10 contracte x 5000 bu x 2,05 $/bu = 102.500 $
=> Pierderea ar fi fost = 102.500 $ - 107.500 $ = - 5.000 $

Aplicaţie:
Un speculator cumpără futures în luna ianuarie, prin brokerul său, de la bursa new-yorkeză un
contract de bumbac cu livrare în luna septembrie la preţul de 80 cenţi/lb (livră). Contractul la această
bursă constă din 50.000 lbs, cantitate minimă ce poate fi negociată.
Valoarea contractului = 50.000 lbs x 0,80 $/lb = 40.000 $
Speculatorul ţine contractul până în luna septembrie, iar până la această dată:
a) Preţurile au avansat până la 90 cenţi/lb

Ianuarie Mai Septembrie

0,80 $/lb 0,85 $/lb 0,90 $/lb

Speculatorul se hotărăşte să vândă => Profit = 0,10 $/lb x 50.000 lbs = 5.000 $
Comisionul brokerului pentru cumpărare şi vânzare este de 75 $ => Profit net = 5.000 $ - 75 $ =
4.925 $
b) Preţul a scăzut la 70 cenţi/lb
Ianuarie Mai Septembrie

0,80 $/lb 0,85 $/lb 0,70 $/lb

 Pierderea speculatorului = 0,10 $/lb x 50.000 lbs = - 5.000 $ (în loc de 10 cenţi/lb profit)
Pierderea totală = 5.000 $ + 75 $ = 5.075 $ iar speculatorul este solicitat să depună în cont
diferenţele adiţionale corespunzătoare declinului de preţ înregistrat de 10 cenţi/lb.

I. Operaţiunile speculative
Speculaţiile À la Hausse – cumpărătorul achiziţionează o cantitate de marfă de care de cele mai
multe ori nu are nevoie, dar speră ca la termenul de livrare preţul să fie mai mare decât cel la care s-a
încheiat operaţiunea şi astfel să obţină profit.
Speculaţiile À la Baisse – vânzătorul vinde o marfă pe care de cele mai multe ori nu o posedă,
dar speră că la data fixată pentru livrare va putea să şi-o procure la un preţ mai scăzut, iar din diferenţa
dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare să realizeze un profit.

Aplicaţie:
În martie, preţul pentru cafea (1 lot = 5 tone) este mai scăzut, însă către lunile de iarnă acesta
începe să crească, putând arăta astfel:
Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septem Octomb Noiembrie
w

112 €/t 114 €/t 115 €/t 117 €/t 117 €/t 118 €/t 119 €/t 120 €/t 121 €/t

Un speculator:
- cumpără în aprilie 5 loturi la preţul de 114 €/t
- vinde în august 5 loturi la preţul de 118 €/t

Cumpărare: 114 €/t x 5 loturi x 5 tone = 2.850 €

Vânzare: 118 €/t x 5 loturi x 5 tone = 2.950 € Profit = 2.950 € - 2.850 € = 100 €

Aplicaţie:
În decembrie, cererea pentru combustibilul de încălzit este ridicată, dar către lunile de primăvară
începe să scadă, putând arăta astfel:

Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iunie Iulie August

315 $/t 316 $/t 314 $/t 313 $/t 312 $/t 311 $/t 310 $/t 309 $/t 308 $/t

Petrolul la bursa de petrol de la Londra: 1 lot = 1.000 tone

Un speculator:
- vinde în ianuarie 10 loturi la preţul de 316 $/t
- cumpără în mai 10 loturi la preţul de 311 $/t

Cumpărare: 316 $/t x 10 loturi x 1.000 tone = 3.160.000 $

Profit = 50.000 $ (5 $/tonă)
Vânzare: 311 $/t x 10 loturi x 1.000 tone = 3.110.000 $
 II. Marcarea la piaţă (marked to market)

Aplicaţie:
Un investitor cumpără futures 50 de contracte a 5000 bu de grâu la preţul de 4 $/bu. Ţinând
seama de faptul că marja iniţială este de 10%, la o valoare a contractului de 1.000.000 $ el va depune o
marjă de 100.000 $.
Valoarea contractului = 50 contracte x 5000 bu x 4 $/bu = 1.000.000 $
Marja depusă = 1.000.000 $ x 10% = 100.000 $

Mc = Ge + P – P’
unde:
Mc – marja curentă
Ge – garanţia iniţială
P – profituri din poziţiile deschise
P’ – pierderi din poziţiile deschise

a) Curs în creştere (preţul grâului este în creştere)

Presupunem că preţul grâului creşte la 4,5 $/bu.
Valoarea contractului = 50 contracte x 5000 bu x 4,5 $/bu = 1.125.000 $
=> În urma marcării clientul câştigă: 1.125.000 $ - 1.000.000 $ = 125.000 $
[(4,5 – 4)$/bu x 50 contracte x 5000 bu)]
=> Ca atare marja curentă se ridică la 225.000 $ (100.000 $ garanţia iniţială + 125.000 $ profit).
La valoarea curentă a contractului de 1.125.000 $, marja (10%) trebuie să fie:
Marja = 1.125.000 $ x 10% = 112.500 $
Prin urmare, investitorul va primi automat în cont 112.500 $ (225.000$ - 112.500$), sumă ce
reprezintă excedentul de marjă.
În această situaţie investitorul poate să aleagă între mai multe posibilităţi:
- să retragă total sau parţial fondurile rămase la dispoziţia sa, adică 112.500$;
- să cumpere cu excedentul de marjă alte contracte futures, adică cu 112.500$ poate achiziţiona
încă 50 de contracte de grâu (la această marjă, el poate achiziţiona contracte în valoare de 1.125.000 $,
iar cum preţul unui contract este de 4,50 $/bu x 5000 bu => 1.125.000$ /4,50 $/bu x 5000 bu = 50
contracte);
- să lichideze poziţia sa deschisă, vânzând cele 50 contracte la preţul de 4,5 $/bu şi rămânând cu
un câştig net de 125.000 $ la care se adaugă cei 100.000 $ reprezentând garanţia restituită.

b) Curs în scădere (preţul grâului este în scădere)

Presupunem că preţul grâului scade la 3,8 $/bu.
Valoarea curentă a contractului = 3,8 $/bu x 50 contracte x 5000 bu = 950.000 $
=> Rezultatul marcării la piaţă = 950.000 $ -1.000.000 $ = - 50.000 $
[(3,8 - 4)$/bu x 50 contracte x 5000 bu)]
=> Marja curentă a clientului se reduce la: 100.000 $ (garanţia iniţială) – 50.000 $
(pierderea) = 50.000 $
Cum marja clientului a scăzut sub ¾ din nivelul stabilit pentru marja iniţială (50.000$ / 950.000$
x 100 = 5,3%) (7,5% din valoarea contractului), Casa de Compensaţie solicită o marjă suplimentară
din partea brokerului, iar acesta face un apel în marjă la adresa clientului. Clientul va trebui să depună
încă 95.000 $ (950.000$ x 10%) – 50.000 $ = 45.000 $.
În cazul în care investitorul nu răspunde apelului în marjă brokerul va lichida o parte din
contractele acestuia vânzând futures în contul clientului şi restabilind nivelul de garanţie impus pentru
ca investitorul să – şi menţină poziţia long.
 În acest caz, brokerul trebuie să vândă cel puţin 2 contracte 3,8 $/bu x 2 contracte x 5000 bu =
38.000 $.
Investitorul rămâne cu o poziţie long în valoare de: 3,8 $/bu x 48 contracte x 5000 bu = 912.000$
Marja curentă = 50.000 $ + 38.000 $ = 88.000 $ (100.000$ garanţie – 50.000$ pierdere +
38.000$ profit).

Aplicaţie:
Un investitor cumpără futures 20 de contracte de grâu la preţul de 6 $/bu. Marja iniţială este de
10% din valoarea contractului.
Presupunem că în perioada imediat următoare preţul grâului scade la 5,8 $/bu.
Valoarea contractului = 6$/bu x 20 contracte x 5000 bu = 600.000 $
Marja iniţială depusă = 600.000$ x 10% = 60.000 $
Valoarea curentă a contractului ca urmare a marcării la piaţă = 5,8$/bu x 20 contracte x 5000 bu
= 580.000 $
Rezultatul marcării la piaţă = 580.000$ - 600.000$ = - 20.000$
Marja curentă = 60.000$ - 20.000$ = 40.000$
Dar la valoarea curentă a contractului de 580.000$, clientul ar trebui să aibă o marjă de:
580.000$ x 10% = 58.000$
Cum marja clientului a scăzut sub ¾ din nivelul stabilit pentru marja iniţială (40.000$ /
580.000$ x 100 = 6%) (7,5% din valoarea contractului), Casa de Compensaţie solicită o marjă
suplimentară din partea brokerului, iar acesta face un apel în marjă la adresa clientului care va trebui
să depună încă: 58.000$ - 40.000$ = 18.000$.
În cazul în care investitorul nu răspunde apelului în marjă, brokerul va lichida o parte din
contractele acestuia vânzând futures în contul clientului şi restabilind nivelul de garanţie impus pentru
ca investitorul să-şi menţină poziţia long.
În acest caz brokerul trebuie să vândă (cel puţin) 1 contract:
1 contract x 5000 bu/contract x 5,8$/bu = 29.000$
Investitorul rămâne cu o poziţie long în valoare de: 19 contracte x 5000 bu/contract x 5,8$/bu =
551.000$.
Marja curentă = 40.000$ + 29.000$ = 69.000$ (11% din valoarea contractului)
[60.000$ garanţia – 20.000$ pierderea + 29.000$ profit]

Aplicaţie:
Un investitor cumpără futures 20 de contracte de cacao (1 contract = 30 tone) la preţul de
30$/tonă. Marja iniţială este de 10% din valoarea contractului.
a) Curs în creştere
Presupunem că preţul la cacao creşte la 35 $/tonă.
Valoarea contractului în to: 20 contracte x 30 tone/contract x 30 $/tonă = 18.000 $
Marja iniţială depusă = 18.000 $ x 10% = 1.800 $
Valoarea contractului ca urmare a modificării preţului (cursului) la cacao = 20 contracte x 30
tone/contract x 35 $/tonă = 21.000 $
În urma marcării la piaţă clientul câştigă: 21.000 $ - 18.000 $ = 3.000 $ (rezultatul marcării la
piaţă este profit).
Ca atare, marja curentă se ridică la: 1.800 $ + 3.000 $ = 4.800 $
La valoarea curentă a contractului de 21.000$, marja (10%) trebuie să fie de 2.100$.
Excedentul de marjă: 4.800$ - 2.100$ = 2.700$
Prin urmare, investitorul va primi automat în cont 2.700$, sumă ce reprezintă excedentul în
marjă. În această situaţie investitorul poate să aleagă între mai multe posibilităţi:
- să retragă total sau parţial fondurile rămase la dispoziţia sa, adică 2.700$;
 - să cumpere cu excedentul de marjă alte contracte futures, adică cu 2.700$ poate achiziţiona
încă 26 contracte (la această marjă el poate achiziţiona contracte în valoare de 27.000$, iar cum preţul
unui contract este de 35$/tonă x 30 tone => 27.000$ / 35$/tonă x 30 tone =26 contracte);
- să lichideze poziţia deschisă, vânzând cele 20 de contracte la preţul de 35$/tonă şi rămânând cu
un câştig de (35-30)$/tonă x 20 contracte x 30 tone/contract = 3.000$, la care se adaugă garanţia
restituită de 1.800$.
Astfel, mizând 1.800$ ca garanţie, investitorul poate obţine un profit de 3.000$, din care scădem
comisionul brokerului şi alte taxe de 200$, rezultă un profit net de 2.800$.
b) Curs în scădere
Presupunem că preţul la cacao scade la 28 $/tonă.
Valoarea curentă a contractului = 20 contracte x 30 tone/contract x 28$/tonă = 16.800$
Rezultatul marcării la piaţă = 16.800$ - 18.000$ = - 1.200$ (pierdere)
Marja curentă a clientului se reduce: 1.800$ – 1.200$ = 600$
Dar la valoarea curentă a contractului de 16.800$, clientul ar trebui să aibă o marjă de: 16.800$ x
10% = 1.680$.
Cum marja clientului a scăzut sub ¾ din nivelul stabilit pentru marja iniţială, respectiv sub 7,5%
din valoarea contractului (600$ / 16.800$ x 100 = 3%), Casa de Compensaţie solicită o marjă
suplimentară din partea brokerului, iar acesta face un apel în marjă clientului care va trebui să depună
încă 1.680$ - 600$ = 1.080$.
În cazul în care investitorul nu va răspunde apelului în marjă, brokerul va lichida o parte din
contractele acestuia, vânzând futures în contul clientului şi restabilind nivelul de garanţie impus pentru
ca investitorul să-şi menţină poziţia long.
În acest caz brokerul va trebui să vândă cel puţin un contract:
1 contract x 30 tone/contract x 28$/tonă = 840$
Marja curentă = 840$ + 600$ = 1.440$ → 8% > 7,5% din valoarea contractului.
Investitorul rămâne cu o poziţie long în valoare de: 19 contracte x 30 tone/contract x 28 $/tonă =
15.960$.

III. Hedging cu contracte futures

Hedging-ul constă în luarea la bursă a unei poziţii futures aproximativ egală, dar opusă în raport
cu o poziţie cash (pe marfă fizică) existentă sau anticipată în momentul încheierii contractului bursier.
Există două tipuri de hedging: cel de vânzare sau „scurt” (short hedge) şi cel de cumpărare sau
„lung” (long hedge).
Hedging-ul de vânzare este realizat de un operator care, la un moment dat, deţine în stoc,
cumpără sau preconizează să producă o cantitate de marfă fizică şi, în acelaşi timp sau ulterior, vinde
un număr echivalent de contracte futures. Obiectivul hedger-ului în acest caz este de a-şi proteja
valoarea mărfii din stoc sau a producţiei viitoare împotriva unei scăderi a preţului pe piaţă.
Hedging-ul de cumpărare presupune cumpărarea la un moment dat de contracte futures (poziţie
long la bursă) în scopul acoperirii riscului de creştere a preţului la o marfă fizică pe care operatorul să
o achiziţioneze la o dată ulterioară.
Baza (basis) este mărimea cu care, într-o anumită zi, preţul local cash al unei mărfi este diferit
(mai mare sau mai mic) în raport cu preţul curent futures pentru o anumită lună de livrare.
Baza este formată din două componente:
a) mărimea cu care preţul local al operatorului (fermier, industriaş) este mai redus decât preţul
cash la bursă, această mărime depinzând de cheltuielile de transport (cu cât operatorul este situat mai
departe de locul bursei, cu atât diferenţa este mai mare);
b) diferenţa dintre preţul cash la bursă şi preţul futures pentru aceeaşi marfă (cotaţia cea mai
apropiată), această diferenţă depinzând de mai mulţi factori: cheltuielile de depozitare, cele de
manipulare a mărfii, marja de profit a vânzătorilor.
 Baza = Preţul cash local – Preţul futures
De exemplu, dacă într-o anumită zi preţul futures martie la grâu la CBOT este de 2,50
USD/bushel, preţul spot la Chicago este de 2,44 USD/bushel şi preţul spot local este de 2,20
USD/bushel, baza este de 30 cenţi. Ea este formată din 0,24 USD/bushel cheltuieli de transport şi 0,06
USD/bushel cheltuieli de depozitare, manipulare şi marja de profit.

Aplicaţie:
Să presupunem că un comerciant de grâu cumpără la 1 iulie pe piaţa comercială, în vederea unei
revânzări ulterioare, 15.000 busheli grâu roşu de iarnă la 3,50 USD/bu. La acea dată contractul futures
pe grâu decembrie la CBOT cotează 3,75 USD/bu, ceea ce înseamnă că el a cumpărat la o bază de –
0,25 USD/bu. Cum în perioada de stocare a mărfii, preţul grâului poate să scadă, comerciantul
deschide o poziţie short pentru decembrie la 3,75 USD/bu, pentru a se proteja împotriva riscului de
preţ. La data de 1 octombrie piaţa a scăzut şi el găseşte un cumpărător pentru marfa sa, dar la un preţ
cash de 3,35 USD/bu, adică la o bază de -0,17 USD/bu (la acea dată contractul futures decembrie
cotează la 3,52 USD/bu). Rezultatul hedging-ului short prin bază este următorul:

Piaţa cash Piaţa futures Baza

1 iulie Cumpără 15.000 bu Vinde grâu decembrie la -0,25 USD/bu
grâu la 3,50 USD/bu. CBOT la 3,75 USD/bu.
Valoarea contractului
este de 52.500 USD.
1 octombrie Vinde 15.000 bu grâu Lichidează poziţiile -0,17 USD/bu
la 3,35 USD/bu. futures la 3,52 USD/bu.
Valoarea contractului
este de 50.250 USD.
Rezultat -0,15 USD/bu +0,23 USD/bu 0,08 USD (variaţia
-2.250 USD per total +3.450 USD per total bazei)
Rezultat net Profit = 1.200 USD (minus comisioane bursiere)

Prin această operaţiune comerciantul a reuşit să protejeze valoarea mărfii sale, deşi preţul a
scăzut în perioada iulie-octombrie, deoarece baza s-a redus. Într-adevăr, el vinde la un preţ real de 3,58
USD/bu (3,35 + 0,23) şi nu la 3,35 USD/bu, cât este preţul cash din octombrie, adică el a obţinut un
preţ de vânzare pentru octombrie de 3,58 USD/bu (3,50 USD/bu + 0,08 USD/bu). Pe lângă acoperirea
riscului, comerciantul obţine în urma operaţiunii şi un profit pe care îl economiseşte sau cu care
acoperă cheltuielile de stocare a mărfii pe perioada celor trei luni.

Aplicaţie:
Short Hedging (hedging de vânzare)
Presupunem că un producător american de grâu estimează în mai că recolta sa de grâu din iulie
va fi de 20.000 de busheli. Potrivit calculelor sale, pentru a-şi acoperi costurile şi a obţine un profit
rezonabil el ar trebui să vândă după recoltare la un preţ de 4,80 USD/bu (cost) + 0,20 USD/bu = 5,00
USD/bu.
În condiţiile în care grâul (recolta din iulie) cotează la bursă în mai la 5,00 USD/bu, producătorul
respectiv va vinde futures iulie 4 contracte de grâu la CBOT (4x5000 bu = 20.000 bu). Ce poate face
producătorul american, dacă în perioada mai-iulie piaţa grâului scade şi atunci când producătorul
dispune de grâu pentru vânzare preţul este de 4,50 USD/bu?
 Piaţa cash
1 mai Producătorul estimează că recolta
sa va fi de 20.000 bu. Preţul său de
vânzare la recoltare trebuie să fie
de 5,00 USD/bu.
1 iulie Preţul cash a ajuns la 4,50 USD/bu.
Producătorul vinde recolta pe bază
de contract spot, rămânând cu o
pierdere de: (5,00 – 4,50) USD/bu
x 20.000 bu = 10.000 USD
Piaţa futures
Vinde 4 contracte grâu iulie la
CBOT la 5,00 USD/bu.
Lichidează poziţia short în
bursă la 4,50 USD/bu,
câştigând: (5,00 – 4,50)
USD/bu x 4 contracte x 5.000
bu/contract = 10.000 USD

Se observă că deşi până la livrarea mărfii fizice piaţa a ajuns la 4,50 USD/bu, producătorul vinde
de fapt la 5,00 USD/bu, întrucât la preţul din contractul cash de 4,50 USD/bu se adaugă profitul de la
poziţia short de 0,50 USD/bu (5,00 USD/bu – 4,50 USD/bu).
Dacă piaţa cash ar fi crescut de exemplu la 5,20 USD/bu, producătorul ar fi putut vinde cu 0,20
USD/bu peste preţul său normal, dar pierderea de la bursă de 0,20 USD/bu (5,20 USD/bu – 5,00
USD/bu) i-ar fi anulat acest profit suplimentar la marfa fizică.
Prin operaţiunea de hedging, producătorul şi-a rezervat profitul normal, însă fără să poată
beneficia de conjunctura mai favorabilă la marfa fizică.

Aplicaţie:
Short Hedging (hedging de vânzare)
Presupunem că la data de 1 iunie, proprietarul unui siloz cumpără de la un fermier cantitatea de
10.000 busheli de grâu la preţul de 5,35 USD/bu. Acest preţ a fost determinat deducându-se din cotaţia
bursei din Chicago de 5,50 USD/bu costurile de transport, de manipulare la siloz. Până în momentul în
care proprietarul silozului revinde grâul, el este în poziţia de speculant, preţul pe piaţa grâului putând
scădea brusc. Însă proprietarul silozului nu intenţionează să acţioneze ca un speculator şi se
mulţumeşte cu profitul pe care îl realizează din operaţiuni curente. Ca atare el realizează o operaţiune
de hedging.

Piaţa cash Piaţa futures În acest

1 iunie Proprietarul silozului a
cumpărat şi are în proprietate
10.000 bu grâu la preţul de 5,35
USD/bu.
1 septembrie Proprietarul silozului vinde
10.000 bu grâu unui morar la
preţul de 5,05 USD/bu,
rămânând cu o pierdere de (5,35
– 5,05) USD/bu x 10.000 bu =
3.000 USD
moment el
Vinde 2 contracte de grâu este hedged
septembrie la preţul de 5,50 (asigurat)
USD/bu.
Lichidează poziţia short în
bursă la 5,05 USD/bu,
câştigând: (5,50 – 5,05)
USD/bu x 2 contracte x
5.000 bu/contract = 4.500
USD

Dacă proprietarul silozului nu ar fi încheiat operaţiunea de heging, pierderea ar fi fost de 30

cenţi/bu x 10.000 bu = 3.000 USD, însă prin această operaţiune pierderea de pe piaţa fizică se
anulează, investitorul înregistrând şi un profit de 1.500 USD.
 Aplicaţie:
Long Hedging (hedging de cumpărare)
Presupunem că o unitate de morărit are în plan să cumpere 10.000 de busheli de grâu în iunie în
scopul unei funcţionări continue. Managerul firmei este preocupat de faptul că preţurile ar putea creşte
în perioada decembrie – iunie.
Pentru a se proteja împotriva riscului de preţ, managerul apelează la un broker de pe piaţa unei
burse de mărfuri, intenţionând să realizeze un hedging. Astfel el îşi deschide o poziţie pe piaţa futures,
de sens contrar celei de pe piaţa cash, cumpărând în decembrie contracte futures pentru grâu cu data
expirării în luna iunie. În momentul respectiv pe piaţa cash preţul este de 5,45 USD/bu, iar preţul
futures este de 5,60 USD/bu.
În iunie, managerul va proceda la achiziţionarea de pe piaţa cash locală a cantităţii de grâu
dinainte stabilită, preţul fiind de 5,75 USD/bu. Pe piaţa futures preţul a ajuns la 5,95 USD/bu.

Piaţa cash (de marfă fizică) Piaţa futures

1 decembrie Preţul actual la grâu este de Cumpără 2 contracte grâu futures
5,45 USD/bu. iunie la un preţ de 5,60 USD/bu.
1 iunie Cumpără 10.000 bu de grâu la Vinde cele 2 contracte la preţul
preţul de 5,75 USD/bu, de 5,95 USD/bu, înregistrând
înregistrând o pierdere de: (5,45 profit: (5,95 – 5,60) USD/bu x 2
– 5,75) USD/bu x 10.000 bu = contracte x 5000 bu/contract =
-3.000 USD 3.500 USD
Rezultatul net al acestei operaţiuni este un câştig de 500 USD, adică 0,50 USD/bu.

Aplicaţie:
Long Hedging (hedging de cumpărare)
Să presupunem cazul unui producător de ciocolată care are nevoie de cacao în activitatea sa. La
1 august firma producătoare de ciocolată decide să cumpere 60 tone de cacao la 1 noiembrie, în
condiţiile în care preţul futuresla contractele pentru noiembrie este de 210 USD/tonă.
Cumpărătorul analizează în felul următor: apreciază că plecând de la faptul că, în mod normal,
preţul futures pentru noiembrie este cu circa 5 USD/tonă mai mare decât preţul cash şi ca atare dacă va
mai cumpăra 2 contracte pentru noiembrie la 210 USD/tonă, atunci el va fixa un preţ de aproximativ
205 USD/tonă.
Piaţa cash (de marfă fizică) Piaţa futures
1 august Producătorul are nevoie de 60 tone de Cumpără 2 contracte futures noiembrie
cacao în noiembrie la preţul de 205 la un preţ de 210 USD/tonă.
USD/tonă pentru a lucra cu profit în
activitatea sa de bază.
1 noiembrie Preţul cash a ajuns la 220 USD/tonă. Vinde cele 2 contracte (lichidează
Producătorul cumpără cacao la acest preţ poziţia long) la preţul de 225
înregistrând o pierdere faţă de estimările USD/tonă, înregistrând profit: (225–
sale de (205-220) USD/tonă x 60 tone = 210) USD/tonă x 2 contracte x 30
- 900 USD tone/contract = 900USD
În acest caz, pierderea de la marfa fizică a fost acoperită de profitul înregistrat la bursă.

Aplicaţie:
Long Hedging (hedging de cumpărare)
Să presupunem cazul unui constructor care are nevoie de cherestea în activitatea sa. La 1 iunie o
firmă de construcţii decide să cumpere 160.000 picioare cherestea (1 picior = 30,5 cm) la 1
septembrie, în condiţiile în care preţul futures la contractele pentru septembrie la Bursa Comercială din
Chicago (Chicago Mercantile Exchange - CME) este de 192 USD/UM (UM = unitatea de măsură este
de 1.000 picioare).
Cumpărătorul analizează în felul următor: apreciază că, plecând de la faptul că, în mod normal,
preţul futures pentru septembrie este cu circa 5 USD/UM mai mare decât preţul cash şi ca atare dacă
va cumpăra 1 contract în septembrie la 192 USD/UM, atunci el va fixa un preţ de aproximativ 187
USD/UM.

Piaţa cash (de marfă fizică) Piaţa futures

1 iunie Constructorul are nevoie de cherestea în
septembrie la preţul de circa
187USD/UM, pentru a lucra cu profit în
activitatea sa de bază.
1 septembrie Preţul cash a ajuns la 200 USD/UM.
Firma cumpără cherestea la acest preţ,
înregistrând o pierdere faţă de estimările
sale de (187-200) USD/UM x 160 UM =
- 2080 USD
Cumpără 1 contract pe 160 UM
futures septembrie la un preţ de 192
USD/UM.
Vinde contractul său (închide poziţia
long) la preţul curent de 205
USD/UM câştigând (205 - 192)
USD/UM x 160 UM = 2080 USD

III. Opţiuni CALL, PUT, DOUBLE

1. Cumpărarea unei opţiuni de cumpărare CALL

La data de 25 noiembrie o firmă garantează o opţiune de tip CALL în următoarele condiţii:
- cantitate: 5 loturi cacao (1 lot = 30 tone)
- livrare în iunie
- preţul: 1050 $/tonă
- prima: 200 $/tonă => 200 $/tonă x 5 loturi x 30 tone/lot = 30.000 $
- data declarării: 15 mai, ora 1200
a) Situaţia I
La data de 15 mai preţurile pe piaţă au crescut atingând nivelul de 1.500 $/tonă şi astfel
deţinătorul opţiunii decide să-şi declare opţiunea, primind un contract de cumpărare pentru 5 loturi de
cacao la preţul de 1050 $/tonă.
Câştigul net al cumpărătorului opţiunii este de: (1500 – 1050) $/tonă = 450 $/tonă
450 $/tonă x 5 loturi x 30 tone/lot = 67.500 $
67.500 $ - 30.000 $ (prima) = 37.500 $ din care de scade comisionul de 500 $, câştigul net fiind
de 37.000 $.
b) Situaţia a II-a
Tot la 15 mai (data declarării) se constată o scădere a preţurilor până la 320 $/tonă şi în această
situaţie deţinătorul opţiunii de cumpărare decide abandonarea opţiunii.
Dacă ar fi exercitat opţiunea, pierderea ar fi fost de: (320 - 1050) $/tonă = 730 $/tonă x 5 loturi x
30 tone/lot = 109.500 $ la care s-ar fi adăugat şi prima de 30.000 $.
În această situaţie cumpărătorul opţiunii CALL a fost obligat să abandoneze opţiunea datorită
unei evoluţii adverse de preţ, pierderea totală a acestuia în cazul abandonării opţiunii nu poate şi nu
depăşeşte de fapt valoarea primei 30.000 $ plus comisionul.

2. Opţiunea de vânzare PUT

La 15 aprilie o firmă „X” garantează o opţiune de tipul PUT unei alte firme „Y” în următoarele
condiţii:
- cantitatea: 20 loturi de zahăr (1 lot = 50 tone)
- livrare: decembrie
 - preţul contractat: 220 $/tonă
- prima: 25 $/tonă
- data declarării: 25 noiembrie, ora 1200
Deţinătorul opţiunii plăteşte la Casa de Cliring o primă de: 20 loturi x 50 tone/lot x 25 $/tonă =
25.000 $.
a) Situaţia I
La 25 noiembrie preţurile pe piaţă au crescut la 253 $/tonă aşa că deţinătorul opţiunii PUT
hotărăşte abandonarea. Astfel, prin abandonarea opţiunii acesta pierde prima în valoare de 25.000 $.
b) Situaţia II
La 25 noiembrie piaţa a scăzut la 198 $/tonă şi deţinătorul opţiunii hotărăşte să-şi declare
opţiunea pentru întreaga cantitate, primind un contract de vânzare pentru 20 de loturi de zahăr la preţul
de 230 $/tonă.
Câştigul deţinătorului opţiunii este de: (220 -198) $/tonă x 20 loturi x 50 tone/lot = 22.000 $ din
care se scade valoarea primei de 25.000 $ => o pierdere netă de -3.000 $.

3. Opţiunea DOUBLE
DOUBLE OPTION – este o combinaţie între PUT şi CALL, prima este dublă în comparaţie cu
mărimea primei în cazul unei opţiuni CALL sau PUT.

O firmă „A” garantează o DOUBLE OPTION unei firme „B” în următoarele condiţii:
- cantitatea: 10 loturi de cafea (1 lot = 5 tone)
- livrarea: octombrie
- preţul contractat: 1650 $/tonă
- prima: 450 $/tonă
- data declarării: 20 septembrie, ora 1200
Deţinătorul opţiunii are dreptul ca în schimbul primei plătite să opteze fie pentru calitatea de
cumpărător, fie pentru cea de vânzător.
Prima plătită = 450 $/tonă x 10 loturi x 5 tone/lot = 22.500 $
a) Situaţia I
La 20 septembrie preţurile pe piaţă au atins nivelul de 2.150 $/tonă şi deţinătorul opţiunii, firma
„B”, decide să declare opţiunea sa drept CALL, adică el devine cumpărător.
După declararea opţiunii deţinătorul ei primeşte un contract de cumpărare la 1.650 $/tonă pentru
cantitatea de 10 loturi de cafea.
Câştigul: (2150 - 1650) $/tonă x 10 loturi x 5 tone = 25.000 $ - 22.500 $ (valoarea primei) =
2.500 $.
b) Situaţia II
La 20 septembrie preţurile de pe piaţă scad la 995 $/tonă de cafea şi deţinătorul, firma „B”,
hotărăşte să-şi declare opţiunea drept PUT, adică primeşte un contract de vânzare la preţul de 1650
$/tonă pentru 10 loturi.
Profitul deţinătorului este: (1650 - 995) $/tonă x 10 loturi x 5 tone = 32.750 $ - 22.500 $
(valoarea primei) = 10.250 $