Aplicaţie

Clauza DST
Într-un contract internaţional de vânzare-cumpărare în care este prevăzută clauza DST. În vederea
consolidării valutare, moneda (valuta) de contract este legată de cursul DST, respectiv de coşul
valutelor cel mai mult utilizate în tranzacţiile internaţionale, mărimea sa fiind calculată şi publicată
zilnic de către FMI.
În contract clauza de consolidare valutară are următoarea formulare: “În prezentul contract, preţul
este de 65 €/buc.
Plata se va face la 90 de zile din ziua recepţionării mărfurilor de către importator. Părţile sunt de
acord cu clauza de consolidare valutară, în următoarele condiţii: cursul în momentul încheierii
tranzacţiei este de 1 DST = 1,23 €. Dacă între acest curs şi cel existent în momentul plăţii va fi o
diferenţă mai mare de ± 1%, suma de plată va fi recalculată, după următoarea formulă:
P1 = Po + Po x K
K = (C1 –Co) x 100/Co
unde P1 – preţul recalculat; Po – preţul iniţial prevăzut în contract; K – coeficient de fluctuaţie a
cursului; Co– cursul valutar în momentul încheierii contractului; C1 – cursul valuta în momentul
plăţii”.
Recalcularea preţului la data plăţii
Situaţia se prezintă astfe:
a) 1 DST = 1,30 €
Se determină coeficientul de fluctuaţie:
K = (1,30 – 1,23) x 100 / 1,23 = 5,69%
Se constată că valuta de contract s-a depreciat în raport cu DST – ul, cu 5,69%, deci mai
mult de 1% cât s-a prevăzut în contract, ceea ce impune o recalculare a preţului.
P1 = 65 €/buc. + 65 €/buc x 5,69 / 100 = 68,7 €/buc
b) 1 DST = 1,20 €
K = (1,20 – 1,23) x 100 / 1,23 = - 2,43%
În acest caz, valuta de contract înregistrează o apreciere faţă de DST, mai mare de +-1%
cât a fost prevăzut în contract, ceea ce determină necesitatea recalculării preţului.
P1 = 65 €/buc. - 65 €/buc x 2,43 / 100 = 63,42 €/buc
în faza postcontractuală
 operaţiuni de acoperire împotriva riscului valutar efectuate pe piaţa valutară interbancară
 operaţiuni de acoperire împotriva riscului valutar efectuate la bursă (se vor analiza după ce
vor fi studiate operaţiunile la bursa de mărfuri);
 sincronizarea încasărilor şi plăţilor în aceeaşi valută;
 anticipări şi întârzieri în efectuarea plăţilor şi încasărilor.
Operaţiuni de acoperire împotriva riscului valutar efectuate pe piaţa valutară interbancară
 Operațiuni de arbitraj valutar
- efectuate de bănci pentru clienții lor prin vânzarea-cumpărarea la vedere sau la termen pe piaţa
valutară interbancară, a valutelor provenite din încasări sau a valutelor destinate unor plăți viitoare.
- pentru operațiunile la termen:
 scadența celor două operațiuni trebuie să fie la intervale apropiate de timp;
 cursul forward la care se cumpără/vinde valuta este stabilită în avans, la scadenţă fiind încasată
o sumă prestabilită, indiferent de evoluţia cursului valutar în intervalul de timp considerat.
Exemplul 1:
Operațiuni de arbitraj la vedere
O firmă în t0 în cont un disponibil de 100.000 $, iar peste 3 luni (t3) are de achitat un import de
91.000 €.
Curs valutar la vedere (spot) în t0: 1$=0,91€
Pentru a se pune la adăpost de riscul deprecierii valutei din cont ($) şi al aprecierii valutei de plată
(€), firma decide efectuarea unei operațiuni de arbitraj la vedere, adică banca, în contul firmei,
vinde $ și cumpără € la cursul zilei (spot).
Contul clientului în t0: - 100.000$;
+ 91.000 €.
Dacă în t3 cursul valutar la vedere (spot) este:
a) 1$=0,80 €, firma câștigă prin operațiunea de arbitraj deoarece 100.000$ x 0,80 = 80.000 €
(+11.000 €)
b) 1$=0,95 €, firma pierde prin operațiunea de arbitraj deoarece 100.000$ x 0,95 = 95.000 €
(- 4000 €), dar reușește o fixare a cursului valutar de 1$=0,91 € din t0 pentru t3.
Ceea ce urmăreşte firma importatoare prin operaţiunea de arbitraj este fixarea cursului valutar
din t0 pentru t3 , astfel încât suma încasată în € să acopere suma ce urmează să fie plătită în $,
indiferent de evoluţia cursului valutar în intervalul de timp t0 - t3.
Exemplul 2:
Operațiuni de arbitraj la termen
O firmă are de plătit peste 6 luni un import de 1.000.000 $ și de încasat 850.000 € dintr-un export,
sumă pe care și-a propus să o utilizeze pentru achitarea importului.
Pentru a se pune la adăpost de riscul deprecierii valutei ce urmează a fi încasată (€) şi al aprecierii
valutei de plată ($), firma decide efectuarea unei operațiuni de arbitraj la termen, adică banca, în
contul firmei, vinde € și cumpără $ la cursul la termen (forward).
Cursul la vedere (spot) în momentul încheierii contractului (t0): 1$ = 0,90 €
Cursul la termen (forward) în momentul încheierii contractului (t0) pentru momentul plății (t6):
1$= 0,84 €.
Banca, la ordinul clientului, său vinde la termen € și cumpără la termen $, în t0 pentru t6.
Contul clientului în t6: -840.000 €
+1.000.000 $
Dacă în t6 cursul valutar la vedere (spot) este:
a) 1$=0,80 €, firma ar fi câștigat și mai mult dacă nu efectua operațiunea de arbitraj: -800.000 € și
+1.000.000$, deci 40.000 €.
b) 1$=0,86 €, firma ar fi pierdut dacă nu efectua operațiunea de arbitraj: -860.000 € și +1.000.000$,
deci 20.000 €.
Ceea ce urmăreşte firma prin operaţiunea de arbitraj este fixarea cursului valutar din t0 pentru t6,
astfel încât suma încasată în €, să acopere suma ce urmează să fie plătită în $, indiferent de evoluţia
cursului valutar în intervalul de timp t0 - t6.
Sincronizarea încasărilor şi plăţilor în aceeaşi valută
- operațiuni paralele de import și export;
- facturarea în aceeași valută a importului și a exportului;
- dacă se reușește o sincronizare a încasărilor și a plăților în aceeași valută, indiferent de
evoluția cursului valutar, suma încasată poate fi folosită pentru acoperirea facturii de plată.

Exemplu:
O firmă a încheiat un contract de export în valoare de 100.000 $, respectiv un contract de import
de 100.000 $, atât încasarea cât și plata realizându-se peste 3 luni.
În momentul contractării (t0): 1$= 0,9000 €.
În momentul plății (t1): 1$= 0,8900 €.
Valuta încasată: dolarul SUA ($)
Valuta de plată: dolarul SUA ($)
Dacă:
- termenul de încasare şi de plată este același (peste 3 luni din momentul încheierii contractelor);
- valuta de contract pentru import şi pentru export este aceeaşi ($);
- valoarea contractului de import >= valoarea contractului de export (100.000 $)
riscul valutar nu mai apare, indiferent de evoluția cursului valutei de contract în raport cu alte
valute.

Anticipări şi întârzieri în efectuarea plăţilor şi încasărilor

- se pot utiliza în contractele comerciale internaționale cu termene de livrare și plată incerte și
deschise (lună, trimestru)
Ex. Termen de livrare: ianuarie 2023;
Termen de plată: 3 zile din momentul livrării.
- perspectiva exportatorului/vânzătorului:
 dacă valuta de contract are tendinţa de apreciere
 livrarea mărfii spre sfârșitul termenului de livrare și amânarea încasării sumei datorate de
importator;
 dacă valuta de contract are tendinţa de depreciere
 livrarea mărfii la începutul termenului de livrare și încasarea cu anticipație a sumei
datorate de importator.

Exemplu:
O firmă a încheiat un contract de export în valoare de 200.000 franci elveţieni (CHF), cu livrarea
mărfurilor în cursul lunii iulie, dar nu mai târziu de 30 iulie.
Firma are încheiat și un contract de import în valoare de 180.000 $, cu plata până în 1august.
Luând în considerare faptul că începând din luna iunie CHF se află în proces de apreciere în
raport cu $, livrarea a fost amânată până la 25 iulie.
25 iunie: 1$ = 1,30 CHF (200.000/1,30 = 153.846 $)
1 iulie: 1$ = 1,20 CHF (200.000/1,20 = 166.667 $)
25 iulie: 1$ = 1,10 CHF (200.000/1,10 = 181.818 $)
  Modalităţi de prevenire şi atenuare a riscului de preţ
 Riscul de preţ reprezintă posibilitatea apariţiei unei pierderi datorită modificării pe piaţa internaţională a
preţului unui bun între momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi momentul încasării
contravalorii bunului.
pentru exportator/vânzător:
- preţul convenit pentru un bun este mai mic decât cel existent pe plan internaţional în momentul încasării
lui;
- preţul nu este plătit de importator.
pentru importator/cumpărător:
- preţul pe plan internaţional pentru un bun este mai mic decât preţul convenit cu exportatorul/importatorul.
 Prevenirea şi atenuarea riscului de preţ:
în etapa precontractuală:
- se impune analizarea cauzelor care ar putea genera o modificarea a preţurilor la nivelul factorilor de
producţie.
în etapa contractuală:
- în timpul negocierii contractului se impune o preocupare susţinută din partea ambilor parteneri pentru
înscrierea în contract a clauzelor de acoperire împotriva riscului de preţ.
 Clauza preţului escaladat
poate fi utilizată în etapa precontractuală în vederea corectării preţului determinat pe baza costului de
producţie cu modificările previzionate la nivelul preţurilor factorilor de producţie.
apare cu predilecţie în contractele pe termen lung unde există riscul ca între momentul încheierii contractului
şi momentul plăţii să existe un interval mare de timp în care să apară modificări ale preţurilor la nivelul
elementelor constitutive ale costului de producţie (materii prime, materiale, energie, salarii etc.).
are ca scop să stipuleze în contract acordul părţilor pentru recalcularea preţului stabilit în momentul încheierii
contractului, dacă se produc modificările menţionate în contract cu privire la elementele de cost.
formula de recalcularea preţului:
P1 = P0/100 (a + b x M 1/M0 + c x S1/S0 + d x E1/E0), a + b + c + d = 100% unde:
P1 - preţul recalculat sau facturat;
P0 - preţul iniţial prevăzut în contract şi valabil la scadenţa plăţii;
a - ponderea cheltuielilor fixe în total cost de producţie;
b - ponderea cheltuielilor cu materiile prime în total cost de producţie;
c - ponderea cheltuielilor cu salariile în total cost de producţie;
d - ponderea cheltuielilor cu energia în total cost de producţie;
M1 - preţul materiilor prime avute în vedere la momentul revizuirii preţului;
Mo - preţul materiilor prime avute în vedere la momentul încheierii contractului;
S1 - salariile medii în respectiva ramură de producţie sau într-o ţară la momentul revizuirii preţului;
S0 - salariile medii în respectiva ramură de producţie sau într-o ţară la momentul încheierii contractului;
E1 - preţul energiei avut în vedere la data revizuirii preţului;
E0 - preţul energiei avut în vedere la momentul încheierii contractului.
formula are un caracter general, numărul termenilor utilizaţi putând fi majorat sau redus în funcţie de
elementele de referinţă considerate a fi importante în structura preţului.
în stabilirea şi utilizarea formulei pot fi distinse mai multe momente de analiză care au în vedere:
 structura costului de producţie la produsul care formează obiectul vânzării;
 evoluţia preţurilor internaţionale la materiile prime, materiale, energie etc. care intră în componenţa
produsului;
 ponderea materiilor prime, materialelor, energiei, combustibililor din structura produsului;
 evoluţia salariilor, inflaţiei pe piaţa internaţională sau pe piaţa ţării cumpărătorului.
Aplicaţie
Se consideră un contract internaţional de vânzare-cumpărare în care este prevăzută clauza de
escaladare a preţurilor, potrivit următoarei formulări:
„Preţul prevăzut în prezentul contract se recalculează, după primele trei luni de la încheierea
contractului, pentru a fi adus la nivelul preţurilor de la data livrării, după următoarea formula:

P1 = P0/100 (a + b M1/M0 + c S1/S0 + dE1/E0) , a + b + c + d = 100% unde:

P1 - preţul recalculat sau facturat;

P0 - preţul iniţial prevăzut în contract şi valabil la scadenţa plăţii (sau preţul pe baza costului de producţie,
dacă recalcularea preţului are loc în etapa precontrcatuală);
a - ponderea cheltuielilor fixe în total cost de producţie (10%);
b - ponderea cheltuielilor cu materiile prime în total cost de producţie (50%);
c - ponderea cheltuielilor cu salariile în total cost de producţie (30%);
d - ponderea cheltuielilor cu energia în total cost de producţie (10%);
M1 - preţul materiilor prime avute în vedere la momentul recalculării preţului (preţul previzionat în etapa
precontractuală);
M0 - preţul materiilor prime avute în vedere la momentul încheierii contractului (sau în etapa
precontractuală);
S1 - salariile medii în respectiva ramură de producţie sau într-o ţară la momentul recalculării preţului (preţul
previzionat în etapa precontractuală);
S0 - salariile medii în respectiva ramură de producţie sau într-o ţară la momentul încheierii contractului (sau
în etapa precontractuală);
E1 - preţul energiei avut în vedere la data recalculării preţului (preţul previzionat în etapa precontrcatuală);
E0 - preţul energiei avut în vedere la momentul încheierii contractului (sau în etapa precontractuală)

dacă preţul materiei prime va creşte cu 12%, al salariilor cu 15%, iar al energiei cu 18%.
P0 = 60 €/buc.

Această formulă poate fi folosită şi pentru recalcularea preţului în faza precontractuală, dacă în
perspectivă se preconizează creşteri la nivelul costurilor de producţie.

P1 = PO/100 (a + b M1/Mo + c S1/So + dE1/EO)

P0 = 60 €/buc.
M1 = M0 + M0 x 12/100 = 1,12 Mo
M1/M0 = 1,12
S1 = S0 + S0 x 15/100 = 1,15 So
S1/S0 = 1,15
E1 = E0 + E0 x 18/100 = 1,18 EO
E1/E0 = 1,18
P1 = 60 €/buc./100 (10 + 50 x 1,12 + 30 x 1,15 + 10 x 1,18) = 67,38 €/buc.
 în faza precontractuală acest preţ poate deveni preţ de ofertă dacă prin raportarea
lui la preţul concurenţei, vânzătorul rămăne competitiv pe pieţele internaţionale
vizate.
 înscrierea în contract a acestei clauze va determina o recalculare a preţului în
momentul plăţii, dacă predicţiile din contract s-au adeverit.