CAPITOLUL 5

CONTUL ŞI CICLUL CONTABIL

Obiectivele de învățare:
1)să știu ce este contul și care este rolul acestuia;
2)să știu care sunt elementele contului și care este semnificația acestora (solduri,
rulaje, total sume);
3)să cunosc regulile de funcționare ale conturilor de active, datorii, capitaluri
proprii, cheltuieli și venituri;
4)să știu cum sunt codificate conturile în Planul de conturi;
5)să știu care sunt etapele analizei contabile și cum se scrie o formulă contabilă.

5.1.Contul şi elementele contului

Pentru a înţelege semnificaţia contului să pornim de la următoarele două
situaţii :

Situaţia 1 : Întreprinderea ALFA prezintă următoarea situaţie privind

gestiunea unui stoc de mărfuri :
-la 01.10.N se aflau în stoc mărfuri în valoare de 2.000 lei ;
-la 03.10N se achiziţionază mărfuri la costul de 5.000 lei ;
-la 05.10.N ies din gestiune mărfuri în valoare de 3.000 lei în urma vânzării ;
-la 10.10.N se achiziţionează mărfuri la costul de 1.000 lei ;
-la 15.10.N valoarea mărfurilor ieşite din gestiune prin vânzare este de 4.500
lei ;
-la 21.10.N se achiziţionează mărfuri la costul de 4.000 lei ;
-la 30.10.N valoarea mărfurilor ieşite prin vânzare este de 3.000 lei.
Se poate observa că, în cursul perioadei, au avut loc atât intrări cât şi ieşiri de
mărfuri. Să procedăm la calculul valorii mărfurilor aflate în stoc la sfârşitul perioadei:

Stoc iniţial 2.000 lei

(+)Intrare la 03.10.N 5.000 lei
(-)Ieşire la 05.10.N 3.000 lei
(+)Intrare la 10.10.N 1.000 lei
(-)Ieşire la 15.10.N 4.500 lei
(+)Intrare la 21.10.N 4.000 lei
(-)Ieşire la 30.10.N 3.000 lei
(=)Stoc final 1.500 lei

Un calcul al stocului final, ţinând cont doar de succesiunea cronologică a

achiziţiilor şi vânzărilor stocului de marfă, este necesar dar nu suficient. Din calculul
de mai sus aflăm care este valoarea mărfurilor la începutul şi la sfârşitul perioadei dar
nu şi care este volumul intrărilor şi al ieşirilor de mărfuri aferente perioadei. O
gestiune eficientă a stocului presupune cunoaşterea, în fiecare moment, a valorii
mărfurilor aflate în stoc dar şi a valorii intrărilor şi ieşirilor, pentru a permite luarea de
decizii în timp util privind realizarea unor noi achiziţii sau vânzări. Dacă am separa, în
tabelul de mai sus, intrările de ieşiri, trecând ieşirile într-o coloană în partea dreaptă,
stocul final se va determina astfel :

1
 Stoc iniţial 2.000 lei
(+)Intrări : (-)Ieşiri
La 3.10.N 5.000 lei La 5.10.N 3.000 lei
La 10.10.N 1.000 lei La 15.10.N 4.500 lei
La 21.10.N 4.000 lei La 30.10.N 3.000 lei
Total intrări 10.000 lei Total ieşiri 10.500 lei

Stoc final = Stoc iniţial + Intrări – Ieşiri =

2.000 + 10.000 – 10.500 = 1.500 lei
Stoc iniţial + Intrări = 12.000 lei Ieşiri + Stoc final = 12.000 lei

Tabelul de mai sus poartă denumirea de CONT. Coloana din partea stânga se
numeşte DEBIT iar cea din partea dreaptă CREDIT. Intrările şi ieşirile ce au loc în
cursul perioadei se numesc RULAJE. Valoarea elementului la începutul perioadei se
numeşte SOLD INIŢIAL în timp ce valoarea de la sfârşitul perioadei se numeşte
SOLD FINAL.

În mod tradiţional, forma simplificată a contului este cea a literei T. Acest

mod de prezentare pune, de fapt, în evidenţă, cele două părţi ale contului stânga –
dreapta, care în limbajul contabil poartă denumirea de debit – partea stângă, credit
partea dreaptă:

Denumirea contului
DEBIT CREDIT
(partea stângă) (partea dreaptă)

Într-un cont de activ, soldul iniţial şi intrările (sau creşterile) perioadei se

trec în coloana stângă (în debit) în timp ce ieşirile (sau diminuările) şi soldul final
se trec în coloana dreaptă (în credit).

371 Contul Mărfuri A

DEBIT CREDIT
Sold iniţial debitor 2.000 lei
Intrări 5.000 lei Ieşiri 3.000 lei
1.000 lei 4.500 lei
4.000 lei 3.000 lei
Rulaj debitor 10.000 lei Rulaj creditor 10.500 lei
Total sume debitoare = Sold Total sume creditoare 10.500 lei
iniţial debitor + Rulaj debitor 12.000 lei = Rulaj creditor
Sold final debitor = Total sume 1.500 lei
debitoare – Total sume
creditoare

A trece o sumă în coloana stângă înseamnă a debita contul cu suma

respectivă. A trece suma în coloana dreaptă înseamnă a credita contul cu suma

2
respectivă. Convenţional, soldul final se trece în coloana opusă pentru a echilibra
contul.

În practică, contul se constituie într-o situaţie (tabel) cu mai multe coloane în

care sunt consemnate datele contabile. Însă cele două coloane, debitul şi creditul, sunt
esenţiale pentru a înţelege modul în care contul funcţionează.

Situaţia 2: Întreprinderea ALFA prezintă următoarea situaţie privind datoria

faţă de furnizorul BETA în luna noiembrie N:
-la 1.11.N datoria faţă de BETA era de 5.000 lei;
-la 5.11.N se majorează datoria faţă de BETA cu 2.000 lei în urma achiziţiei
de mărfuri;
-la 12.11.N se achită furnizorului suma de 6.000 lei;
-la 17.11.N se majorează datoria cu 4.000 lei în urma achiziţiei de mărfuri ;
-la 21.11.N se achită furnizorului suma de 3.500 lei;
-la 27.11.N se achiziţionează mărfuri la costul de 1.000 lei ceea ce determină
creşterea datoriei faţă de BETA;
-la 30.11.N se achită lui BETA suma de 1.500 lei.

Să calculăm datoria faţă de furnizor la sfârşitul lunii noiembrie :

Datorie la începutul lunii 5.000 lei

(+)Creşterea datoriei la 5.11.N 2.000 lei
(-)Diminuarea datoriei la 12.11.N 6.000 lei
(+)Creşterea datoriei la 17.11.N 4.000 lei
(-)Diminuarea datoriei la 21.11.N 3.500 lei
(+)Creşterea datoriei la 27.11.N 1.000 lei
(-)Diminuarea datoriei la 30.11.N 1.500 lei
(=)Datorie la sfârşitul perioadei 1.000 lei

Ca şi în exemplul precedent, o gestiune eficientă a datoriilor faţă de furnizorul

BETA presupune cunoaşterea, în orice moment, a volumului acestor datorii, a
creşterilor şi diminuărilor aferente perioadei. Aceste informaţii se pot obţine prin
separarea în două coloane a creşterilor de datorii de diminuările acestora:

Datorie la începutul lunii 5.000 lei

(-)diminuări de datorii (+)Creşteri de datorii
La 12.11.N 6.000 lei La 5.11.N 2.000 lei
La 21.11.N 3.500 lei La 17.11.N 4.000 lei
La 30.11.N 1.500 lei La 27.11.N 1.000 lei
Total diminuări 11.000 lei Total creşteri 7.000 lei
Datorie la sfârşitul lunii = Datorie la
începutul lunii + Creşteri – Diminuări =
5.000 + 7.000 – 11.000 = 1.000 lei
Diminuări + Datorie la sfârşitul lunii = Datorie la începutul lunii + Creşteri =
11.000 + 1.000 = 12.000 lei 5.000 + 7.000 = 12.000 lei

Puteţi observa că, spre deosebire de situaţia precedentă, creşterile de datorii se

prezintă în coloana din partea dreaptă iar diminuările în coloana din partea stângă.
Aceasta este o convenţie care se justifică prin relaţia de cauzalitate care există între

3
elementele de activ pe de o parte şi cele de datorii şi capitaluri proprii pe de altă parte.
Prin urmare, conturile de datorii şi de capitaluri proprii funcţionează după reguli
inverse decât conturile de activ.

Într-un cont de datorie sau de capital propriu soldul iniţial şi creşterile perioadei se
trec în coloana dreaptă (în credit) în timp ce diminuările şi soldul final se trec în
coloana stângă (în debit).

401 Contul Furnizor BETA Dat

DEBIT CREDIT
Sold iniţial creditor 5.000 lei
Diminuări : 6.000 lei Creşteri : 2.000 lei
3.500 lei 4.000 lei
1.500 lei 1.000 lei
Rulaj debitor 11.000 lei Rulaj creditor 7.000 lei
Total sume debitoare = Rulaj Total sume creditoare
debitor 11.000 lei = Sold iniţial creditor 12.000 lei
+ Rulaj creditor
Sold final creditor = 1.000 lei
Total sume creditoare
– Total sume
debitoare

Conturile ataşate elementelor de active, datorii şi capitaluri proprii

funcţionează astfel încât egalitatea ACTIVE = DATORII + CAPITALURI PROPRII
să fie tot timpul respectată:

ACTIVE = DATORII + CAPITALURI PROPRII

Debit Credit Debit Credit Debit Credit
+ - - + - +
Creşteri Descreşteri Descreşteri Creşteri Descreşteri Creşteri

CONTURI DE ACTIV = CONTURI DE DATORII ȘI CAPITALURI PROPRII

A+Ch = CP + Dat+V

Ați putut observa că unele variaţii ale activelor şi datoriilor generează

elemente de cheltuieli şi venituri. În consecinţă, pe lângă conturile care ţin evidenţa
elementelor de active, datorii şi capitaluri proprii există şi conturi care ţin evidenţa
elementelor de cheltuieli şi venituri. Să ne amintim că, în ecuaţia contabilă
fundamentală, cheltuielile se află în stânga egalităţii în timp ce veniturile se află în
partea dreaptă :

Conturile de cheltuieli funcţionează după aceleaşi reguli cu conturile de activ

(creşterile sunt trecute în debit iar diminuările în credit) în timp ce conturile de
venituri funcţionează similar conturilor de datorii şi capitaluri proprii (creşterile
sunt trecute în credit iar diminuările în debit). Conturile de cheltuieli şi venituri
sunt conturi temporare deoarece la sfârşitul fiecărei perioade se închid prin

4
calculul rezultatului (profit sau pierdere). Din acest motiv, conturile de cheltuieli şi
venituri nu au sold iniţial şi sold final ci doar rulaje.

CONTURI DE CHELTUIELI CONTURI DE VENITURI

DEBIT CREDIT DEBIT CREDIT

+ - - +

5.2.Logica planului de conturi

Sistemul de conturi utilizat de o entitate în realizarea obiectivelor asociate

contabilităţii financiare şi contabilităţii de gestiune se constituie într-un plan de
conturi.
Planul de conturi prevăzut de OMFP 1.802/2014, cu modificările și
completările ulterioare, este structurat în 9 clase de conturi:
Clasa 1 Conturi de capitaluri
Clasa 2 Conturi de imobilizări
Clasa 3 Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie
Clasa 4 Conturi de terţi
Clasa 5 Conturi de trezorerie
Clasa 6 Conturi de cheltuieli
Clasa 7 Conturi de venituri
Clasa 8 Conturi speciale
Clasa 9 Conturi de gestiune

Conturile de la clasa 1 până la clasa 8 deservesc obiectivele contabilităţii

financiare.
Cu ajutorul conturilor de la clasa 1 până la clasa 5 se obţin informaţiile
necesare elaborării bilanţului contabil:

Bilanţ
ACTIV DATORII + CAPITALURI PROPRII
Active imobilizate (Clasa 2) Datorii (Clasa 1, Clasa 4, Clasa 5)
Active circulante: Capitaluri proprii (Clasa 1)
-Stocuri (Clasa 3)
-Creanţe (Clasa 4)
-Casa şi conturi la bănci (Clasa 5)

Cu ajutorul conturilor din clasa 6 şi clasa 7 se obţin informaţiile necesare

întocmirii contului de profit şi pierdere:

Cont de profit şi pierdere

Cheltuieli Venituri
Clasa 6 Clasa 7

5
 Conturile din clasa 8 sunt conturi în afara bilanțul care țin evidenţa unor
resurse aflate în posesia întreprinderii dar care nu sunt controlate de aceasta precum şi
a unor angajamente acordate sau primite care nu se recunosc în bilanţ.
Aceste conturi speciale nu funcționează după regula partidei duble aplicată
conturilor de la clasa 1 la clasa 7.
Ele nu au cont corespondent, debitându-se sau creditându-se în mod
individual.

În contabilitatea managerială se pot utiliza conturile din clasa 9 pentru

evidența cheltuielilor de producţie şi a costurilor perioadei. Pentru determinarea
diferitelor categorii costuri, cheltuielile sunt clasificate după criteriul destinației au
funcțiilor întreprinderii.
Conturile sintetice sunt codificate după un sistem zecimal. Simbolul unui cont
cuprinde până la 4 cifre care au următoarea semnificaţie:

9 9 9 9
Clasa de conturi Grupa de conturi Cont sintetic de Cont sintetic de
grad 1 grad 2

Exemplu
Contul 1012 "Capital subscris vărsat" are 4 cifre în simbol. Dacă citim prima
cifră aflăm clasa de conturi din care face parte acest cont (Clasa 1 "Conturi de
capitaluri"). Dacă citim primele două cifre vom afla grupa de conturi în care se află
contul în cauză (grupa 10 "Capital şi rezerve"). Dacă citim primele 3 cifre aflăm
contul sintetic de grad 1 (Contul 101 "Capital social"). Dacă citim toate cele 4 cifre
aflăm contul sintetic de grad 2 (1012 "Capital subscris vărsat").

O clasă de conturi poate cuprinde până la 10 grupe. O grupă cuprinde până la

10 conturi sintetice de grad 1. Un cont sintetic de grad 1 cuprinde până la 10 conturi
sintetice de grad 2.
Nu toate conturile din planul de conturi cuprind 4 cifre în simbol. Unele se
dezvoltă doar până la nivelul conturilor sintetice de grad 1 şi au 3 cifre în simbol.

Exemplu
Contul 401 "Furnizori" este un cont sintetic de grad 1. El face parte din Clasa
4 "Conturi de terţi" şi din grupa 40 "Furnizori şi conturi asimilate".

În funcţie de propriile nevoi de informare, întreprinderile au libertatea de a

dezvolta conturile sintetice codificate în planul de conturi în conturi analitice
adăugând la simbolul existent în plan codificări proprii (numerice sau alfanumerice).

Exemplu
Întreprinderea ALFA are 3 furnizori de materii prime, BETA, GAMA, TETA.
Pentru a cunoaşte în orice moment evoluţia datoriei faţă de fiecare dintre cei trei
furnizori, contul 401 se dezvoltă în 3 conturi sintetice:
401.01
401.02

6
 401.03, unde în lista de coduri a întreprinderii, 01 este codul asociat
furnizorului BETA, 02 este codul furnizorului GAMA iar 03 este codul furnizorului
TETA.

Detalii privind semnificaţia codificării unor conturi:

(1)Clasa 1 "Conturi de capitaluri" cuprinde atât conturi de capitaluri proprii (de la
grupa 10 la grupa 14) cât şi conturi de datorii (de la grupa 15 la grupa 16);
(2)Conturile de la clasa 2 până la clasa 5 care au pe poziţia a doua în simbol cifra 9
sunt conturi de ajustare a valorii activelor în bilanţ (ajustări pentru deprecierea
activelor). Un cont care ajustează prin scădere valoarea unui activ în bilanţ
funcţionează după reguli inverse conturilor de activ:
29 Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor
39 Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie
49 Ajustări pentru deprecierea creanţelor
59 Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie
Aceste conturi vor prezenta soldul iniţial şi creşterile în credit şi diminuările şi
soldul final în debit.

(3)Conturile care pe poziţia a 3-a în simbol au cifra 9 funcţionează după reguli inverse
faţă de celelalte conturi din aceeaşi grupă.

Exemplu
Contul 409 "Furnizori-debitori" ţine evidenţa creanţelor reprezentate de
avansurilor acordate furnizorilor şi este un cont de activ. Toate celelalte conturi din
grupa 40 "Furnizori şi conturi asimilate" sunt conturi de datorii.
Contul 709 "Reduceri comerciale acordate" ajustează prin scădere, în contul
de profit şi pierdere, cifra de afaceri. Prin urmare el va avea funcţie inversă contului
de venit.

(4)Conturile de cheltuieli şi venituri sunt codificate simetric:

Clasa 6 "Conturi de cheltuieli" Clasa 7 "Conturi de venituri"

Cheltuieli din exploatare: Venituri din exploatare:
grupele 60 – 65 şi 681 grupele 70 – 75 şi 781
Cheltuieli financiare: Venituri financiare:
grupa 66 şi 686 grupa 76 şi 786

(5)ca regulă generală, un cont care diminuează în bilanţ un element funcţionează

după reguli inverse contului care ţine evidenţa elementului ajustat. Altfel spus, dacă
un cont ajustează prin scădere un activ el va funcţiona după reguli inverse contului de
activ. Dacă un cont diminuează o datorie sau un capital propriu el va funcţiona după
reguli inverse conturilor de datorii şi capitaluri proprii. Dacă un cont diminuează
valoarea unei poziții de cheltuieli în contul de profit şi pierdere el va funcţiona după
reguli inverse conturilor de cheltuieli.

7
5.3.Analiza contabilă şi formula contabilă

După cum cunoașteți deja, în urma unei tranzacţii sau a unui eveniment, se
modifică cel puţin două elemente în situațiile financiare fundamentale. În consecinţă
vor fi afectate cel puţin două conturi. Incidenţa în conturi a diverselor activităţi,
operaţii, tranzacţii şi evenimente se stabileşte în urma unei suite de raţionamente
economice şi contabile pe care le realizează specialistul contabil.
Pentru a reprezenta o tranzacţie sau un eveniment în situaţiile financiare şi în
conturi (în Registrul Jurnal) se parcurg următorii paşi:
PASUL (1) identificarea naturii activităţi, tranzacţiei sau evenimentului care
urmează a se consemna în contabilitate ;
PASUL (2) stabilirea elementelor din situaţiile financiare care se modifică în
urma activităţii, tranzacţiei sau evenimentului în cauză şi stabilirea sensului
modificării acestora;
PASUL (3) identificarea conturilor corespondente şi aplicarea regulilor de
funcţionare a acestora;
PASUL (4) întocmirea formulei contabile.
O formulă contabilă presupune afectarea în sens contrar a două conturi. Unul
se va debita iar celălalt se va credita cu aceeaşi sumă :

Formulă contabilă simplă

Cont debitor = Cont creditor Suma

Pe lângă forma simplă, formulele contabile pot fi şi ceva mai complexe.

Acestea pot presupune :
a)debitarea a două sau mai multor conturi în corespondenţă cu un cont
creditor ;

Formule contabile complexe

% = Cont creditor z Suma contului z
Cont debitor x Suma contului x
Cont debitor y Suma contului y

b)debitarea unui cont debitor în corespondenţă cu două sau mai multe conturi
creditoare ;

Cont debitor x = % Suma contului x

Cont creditor y Suma contului y
Cont creditor z Suma contului z

c)debitarea a două sau mai multe conturi în corespondenţă cu două sau mai
multe conturi creditoare.

% = %
Cont debitor x Cont creditor z Suma contului x Suma contului z
Cont debitor y Cont creditor w Suma contului y Suma contului w

Când se debitează sau se creditează mai multe conturi acestea se trec unele sub
altele sub simbolul % care se citeşte "următoarele conturi".

8
 Exemplu
Să se înregistreze în contabilitate următoarea tranzacție:
achiziție de mărfuri la costul de 700 lei (pentru simplificare vom neglija incidența
TVA):
(1) identificarea naturii tranzacției: achiziție de mărfuri;
(2) elementele care se modifică și sensul modificării acestora:
Mărfuri Activ +
Furnizori Datorie +

(3) stabilirea conturilor corespondente și aplicarea regulilor de funcționare ale

acestora:
371 Mărfuri Cont de activ + Se debitează
401 Furnizori Cont de + Se creditează
datorie
(4) formula contabilă este:
371 Mărfuri = 401 Furnizori 700 lei 700 lei

▪ formulă contabilă compusă

Când se debitează sau se creditează mai multe conturi, acestea se trec unele sub altele
sub simbolul % care se citește în contabilitate „următoarele conturi”.
O tranzacție poate determina în acest caz următoarele tipuri de înregistrări:

a) debitarea a două sau mai multor conturi în corespondență cu un cont creditor;

% = Cont Suma contului z
creditor z Suma contului
Cont debitor x x
Cont debitor y Suma contului
y

Exemplu
Potrivit extrasului de cont din data de 16.04.N entitatea a efectuat următoarele plăți
prin bancă:
- plată factură Vodafone în valoare de 1.000 de lei;
- plată salarii în valoare de 14.000 de lei.
(1) identificarea naturii tranzacției: plăți din contul curent;

9
(2) elementele care se modifică în urma operației și sensul modificării acestora:

Cont la bancă în lei Activ Scade

Furnizori Datorie Scade
Salarii datorate Datorie Scade

(3) stabilirea conturilor corespondente și aplicarea regulilor de funcționare ale

acestora:

5121 Conturi la bănci în lei Cont de activ Scade Se creditează

401 Furnizori Cont de datorie Scade Se debitează
421 Salarii datorate personalului Cont de datorie Scade Se debitează
(4) formula contabilă este:

% = 5121 Conturi 15.000 lei

la bănci în lei
401 Furnizori 1.000 lei
421 Salarii 14.000 lei
datorate
personalului

b) debitarea unui cont debitor în corespondență cu două sau mai multe conturi
creditoare:

Cont debitor x = % Suma contului

x
Cont creditor Suma contului y
y Suma contului z
Cont creditor
z

Exemplu
În urma Hotărârii AGA din 15.03.N se repartizează rezultatul reportat (profit din anii
anteriori) în sumă de 120.000 de lei astfel:
- la alte rezerve 100.000 de lei;
- la dividende 20.000 de lei.
(1) identificarea naturii operației: repartizarea rezultatului reportat;
(2) elementele care se modifică și sensul modificării acestora:

Rezultat reportat Capital propriu Scade

Alte rezerve Capital propriu Crește
Dividende de plată Datorie Crește

10
(3) stabilirea conturilor corespondente și aplicarea regulilor de funcționare ale acestora:

1171 Rezultat Cont de capital Scade Se

reportat... propriu debitează
1068 Alte rezerve Cont de capital Crește Se
propriu creditează
457 Dividende de plată Cont de datorie Crește Se
debitează
(4) formula contabilă este:
1171 = % 120.000 lei
Rezultat 1068 100.000 lei
reportat... Alte rezerve
457 20.000 lei
Dividende
de plată

Esenţa contabilităţii în partidă dublă constă în afectarea concomitentă şi cu

aceeaşi sumă, în urma unei operaţii, a debitului unuia sau mai multor
conturi debitoare în corespondenţă cu creditul unuia sau a mai multor
conturi creditoare.

11