Racolta Raul PAISV 2

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA
Str. Mănăștur Nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca, România

tel.+ 40-264-596.384; fax + 40-264-593.792
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
MASTER PROIECTAREA AMENAJAREA
ȘI ÎNTREȚINEREA SPAȚIILOR VERZI
DESIGN DE INTERIOR CU PLANTE

AQUASCAPING – PEISAJE ACVATICE DE INTERIOR
Absolvent:
Raul-Adrian RACOLŢA
Îndrumător Ştiinţific:
Conf. dr. Erzsebet BUTA
CLUJ-NAPOCA
2022
Raul Adrian Racolţa Aquascaping- Peisaje acvatice de interior
CUPRINS
INTRODUCERE.......................................................................................................................................4
CAP. I. ISTORIC (APARIȚIE CONCEPT, RĂSPÂNDIRE, EVOLUȚIE).........................................5
1.1.GENERALITĂȚI..............................................................................................................................6
1.2.TIPURI DE ZONE UMEDE.............................................................................................................7
CAP. II. IMPORTANŢA .........................................................................................................................9
CAP. III. SORTIMENTUL DE PLANTE DE INTERIOR PRETABIL.............................................16
3.1. SPAȚIILE VERZI DIN MUNICIPIUL SATU MARE..................................................................18
3.2. DATE PEDO-CLIMATICE...........................................................................................................23
CAP. IV. AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE..........................................................................................25
4.1. CONTEXT ȘI INFORMAȚII GENERALE...................................................................................25
4.2. LOCALIZARE ŞI VECINĂTĂŢI..................................................................................................27
4.3. VEGETAŢIA EXISTENTĂ...........................................................................................................27
4.4. CONECTIVITATE ŞI ACCESE....................................................................................................29
4.5. STADIUL DE DEGRADARE AL SITULUI.................................................................................30
CAP. V. EXEMPLE SAU MODELE (STUDII DE CAZ)....................................................................33
5.1. OBIECTIV GENERAL..................................................................................................................33
5.2. CĂI DE ACCES ȘI CIRCULAȚIE................................................................................................35
5.3. MOBILIERUL URBAN PROPUS PENTRU AMENAJARE........................................................37
5.4. VEGETAȚIA PROPUSĂ PENTRU AMENAJARE......................................................................44
5.4.1. Specii arboricole.....................................................................................................................44
5.4.2. Specii arbustive......................................................................................................................48
5.4.3. Plante acvatice........................................................................................................................50
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI.......................................................................................................53
ANEXE – PARTE DESENATĂ.............................................................................................................54
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................55
2
REABILITAREA LACULUI CUBIC DIN SATU MARE
Raul Adrian RACOLŢA, Păunița BOANCĂ

Universitatea de Științe Agricole şi Medicină Veterinară, Facultatea de Horticultură,
Calea Mănăștur nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România
racoltaraul1@yahoo.com, paunita.boanca@usamvcluj.ro
REZUMAT
Situl propus pentru amenajare este localizat în partea de Nord a municipiului Satu
Mare, la periferia cartierului Solidarității. Amenajarea propusă are rolul de a crea un refugiu de
agitația urbană pentru locuitorii acestor zone şi nu numai. Amplasamentul sitului aproape de
centru, suprafața relativ întinsă de 5 ha şi lipsa spațiilor verzi din municipiul Satu Mare
reprezintă motivul principal al studierii acestui subiect. Lacul Cubic se află într-un stadiu avansat
de degradare datorită depozitării în această zonă a gunoaielor şi a vegetației neîntreținute.
Vegetația existentă pe sit este formată în mare parte din specii invazive, acestea dezvoltându-se
cu timpul şi punând stăpânire pe întreaga zonă. Datorită faptului că această zonă a fost
abandonată, starea de degradare s-a accentuat, în prezent fiind doar un spaţiu inestetic şi lipsit de
funcționalitate. Propunerea de amenajare peisageră elaborată are rolul de a îmbunătăți calitatea
acestei zone şi de a o transforma într-un loc pentru promenadă şi activități în aer liber. În
concordanță cu titlul lucrării, intervențiile pe sit au avut scopul de a reabilita zona degradată, de a
îmbunătăți calitatea mediului înconjurător şi de a-i conferi valențele estetice de altă dată. Pentru
a realiza acest concept principala sursă de inspirație a fost mediul natural umed.
CUVINTE CHEIE
Lac, amenajare, mediu, mediu umed.
3
REHABILITATION OF CUBIC LAKE IN SATU MARE

Raul Adrian RACOLŢA, Păunița BOANCĂ
University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca, Faculty of Horticulture,
Calea Mănăştur nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România
racoltaraul1@yahoo.com, paunita.boanca@usamvcluj.ro
ABSTRACT
The site chosen for the arrangement proposal is located in the northen part of Satu Mare
town, on the outskirts of the Solidarităţii neighborhood. The proposed development has the role
of creating a refuge from the urban agitation for the residents of these areas and not only. The
location of the site close to the center, relatively large area of 5 ha and the lack of green spaces in
Satu Mare is the main reason for studying this topic. Lake Cubic is in an advanced stage of
degradation due to the storage in this area of garbage and unmaintained vegetation. The existing
vegetation on the site is largely made up of invasive species, which develop over time and take
over the entire area. Because this area was abandoned, the derelict was increased and is now only
a space cluttered and lacking in functionality. The proposed landscaping proposal aims to
improve the quality and lifestyle of the urban environment and to be a place for promenade and
outdoor activities. In accordance with the title of the paper, the interventions on the site aimed to
rehabilitate the degraded area, to improve the quality of the environment and to give it the
aesthetic values of another time. To achieve this concept the main source of inspiration was the
wetland environment.
KEYWORDS
Lake, landscaping, environment, wetland.
4
INTRODUCERE
Spațiile verzi urbane au o importanță deosebită deoarece acestea oferă locuitorilor surse
de sănătate și relaxare și care susțin protecția mediului înconjurător și conservarea biodiversității.
Situl propus face parte din categoria zonelor umede, acestea având un rol extrem de
important pentru numeroase specii de plante și animale, care se găsesc numai în astfel de locuri
asigurându-le acestora condiții optime de supraviețuire şi dezvoltare. Zonele umede împreună cu
vegetația aferentă acestora asigură un efect de răcire asupra zonelor înconjurătoare în zilele
toride de vară, reduc semnificativ riscul de incendiu, protejează împotriva vânturilor puternice și
nu în ultimul rând acestea au un rol estetic și de recreere pentru comunitățile din jurul acestora.
Zona propusă pentru amenajare se află într-o stare avansată de degradare, acest lucru
datorându-se în principal depozitării deșeurilor în mod ilegal și vegetației invazive crescute
haotic pe toată suprafața sitului. Un alt factor care a contribuit la degradarea solului şi la
distrugerea faunei au fost incendiile de vegetație.
Prin soluția propusă pentru reamenajare se urmărește revitalizarea zonei și refacerea
faunei pierdută în urma incendiilor de vegetație ce au avut loc pe sit în ultimii ani. Ca stil de
amenajare am optat pentru stilul peisager. În propunerea de amenajare am optat pentru
introducerea unor specii arboricole și arbustive și utilizarea de specii caracteristice zonelor
umede, realizarea unor trasee pietonale sinuoase care să creeze o conectivitate între zonele
importante de pe sit.
Amenajarea va îmbunătăți zona din punct de vedere estetic și social, oferindu-le
locuitorilor posibilitatea de a practica diferite activități recreative și sportive.
5
CAP. I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA AMENAJAREA

ZONELOR UMEDE
1.1. GENERALITĂȚI
Zonele umede reprezintă medii de viaţă speciale situate la limita dintre ecosistemele tipic
terestre şi cele tipic acvatice. Aceste zone sunt foarte variate, fapt reflectat şi de multitudinea de
termeni sub care sunt cunoscute de omul de rând: mlaștini, bălți, crânguri, gruiuri, bahne, gruiuri,
iezere, lacuri, mocirle, tinoave, turbării etc.
Situate la granița dintre două sisteme fizice şi ecologice diferite(acvatice şi terestre) ,
zonele umede reprezintă răspunsul dramatic la modificarea principalilor factori de mediu. Aceste
schimbări pot avea cauze naturale sau artificiale (induse de om).
Mediul în care trăim acum este unul puternic antropizat, puternic influențat de activitatea
omului. Omenirea este într-o continua dezvoltare economică, pentru care au fost sacrificate
nenumărate resurse vii, ceea ce a modificat puternic mediul înconjurător. Ocupând habitatele
altor forme de viață, consumându-le resursele, exploatând până aproape de exterminare unele
specii și favorizând dezvoltarea altora, oamenii au cauzat multe modificări ecologice ale căror
rezultate pot fi contorizate cu ușurință: multe specii dispărute și mai multe specii aflate în prag
de dispariție, suprafețe extinse necesare dezvoltării vieții transformate în zone agricole.
Pentru o funcționalitate cât mai eficientă a zonelor umede este important luarea unor
măsuri pentru protejarea și conservarea acestor medii de urbanizarea accentuată care începe să-și
facă tot mai simțită prezența.
Zonele umede sunt importante pentru un număr mare de specii de plante și animale
asigurându-le acestora zone de creștere, reproducere etc. Recunoașterea importanței zonelor
umede în ansamblul lor a accentuat nevoia cunoașterii precise a tipurilor, stării și mărimi
resurselor naturale.
Zonele umede au potențialul de a furniza pe termen lung concomitent cu mai multe
sectoare, cum ar fi: pescuit, silvicultură, sănătate, energie, recreere, transport, educația
comunităților locale.
În orașul Lincoln din Anglia un proiect de restaurare al parcului Boultham pe o suprafață
de 20.23 ha, a fost câștigat de către Ebsford Environmental.
Proiectul de restaurare a lacurilor, care este finanțat de National Lottery Heritage Fund și
livrat în parteneriat cu Lincolnshire Wildlife Trust, se axează pe biodiversitate, iar lucrările care
6
vor avea loc vor încuraja viața sănătoasă a plantelor și a animalelor să înflorească în și în jurul
lacului.
Figura 1. Proiect Lacul Boultham

(Sursa: www.insideflows.org)
1.2. TIPURI DE ZONE UMEDE
Clasificarea zonelor umede reprezintă o problemă care nu a fost pe deplin soluționată

până în prezent. Cea mai utilizată metodă de clasificare este cea în cadrul căreia așa-numitele
sisteme reprezintă diviziunile superioare utilizate. Există cinci sisteme de bază: marin, de estuar,
de râu, lacustru și palustru. Datorită faptului că numeroase zone au fost în mare măsură
modificate de om, a fost introdus un nou sistem numit ,,artificial’’. În ierarhia clasificării după
nivelul sistemelor urmează subsistemele și clasele, în funcție de tipul substratului, al tipului de
inundabilitate și al tipului formelor vegetale.
Într-o clasificare promovată de oamenii de știință, potrivit Art. 1 din Convenția asupra
zonelor umede, cu trimitere la habitatul viețuitoarelor – Ramsar 1971, la România a aderat în
1991, au fost definite ca domenii acvatice următoarele: „întinderi de bălţi, mlaştini, turbării, ape
naturale sau artificiale permanente sau temporare unde apa este stătătoare sau curgătoare dulce,
salmastră sau sărată”:
▪ zone umede marine şi costiere: ape minerale sau puțin adânci; suprafeţe acvatice sub
influenţa mareelor; recife coraligene; ţărmuri marine stâncoase; plaje nisipoase; apele din
estuare; mlaştini supuse mareelor; mlaştini sărate; mangrove, păduri afectate de maree; lagune
salmastre şi sărate şi mlaştini şi lagune cu apă dulce;
▪ zone umede-ape interioare: râuri şi canale permanente; râuri şi canale cu scurgere
intermitentă; delte interioare; lunci inundabile; lacuri permanente cu apă dulce; lacuri
semipermanente cu apă dulce; mlaştini şi lacuri sărate; mlaştini cu apă dulce; mlaştini
7
semipermanente cu apă dulce; tufărişuri mlăştinoase; păduri mlăştinoase cu apă dulce; turbării;
zone umede alpine şi de tundră; izvoare cu apă dulce; zone umede geotermale;
▪ zone umede antropice: suprafeţe cu acumulări de apă; iazuri şi acumulări mici de apă;
bazine cu acvacultură; sărături şi soluri sărate; excavaţii umplute cu apă; staţii de epurare a
apelor; terenuri irigate, orezării; terenuri arabile inundate sezonier (Pleniceanu, 2006).
Până în prezent în România s-au inventariat 185 de tinoave (în total cca. 1800 ha.), 215
mlaştini eutrofe (în total cca. 5200 ha.), 3450 lacuri (o suprafaţă de cca. 120.000 km).
În ultimul timp în România s-au demarat o serie de acţiuni care vizau protejarea zonelor
umede existente, sau reconstrucţia ecologică a unor foste arii inundabile, mlaştini etc.
Mlaştina Prejmer din depresiunea Bârsei are o suprafaţă de cca. 50 ha. Aceasta este un
refugiu ce adăposteşte numeroase specii deosebite. În acest loc întâlnim numeroase plante
relicte, glaciare sau endemice şi animale adaptate unui climat rece. Mlaştina Prejmer este
declarată arie protejată dar lipsa unor măsuri concrete de ocrotire a dus la disparița unei bune
părți din speciile rare afectate de degradarea stării ecologice a mediului
Figura 2. Mlaştina Prejmer

(Sursa: www.info-delta.ro)
Aninișul de la Erenciuc este singura pădure inundabilă din Deltă. Specia dominantă din
această pădure este aninul negru (Alnus glutinosa). Acesta este motivul pentru care pădurea a
fost declarată arie cu regim de protecţie integrală a Rezervației Biosferei Delta Dunării. În
prezent, datorită stagnării apei șa nivel ridicat pe perioade lungi de timp, arborii din aniniş suferă
un proces de uscare fiziologică.
8
Figura 3. Aninişul Erenciuc

Lacul Roşu s-a format în anul 1837 prin bararea râului Bicaz în urma unei alunecări de
teren de pe versantul Masivului Ghilcoş. În zona în care a apărut lacul era o pădure de conifere
din care au rămas numai trunchiurile mineralizate. Aceste rămășițe ale arborilor se văd şi astăzi
ieșind din apă. Lacul este întins pe o suprafaţă de 12,6 ha. iar adâncimea maximă este de 10,5 m.
Lacul Roşu se bucură de o diversitate floristică şi faunistică iar prin modul de formare şi aspectul
peisager este unic.
Figura 4. Lacul Roşu

9
CAP. II. IMPORTANŢA ZONELOR UMEDE
În ultimul timp, în Romania s-au demarat numeroase acţiuni ce vizează protecţia şi

conservarea zonelor umede existente sau restaurarea a unor foste arii inundabile, mlastini
desecate, etc. Zonele umede joacă un rol deosebit în desfășurarea proceselor naturale din
ecosisteme.
Zonele umede reprezintă refugii pentru numeroase specii plante care se găsesc numai în
astfel de locuri asigurându-le acestora condiții optime de supraviețuire şi dezvoltare. Totodată
reprezintă şi locuri de reproducere, hrănire, iernare, etc. pentru numeroase specii de animale
acvatice si semiacvatice. În anumite arii sunt observate periodic zeci de mii de păsări (în special
gâşte, raţe, şi păsări de mal), unele mamifere (vidra, nurca). De asemenea zonele umede prezintă
importanţă şi prin faptul că anumite componente ale lor sunt de importanţă economică.
În cazul unei viituri, când într-un interval scurt de timp cad cantităţi mari de precipitaţii,
zonele umede preiau o parte din aceste ape şi le răspândesc pe suprafeţe mai întinse, astfel
contribuie la reducerea efectelor distructive ale inundaţiilor.
Zonele umede au un rol important în stabilizarea malurilor și reduc eroziunea acestora.
Totodată ele acționează ca un filtru şi reţin sedimentele. Sedimentele depuse în zonele umede
reduc cantitatea de poluanţi şi preiau o parte din substanţele toxice transportate de apă.
Zonele umede împreună cu vegetaţia aferentă asigură un efect de răcire asupra zonelor
înconjurătoare în zilele toride de vară, reduc semnificativ riscul de incendiu şi protejează
împotriva vânturilor puternice.
Nu în ultimul rând, zonele umede au un rol estetic, şi de recreere pentru comunitățile din
jurul acestora.
Atenția pentru protejarea şi conservarea zonelor umede de către comunitate şi specialiști
în domeniu a fost impusă de faptul că acestea au suferit numeroase pierderi, fiind afectate în
permanenţă, în sensul diminuării suprafețelor respective, pierderii ale capacității de susținere a
biodiversităţii, deoarece apele au fost drenate şi folosite în scopuri agricole; de depozitarea
deşeurilor ,construirea numeroaselor căi de comunicație, au fost afectate de procese industriale,
s-au exploatat intensiv resursele naturale din perimetrul lor.
România a aderat la Convenţia privind zonele umede de importanţă internaţională, in
special ca habitat al păsărilor acvatice, la Ramsar (Iran) în data de 2 februarie 1971.
Legea nr. 13/ 1993. România are două zone umede incluse pe lista Ramsar şi declarate
ca zone umede de importanţă internaţională, şi anume: Delta Dunării, cu o suprafaţă de 580 000
ha si Insula Mică a Brăilei cu o suprafaţă de 17 586 ha.
10
Figura 5. Delta Dunării

(Sursa: www.romaniasalbatica.ro)
Figura 6. Insula mică a Brăilei

(Sursa: www.romaniasalbatica.ro)
Prin bogățiile sale naturale si poziția sa geografică, Delta Dunării joacă un rol economic,
politic si strategic important Se poate spune că prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a
formelor de viață pe care le găzduiește într-un spaţiu relativ restrâns, Delta Dunării constituie un
adevărat muzeu al biodiversităţii.
Obiectivele care s-au realizat în urma implementării proiectelor de reconstrucţie
ecologică a celor două incinte au fost: refacerea situaţiei iniţiale de zonă umedă ca habitat al
păsărilor de apă; îmbunătățirea circulației apei; conservarea biodiversităţii şi îndepărtarea
nutrienţilor; refacerea regimului de inundabilitate naturală şi a capacității de biofiltru;
ameliorarea calității apei şi a stării trofice a ecosistemelor; controlul sedimentelor din apa de
suprafaţă; zone de recreere pentru ecoturism. Efectele economice rezultate în urma renaturării
sunt: cantităţi importante de peşte, stuf şi vânat; ecoturism; educație ecologică şi îmbunătățirea
condițiilor de viață pentru populația din zonă.
Un exemplu de amenajare al unei zone umede este Parcul Național Văcărești din
București. Acesta a fost creat în luna mai 2016 prin HG nr. 349/2016 și este primul Parc Național
urban din România. Parcul se întinde pe o suprafață de 183 de hectare și este situat la 5 km de
centru, acesta fiind cel mai mare spațiu verde din București.
11
Parcul Național Văcărești a format în decursul ultimilor 22 de ani un ecosistem acvatic

cu întinderi de mlaștini, stufăriș și perdele de vegetație ce mărginesc lacul, creându-se astfel un
habitat perfect pentru numeroasele specii de păsări, pești și mamifere din zonă.
Înainte de 1988, zona în care este situat Parcul Natural Văcărești marca periferia de sud-
est a Bucureștiului, neasfaltată, cu locuințe rare și grădini întinse, conectate între ele printr-o
rețea modestă de străzi, dintre care unele există și astăzi: Lunca Bîrzești, Săvinești, Glădiței,
Povestei.
În timpul regimului comunist, proprietarii de terenuri și locuințe din zonă au fost
expropriați, urmând ca în zonă să se demareze o amplă lucrare hidrotehnică: Amenajare Lac
Văcărești. Lucrările la dig și la cuveta lacului au fost finalizate în 1989.
Figura 7. Parcul Văcărești 1989

(Sursa: www.parcnaturalvacaresti.ro)
Lacul Văcărești urma să fie alimentat gravitaţional din Argeş, pe o distanță de 27 km, din
aducțiune realizându-se doar 14 km.
Această soluție de amenajare a fost abandonată, iar bazinul creat a fost umplut, până la
urmă, prin pomparea apei din Dâmbovița. Datorită defectelor de execuție, s-au produs infiltrații
ce au inundat zonele învecinate, mai ales pe cea a serelor Popești-Leordeni, ceea ce a dus la
suspendarea temporară a lucrărilor și, după 1989, la abandonarea definitivă a proiectului.
În lipsa intervenției umane natura și-a recâștigat teritoriul, urmând ca zona să fie populată
de numeroase specii de animale și plante.
12

Conform descrierii habitatelor din România, pe teritoriul Parcul Natural Văcărești au fost
identificate comunități danubiene cu Typha angustifolia, Typha latifolia, Spirodella polyrhiza ,
Lemna trisulca, Lemna minor. Vegetația existentă este formată și din specii arborescente precum
Populus sp., Elaeagnus angustifolia, Salix alba, Sallix fragilis , Salix cinerea, Ailanthus
altissima, Fraxinus pennsylvanica Ulmus pumilla, Prunus cerasifera, Morus alba și Juglans
regia.
În ceea ce privește fauna, Parcul Național Văcărești dispune de o diversitate de specii de
pești, amfibieni, reptile și mamifere.
13

În zonele umede, pe lângă mobilierul urban obișnuit (bănci, stâlpi de iluminat, coșuri de
gunoi) .putem întâlni și mobilier urban caracteristic acestor zone cum ar fi pontoane, foișoare
plutitoare și construcții pentru păsări.
a) Casă plutitoare b) Ponton
14
c) Foișor plutitor d) Scenă plutitoare

Figura 10. Construcții pe apă
(Sursa: www.pontoane.e-parchet.ro)
În orașul Rotterdam, Olanda, datorită creșterii nivelului mării s-a propus printr-un proiect
inițiat de DeltaSync și PublicDomain Architects construirea unei comunități de case plutitoare.
Pavilioanele plutitoare au o înălțime de 40 de metrii, iar construcția se întinde pe o
suprafață de 1043 de metrii pătrați. Sustenabilitatea pavilionului constă în materialele utilizate.
Pentru a menține aceste insule ușoare, corpul plutitor este format din plăci de polistiren expandat
(EPS).
Pavilionul este încălzit și răcit cu energie solară și apă de suprafață. Acesta își purifică de
asemenea propria apă de toaletă prin intermediul unui sistem IBA cu trei rezervoare, care constă
din trei procese diferite de purificare care au loc în cele trei rezervoare separate - purificare
fizică, chimică și biologică. Apa potabilă este, de asemenea, purificată și este reutilizată cât mai
mult posibil. Ce a mai rămas poate fi deversat în siguranță în apa de suprafață.
Proiectul de pavilion plutitor din orașul Copenhaga din Danemarca a fost lansat mai întâi
de PAN-PROJECTS pe cont propriu și ulterior urmat și fondat de The Danish Arts Foundation.
Pavilionul plutitor Ø este o serie de pavilioane care propune spații urbane de apă ca
spații publice noi. Ceainăria Ø este prima construită printre serii. Ceainăria Ø este concepută
pentru a exprima frumusețea diferitelor fenomene naturale create de substanța expresivă apă în
spațiu.
15
Ceainăria Ø este concepută pentru a exprima frumusețea diferitelor fenomene naturale

create de substanța expresivă apă în spațiu.
Figura 11. Pavilionul plutitor din Rotterdam

(Sursa: www.insideflows.org)
Figura 12. Ceainăria din Copenhaga

(Sursa: www.archdaily.com)
CAP. III. CADRUL ISTORIC ȘI GEOGRAFIC
16
Dovezile arheologice din secolul al X-lea prezintă orașul Satu Mare ca o importantă
cetate cu rol de apărare cunoscută sub denumirea de castrum Zotmar. În 1562 cetatea a fost
asediată de armatele otomane. Cetatea a rămas sub dominație otomană până în anul 1691 când
armata habsburgică i-a alungat pe otomani în timpul Marelui Război Turcesc. Amplasamentul
cetății medievale se afla în perimetrul actualelor străzi Alexandru Ioan Cuza și Decebal.
Figura 13. Orașul Satu Mare în perioada Evului Mediu

(Sursa: www.cjsm.ro)
În Evul Mediu, Satu Mare și Mintiu erau două orașe medievale distincte. Cele două
așezări, numite în acea vreme „Szatmár” și „Németi”, au fost unite în 1715, iar orașul rezultat a
purtat numele de „Szatmár-Németi”.După prăbușirea Austro-Ungariei, trupele române au
capturat orașul în timpul ofensivei lansate la 15 aprilie 1919. Prin Tratatul de la Trianon, Satu
Mare a devenit parte a României, încetând să mai facă parte din Ungaria. În 1940, prin
intermediul Dictatului de la Viena, România a fost silită să cedeze Transilvania de Nord ,
inclusiv Satu Mare, Ungariei horthyste. În octombrie 1944, orașul a fost capturat de Armata
Roșie sovietică . După 1945, orașul a devenit din nou parte a României.
Din vechea cetate au fost păstrate câteva ziduri, transformate în temelii pentru clădirile
înălțate ceva mai târziu. În Centrul Vechi se desprind câteva străzi cu clădiri monumentale,
fațadele acestora fiind într-o stare avansată de degradare. Zeci de imobile construite în diverse
stiluri, de la neobaroc la secesiune, așteaptă să ﬁe restaurate pentru ca orașul să recapete
strălucirea de altădată. Viața cetății a fost mereu legată de Someș, râul ce străbate orașul. Malul
drept, acolo unde se află situat orașul vechi, cu cartierele sale încântătoare, înecate în verdeață,
multe din ele fiind adevărate bijuterii arhitecturale şi malul stâng, acolo unde, în timpul perioadei
comuniste s-au ridicat cartierele muncitorești.(Primăria Satu Mare)
17
Primul parc public al orașului de pe Someș a fost grădina Pelikan situat pe locul actualei
străzi Marsilia. Pe urmă, cu timpul, atenția sătmărenilor s-a îndreptat spre un alt loc, mai
periferic dar în același timp mai ferit de zgomotul și agitația orașului.
În anul 1846 Consiliul Orășenesc a donat terenul de sub actualul parc Grădina Romei
către Asociația Practicanților de Tir, tirul cu arcul fiind unul dintre sporturile la modă la acea
vreme.
Pe lângă exersarea tragerii la țintă, pe terenul societății aveau loc baluri, diferite serbări
și diverse întreceri sportive. Aici au fost construite Casa de Tir, Baia cu aburi, Chioșcul dar și un
restaurant. Cu timpul a apărut și nevoia amenajării împrejurimilor și înființarea unei grădini.
În groapa mlăștinoasă ce se afla în perimetrul grădinii au amenajat un lac. În 1899 în
urma unei hotărâri adoptate de Consiliul Orășenesc Grădina de Tir își încetează existența,
urmând ca pe terenul acesteia să fie înființat cel mai mare parc din oraș, Grădina Kossuth Fig.
Forma arhitecturală a Grădinii Kossuth a fost concepută de un faimos grădinar hamburghez
Johann Hein după modelul grădinilor germane ale perioadei. De numele său se leagă planificarea
peisageră a cel puțin 300 de parcuri. După încheierea lucrărilor Grădina Kossuth, cunoscută în
prezent ca Grădina Romei a devenit cel mai întins parc al orașului Satu Mare, ocupând o
suprafață de 750 de ari (Primăria Satu Mare).
Figura 14. Grădina Kossuth 1900

(Sursa: www.cjsm.ro)
În a doua jumătate a secolului XIX, orașul Satu Mare a cunoscut o dezvoltare importantă
prin extinderea suprafețelor construite, dezvoltarea infrastructurii și construirea Centrului vechi.
Tot în a doua jumătate a secolului, orașul s-a dezvoltat puternic și din punct de vedere economic
18
înființându-se fabrici și uzine. Dintre cele mai importante fabrici și uzine amintim Unio,
Electrolux, Fabrica de pâine, Textila ardeleană.
Figura 15. Unio 19 septembrie 1911

(Sursa: www.ttonline.ro)
În anul 1960 datorită ritmului ridicat de creștere industrială impus de politica regimului
comunist și al numărului de locuitori, a avut loc un nou val de construcții în oraș, construindu-se
blocuri pentru muncitorii din fabrici și uzine. În decursul aceluiași an, au fost construite aproape
4000 de apartamente în tot orașul. Atunci au luat naștere cartierele Carpați, Solidarității și 14
Mai.
Figura 16. Orașul Satu Mare 1960

(Sursa: www.jurnaluldesatumare.ro)
3.1. SPAȚIILE VERZI DIN MUNICIPIUL SATU MARE
19
Din datele furnizate de către primăria municipiului Satu Mare, precum şi din sursele
proprii de documentare, repartizarea spațiilor verzi în mediul urban este următoarea:
Figura 17. Situația spaţiilor verzi din intravilanul localităților urbane din data de 31 decembrie
2013
(Sursa: Primăria Satu Mare)
Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 256/2006 cu modificările și completările ulterioare specifică la art. II
alin(1)” prevede că: Autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura din terenul
intravilan o suprafaţă de spaţiu verde de minimum 20 m2/locuitor până la data de 31 decembrie
2010, şi de minimum 26 m2/locuitor, până în data de 31 decembrie 2013”. Analizând datele
prezentate mai sus constatăm că primăriile municipiului Satu Mare și orașului Tășnad nu au
realizat acest indicator până la data de 31 decembrie 2013.
În Satu Mare există mai multe spații verzi ce oferă cetățenilor un loc ideal pentru
relaxare. În ceea ce priveşte parcurile acestea cuprind suprafeţe de teren în care este urmărită
menținerea peisajului natural existent. În municipiul Satu Mare parcurile ocupă suprafața de
170834 mp, din care Grădina Romei (Figura 18), ocupă o suprafață de 63.647 m 2 , parcul
Libertății (Figura 19) ocupă o suprafață de 18.957 m2, parcul Cloșca (Figura 20) ocupă suprafața
de 25.000 m2 Parcul Vasile Lucaciu (Figura 21) ocupă suprafața de 13.755 m 2, parcul Liniștii
(Figura 22) cu o suprafață de 19145 m2, Parcul UFO din Micro 17 (Figura 23) ocupă o suprafață
de 26.000 m2..
20
Figura 18. Grădina Romei Figura 19. Parcul Libertății

(Sursa: Arhivă proprie) (Sursa: Arhivă proprie)
Figura 20. Parcul Cloșca Figura 21. Parcul Vasile Lucaciu

Figura 22. Parcul liniștii Figura 23. Parcul UFO

Scuarurile reprezintă o categorie importantă a spaţiilor verzi, ce ocupă o suprafaţă mai
mică de 1 hectar, cu acces nelimitat. Scuarurile se găsesc şi în zona blocurilor, acestea facilitând
trecerea de pe o stradă pe alta. Aleile sunt în general pavate, iar vegetaţia este dispusă de o parte
şi de alta a acestora.
În municipiul Satu Mare scuarurile ocupă o suprafaţă de 57680 m2, dintre care cele mai
importante sunt: Scuarul Titulescu (Figura 24) cu o suprafață de 5678 m2, scuarul Eroii
Revoluției (Figura 25) cu o suprafață de 8444 m2 , scuarul Turnul Pompierilor (Figura 26) cu o
suprafață de 5100 m2 și scuarul Soarelui (Figura 27) cu o suprafață de 4500 m2.
21
Figura 24. Scuarul Titulescu Figura 25. Scuarul Eroii Revoluției

Figura 26. Scuarul Turnul Pompierilor Figura 27. Scuarul Soarelui

Din punct de vedere al vegetației, teritoriul județului este încadrat în zona de silvostepă,
prezentând două caracteristici principale ale acestei zone: suprafeţe de teren cu vegetație ierboasă
specifică zonelor de câmpie şi zona de vegetație forestieră dezvoltată local prin pâlcuri de
pădure. Vegetația spontană ocupă 1/3 din suprafața totală a județului (pajişti-18%, păduri -15 %),
restul revenind culturilor agricole.
22
Figura 28. Pădure de silvostepă din zona Oașului

(Sursa: Arhivă proprie)
În zonele de câmpie predomină ca specii arboricole predomină salcia (Salix sp.) , arţar
(Acer sp.), alun (Corylus sp.), frasin Fraxinus sp.), tei (Tilia sp.), ulm (Ulmus sp.) iar în părţile
cu exces de umezeală zona Pădurii Noroieni plopișuri şi aninişuri. În Piemontul Tăşnadului şi
Codrului s-au extins ceretele şi amestecurile cer (Quercus cerris) gorun ( Quercus petraea) și
stejar(Quercus robur), iar în Ţara Oaşului stejarul (Quercus robur), gorun ( Quercus petraea) şi
fagul (Fagus sylvatica). Ca specii erbacee în zonele de pășune întâlnim Agrostis stolonifera, Poa
trivialis, Alopecurus pratensis, Achillea ptarmica, Ranunculus repens.
Speciile arbustive sunt foarte variate, constituite în special din Prunus spinosa, Cornus
sanguinea, Evonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Evonymus. verrucosa, Viburnum lantana,
Crataegus monogyna.
În zonele de luncă ale Someșului vegetația arboricolă și arbustivă este dispusă în pâlcuri
și este formată din specii de salcie Salix sp., plop Populus sp. anin Alnus sp. salbă Evonymus sp.,
sânger (Cornus sanguinea). Întâlnim de asemenea și specii erbacee caracteristice zonei de luncă
precum: Limosella aquatica, Carex sp., Lathyrus palustris, Lotus sp., Ranunculus illyricus,
Eriophorum vaginatum, Typha latifolia.
Vegetaţia are un rol esențial şi în moderarea climatului urban. În oraşe, construcţiile şi
suprafeţele asfaltate sau betonate creează un climat urban specific, cu temperaturi mai ridicate şi
o reducere a circulației aerului, ceea ce duce la producerea aşa-numitului efect de „insulă de
căldură”. În contrast cu acesta, vegetaţia, prin efectul de umbrire şi de creştere a umidităţii
aerului contribuie la crearea unui mediu mai confortabil. De aici şi folosirea sintagmei „parcul –
insulă răcoroasă”, în contrast cu „insula de căldură” urbană (Draft Green Space Strategy,
Erewash Borough Council, 2007).
Studiile climatologice susţin că, în apropierea pădurilor, temperatura medie a aerului, în
zilele de vară, este cu 2–3°C mai scăzută comparativ cu zonele libere neplantate din oraşe, şi cu
12–14°C mai scăzută decât temperatura construcţiilor şi zonelor betonate şi asfaltate. O vegetaţie
bogată contribuie la creşterea umidităţii relative cu 7–14 procente în parcuri şi păduri, și are un
efect benefic asupra zonelor limitrofe.
Un alt beneficiu ce îl aduce vegetația este atenuarea poluării fonice. Spaţiile verzi, în
special cele compacte, formează adevărate bariere pentru zgomot, contribuind semnificativ la
reducerea nivelului acestora, în perioada de vegetație. Unele cercetări arată că zgomotele, care în
mediul urban ajung la intensități cuprinse între 40 şi 80 decibeli, se pot reduce chiar și la
jumătate în cazul existenţei unor perdele arborescente cu o lăţime de 200–250 m.
23
Spaţiile verzi bine întreținute joacă un rol important în promovarea sănătăţii populaţiei
urbane. Acestea oferă posibilitatea de a realiza anumite activități prin care se încurajează un stil
de viaţă sănătos, prin plimbări, alergare, exerciţii fizice, ciclism etc., inclusiv deplasări pe rutele
dintre zonele locuite şi dintre diferite facilități publice (magazine, centre comerciale, pieţe,
şcoli). Unele studii arată că valoarea principală a spaţiilor verzi rezultă din capacitatea lor de
refacere a „stării de bine” a persoanelor care le frecventează (Greenspace Scotland, Research
report).
În România, Constituția menționează „dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător
sănătos şi echilibrat ecologic” (art. 35). În acest caz, Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi
administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane stabilește că „Statul recunoaște dreptul fiecărei
persoane fizice la un mediu sănătos, accesul liber pentru recreere în spaţiile verzi proprietate
publică, dreptul de a contribui la amenajarea spaţiilor verzi, la crearea aliniamentelor de arbori şi
arbuşti, în condiţiile respectării prevederilor legale în vigoare” (art. 6).
Spaţiile verzi răspund, aşadar, în principal, nevoilor umane de recreere şi petrecere a
timpului liber, oferindu-le locuitorilor locuri liniștite pentru relaxare și reducere a stresului. În
cazul persoanelor lipsite de venituri sau de timp, parcul rămâne soluția cea mai la îndemână
pentru activități recreaționale.
3.2. DATE PEDO-CLIMATICE
În județul Satu Mare clima este de tip temperat-continental cu veri călduroase și ierni
mai blânde comparativ cu restul țării, unitară, dar întâlnim și unele particularități locale în
funcție de zonele de relief.
Conform statisticilor A.N.P.M cea mai ridicată temperatură înregistrată în județul Satu
Mare a fost de +40 °C înregistrată în luna august 1952 la Carei, iar cea mai scăzută temperatură a
fost de -40 °C, înregistrată în municipiul Satu Mare în decembrie 1961 (www.anpm.ro) .
Temperatura medie anuală în județul Satu Mare este de 9,5°C. Valorile termice se
clasifică în funcție de anotimp astfel: 10,2°C primăvara; 19,6°C vara; 10,8°C toamna şi 1,7°C
iarna.
Umiditatea atmosferică înregistrează valori destul de ridicate, 64% în timpul verii, 83%
în sezonul de iarna şi o medie anuală de 71%, astfel asigurându-se pentru toate plantele cultivate
şi spontane o activitate vegetativă normală.
Regimul vânturilor este caracterizat prin predominanţa curenţilor din sectorul nord -
vestic, ce se deplasează cu viteze medii cuprinse între 3 şi 3,8 m/s
24
Regimul pluviometric din regiunea municipiului Satu Mare este influenţat de o circulaţie
atmosferică pe o direcţie dominant vestică. Cantitatea medie de precipitații în județul Satu Mare
este de 600-700 mm în regiunea de câmpie, 800 mm în regiunea codrului și 1000-1200 mm în
regiunea muntoasă. Iarna precipitațiile medii sunt sub formă de ninsoare, iar cantitățiile medii
sunt de 250-350 mm în zonele de câmpie iar la munte sunt între 400-500 mm.
Condiţiile de pedogeneză extrem de variate ale arealului pedogeografic ale judeţului Satu
Mare au dus la formarea unei mari diversităţi a învelişului de soluri, consecinţă a unităţilor de
relief existente. În urma interacțiunii factorilor pedogenetici, au rezultat mai multe tipuri de sol,
fiecare dintre acestea având caracteristici specifice.
Suprafața totală a județului Satu Mare este de 441.785 ha, din care 317.515 ha o
reprezintă suprafață agricolă care este împărțită în 222.307 ha de teren arabil, 83.926 ha de
pășuni și fânețe, 7.431 ha de plantație pomicolă 3.851 ha de plantație viticolă. Pe suprafața
agricolă întâlnim următoarele tipuri de sol: soluri brune luvice 90.852 ha, soluri hidromorfe
66.159 ha, soluri brune 65.071 ha, cernoziom 51.860 ha, soluri nisipoase 13.258 ha, soluri
erodate 17.875 ha, soluri aluviale 16.002 ha, soluri brune acide 8.091 ha și soluri holomorfe
4.210 ha. ( Plan local de acțiune pentru protecția mediului Satu Mare, 2004).
25
CAP. IV. SITUAŢIA EXISTENTĂ
4.1. CONTEXT ȘI INFORMAȚII GENERALE
Zona de spaţiu verde aferentă lacului Cubic reprezintă cea mai importantă rezervă de
teren din partea de nord a municipiului Satu Mare. Situl se împarte în două loturi, un lot
aparținând primăriei municipiului Satu Mare şi celălalt aparținând Episcopiei Romano-Catolice
dobândit în urma retrocedărilor de teren.
În perioada comunistă de dinainte de ’89 lacul Cubic era un loc de promenadă, în care
lumea se plimba şi desfășura activități în aer liber şi în care lumea găsea un refugiu faţă de
agitația urbanizării şi industrializării accentuate, caracteristice acestei perioade. Lacul Cubic este
un lac antropic, format prin exploatarea de argilă de către o fabrică de cărămidă ce îşi desfăşura
activitatea în zonă. Cu timpul datorită neglijenţei autorităţilor locale situl a ajuns să fie o groapă
de gunoi , cu vegetație invazivă crescută spontan şi un loc preferat de oamenii străzii care şi-au
făcut un adăpost în zonă. În ceea ce privește topografia terenului, forma lacului Cubic este redată
de două margini drepte și o margine sinuoasă. Pe malurile lacului Cubic sunt prezente mici
denivelări cu o pantă nesemnificativă.
Pe lista rezervațiilor naturale din Satu Mare sunt cuprinse ariile protejate de interes
naţional aflate pe teritoriul administrativ al judeţului Satu Mare, declarate prin Legea Nr. 5 din 6
martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a –
arii protejate), după cum urmează:
 Cursul inferior al râului Tur, este o arie protejată de interes naţional care corespunde
categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în judeţul Satu Mare pe
26
teritoriul administrativ al comunelor Călineşti-Oaş, Micula, Turulung şi Porumbeşti şi al

oraşului Livada.
 Rezervaţia naturală se întinde pe o suprafaţă de 6.212 ha, şi este reprezentată de cursul
inferior al Râului Tur, din comuna Călinești, până la granița cu Ungaria, şi cuprinde
păşuni şi fânețe, fânețe împădurite cu o bogată floră şi faună, heleșteie şi habitate cu o
mare importanţă avifaunistică.
 Dunele de nisip Foieni alcătuiesc o arie protejată de interes naţional, ce corespunde
categoriei a IV-a IUCN (rezervaţie naturală de tip botanic). Sunt situate în judeţul Satu
Mare, pe teritoriul administrativ al comunei Foieni. Rezervaţia naturală se întinde pe o
suprafaţă de 10 ha, şi reprezintă o arie din „Câmpia Careiului”, parte integrantă a
Câmpiei de Vest, cu dune de nisip, fixate în sol cu specii de vegetaţie termofilă, dintre
care: păiuşul (Festuca vaginata) şi specia ierboasă Corynephorus canescens.
Figura 29. Cursul inferior al răului Tur

Sursa: www.apmsm.anpm.ro/arii-naturale-protejate
Figura 30. Dunele de nisip Foieni

Sursa: www.wikiwand.com
 Mlaștina Vermeș este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a
a IUCN (rezervație naturală de tip botanic), localizată în județul Satu Mare, pe teritoriul
administrativ al comunei Sanislău.
27
 Rezervația naturală se întinde pe o suprafață de 10 ha, și reprezintă o mlaștină eutrofă cu

o vegetație bogată, specifică zonelor umede, printre care: Thypa latifolia ,Epilobium
palustre, Carex acutiformis etc.
Figura 31. Mlaștina Vermeș

Sursa: www.wikiwand.com
4.2. LOCALIZARE ŞI VECINĂTĂŢI
Lacul Cubic este localizat în partea de nord a municipiului Satu Mare, la periferia
cartierului Solidarității. Situl este mărginit de străzile Emil Racoviţă, Teilor, Sălcilor, Barbu
Lăutaru, Aleea Ipoteşti şi Aleea Humuleşti.
În apropierea sitului întâlnim numeroase puncte de interes cum ar fi: Cimitirul
Reformat , Biserica Greco-Catolică Sf. Francisc , Liceul Teologic Ortodox Nicolae Steinhardt ,
Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe , Lebăda S.R.L. (societate specializată în producerea
obiectelor sanitare) şi Comautoprest S.R.L ( societate specializată pe servicii de reparaţii auto).
28
Figura 32. Încadrare în zonă

Sursa: PUG Satu Mare, Google Earth
4.3. VEGETAŢIA EXISTENTĂ
Pe spaţiul verde aferent Lacului Cubic întâlnim vegetație spontană, aceasta dezvoltându-
se cu timpul şi punând stăpânire pe întreaga zonă. Speciile predominante de plante sunt:
Specii arboricole precum Salix babylonica, Fraxinus excelsior, Pyrus pyraster, Ulmus
laevis, Populus alba, Quercus sp., Ulmus pumilla, Morus alba, Salix alba, Sallix fragilis .
Specii arbustive precum Rosa cannina, Clematis vitalba, Prunus spinosa, Cornus sp,,
Salix cinerea, Caragana frutex, Paliurus spina-christi, Euonymus europaeus, Crataegus
monogyna.
Specii floricole precum Cichorium inthybus, Eryngium sp. , Molinia caerulea, Festuca
Valesiaca, Vinca herbacea, Eriophorum vaginatum, Molinia caerulea, Carex pauciflora, Urtica
dioica, Ambrosia artemisiifolia, Salvia sp., Poa pratense.
29
Figura 33. Vegetaţie existentă

Sursa: (Arhivă proprie)
Pe sit întâlnim și vegetație caracteristică zonelor umede cum ar fi: Thypa

latifolia ,Epilobium palustre, Phragmites australis, Thypa angustifolia, Carex limosa.
Figura 34.Vegetaţie hidrofilă din interiorul lacului

4.4. CONECTIVITATE ŞI ACCESE
Accesul pe sit poate fi realizat prin mai multe părţi, în partea de NV de pe strada Barbu
Lăutaru, în partea de Sud de pe Aleea Ipoteşti , în partea de SE de pe aleea Humuleşti, în partea
de Est de pe strada Teilor şi în partea de Vest de pe strada Emil Racoviţă şi strada Sălciilor.
În partea de Nord a sitului avem un traseu auto blocat de mormane de pământ, acesta
făcând legătura între strada Sălciilor şi strada Teilor.
În partea de Nord a sitului regăsim un traseu auto blocat de o movilă de pământ ce face
legătura între strada Teilor și strada Sălciilor.
30
Figura 35. Strada Teilor Figura 36. Aleea Ilisești

Sursa: (Arhivă proprie) Sursa: (Arhivă proprie)
Figura 37. Strada Sălciilor

Una dintre căile de acces pietonal este traseul conturat prin spatele cimitirului Reformat
din spre strada Emil Racoviţă spre aleea Ipoteşti. Calea de acces este din dale de beton şi pământ,
pe timp de ploaie creând dificultăți de deplasare.
31
Figura 38. Accese și traseu pietonal

Figura 39.Acces pietonal

4.5. STADIUL DE DEGRADARE AL SITULUI
În momentul de faţă situl se află într-un stadiu avansat de degradare. Acest lucru se
datorează în principal depozitării deşeurilor în mod ilegal. Datorită faptului că deșeurile au fost
depozitate pe rampă fără o selectare prealabilă, cele industriale fiind depozitate împreună cu cele
32
menajere, impactul asupra mediului este semnificativ. Astfel situl în situația actuală creează
disconfort şi contribuie la răspândirea bolilor, rozătoarelor și insectelor, și totodată infestează
apele subterane. Pe lângă problemele pe care le generează infiltrarea poluanților în sol şi pânza
freatică există şi disconfortul olfactiv cauzat de procesele de degradare şi a materialelor
depozitate.
Figura 40. Stadiul de degradare al sitului

În general, ca urmare a lipsei de amenajări și a exploatărilor deficitare asemenea depozite

de deșeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de risc pentru sănătatea
publică și pentru mediul înconjurător.
Poluarea Lacului Cubic a dus la o serie de forme de impact de risc cum ar fi poluarea
aerului și a apelor de suprafață și modificări ale fertilității solului.
Un alt factor care a contribuit la degradarea solului şi la distrugerea faunei au fost
incendiile de vegetație. În anul 2009 a avut loc un incendiu de proporții în urma căruia au ars 2
hectare de vegetație uscată. Cauza incendiului ar fi fost un foc lăsat nesupravegheat.
Figura 41. Incendiu de vegetație Lacul Cubic 2009

33
Sursa: (www.gazetanord-vest.ro)
Vegetaţia spontană crescută haotic pe tot perimetrul sitului şi oamenii străzii ce
frecventează zona fac din Lacul Cubic un loc lipsit de siguranță. Speciile invazive sunt
răspândite și prin vecinătățile sitului prin semințe, alte specii producând substanțe chimice sau
sisteme radiculare dense ce afectează vegetația înconjurătoare degradând astfel peisajul urban și
producând o scădere a oportunităților de recreere.
Datorită lăsării terenului în paragină și condițiilor pedo-climatice favorabile, pe întreg
teritoriul sitului întâlnim Ambrosia artemisiifolia, cunoscută sub denumirea populară de iarba de
paragină, o buruiană invazivă al cărei polen produce alergii și este dăunătoare pentru sănătatea
publică.
Figura 42.Vegetația spontană crescută pe sit

34
CAP. V. PROPUNERE DE AMENAJARE
5.1. OBIECTIV GENERAL
Am ales ca obiect de studiu Lacul Cubic deoarece este cea mai mare rezervă de spațiu
verde din municipiul Satu Mare și este, totodată, într-un stadiu avansat de degradare
reprezentând un adevărat pericol pentru populația din zonă.
Soluția propusă pentru amenajare are ca scop principal revitalizarea zonei și refacerea
faunei pierdute odată cu incendiile de vegetație. Vegetația pentru care am optat este formată din
specii caracteristice zonelor umede, amplasate într-un mod cât mai apropiat de cel natural.
În ceea ce privește îmbunătățirea solului, tehnicile includ restaurarea hidrologică prin
excavare. Astfel, calitatea solului va fi îmbunătățită și pe suprafețele acoperite în prezent cu
deșeuri. Treptat, vegetația, cum ar fi stuf sau alte plante emergente de mlaștină, va crește pe
aceste suprafețe, ceea ce va duce în cele din urmă la un sol de calitate mai bună, în timp ce fauna
devine mai complexă odată cu sosirea de noi specii din ecosistemele înconjurătoare.
Amenajarea parcului este concepută în așa fel încât să ofere moduri de utilizare diferite,
spontane și diverse, fără a crea zone precise de utilizare specifică. În acest fel, suprafețele
gazonate pot fi folosite pentru activități sportive, zonă de picnic și alte utilizări informale,
temporare.
În partea de Sud-Vest a parcului am optat pentru amenajarea unui loc de joacă pentru
copii. Echipamentele de joacă sunt furnizate de Lappset Group Lts și aparțin gamei Flora, o
gamă al cărei design are ca sursă de inspirație natura. Echipamentele de joacă se integrează
foarte bine în cadrul natural formele ce imită elementele din natură și prin cromatica acestora
(Figura 43).
Pentru materialul cu care vom acoperi suprafața locului de joacă am optat pentru așchii
din fibră de lemn inginerească EWF așezată într-un strat de 30 cm (Figura 44).
35
Figura 43. Perspectivă amenajare

Figura 44. Așchii de lemn EWF

Sursa: (Google)
Elementul de atracție principal al acestei zone fiind apa, am optat pentru creerea unei
zone de promenadă în jurul lacului, realizarea unor spații publice destinate petrecerii timpului
liber și amplasarea unor pontoane de pe care vizitatorii să poată admira valențele estetice ale
peisajului. (Figura 45)
36
Figura 45. Perspectivă amenajare

37
Figura 46. Plan de situație propusă

5.2. CĂI DE ACCES ȘI CIRCULAȚIE
În spațiile verzi urbane căile de acces constituie o componentă importantă, acestea având
rolul de a realiza o conectivitate între zonele de interes ale sitului. Aleile și configurația spațiului
verde au fost proiectate în așa fel ca acestea să fie accesibile tuturor categoriilor de utilizatori,
astfel înclinația acestora nu depășește 10%. Pentru scurgerea apei pluviale aleile vor avea o pantă
de 1,5 %.
Aleile propuse vor fi realizate din agregate naturale stabilizate cu lianți ecologici,
reprezentând astfel o soluție de amenajare ecologică, ajutând astfel la o încadrare cât mai
armonioasă a acestora cu mediul ambiant și vor avea lățimi cuprinse între 2,5 m și și 3,5m.
38
Derivat din materiale organice rapid regenerabile, stabilizatorul ajută la crearea unei
suprafețe stabile, permeabile, cu o durabilitate mare în timp. Liantul absoarbe apa pentru a crea
un gel coeziv care leagă particulele fine, păstrând stabilitatea între particule în perioadele de
umiditate excesivă. Acest lucru are ca rezultat o suprafață mai solidă, accesibilă și mai durabilă
pentru pietoni și vehicule.
Figura 47. Alee din agregate naturale

Sursa: (Google)
Caracteristici tehnice:
 5 cm agregate naturale stabilizate cu lianți ecologici;
 20 cm strat de piatră spartă, conform STAS 6400 și SR EN 13242:2013 clasa 4;
 20 cm strat de balast conform STAS 6400 și SR EN 13242:2013 clasa 4;
 geotextil;
 Aleile vor fi încadrate de borduri de oțel de 5 mm pe fundație din beton 200x200
mm;
 Punctul principal de acces pe sit, cu cel mai mare flux pietonal se află în partea de
sud, de pe aleea Ipotești și aleea Humulești.
 Traseul care pornește din acest punct oferă posibilitatea de a înconjura suprafața
lacului atât prin partea de Vest cât și prin partea de Est.
A doua posibilitate de acces pe sit se află în partea de Nord-Vest de pe strada Sălciilor,
acest traseu oferind posibilitatea de a tranzita spre punctele de acces din Sud-Vestul respectiv
Nord Estul sitului înconjurând perimetrul lacului.
A treia posibilitate de acces pe sit se află în partea de Sud-Vest a sitului de pe strada Emil
Racoviță, realizând o conexiune cu traseul din Nord Vestul respectiv cu cel din Sudul sitului.
A patra posibilitate de acces se află în partea de Nord-Est a sitului de pe Aleea Iliești.
Acest traseu oferă posibilitatea de a înconjura perimetrul lacului și de deplasare spre punctele de
acces din Nord-Vestul respectiv Sud-Estul sitului.
39
Figura 48. Plan accese

5.3. MOBILIERUL URBAN PROPUS PENTRU AMENAJARE
În ceea ce privește mobilierul urban, au fost propuse elemente care să fie în legătură cu
zona în care se află situl aducând totodată și ideea de modern.
Mobilierul urban este constituit din bănci, stâlpi de iluminat, coșuri de gunoi și pontoane.
Băncile utilizate, sunt din gama Landscape. Acestea au o siluetă laterală distinctivă, cu un
decalaj tipic între scaun și spătar. Prin forma lor aceste bănci se integrează foarte bine în peisaj.
Băncile au o structură din oțel zincat tratată cu acoperire cu pulbere. Scaunul și spătarul sunt
realizate din șipci de lemn.
40
Figura 49. Bancă propusă

Sursa: (www.mmcite.com)
Coșurile de gunoi utilizate sunt din gama Quinbin, o gamă de coșuri de gunoi durabile.
Ca formă acestea au o bază pătrată rotunjită. Căptușeala interioară este din plastic, un material
ușor și durabil. Acest model vine echipat cu un capac de ploaie detașabil. Coșurile au un cadru
din oțel zincat tratat cu strat de pulbere. Acestea sunt acoperire cu lamele din lemn. Capacul de
ploaie este fabricat din oțel zincat tratat cu acoperire cu pulbere.
Figura 50. Coș de gunoi propus

Sursa: (www.mmcite.com)
Pentru iluminatul pe timp de noapte am optat pentru amplasarea a 17 stâlpi de iluminat

din gama PHILIPS Metronomis LED Poles. Aceștia sunt construiți din policarbonat și aluminiu
de culoare gri închis. Dimensiunile stâlpilor de iluminat sunt de 4000 mm înălțime și 135 mm
lățime. Corpul de iluminat are o înălțime de 990 mm și un diametru de 560 mm. Aceștia sunt
recomandați pentru iluminatul aleilor, zonelor de agrement, teraselor etc. (Figura 51)
41
Figura 51. Corp de iluminat-propus

Sursa: (www.lighting.philips.com)
Pe lângă mobilierul urban caracteristic tuturor spațiilor verzi, fiind o amenajare a unei
zone umede am hotărât amplasarea a 6 pontoane pentru a le permite vizitatorilor să admire
natura și fauna zonei. Pontonul Sistem cu flotoare din plastic este cea mai bună soluție pentru
amplasamentele adăpostite și cu adâncimea apei mică. În ciuda greutății reduse, structura
pontonului este rezistentă și stabilă. Structura și puntea sunt de pin finlandez impregnat sub
presiune iar flotoarele, încărcate cu polistiren expandat, sub forma de tuburi de polietilenă
formate în vaccum sau flotoare din plastic. Pontonul are bordul liber de 0,3 m si un pod de acces
de 1,5 x 2.5 m. Realizat cu ajutorul a șase flotoare, acesta are lățimea de 4 m și lungimea de 5 m.
Figura 52. Ponton-propus

Sursa: (www.hightechplast.ro)
42
Pentru a facilita tranzitarea sitului în partea de nord am optat pentru amplasarea unui pod
de 7.5 x 3m. Podul are o structură de oțel zincat tratat cu strat de pulbere. Suprafața de călcare
este realizată din pin finlandez impregnat sub presiune. Balustrada are o înălțime de 1.15m și
este realizată din oțel zincat.
Figura 53. Pod-propus

În ceea ce privește echipamentele din locul de joacă pentru copii, am optat pentru cele din
gama Flora. Aceste echipamente de joacă au un aspect foarte apropiat de natural prin formele ce
imită elemente din natură și prin cromatica acestora.
Podul mișcător Wobbling este un echipament de joacă ce îmbunătățește echilibrul,
coordonarea și rezistența copiilor.
Acest echipament este un pod cu balustrade arcuite și cinci trepte suspendate de corzi de
balustradele arcuite. Treptele se ridică de-a lungul curbei balustradei și se deplasează înapoi și
înainte, lateral, oferind o provocare interesantă pentru cei mici.
Complexul de joacă Goblin Forest este un echipament de joacă multifuncțional cu multe
opțiuni care dezvoltă abilitățile motorii ale copiilor și sunt potrivite pentru alpiniști de diferite
niveluri. Acesta include două turnuri acoperite de 1.470 mm înălțime, la care se poate ajunge
printr-un zid de cățărat, o rampă de cățărat, o scară normală sau o scară cu cuie. Accesul de la un
43
un turn la altul se face prin intermediul unui pod cu trepte sau un pod în zig-zag. Aceste poduri
au rolul de a-i ajuta pe cei mici să-și dezvolte echilibrul în încercarea de a le traversa.
Echipamentul de joacă dispune și de un tobogan lung și incitant pentru a le oferi copiilor o
adevărată aventură. Faptul că echipamentul de joacă este organizat sub formă de trasee oferă
diverse forme de exerciții și încurajează copii să își folosească imaginația. Echipamentul Goblin
Forest se integrează foarte bine în peisaj prin aspectul, formele și cromatica utilizată
Figura 54. Pod Wobbling

(Sursa: www.lappset.com)
Figura 55. Pădurea Goblin

44
Echipamentul de cățărare este un set de loc de joacă cu o înălțime de 3.050 mm și este

format din șapte stâlpi de cățărat, două plase verticale și o plasă înclinată pe care copii le pot
traversa dintr-un capăt în celălalt. Acest echipament de joacă poate fi utilizat de un număr mare
de copii simultan, oferindu-le acestora oportunități de a socializa între ei.
”Pădurea de alpinism a gnomilor” oferă diverse oportunități pentru alpinism, care
dezvoltă capacitatea fizică și motricitatea celor mici. Materialul plăcut de frânghie naturală și
designul interactiv le oferă celor mici o serie de provocări. Plasele sunt înclinate sau răsucite în
direcții diferite și au găuri de diferite dimensiuni la diferite înălțimi.
Figura 56. Pădurea de alpinism a Gnomilor

Adăpostul lui Troll este un set de echipamente de joacă ce includ un turn acoperit de
1.470 mm înălțime, la care se poate ajunge prin intermediul a două scări diferite.
Echipamentul este prevăzut și cu un tobogan și un stâlp de pompieri pentru a face traseul
celor mici și mai palpitant. Adăpostul Troll este un echipament de joacă multifuncțional cu multe
opțiuni care dezvoltă condiția fizică și abilitățile motorii ale copiilor.
Leagănul cuib de pasăre este un leagăn preferat de cei mici. Prin designul simplificat al
acestuia poate fi integrat ușor în peisaj. Scaunul spațios și de înaltă calitate este proiectat și
fabricat pentru a rezista la o utilizare foarte ridicată, fără a compromite confortul utilizatorilor.
45
Figura 57. Adăpostul lui Troll

Figura 58. Leagănul cuib de pasăre

46
5.4. VEGETAȚIA PROPUSĂ PENTRU AMENAJARE
5.4.1. Specii arboricole

Vegetația existentă pe sit este formată în mare parte din specii invazive, acestea
dezvoltându-se cu timpul şi punând stăpânire pe întreaga zonă. Pentru propunerea de amenajare
am optat pentru specii de plante hidrofite care se pretează condițiilor pedo-climatice ale zonei.
Vegetația arboricolă propusă este compusă din:
Salix alba (Salcie albă)
Descriere specie: Este cea mai reprezentativă specie a genului Salix, cu o răspândire
foarte largă în Europa. La noi este o specie întâlnită în zonele de câmpie în special în perimetrul
zonelor umede. Atinge înățimi de 10-15 m. Are o amplitudine termică extrem de variată,
rezistentă la geruri şi înghețuri timpurii sau târzii, este foarte pretențioasă faţă de căldura din
sezonul de vegetație. Preferă solurile afânate sau moderat-compacte, se acomodează și pe soluri
argiloase. Suportă și inundațiile de lungă durată. Temperamentul salciei albe este de lumina.
Figura 59. Salcie albă

(Sursa: www.ebben.nl)
Salix babylonica (Salcie plângătoare)

Descrierea speciei: Salcia plângătoare este un arbore foios care la maturitate poate atinge
în arealul țării noastre înălțimi de 10-15m. Creșterea este rapidă. Coronamentul salciei este
neregulat acesta având o formă pendulă largă. Scoarța trunchiului are o culoare gri-maronie.
Frunzele sunt glabre, au o formă lanceolată și pe dos au o culoare verde-cenușie. Perioada de
înflorire a salciei este în lunile aprilie-mai. În ceea ce privește amplasamentul, salcia plângătoare
preferă expozițiile însorite. Salcia preferă solurile umede, bine drenate, manifestând o intoleranță
la solurile uscate. Este un arbore foarte apreciat datorită coronamentului bogat și aspectul său
plângător. De cele mai multe ori este plantat solitar într-o amenajare.
47
Figura 60. Salcie plângătoare

Salix matsudana tortuosa (Salcie creață)
Descrierea speciei: Este o specie originară din China și Corea ce poate atinge în arealul
țării noastre înălțimi de 10-12 m. Este puțin pretențioasă față de sol, crescând bine pe solurile
luto-argiloase și luto-nisipoase. Este o specie rezistentă la umiditatea ridicată din sol. Preferă
expozițiile însorite, manifestă o rezistență ridicată la ger și secetă. Specia este decorativă prin
habitus.
Figura 61. Salcie creață

Betula pendula (Mesteacănul)
Descriere specie: Este o specie rustică, foarte puțin pretențioasă în ceea ce privește clima
și solul. Temperamentul este pronunțat de lumină. Suportă bine gerurile puternice de iarnă, arșița
şi înghețurile. Scoarța reprezintă elementul cel mai decorative al acestei specii, aceasta are o
culoare albă pronunțată, netedă, cu epiderma ce se exfoliază circular în benzi.. Formează o
coroană largă, elegantă, cu ramurile pendente. Frunzele sunt de formă romboidală. În spațiile
verzi este plantat cel mai adesea ca arbore solitar.
48
Figura 62. Mesteacăn

Sursa: www.ebben.nl)
Fraxinus excelsior (Frasinul)
Descriere specie: Este o specie răspândită în aproape toată Europa. Atinge înălțimi de
până la 30-35 metrii. Are o longevitate mare de până la 200 de ani. Manifestă o adaptabilitate
remarcabilă față de climă. Preferă solurile fertile, revene, afânate. Temperamentul este de
lumină. Coroana este ovoidă, luminoasă, rară, cu ramuri îndreptate în sus care nu acoperă bine
solul. Frunzele mari, până la 40 cm lungime, imparipenat-compuse.
Figura 63. Frasin

Populus alba (Plopul alb)
Descriere specie: În țara noastră este o specie indigenă, caracteristică zonelor de câmpie
și dealuri joase. Atinge înălțimi de până la 30-35 m. Are o amplitudine termică largă. Preferă
solurile profunde, afânate, cu textura uşoară, umede. Este rezistent la inundații, nu suportă apa
stagnantă. Temperamentul plopului este de lumină. Coroana este ramificată viguroasă şi
neregulată, destul de luminoasă. Ca arbore ornamental se poate utiliza cu rezultate bune pe malul
apelor.
49
Figura 64. Plop alb

Ulmus laevis (Velniș)
Descriere specie: Specie indigenă cu areal întins în Europa. În țara noastră se întâlnește în
zonele de câmpie. Prezintă o amplitudine termică destul de largă. Temperamentul velnișului este
de lumină. Este un arbore cu tulpină dreaptă, ce poate atinge înălțimi de până la 30-35 m.
Frunzele sunt eliptice sau obovate, dublu-serate, acuminate.
Figura 65. Velniș

Quercus rubra (Stejar roșu)
Descriere specie: Este o specie originară din estul Americii de Nord. În țara noastră este
folosit frecvent în scop decorativ prin parcuri sau în aliniamente. Suportă bine gerurile. Se
dezvoltă bine pe soluri bogate, afânate, cu textură ușoară şi umiditate suficientă. Preferă
expozițiile însorite. Frunzele sunt adânc lobate de culoare verde-întunecat pe față, iar pe dos
verde-gălbui sau cenușiu. Spre toamnă frunzișul se colorează în nuanțe de roșu sau portocaliu,
fiind extrem de decorativ.
Figura 66. Stejar roșu

Acer platanoides (Platin de câmp)

Descriere specie: Este un arbore indigen, ocupă teritorii din Scandinavia şi Finlanda, până
în Munţii Urali. În țara noastră se întâlnește în zonele de deal și câmpie unde poate atinge
înălțimi de până la 25 m. Este adaptat climatului continental, dar pretențios față de căldura din
50
timpul sezonului de vegetație. Preferă soluri fertile, dar tolerează uneori şi solurile compacte, cu
umiditate mai redusă. Frunzele sunt palmat-lobate, cu 5-7 lobi. Este foarte apreciat ca arbore
ornamental, amplasat solitar sau de-a lungul şoselelor. Acesta are un aspect frumos mai ales
toamna, când frunzișul se colorează în nuanțe de galben.
Figura 67. Platin de câmp

Tilia platyphyllos (Tei cu frunză mare)

Descriere specie: Specia este întâlnită în Centrul și Sudul Europei. În țara noastră se
întâlnește mai rar decât celelalte specii ale genului Tilia, în zonele de câmpie și de deal. Se
cultivă ca arbore ornamental solitar sau de aliniament. Se dezvoltă bine pe soluri fertile,
profunde, bogate, cu un ph slab acid spre neutru, cu regim constant de umiditate.
Figura 68. Tei cu frunză mare

5.4.2. Specii arbustive

Vegetația arbustivă propusă este compusă din următoarele specii:
Euonymus europeus (Salbă moale)
Descriere specie: Este o specie originară din Europa și Asia de Vest, în țara noastră fiind
întâlnită în zonele de deal și câmpie. Este rezistentă la secetă și ger. Preferă solurile eubazice,
slab acide, profunde, afânate.
51
Figura 69. Salbă moale

Berberis thumbergii atropurpurea (Dracilă japoneză)

Descriere specie: Specie originară din Japonia. În țara noastră este cultivată ca plantă
decorativă. Este un arbust des ramificat, ce poate atinge înălțimi de până la 2-2,5 m înălțime Are
o rezistență bună la secetă, ger și poluare. Nu are pretenții față de sol. Are un temperament de
lumină.
Figura 70. Dracilă japoneză

Sursa: www.ebben.nl)
Juniperus horizontalis (Ienupăr târâtor)

Descriere specie: Este o specie originară din America de Nord, un arbust târâtor, ce poate
atinge 1 metru înălțime şi se poate întinde pe o suprafață de 3-4 metrii. Lăstarii sunt scurți și
deși.
Frunzele sunt sunt aciculare, de 2-6 milimetrii lungime, grupate câte trei, de culoare
verde-albăstruie. Are o rezistență bună la ger, înghețuri, arșiță şi vegetează pe soluri sărace,
acide, cu regim de umiditate variabil.
52
Figura 71. Ienupăr târâtor

5.4.3. Plante acvatice
Thypa angustifolia (Papură)
Descriere specie: Este o specie erbacee perenă caracteristică zonelor umede. Habitatele
includ mlaștini, margini de iazuri și râuri și șanțuri. Sunt verzi, glabre, liniare și destul de rigide.
Are un temperament de lumină, prefer condițiile umede și solul noroios. Papura tolerează apa
până la 1 metru adâncime. Seceta este tolerată dacă solul rămâne umed. Această plantă se poate
răspândi agresiv în habitate adecvate.
Figura 72. Papură

Equisetum fluviatile (Coada calului)

Descriere specie: Este o planta erbacee perenă întâlnită în toată Europa. La noi în țară
crește și se răspândește repede. Este formată din tulpini puternice, lungi cu noduri. Crește până la
înălțimea de 30-50 de cm. Nu este o planta pretențioasă din punct de vedere pedo-climatic, dar
prefer solurile umede.
Figura 73. Coada calului

Phragmites australis variegatus (Trestie)
53
Descriere specie:Este o plantă perenă acvatică de talie mijlocie care la maturitate ajunge
la înălțimi cuprinse între 1,5-2 metrii. Crește sub formă de stufăriș și are un aspect ierbos.
Rădăcinile sunt bine înrădăcinate și puternice. Aspectul decorativ al acestei plante îl conferă
aspectul și frunzișul variegat în nuanțe de verde-gălbui cu verde închis. Este o plantă ce crește
bine pe marginea lacurilor oferindu-le un peisaj plin de viață.
Figura 74. Trestie

Scirpus lacustris Albescens (Planta de stuf)

Descriere specie: Este o plantă perenă acvatică de talie mijlocie. Are o creștere rapidă.
Preferă expozițiile însorite și solurile fertile și umede. Crește cu aspect ierbos formând smocuri
mari și bogate în frunziș. Frunzele sunt linear-cilindrice de culoare gri-vernil. Se utilizează ca
plantă de decor pentru aranjamente peisagere din preajma zonelor umede.
Figura 75. Trestie

Lythrum salicaria (Răchitan)
54
Descriere specie: Este o plantă acvatică perenă de talie medie care la maturitate poate
atinge înălțimi cuprinse între 50-100 cm. Este o plantă iubitoare de lumină. Preferă solurile
umede bine drenate și fertile. Aspectul decorativ al acestei plante acvatice este conferit de florile
sale. Perioada de înflorire este lungă, prima înflorire este în luna iunie și planta continuă să
înflorească până la sfârșitul lunii septembrie.
Figura 76. Răchitan

(Sursa: www.ebben.nl/en)
55
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Degradarea spațiilor verzi urbane de-a lungul timpului datorită dezvoltării activităților
economice și sociale, au dus la creșterea unui dezechilibru al ansamblului urbanistic, acestea
constituind o componentă de bază a acestuia prin diferitele funcționalități pe care le îndeplinește.
Parcurile publice sunt componente ale spațiilor verzi intravilane și pot fi definite ca zone
verzi proiectate și gestionate pentru a satisface anumite nevoi ale populației, cum ar fi necesitatea
de relaxare, de timp petrecut în contact cu natura, de socializare, de joacă, de participare la
activități fizice și sportive etc.
Zona de spațiu verde aferentă lacului Cubic reprezintă cea mai mare rezervă de teren din
municipiul Satu Mare, cu un potențial uriaș datorită amplasamentului său aproape de centru și de
principalele puncte de interes din oraș.
În prezent Lacul Cubic se află într-o stare avansată de degradare degradând astfel peisajul
urban și reprezentând un adevărat pericol pentru populația din zonă.
Implementarea proiectului va aduce cu sine îmbunătățirea mediului înconjurător,
modalități mai sănătoase de joacă pentru copii, va îmbunătăți starea de bine a oamenilor și va
contribui la creșterea valorii peisagistice a zonei.
56
ANEXE – PARTE DESENATĂ
Nr. planșă Denumire Scara

A01 Încadrare in zonă 1:5000
A02 Plan de situație - existent 1:1000
A03 Plan de situație - propus 1:1000
A04 Detaliu tehnic bancă 1:20
A05 Detaliu tehnic stâlp de iluminat 1:20
A06 Detaliu tehnic coș de gunoi 1:20
A07 Secțiuni reprezentative 1:500
A8 Secțiuni reprezentative 1:500
Poster Reabilitarea Lacului Cubic din Satu Mare Format A0
prezentare
57
BIBLIOGRAFIE
1. A.N.P.M SATU MARE, 2013, Raport privind starea mediului în județul Satu Mare pe anul
2013.
2. ADELINA DUMITRAȘ, 2019, Plante floricole și de gazon, Note de curs.
3. AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI SATU MARE, 2014, Planul local de
acțiune pentru mediu Județul Satu Mare.
4. DERER PETRE, 1975, Mobilier urban, Elemente de mobilare a spațiilor orășenești,
Ed.Tehnică, București.
5. Draft Green Space Strategy, Erewash Borough Council, 2007.
6. DUMITRAȘ ADELINA, DUMITRU Z., SINGUREANU V., GEORGETA SABO, 2008,
Principii generale de proiectare și amenajare a spațiilor verzi, Ed. AcademicPres, Cluj-
Napoca.
7. FILOFTEA NEGRUȚIU, 1980, Spații verzi, Ed.didactică și pedagogică București.
8. IEGĂR DIANA, 2008, Satu Mare STUDII ȘI COMUNICĂRI XXV / II, ED. ,,Gedo’’, Cluj
Napoca.
9. ILIESCU ANA-FELICIA , 2006, Arhitectură peisageră, Ed. Ceres, București.
10. INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU PROTECȚIA
MEDIULUI (INCDPM), 2014, Ghidul sintetic de monitorizare pentru habitatele de interes
comunitar: Tufărișuri, turbăriiși mlaștini, stâncării, păduri, Ed. Universitas Petroșani.
11. POPA O., SAVINESCU V., MATEI I., 1970 Epopee pe Someș, Ed. Meridiane, Satu Mare.
12. Primăria Satu Mare, 2016, Strategia integrată de dezvoltare urbană a municipiului Satu Mare
2016-2025.
13. The Role of constructed Wetlands as Green Infrastructure for Sustainable Urban Water
Management (http://creativecommons.org/licenses/by/4.0/).
14. V., CARMAZINU CACOVSCHI, 1978, Peisajul estetic vitalizant Ed. Științifică și
Enciclopedică București.
15. VALENTIN-SEBASTIAN DAN, 2020, Proiectarea spațiilor verzi, Note de curs.
16. VASILE PLENICEANU, 2006, Zonele umede din România și din lume.
17. VASIU R. A., 2018, Note de curs. Urbanism și amenajarea teritoriului.
18. ZAHARIA D., ZAHARIA A., DUMITRAȘ ADELINA, 2008, Specii lemnoase
ornamentale, Ed.Todesco, Cluj-Napoca.
19. ZSOLT TOROK, 2000, Zonele umede din România- tipuri, importanță. Ed. Aves.
Legislație
1. Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul
localităților.
2. Legea nr. 13/ 1993. Romania are două zone umede incluse pe lista Ramsar şi declarate ca
zone umede de importanţă internaţională.
3. Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
naţional- Secţiunea a III-a – arii protejate.
58
4. Legea nr. 256/2006
Resurse web
https://www.mmcite.com/ro
https://3dwarehouse.sketchup.com/?hl=en
http://www.satu-mare.ro/
http://www.satu-mare.ro/pagina/istorie
http://apmsm.anpm.ro/
www.ebben.nl/en
www.hightechplast.ro
www.lighting.philips.com
www.apmsm.anpm.ro/arii-naturale-protejate
www.gazetanord-vest.ro
http://www.satu-mare.ro/subpagina/pug-concept-si-zonificare-functionala
www.wikiwand.com
www.anpm.ro
www.insideflows.org
www.info-delta.ro
www.romaniasalbatica.ro
www.parcnaturalvacaresti.ro
www.pontoane.e-parchet.ro
www.insideflows.org
www.archdaily.com
www.ttonline.ro
www.jurnaluldesatumare.ro
https://www.denbow.com/playground-surfacing-wood-chips-safe/
https://www.lappset.com/
59

Racolta Raul PAISV 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Racolta Raul PAISV 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

Str. Mănăștur Nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca, România

DESIGN DE INTERIOR CU PLANTE

REABILITAREA LACULUI CUBIC DIN SATU MARE

Raul Adrian RACOLŢA, Păunița BOANCĂ

REHABILITATION OF CUBIC LAKE IN SATU MARE

CAP. I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA AMENAJAREA

Figura 1. Proiect Lacul Boultham

1.2. TIPURI DE ZONE UMEDE

Clasificarea zonelor umede reprezintă o problemă care nu a fost pe deplin soluționată

Figura 2. Mlaştina Prejmer

Figura 3. Aninişul Erenciuc

Figura 4. Lacul Roşu

CAP. II. IMPORTANŢA ZONELOR UMEDE

În ultimul timp, în Romania s-au demarat numeroase acţiuni ce vizează protecţia şi

Figura 5. Delta Dunării

Figura 6. Insula mică a Brăilei

Parcul Național Văcărești a format în decursul ultimilor 22 de ani un ecosistem acvatic

Figura 7. Parcul Văcărești 1989

Figura 8. Parcul Văcărești 2000

Figura 9. Parcul Văcărești 2000

a) Casă plutitoare b) Ponton

c) Foișor plutitor d) Scenă plutitoare

Ceainăria Ø este concepută pentru a exprima frumusețea diferitelor fenomene naturale

Figura 11. Pavilionul plutitor din Rotterdam

Figura 12. Ceainăria din Copenhaga

CAP. III. CADRUL ISTORIC ȘI GEOGRAFIC

Figura 13. Orașul Satu Mare în perioada Evului Mediu

Figura 14. Grădina Kossuth 1900

Figura 15. Unio 19 septembrie 1911

Figura 16. Orașul Satu Mare 1960

3.1. SPAȚIILE VERZI DIN MUNICIPIUL SATU MARE

Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului aprobată cu modificări și

Figura 18. Grădina Romei Figura 19. Parcul Libertății

Figura 20. Parcul Cloșca Figura 21. Parcul Vasile Lucaciu

Figura 22. Parcul liniștii Figura 23. Parcul UFO

Figura 24. Scuarul Titulescu Figura 25. Scuarul Eroii Revoluției

Figura 26. Scuarul Turnul Pompierilor Figura 27. Scuarul Soarelui

Figura 28. Pădure de silvostepă din zona Oașului

3.2. DATE PEDO-CLIMATICE

CAP. IV. SITUAŢIA EXISTENTĂ

4.1. CONTEXT ȘI INFORMAȚII GENERALE

teritoriul administrativ al comunelor Călineşti-Oaş, Micula, Turulung şi Porumbeşti şi al

Figura 29. Cursul inferior al răului Tur

Figura 30. Dunele de nisip Foieni

 Rezervația naturală se întinde pe o suprafață de 10 ha, și reprezintă o mlaștină eutrofă cu

Figura 31. Mlaștina Vermeș

Figura 32. Încadrare în zonă

4.3. VEGETAŢIA EXISTENTĂ

Figura 33. Vegetaţie existentă

Pe sit întâlnim și vegetație caracteristică zonelor umede cum ar fi: Thypa

Figura 34.Vegetaţie hidrofilă din interiorul lacului

Figura 35. Strada Teilor Figura 36. Aleea Ilisești

Figura 37. Strada Sălciilor

Figura 38. Accese și traseu pietonal

Figura 39.Acces pietonal

4.5. STADIUL DE DEGRADARE AL SITULUI

Figura 40. Stadiul de degradare al sitului

În general, ca urmare a lipsei de amenajări și a exploatărilor deficitare asemenea depozite

Figura 41. Incendiu de vegetație Lacul Cubic 2009

Figura 42.Vegetația spontană crescută pe sit

CAP. V. PROPUNERE DE AMENAJARE

5.1. OBIECTIV GENERAL

Figura 43. Perspectivă amenajare