Iisus Hristos – Mântuitorul lumii

a) Mântuirea – generalităţi

Din cauza păcatului strămoşesc, omul a pierdut harul natural, iar funcţiile sufleteşti au slăbit:

- este din ce în ce mai înclinat înspre rău;

- păcatul a devenit a doua sa natură.

Omul nu se putea întoarce la Dumnezeu , nu se putea mântui prin propriile puteri, îndreptându-se astfel
spre pieirea veşnică. Atunci Creatorul a găsit mijlocul cel bun pentru izbăvirea oamenilor: Întruparea Fiului
Său, pentru mântuirea oamenilor:

„A venit Fiul Omului ca să cureţe şi să mântuiască pe cel pierdut.” (Lc. 19, 10)

b) Pregătirea lumii pentru venirea Mântuitorului

1) Protoevanghelia – făgăduinţa Răscumpărătorului

(Fac. 3,15) „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Acela va zdrobi capul,
iar tu îi vei înţepa călcâiul.”

2) Profeţiile mesianice – sunt făcute în legătură cu venirea în lume a lui Mesia.

Exemple: - profeţi: Isaia, Ieremia, Daniel, etc.

- profeţii mesianice: - naşterea din Fecioară:”Iată Fecioara va lua în

pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele Lui

Emanuel.”

- timpul venirii Mântuitorului (Daniel 9,24)

- patimile Acestuia;

- neamul din care Se va Naşte, etc.

c ) Întruparea Domnului

Definiţie: Întruparea este actul prin care Fiul lui Dumnezeu a luat trup omenesc din Sfânta
Fecioară Maria, cu conlucrarea Duhului Sfânt.

Crezul: „Cred (…) într-Unul Domn Iisus Hristos (…) Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră
mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a Întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut Om.”

Întruparea a fost reală şi existenţa Sa a fost dovedită de istorie.

Deci: Iisus Hristos a fost şi om şi Dumnezeu în acelaşi timp. A avut o fire dumnezeiască şi o fire
omenească.

(In. 1,14) „Şi Cuvântul trup S-a făcut”

d) Uniunea ipostatică

Bis: Iisus Hristos a fost o singură Persoană (ipostază), în două firi: dumnezeiască şi omenească.

Cele două firi sunt unita în chip:

- neîmpărţit ( nu destul de separate ca să formeze două Persoane);

- nedespărţit (nu se despart niciodată una de alta)

Această unire reală şi fizică a celor două firi în Persoana Mântuitorului se numeşte uniune ipostatică