BAZELE

CONTABILITĂȚII

CEBOTARI ANNA
Tema 3: POZIȚIA ȘI PERFORMANȚA FINANCIARĂ A
ENTITĂȚII

1. Bilanțul: noțiunea, conținutul și structura

2. Modificările bilanțiere cauzate de tranzacții economice

3. Situația de profit și pierdere: conținut, structură și utilitate

 Bilanțul: noțiunea, conținutul și structura

În scopul formării unei imagini complete, clare și precise asupra

activității economice desfășurate de entitate (poziției financiare),
apare necesitatea întocmirii bilanțului.

Etimologic, cuvântul bilanț derivă din cuvintele latine ,,bi” și ,,lanx” și

corespunde noțiunii de balanță cu două talere.
Bilanţul este un procedeu al metodei contabilității prin care se
asigură dubla reprezentare a patrimoniului şi evidențiază în
expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile
economice şi sursele lor de finanțare.
În practică contabilă națională se utilizează: forma tablou a bilanțului,
cu gruparea elementelor de activ şi de pasiv în două coloane distincte,
în funcție de anumite criterii, în mod ordonat, expresie valorică şi la o
anumită dată. Bilanţul în această formă are două părți alăturate, partea
stângă numită ACTIV şi partea dreaptă numită PASIV. Cele două
structuri de activ şi de pasiv sunt concepte proprii, specifice
contabilității.
Particularitatea bilanțului constă în identitatea sau egalitatea
totalurilor valorice ale activului şi pasivului. Identitatea activului şi
pasivului reiese din faptul că atât în activ, cât și în pasiv sunt prezentate
unele şi aceleași bunuri economice, numai că grupate după diferite
criterii.
Din egalitatea activului şi pasivului rezultă şi noțiunea de bilanț care
înseamnă echilibru, identitate a două părți.
 2

Modificările bilanțiere cauzate de tranzacții economice

 3

Situația de profit și pierdere: conținut, structură și utilitate