Sari la conținut

Arată/ascunde bara laterală

 Creare cont
Unelte personale


Cuprins ascunde

Început

Etimologie

Istoric

Compoziție

Soiuri

Cultivare

Toggle Cultivare subsection

Prelucrare
 Toggle Prelucrare subsection

Tipuri de cafea

Toggle Tipuri de cafea subsection

Metode de preparare

Toggle Metode de preparare subsection

Importanța economică

Toggle Importanța economică subsection

Consumul de cafea

Efectele cafelei

Toggle Efectele cafelei subsection

Vezi și

Note

Legături externe
 Cafea
189 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
băutură
Această pagină (secțiune) necesită o verificare.
De verificat: autoritatea surselor și relevanța lor

Ștergeți eticheta numai după rezolvarea problemelor.

Ceașcă cu cafea neagră

Fructe de cafea

Cafeaua este o băutură de culoare neagră ce conține cafeină și care se obține din

boabe de cafea prăjite și măcinate. Boabele de cafea sunt fructele arborilor de
cafea din familia Rubiaceae, genul Coffea, cu două varietăți mai importante: Coffea
arabica și Coffea robusta (Coffea canephora). Coffea arabica furnizează sorturile cu
aromele cele mai fine, pe când Coffea robusta este mai amară și mai puțin aromată.
Calitatea cafelei este influențată de locul de cultivare, depozitare și procesul de
torefiere a boabelor de cafea.[1]
Cafeaua este un lichid de culoare neagră, este amară și ușor acidulată, având un
efect stimulant la oameni datorită conținutului de cafeină. Este una dintre cele mai
populare băuturi și se poate consumă în diferite forme (de exemplu espresso sau
cappuccino). De obicei este consumată ca o băutură caldă, dar cafeaua cu gheață
este o alternativă răspândită. Unele studii indică faptul că are un efect benefic asupra
adulților, însă studiile pe termen lung nu au putut demonstra acest lucru datorită
calității precare ale acestora.
Cele mai vechi informații credibile cu privire la consumul de cafea datează
din secolul al XV-lea, din Yemen, Peninsula Arabică. În acele regiuni, boabele de
cafea au fost pentru prima dată prăjite și consumate într-un mod similar celui din
prezent. Originea boabelor de cafea se crede a fi din regiunea Etiopia, Africa de
Nord.
În anul 2016, Brazilia era pe primul loc în lume din punct de vedere al producției
boabelor de cafea, ceea ce se traduce într-o producție de o treime din totalul cafelei
produse la nivel mondial.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

O reclamă în format de foaie volantă din 1652 pentru vânzarea cafelei în St. Michael's Alley, Londra.

Originea denumirii ar proveni din regiunea Koffe din podișul Etiopiei unde au fost
descoperite pentru prima dată plante de cafea și apoi introduse în lumea arabă.
Cafea [ˈkafe, kaˈfeː] este pronunțat în limba turcă kahve, iar în
arabă arabă  ‫قهوة‬ qahwa o trunchiere a cuvântului qahhwat al-bun sau „vinul boabei”
(băutură excitantă sau stimulent).[2] Cuvântul coffee a apărut în limba engleză prin
cuvântul german Koffie, în anul 1598.
Cafeaua este produsă în peste 50 de țări de pe glob, principalul producător
fiind Brazilia, urmată de Vietnam, Columbia, Indonezia și Mexic
Istoria cuvântului cafea implică mai multe dificultăți fonetice. Limbile europene au luat
numele de la o băutură de origine arabă din jurul anilor 1600, qahwah, nu direct, ci
prin forma sa turcă, kahveh.[3] Acest nu era numele plantei, ci a băuturii făcută din
infuzie, fiind inițial unul dintre numele utilizate pentru vin în arabă.
Sir James Murray, în New English Dictionary (Ulterior dezvoltat în Oxford English
Dictionary[4]), spune că unele persoane au presupus că acest cuvânt este de origine
străină, probabil din Africa, și au crezut că are legătură cu numele Kaffa, un oraș din
Shoa, sud-vestul Abisiniei, reputatul loc natal al plantei de cafea, dar nu există dovezi
în acest sens, iar numele qahwah nu este dat de boabe sau de plantă, care se
numește bunn, numele nativ în Shoa fiind būn.
Într-o contribuție la simpozionul Notes and Queries cu privire la etimologia cuvântului
cafea, din 1909, James Platt, Jr., nota[5]):
"Forma turcă pare să fi fost scris kahvé, cu litera finală h nepronunțată niciodată. Sir
James Murray atrage atenția asupra existenței a două tipuri europene, unul la fel ca
și cuvântul francez café, italian caffè, iar pe de altă parte asemănător cu cuvântul
englez coffee, sau olandez koffie. El explică vocala o din a doua serie ca aparent
reprezentând grupul au, ahv în turcă. Acest aspect pare nesprijinit de dovezi,
iar v este deja reprezentat de ff, astfel încât în ipoteza lui Sir James coffee este
ecgivalentul lui kahve, ceea ce este puțin probabil. Schimbarea de la a la o, în opinia
mea, este mai bine reprezentată ca o apreciere imperfectă. Sunetul exact a
lui ă în arabă și în alte limbi orientale este cel al unui u în limba engleză, ca în "cuff."
Acest sunet, relativ ușor pentru noi, este o mare piatră de încercare pentru alte
națiuni. Eu judec că olandezul koffie și formele sale înrudite sunt încercări imperfecte
de pronunție a vocalei pe care autorii nu au putut-o înțelege. Este clar că tipul
francez este mai corect. Germanii au corectat cuvântul lor koffee, pe care l-au luat
din olandeză, în kaffee. Limbile scandinave au adoptat forma franceză. Mulți probabil
că se întreabă cum a ajuns grupul original hv să devină ff în cuvintele europene
echivalente. Sir James Murray nu face nici o încercare de a rezolva această
problemă."
Virendranath Chattopádhyáya, care a contribuit de asemenea la simpozionul Notes
and Queries, a susținut că hw din cuvântul arab qahwah devine uneori ff, și uneori
doar f sau v în traducerile europene, întrucât unele limbi, cum ar fi engleza, au
accente silabice puternice, în timp ce alții, precum francezii, nu au nici unul. Din nou,
el arată că h-ul aspirat surd se aude în unele limbi, dar este greu perceptibil în altele.
Col. W.F. Prideaux, un alt colaborator, a susținut că în limbile europene a ajuns o
formă a cuvântului cafea cuvânt direct din limba arabă arabă qahwah, citând din
Hobson-Jobson în sprijinul acestei teorii:
Chaoua în 1598, Cahoa în 1610, Cahue în 1615. În timp ce Sir Thomas Herbert
(1638) prevede în mod expres că "se bea (în Persia) ... mai presus de toate
celelalte, Coho sau Copha: numită de turci și arabi Caphe și Cahua. " Aici pronunțiile
persană, turcă, și arabă sunt clar diferențiate.
Col. Prideaux apelează apoi, în calitate de martor pentru pronunția anglo-arabă, la o
persoană ale cărei argumentații nu erau disponibile când au fost scrise Noul dicționar
englez și articolele Hobson-Jobson. Aceasta este John Jourdain, un marinar din
Dorsetshire, al cărui Jurnal[6] a fost tipărit de către Societatea Hakluyt în 1905. La 28
mai 1609, el înregistrează că "în după amiaza în care  am plecat din Hatch (Al-
Hauta, capitala districtului Lahej lângă Aden), și am călătorit până la trei dimineața, și
apoi ne-am odihnit pe câmp până la trei ziua următoare, lângă o casă de cafea în
deșert. " Pe 5 iunie grupul, care călătorea de la Hippa (Ibb), "intră în munți, cămilele
noastre fiind îmbrăcate, și noi înșine chiar mai bine. Acest munte este numit
Nasmarde (Nakīl Sumāra), unde crește toată cafeaua." Mai departe a fost "un mic
sat, unde se vindea cafea și fructe. Semințele acestei cafele este o bună afacere,
întrucât sunt transportate la Marele Cairo și toate celelalte locuri din Turcia și Indii."
Prideaux, cu toate acestea, menționează că un alt marinar, William Revett, în jurnalul
său (1609) spune, referindu-se la Mocha, că "Shaomer Shadli (șeicul Ali bin 'Omar
esh-Shādil) a fost primul inventator al băuturii de cafea, fiind foarte stimat pentru
aceasta. " Acest lucru îl face mai degrabă pe Prideaux să considere că pe coasta
Arabiei, și în orașele comerciale, pronunția persană era fost în vogă, în timp ce în
interior, unde Jourdain a călătorit, englezul reproducea limba arabă.
Chattopádhyáya, discutând opiniile Col. Prideaux așa cum au fost ele exprimate mai
sus, a declarat:
Col. Prideaux se poate îndoi "dacă cinstitul marinar, scriind cuvântul în jurnalul său, a
fost influențat de principiile greu de înțeles ale fonetică enunțate" de către mine, dar
el va admite că schimbarea de la kahvah la coffee este o schimbare fonetică, și
trebuie că se datorează funcționării unui principiu fonetic. Omul de rând, atunci când
încearcă să scrie un cuvânt străin în propria sa limbă, este handicapat considerabil
de capacitatea sa fonetică moștenită și dobândită. Și, de fapt, dacă luăm citatele din
"Hobson-Jobson," și clasificăm diferitele forme ale cuvântului cafea în funcție de
naționalitatea scriitorului, vom obține rezultate foarte interesante.
Să luăm englezii și olandezii în primul rând. În Scrisorile lui Danvers (1611), avem
atât "coho pots" cât și "coffao pots". Sir T. Roe (1615) și Terry (1616) folosesc
cuuvântul cohu. Sir T. Herbert (1638) folosește coho și copha, Evelyn (1637), coffee,
Fryer (1673) coho; Ovington (1690), coffee, și Valentijn (1726), coffi. Iar de la cele
două exemple date de colonelul Prideaux, vom vedea că Jourdain (1609)
folosește cohoo, și Revett (1609) cohoo
În cartea English Factories in India a lui Foster (1618-1621, 1622-1623, 1624-1629)
[7]
 apare următoarea evoluție a cuvântului “cafea”: cowha (1619), cowhe, couha
(1621), coffa (1628).
Pentru alte limbi, cea mai veche mențiune europeană este a lui Rauwolf, Alep, 573.
El folosea forma chaube. Prospero Alpini (1580) folosea caova; Paludanus
(1598) chaoua; Pyrard de Laval (1610) cahoa; P. Della Valle (1615) cahue; Jac.
Bontius (1631) caveah, și Journal d’Antoine Galland (1673)[8] cave. Englezii foloseau
anumite forme distincte, precum cohu, coho, coffao, coffao, copha, coffee, care
diferă de transliterarea mai corectă din alte limbi.
În 1610 evreul portughez, Pedro Teixeira (în ediția Societății Hakluyt
a Călătoriilor[9] sale) a folosit cuvântul kavàh.
Inferențele din aceste forme de tranziție par a fi:
1. Cuvântul și-a găsit calea în limbile europene atât din turcă cât și din limba arabă.
2. Formele în engleză (care au accent mai puternic pe prima silabă) au ŏ în loc de ă,
și f în loc de h.
3. Formele din alte limbi sunt neaccentuate și nu au niciun h. Originalul v sau w (sau
labializat u) este reținut sau schimbat în f.
Se poate afirma, în consecință, că motivul principal pentru existența a două tipuri
distincte de ortografie este omiterea lui h în limbile cu forma neaccentuată, și
conversia lui h în f în cazul accentului puternic în limbile cu forma accentuată. O
astfel de transformare are loc adesea în turcă. De exemplu, silah dar în persană
(care este o limbă cu forme foarte accentuate) devine zilif dar în limba turcă. În
limbile din India, pe de altă parte, în ciuda faptului că formele aspirate sunt de obicei
foarte clar pronunțate, cuvântul qăhvăh este pronunțat kaiva de clasele mai puțin
educate, ca urmare a silabelor a fel de accentuate.
Din punctul de vedere al etimologilor francezi, Jardin opinează că, în ceea ce
privește etimologia cuvântului cafea, oamenii de știință nu sunt de acord și probabil
că niciodată nu vor fi. Dufour spune că acest cuvânt este derivat din caouhe, un
nume dat de turci la băutură preparată din semințele de cafea. Chevalier d'Arvieux,
consulul francez la Alet, Savary, și Trevoux, în dicționarul său consideră cuvântul
cafea ca provenind din limba arabă, din cuvântul cahoueh sau quaweh, care
înseamnă a da vigoare sau putere, pentru că, spune d'Arvieux, efectul său cel mai
proeminent este de a fortifica și întări. Tavernier combate această opinie. Moseley
atribuie originea cafelei cuvântului kaffa. Sylvestre de Sacy, în Crestomanția arabă[10],
publicată în 1806, crede că cuvântul kahwa, sinonim cu makli, prăjit într-o sobă, ar
putea fi foarte bine etimologia cuvântului cafea. D'Alembert, în dicționarul său
enciclopedic, scrie cuvântul sub forma caffé . Jardin ajunge la concluzia că oricare
origine ar fi dintre aceste etimologii diferite, rămâne un fapt stabilit că respecziovul
cuvânt cafea provine de la un cuvant arab, fie că este
vorba kahua, kahoueh, kaffa sau kahwa, și că popoarele care au adoptat băutura au
modificat cu toate cuvântul arab pentru a se potrivi pronunției lor. Acest lucru este
demonstrat prin modul cum se scrie cuvântul în diferite limbi moderne:
Engleză, coffee, franceză, café; bretonă, kafe; germană, kaffee (arborele de
cafea, kaffeebaum); olandeză, koffie (arborele de cafea, koffieboonen);
daneză, kaffe; finlandeză, kahvi; maghairă, kavé; bohemiană, kava; poloneză, kawa;
română, cafea; croată, kafa; sârbă, kava; rusă, kophe; suedeză, kaffe; spaniolă, café;
bască, kaffia; italiană, caffè; portugheză, café; latină (științific), coffea; turcă, kahué;
greacă, kaféo; arabă, qahwah (boabe de cafea, bun); persiană, qéhvé (boabe de
cafea, bun); annamită, ca-phé; cambodgiană, kafé; tamil, kapi-kottai or kopi;
chineză, kia-fey, teoutsé; japoneză, kéhi; malayeziană, kawa, koppi;
abisiniană, bonn; esperanto, kafva.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Originea cafelei s-ar afla într-o regiune a Etiopiei numită Koffe și apoi introdusă în
lumea arabă prin Egipt și Yemen, unde începe să se cultive în scopuri comerciale.
În trecut cafeaua era considerată aliment și nu băutură. Triburile est-africane
măcinau boabele crude de cafea și prin amestecarea cu grăsime animală obțineau o
pastă pe care războinicii o consumau pentru a avea mai multă energie în timpul
luptelor.
Începând cu anul 1000, renumitul tămăduitor Avicenna, administra cafea în chip de
medicament. Boabele de cafea erau fierte și transformate într-o băutură numită
qahwa. Etiopienii obțineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea în apă
a boabelor uscate.
În secolul al XVI-lea, cafeaua se răspândește în Orientul Mijlociu (Persia și Turcia).

Cafenea din Constantinopol în 1905

Primul magazin de cafea s-a deschis la Constantinopol în 1475, fiind numit Kiva Han.

Începând cu 1512, efectele stimulatoare ale cafelei au
determinat imamii conservatori din lumea arabă să interzică consumul acesteia
pentru musulmani. Cu toate acestea, prima cafenea a fost deschisă la Damasc în
1530.
Logofătul Ioan Tăutu (?- 1511) este considerat a fi fost primul băutor de cafea
din Moldova.[11]
Din Orientul Mijlociu cafeaua s-a răspândit în India, Indonezia și America, dar și în
Italia, prin schimburile comerciale dintre negustorii venețieni și cei din Africa de Nord
și Egipt. Din Italia a fost introdusă în restul Europei și acceptată pe scară largă după
1600 când Papa Clement al VIII-lea a numit-o „băutură creștină”, în ciuda
provenienței sale. Prima cafenea din Europa a fost deschisă la Veneția în 1645.
În Marea Britanie cafeaua a fost adusă de către comercianții care aduceau mărfuri
din Turcia. Prima cafenea a fost deschisă la Londra în 1652 sub numele de Grand
Cafe, iar cafeneaua Queens’s Lane deschisă în Oxford în 1654, este în funcțiune și
astăzi. Până în 1675 existau 3000 de cafenele în întreaga Anglie.
Prima cafenea (”cahvenea”) se deschide în București, la 1667, proprietatea unui
fost ienicer, Kara Hamie.[12]
În 1672 se deschide prima cafenea la Paris, iar în Viena în 1683, după Al doilea
Asediu al Vienei purtat împotriva otomanilor.
Olandezii au fost primii care au importat cafeaua la nivel industrial și au cultivat-o în
coloniile lor din Java și Ceylon la sfârșitul secolului al XVII-lea și sunt cei care au
introdus-o în Japonia. Francezii încep cultivarea cafelei în Martinica și Antile,
englezii, spaniolii și portughezii în Asia și America.
În anul 1727 cafeaua ajunge în Brazilia unde începe să fie cultivată pe suprafețe din
ce în ce mai mari, devinind în scurt timp una din principalele resurse economice ale
țării.
După anii 1700, cafeaua ajunge până în cele două Americi datorită unui căpitan
francez de infanterie care a adus cu el o mică plantă în lunga sa călătorie
peste Atlantic. La 1773 cafeaua este proclamată băutură națională în Statele Unite
ale Americii, devenind băutura preferată la micul dejun.
În 1822, în Franța, este construit primul aparat pentru cafea espresso.
Este înființată de Grigore Capșa în 1891, celebra cafenea Capșa, care devine spațiul
cultural și politic al societății bucureștene.
Hills Bros., o companie americană cu sediul în San Francisco, începe în anul 1900
ambalarea în pungi vacuum a cafelei prăjite și râșnite, în detrimentul magazinelor de
prăjire și râșnire a cafelei.
Prima cafea solubilă este obținută de David Strang în Noua Zeelandă în anul 1890 și
doi ani mai târziu de chimistul japonez Satori Kato.
În Italia Luigi Bezzera inventează aparatul de espresso în 1901, care este
perfecționat de Achilles Gaggia în 1946, obținând astfel primul Cappuccino, denumit
după asemănarea culorilor alb-negru cu robele călugărilor din ordinul Capucini.

Compoziție[modificare | modificare sursă]

Boabe de cafea crude

Boabe de cafea prăjite

Cafea
Cafea prăjită
Componente verde
%
%
 Apă 11,3 2,7

Substanțe azotoase 12,6 13,9

Cofeină 1,9 1,3

Grăsimi 11,7 14,4

Zahăr 6,3 2,8

Dextrină 0,4 1,3

Acid cafetanic 8,4 4,7

Celuloză 23,9 23,9

Substanțe minerale 3,8 3,9

Substanțe solubile 29,3 28,8

Boabele de cafea prăjite înregistrează pierderi în greutate până la 16-18 % datorită

evaporării apei și descompunerii unor substanțe pe care le conțin, componentele
sunt modificate, precum și o creștere în volum a boabelor de cafea, până la 25%.

Soiuri[modificare | modificare sursă]
Se cunosc aproape 80 de soiuri de cafea, din care se cultivă în scopuri industriale
soiurile Arabica, Robusta, Liberica și Maragogype. [13]
Arabica este cea mai apreciată și cultivată cafea. Se obține din arborele coffea
arabica originar din Etiopia și numără aproape 200 de specii. Multe varietăți au luat
naștere fie prin adaptarea la soluri diferite, fie prin hibridare cum ar fi : Blue mountain
în Jamaica, Moka cu gust fructuos, Bourbon apărut în Insulele Mauritius, Java etc.
Arabica este o cafea cu mai puțină cofeină (0.8 și 1.4) %, apreciată datorită calităților
sale aromatice și fineții gustului.
Articol principal: Coffea arabica.
Robusta (Coffea canephora sau Coffea robusta) are un conținut ridicat de cafeină
(1,7 – 4%), un gust puternic și mai puțin aromatizat. Robusta se evidențiază prin
gustul tare, mai amar, mult mai pregnant decât la cafeaua Arabica [14]. Robusta este
utilizată foarte mult în producția de cafea solubilă (instant) și în gama de
cafea espresso, precum și în amestec cu Arabica pentru a sublinia aroma cafelei.
Articol principal: Coffea robusta.
Liberica, originară din regiunea Monrovia, Liberia, este asemănătoare cu Robusta,
are de asemenea o creștere rapidă și poate rezista la condiții climaterice
nefavorabile. Se cultivă exclusiv în câmpiile subtropicale ale Africii de Vest și Americii
de Sud, unde umiditatea este foarte mare și temperatura cuprinsă între 20 și 25 °C.
Boabele sunt adesea deformate, de dimensiune medie și culoare de la brună la
galbenă. Calitatea acestei specii de cafea este mediocră. [15]
Maragogype. Acest arbore de cafea a fost descoperit în vecinătatea
orașului Maragogype, statul Bahia din Brazilia. Este un hibrid rezultat prin
încrucișarea dintre arabica și liberica. Este cafeaua cu cele mai mari boabe din lume,
dimensiunile boabelor sunt de 2-3 ori mai mari. [16] Cultura sa este extrem de
împrăștiată (Guatemala, Brazilia, Nicaragua, Mexic, Columbia și Java), la o altitudine
variind între 600 și 1000m. Boabele de cafea ale acestui arbust sunt de culoare
verzuie, de calitate superioară și medie, iar cafeaua are un gust fin și parfumat. [17]
Sfânta Elena numită și cafeaua lui Napoleon, deoarece a fost cafeaua preferată a
acestuia în perioada exilulul din această insulă. Această cafea crește într-un
sol vulcanic, cu utilizarea exclusivă a îngrășămintelor naturale cum ar
fi guano (excrementul de liliac). Cafeaua are un gust deosebit, consistent și plăcut,
cu tente florale de citrice și caramel.
Panama Boquete Geisha este un soi care crește la altitudinea de 1.700 de metri, în
apropierea vulcanului Baru din Panama. Datorită altitudinii, această cafea are o
savoare specială, o aromă ultrafină și aciditate moderată.
Kopi Luwak sau „cafeaua milionarilor“ este o cafea recoltată din insulele
Java, Sumatra, Bali, Sulawesi, Filipine, Timorul de Est și din unele zone din India.
Boabele acestei cafele nu sunt culese direct de pe plantă, ci numai după ce au fost
ingerate și apoi eliminate parțial digerate de un animal numit civetă de
palmier (Paradoxurus hermaphrodites). Acest animal are în tubul digestiv o enzimă
cu proprietatea de a reduce gustul amărui al cafelei.
Articol principal: Kopi Luwak.
Black Ivory este obținută din boabele de cafea înghițite, digerate și eliminate pe cale
naturală de către elefanți. Procedura de obținere a cafelei este asemănătoare cu cea
pentru fabricarea cafelei Kopi Luwak. Prin acest proces cafeaua capătă un gust
special, devine mai rafinată, puțin mai amară, cu ușoară aromă
de ciocolată, fructe, nuci, măceșe. Această aromă se datorează faptului că boabele
de cafea sunt digerate odată cu banane, trestie de zahăr și alte elemente din hrana
elefanților.
Black Ivory este considerată cea mai bună cafea, dar este foarte rară și greu de
găsit, prețul fiind chiar mai ridicat decât al cafelei Kopi Luwak. [18] Această cafea poate
fi gustată doar în câteva hoteluri de 5 stele din Tailanda, Maldive, Abu Dhabi și într-
un singur local din S.U.A., „The Elephant Story”. [19]

Cultivare[modificare | modificare sursă]
Boabe de cafea necoapte în Valea Araku, India

Metoda tradițională de plantare a cafelei este de a plasa 20 de semințe în fiecare

gaură la începutul sezonului ploios. [20] Prin această metodă se pierde circa 50% din
potențialul semințelor, aproximativ jumătate nu reușesc să înmugurească. O metodă
mai eficientă de cultivare a cafelei este folosită în Brazilia, respectiv creșterea de
puieți în pepiniere, care sunt apoi plantați în exterior după șase până la
douăsprezece luni. Cafeaua este adesea cultivată întrepătruns cu culturi alimentare,
cum ar fi porumb, fasole, sau orez, în primii ani de cultivare, pentru ca fermierii să se
familiarizeze cu cerințele sale.[21]
Dintre cele două specii principale cultivate, cafeaua arabica este în general mai
apreciată de cultivatori decât cafeaua robusta. Robusta tinde să fie amară și este mai
puțin aromată, dar este mai rezistentă decât arabica. Din aceste motive, aproximativ
trei sferturi de cafea cultivate la nivel mondial este arabica.[22] Tulpinile
de robusta conțin, de asemenea, aproximativ 40-50% mai multa cofeină
decât arabica.[23] Din acest motiv, este folosită ca un substitut ieftin pentru arabica în
multe amestecuri de cafea comerciale. Semințele de robusta de calitate sunt utilizate
în espresso italian tradițional, pentru a oferi un gust desăvârșit și o spumă mai bună
(cunoscută sub numele de cremă).
Un fermier cultivând cafea în mediul rural, Brazilia

Robusta este mai puțin predispusă la boli decât arabica, și poate fi cultivată la

altitudini mai joase și climă mai caldă, unde arabica nu ar rezista.[24] Tulpina robusta a
fost prima colectată în anul 1890, de la râul Lomani, un afluent al fluviului Congo, și a
fost transmisă din Zair (acum Republica Democrată Congo) la Bruxelles, la Java, în
jurul anului 1900. Din Java, răspândirea în continuare a cafelei a dus la înființarea de
plantații robusta în multe țări. În special datorită răspândirii bolii rugina frunzelor
(Hemileia vastatrix), la care arabica este vulnerabilă, s-a grăbit gradul de utilizare al
robustei, mai rezistentă. Rugina de frunze la cafea se găsește în aproape toate țările
care produc cafea.[25]
Peste 900 de specii de insecte au fost înregistrate ca dăunători ai plantei de cafea
din întreaga lume. Dintre acestea, peste o treime sunt gândaci, iar peste un sfert
sunt insecte. Aproximativ 20 de specii de nematozi, 9 specii de acarieni, și mai
mulți melci atacă, de asemenea, culturile. Păsările și rozătoarele mâncau,
uneori, fructele sălbatice de cafea, dar impactul lor este minor în comparație
cu nevertebratele. În general, arabica este mai sensibilă la atacul nevertebratelor.
Fiecare parte a plantei de cafea este asaltată de diferite animale. Nematozi atacă
rădăcinile, iar gândacii își fac vizuină în tulpini și materialele lemnoase. Frunza este
atacată de peste 100 de specii de larve (omizi), de fluturi și molii.[26]
Pulverizarea în masă de insecticide s-a dovedit adesea dezastruoasă, întrucât
prădătorii dăunătorilor sunt mai sensibili decât dăunătorii înșiși. În schimb, s-a
dezvoltat gestionarea integrată a dăunătorilor, folosind tehnici precum tratamentul
țintit pe dăunători, și gestionarea mediului de cultură departe de condițiile favorizante
pentru dăunători.
Efecte ecologice[modificare | modificare sursă]

Un copac Coffea arabica înflorit într-o plantație din Brazilia

Inițial, cultivarea cafelei a fost făcută în umbra copacilor care ofereau un habitat

pentru multe animale și insecte.[27] Resturile de arbori forestieri erau folosite în acest
scop, dar erau plantate în acest scop și multe specii, inclusiv copacii leguminoși din
familiile Acacia, Albizie, Cassia, Erythrina, Gliricidia, Inga și Leucaena, precum și
plante neleguminoase de fixare a azotului din familia Casuarina,
și stejarul mătăsos Grevillea robusta.
Această metodă este cunoscută sub denumirea de metoda tradițională în umbră sau
"creșeterea în umbră". Începând din anii 1970, mulți fermieri au apelat la metode
proprii de producție prin cultivarea la soare, în care cafeaua este cultivată în rânduri
sub plin soare, umbrită puțin sau deloc de pădure. Acest lucru face ca fructele de
cafea să se coacă mai rapid și arbuști să producă cu randamente mai mari, dar
necesită defrișarea arborilor și utilizarea sporită a îngrășămintelor și a pesticidelor,
care dăunează mediului și cauzează probleme de sănătate.[28]
Plantele de cafea neumbrite cultivate cu îngrășământe dau cea mai multă cafea, cu
toate că din culturile nefertilizate umbrite, în general, se obține mai multă cafea decât
din culturile nefertilizate neumbrite: răspunsul la îngrășământ este mult mai mare în
plin soare. Deși în producția tradițională de cafea fructele se coc mai lent și au
randamente mai mici, calitatea cafelei este considerată superioară. [29] În plus, metoda
tradițională umbrită oferă un habitat pentru mai multe specii de animale sălbatice.
Susținătorii cultivării umbrite spun că problemele de mediu, cum ar fi
defrișarea, poluarea cu pesticide, distrugerea habitatului și a solului și
degradarea apei, sunt efectele secundare ale practicilor utilizate în cazul cultivării la
soare.[30]
Asociația Americană a Păsărilor, Centrul Smithsonian pentru Păsări Migratoare,
[31]
 Fundația Națională pentru Ziua Arborilor [32] și Alianța pentru Reîmpăduriri au
condus o campanie pentru cultivarea umbrită și cafea organică, care poate fi
recoltată în mod durabil. Sistemele de cultivare umbrită a cafelei prezintă o mai mare
biodiversitate decât sistemele complete la soare.[33][34]
O altă problemă în ceea ce privește cafeaua este utilizarea apei. Este nevoie de
aproximativ 140 de litri de apă pentru a crește boabele de cafea necesare pentru a
produce o ceașcă de cafea, iar cafeaua este adesea cultivată în țările în care există
un deficit de apă, cum ar fi Etiopia.[35]
Zațul de cafea poate fi folosit pentru compostare sau ca mulci. El este în mod special
apreciat de viermi și plantele iubitoare de acid, cum ar fi afinele. [36] Unele magazine
de cafea comerciale desfășoară campanii pentru o mai bună utilizare a acestor
resturi de cafea, precum proiectul "Zaț pentru grădina ta" [37] și inițiativa comunitară
”Din pământ în pământ” ale lui Starbucks. [38]
Experții au avertizat că schimbările climatice pot avea un impact semnificativ asupra
randamentelor de cafea în câteva decenii.[39] Un studiu realizat de Kew Royal Botanic
Gardens a concluzionat că încălzirea globală amenință diversitatea genetică a
plantelor Arabica din Etiopia și țările din jur. [40]

Prelucrare[modificare | modificare sursă]

Sortarea boabelor de cafea în apă

Prelucrarea reprezintă o serie de procese la care urmează să fie supuse boabele de

cafea, cum ar fi procesarea, prăjirea și măcinarea. [41] Există două metode de
procesare a boabelor de cafea, metoda umedă și metoda uscată.

 Metoda umedă: Prin metoda umedă se obține cafeaua spălată. Denumirea

comercială a cafelei spălate este „milds”.
Fructele de cafea, sunt introduse în bazine speciale cu apă unde are loc înlăturarea
pulpei care înconjoară boabele.
Boabele de cafea sunt introduse apoi în tancuri speciale, unde în urma unor procese
de fermentare care durează 24-48 ore, sunt îndepărtate învelișul pergamentos și
pelicula argintie a boabelor de cafea, precum și resturile de pulpă aderente. După
fermentare, boabele de cafea sunt spălate, uscate și introduse în instalații de
decorticare [42], unde în final boabele capătă un aspect lucios.
O parte importantă din cafeaua superioară este prelucrată prin metoda umedă și
provine în special din America Centrală (Guatemala, Costa Rica, Columbia, Mexic) și
Africa (Kenya și Tanganica).
Uscarea tradițională

 Metoda uscată: Prin metoda uscată se produce cafeaua naturală. Această

metodă constă în expunerea la soare a fructelor de cafea pe suprafețe plane din
beton, unde sunt lăsate timp de două sau trei săptămâni și mișcate manual în
mod constant. Pentru a proteja fructele de intemperii în timpul nopții de
temperaturi scăzute sau rouă, acestea sunt strânse în grămezi și acoperite cu
prelate.
După ce pulpa s-a uscat, fructele de cafea sunt trecute în concasoare speciale, unde
boabele sunt curățate de pulpă, de membrana pergamentoasă, precum și de pelicula
argintie care le înconjoară. Boabele de cafea sunt apoi sortate pe dimensiuni în
separatoare speciale.
După această prelucrare, boabele de cafea verde sunt ambalate în saci de iută cu
capacitatea de 45–90 kg. În comerțul cu cafea se consideră pentru statistică o
greutate medie de 60 kg pe sac.
Prăjirea[modificare | modificare sursă]

Prăjitoare de cafea industriale

Prajirea denumită și torefiere (franceză: torrefaction) este un proces termic ce

transformă boabele de cafea verde în boabe de culoare maro închis, aromate.
Prăjirea determină modificări fizice ale boabelor de cafea: greutatea este redusă cu
16%, se dublează în volum, sunt eliberate uleiurile eterice din boabele de cafea,
substanțe care atribuie în final cafelei culoarea, aroma, parfumul, gustul și savoarea
specifice. Procesul de prăjire este supravegheat de degustători.
Prăjirea boabelor de cafea pe cale industrială se realizează în instalații speciale de
prăjit boabele, unde durata și gradul de prăjire sunt reglate automat. Temperatura
optimă de prăjire este atinsă la 200-250 °C, când boabele prezintă culoarea de brun
închis, asemănătoare lemnului de mahon. Când se atinge punctul de prăjire dorit,
boabele de cafea sunt trecute pe site speciale, unde sunt rapid răcite până la o
temperatură de 40-60 °C.
Răcirea se realizează cu aer circulant sau cu apă. Răcirea cu aer durează mai mult
și este mai costisitoare, dar prezintă avantajul că boabele de cafea nu absorb apa.
De asemenea, boabele sunt în continuă mișcare și pot elibera temperatura încet,
păstrîndu-și majoritatea substanțelor aromatice.
Cafeaua prăjită nu poate fi stocată timp îndelungat, de aceea este ambalată imediat
în pachete sigilate, care previn pierderea aromei.
Se disting 4 metode de prăjire:[43]

Boabe de cafea prăjite intens

 ușoară: culoarea boabelor este maro deschis; nu sunt uleioase la suprafață

pentru că procesul de prăjire nu este destul de lung pentru ca uleiurile să rămână
pe suprafața boabei de cafea; prăjirea ușoară conferă boabelor o aromă mai
blândă
 medie: culoarea boabelor este maro, puternic aromate și suprafața este fără pete
de ulei; acest gen de prăjire este cel mai preferat în America de Nord, de unde și
denumirea „prăjire americană”; prăjirea medie produce o aromă bine definită și
bogată
 medie-intensă: boabe de culoare închisă, cu o suprafață ușor uleioasă, gust
ușor amărui și aromă tare și distinctă
 intensă: boabele sunt lucioase de culoare închisă și un gust puternic amărui; cu
cât este mai intensă prăjirea, cu atât cafeaua e mai puțin acidă și un conținut de
cofeină mai scăzut; marea majoritate a boabelor de cafea prăjită o formează, în
prezent, cele închise la culoare.
Măcinare[modificare | modificare sursă]
Râșniță electrică de cafea

Măcinarea este ultima operație prin care cafeaua trebuie să treacă înainte de a fi
efectiv consumată. Măcinarea cafelei se face cu o râșniță de cafea.
Gradul de măcinare necesar este determinat de modul de preparare a cafelei
deoarece gustul final al cafelei este influențat de timpul în care apa și cafeaua sunt în
contact direct. Cu cât timpul de pregătire al cafelei este mai mic, cu atât cafeaua
trebuie să fie mai fin macinată. Astfel, în cazul în care se pregătește cafeaua cu o
cafetieră, aceasta trebuie măcinată mai mare, deoarece timpul de contact dintre apa
și cafea este mai mare, în timp ce cafeaua pregatită la filtru, ibric sau cu un expresor,
trebuie să fie mai fin macinată, întrucât prepararea ei durează în jur de 20 secunde.

Tipuri de cafea[modificare | modificare sursă]

Cafea solubilă[modificare | modificare sursă]

Cafea solubilă

Cafea solubilă sau cafea instant, este un derivat obținut din boabe de cafea zdrobite.
Cafeaua instant a fost obținută pentru prima dată în anul 1890 de către David Strang
din Noua Zeelandă, cu ajutorul unui proces cu aer uscat. Cafeau a fost
comercializată sub marca Strang. Cafea instant a mai fost obținută și în Japonia în
anul 1910, de către chimistul Satori Kato care a prezentat-o la Expoziția Pan-
Americană din Buffolo, NY. Firma Nestlé introduce propriul proces modern de
producere al cafelei instant în anul 1938. Începând cu anii 50’ cafeaua solubilă a
devenit ușor, dar sigur, un produs mult căutat de iubitorii de cafea. [44]
În procesul de obținere a cafelei solubile are loc o infuzie a cafelei măcinate cu apă
fierbinte, ulterior aplicându-se un proces de extracție a apei prin uscare. Aceasta se
poate face prin înghețare sau pulverizare în jet de aer fierbinte.
Tehnologia prin înghețare numită și liofilizare sau sublimare (engleză: freeze
drying), constă în înghețarea soluției de cafea la - 40 °C, ce capătă aspect de pudră
cristalizată. Aceasta este apoi introdusă în camere de vid, unde apa se evaporă
treptat, menținând aroma cafelei și lăsând în urmă granule fine de cafea solubilă.
Prin pulverizare în jet de aer fierbinte (engleză: spray drying), soluția de cafea este
trecută printr-un jet continuu de aer fierbinte, astfel încât se concentrează, obținându-
se o pulbere fină de cafea solubilă.
Deși metoda pulverizării este mai accesibilă, adesea se preferă metoda înghețării,
deoarece produsul final este de mai bună calitate.
Printre cele mai cunoscute branduri de cafea instant sunt Nescafé, International
Roast, Folgers, Maxwell House, Starbucks VIA ș.a. În S.U.A. cafeaua solubilă este
consumată în proporție de numai 22%, în timp ce în țările europene acest procent
atinge chiar 88%.
Cafea decafeinizată[modificare | modificare sursă]
Cafeaua decafeinizată sau decofeinizată, numită și cafea dietetică, [45] este obținută în
urma unui proces industrial de extragere al cafeinei din boabele verzi de cafea, în
procentaj de 97-98%, numit decofeinizare. Cafeina extrasă este utilizată în industria
farmaceutică ca tonic al sistemului nervos central.
Cafeaua decofeinizată reprezintă opțiunea de a consuma cafea fără a beneficia de
efectul stimulant al cofeinei. Calitatea cafelei decofeinizate este aceeași cu cea a
unei cafele clasice.
Procesul de decofeinizare a fost obținut pentru prima dată în Germania în anul 1903
de Ludwig Roselius, un comerciant de cafea și brevetat câțiva ani mai târziu.
Cafeaua decofeinizată a fost comercializată sub numele Kafee HAG, după firma
acestuia Kaffee HAG (Kaffee Handels-Aktien-Gesellschaft), în majoritatea țărilor din
Europa. În Franța era denumită Café Sanka și Sanka în S.U.A. În prezent HAG
și Sanka sunt deținute de Kraft Foods.
Se folosesc trei metode pentru a extrage cafeina din cafea:

 Folosirea unui solvent: Boabele de cafea crude sunt trecute în prealabil într-o

baie cu aburi, apoi se introduc într-un solvent. Sunt folosite mai multe substanțe,
printre care alcool, acetonă, clorură de metilen, acetat de etil, benzen. În prezent
se folosește predominant acetatul de etil.
 Cu ajutorul dioxidului de carbon: Această metodă de decafeinizare constă în
folosirea dioxidului de carbon în formă lichidă pentru a extrage cafeina din
boabele de cafea. Avantajul acestei metode este acela că păstrează
caracteristicile cafelei, dar are dezavantajul de a fi costisitoare.
 Folosirea de „apă elvețienă”: Metoda apei elvețiene a fost descoperită și
denumită astfel în 1930 după numele companiei elvețiene Swiss Water
Decaffeinated Coffee Company. Această metodă constă în introducerea cafelei
crude în apă fierbinte. Dezavantajul major al acestei metode este că sunt
eliminate și principalele substanțe conținute de cafea. În timp metoda s-a rafinat,
fiind folosită apă saturată cu substanțele ce dau gustul cafelei în procesul de
 extracție a cafeinei; în felul acesta se poate păstra gustul original al cafelei. În
prezent mai există o singură instalație, în Canada care utilizează această
metodă.[46]

Metode de preparare[modificare | modificare sursă]

Ibric[modificare | modificare sursă]
Metoda este foarte veche și este folosită încă în Turcia, Grecia, Arabia. Pentru
preparare, se folosesc tăvi speciale cu nisip încins și un mic vas din cupru cu coadă
lungă numit ibric, în care se adaugă cafea macinată fin, peste apa fierbinte.
În Arabia, cafeaua se fierbe în mod tradițional, de trei ori. Procesul de fierbere duce
la dispariția aromelor mai delicate, păstrând doar gustul pregnant. La o ceașcă de
apă se adaugă două lingurițe de cafea macinată. Ibricul se ia de pe foc cand începe
să fiarbă, procesul se repetă de trei ori, după care se toarnă în cești. Plăcerea de a
servi cafeaua, este un proces de durată și devine un adevărat ritual.

Filtru de cafea electric

Filtru[modificare | modificare sursă]
Apa fierbinte, trece prin cafea, sub formă de picături. Utilizarea unui filtru de hârtie
are rolul de a reține uleiul din cafea. Metoda este denumită și Americano, fiind foarte
populară în America de Nord, datorită multitudinii aparatelor de filtre electrice
profesionale sau casnice. Proporția adecvată este de aproximativ o lingură (7 g.)
pentru fiecare 140 ml. de apă.

Presa franceză

Presa franceză[modificare | modificare sursă]

Presa franceză (engleză French press) este un dispozitiv de preparare a cafelei,
format dintr-un vas de sticlă cu mâner din plastic și un capac cu piston. Secretul
gustului aromat și profund al cafelei realizate la French press vine din amestecul apei
fierte cu cafeaua măcinată, urmat de presarea lichidului folosind pistonul din capac.
Zațul este colectat și ținut la baza cilindrului. Cu presa franceză, se consumă o
cantitate mai mare de cafea măcinată, macinată mai grosier.
Espresso[modificare | modificare sursă]

Cafea espresso

Espresso este o modalitate de preparare a cafelei prin turnarea sub presiune a apei
fierbinți peste cafeaua măcinată, rezultatul fiind o cafea tare și amăruie. Numele
provine de la timpul rapid (expres) de pregătire a băuturii. Espresso-urile sunt
preparate cu un aparat special numit espressor.
Au fost create o multitudine de băuturi espresso pe bază de cafea folosind o gamă
largă de ingrediente sau urmând diverse proceduri de preparare:

 Caffè Americano - espresso cu o cantitate mare de apă caldă adăugată, pregătit

în proporție de 1/3 cafea și 2/3 apă fiartă. Prin Americano este definită de multe
ori cafeaua preparată în filtrele de cafea.
 Café au lait - (cafea cu lapte), specific franțuzească, este un espresso cu lapte
fierbinte.
 Cappuccino - cremoasă, cu gust de cafea, este pregătită din cafea espresso și o
cantitate de lapte spumat (proporția este de 1:5). Există, de asemenea, versiuni
cu gheață sau frișcă.
 Mocca - realizată din cafea espresso și ciocolată.
 Ristretto - Variantă de espresso, extrem de tare, mult mai condensată și mai
densă, pentru care se folosește jumătate din cantitatea de apă.
Articol principal: Espresso.

Importanța economică[modificare | modificare sursă]

În prezent cafeaua este consumată aproape în fiecare țară, fiind o marfă deosebit de
importantă atât pentru producători, cât și pentru consumatori.
Pe piața mondială cafeaua se situează pe locul doi, după petrol, în privința
importanței economice și alături de oțel și cereale, printre materiile
prime de export cele mai valoroase, situația economică a multor țări producătoare de
cafea depinzând aproape în întregime de exportul acesteia. Cele mai importante
piețe de negociat ale cafelei se află la New York și Londra. Prețul cafelei diferă mult,
în funcție de cerere și ofertă și este în mod continuu influențat de factori cum ar fi
modificările de climă, evenimente politice, calitate, volumul producției de cafea.
Producția mondială din 2019[modificare | modificare sursă]
Repartiția geografică a diferitelor culturi de cafea:
(r - robusta, a - arabica, m - robusta & arabica).

Plantație de cafea columbiană, Departamentul Quindio, Columbia

În 2019, producția mondială anuală de cafea verde se apropie de 8 milioane de

tone. Brazilia este producătorul cel mai mare cu 3.009.402 tone boabe de cafea
verde, ceea ce reprezintă circa 38,19 % din producția mondială.

Primii zece producători de cafea pe glob în 2019[47]

Cafea
Țară
(tone)

 Brazilia 3.009.402

 Vietnam 1.683.971
  Columbia 885.120

 Indonezia 760.963

 Etiopia 482.561

 Honduras 476.345

Peru 363.291

 India 319.500

 Uganda 254.088

 Guatemala 225.000

Consumul de cafea[modificare | modificare sursă]

Cafeaua este una dintre cele mai consumate băuturi la nivel mondial. [48] În anul 2014,
statisticile arătau că, în lume, se serveau aproximativ 1,4 miliarde de căni de cafea
pe zi.[48]
Consumatorii cei mai importanți sunt: SUA, Germania, Franța, Japonia și Italia.
Finlandezii consumă anual 12,2 kilograme de cafea de persoană, danezii 9,4
kilograme, norvegienii 9,3 kilograme, suedezii 8,3 kilograme, germanii 7,4 kilograme
italienii 5,6 kilograme, francezii 5 kilograme iar brazilienii 4,7 kilograme. [49]
În România, consumul de cafea este de circa 2 kg pe cap de locuitor în fiecare an,
ceva mai puțin decât media europeană de 3 kg pe cap de locuitor.[50]
Elementele care influențează costul cafelei
 44,9% Impozit, Vămi, Costuri de transport.
 23,7% Costuri la vânzare.
 17,8% Comerciant colector și prăjirea boabelor.
 8,5% Proprietarul plantației.
 5,1% Salariul muncitorilor.

Efectele cafelei[modificare | modificare sursă]

Efecte pozitive[modificare | modificare sursă]
 Substanțele antioxidante din cafea (vitamina B, C, E, carotenul, lipidele),
protejează celulele renale de radicalii de oxigen cancerigen, în comparație
cu ceaiul verde la care nu s-a putut dovedi acest efect. După o perioadă de zece
ani de cercetări în Japonia, din 100 000 de persoane care au consumat cafea,
214 s-au îmbolnăvit și au murit de cancer renal, în comparație cu neconsumatorii
de cafea, dintre care au murit de cancer 514 persoane. Rezultate asemănătoare
s-au obținut în Ottawa la femeile cu tendință de cancer la sân. Un alt studiu făcut
de National Health and Nutrition Examination Survey publicat în anul 2005, arată
că la cei care consumă cel puțin două căni de cafea zilnic se reduce incidența
bolillor cronice de ficat, care sunt frecvente la alcoolici sau persoane
supraponderale. Prin efectul cofeinei incidența bolii se reduce. Se presupune un
efect pozitiv și în boala Parkinson sau Alzheimer.
 Cafeaua este o băutură care nu conține calorii și contribuie la completarea
necesarului de substanțe minerale ca fier, potasiu, magneziu și mangan. De
asemenea, cafeaua este un furnizor important de vitamine cum ar fi niacina, o
vitamină din grupul B, care este răspunzătoare de aportul de
energie, riboflavină, acid pantotenic, vitamina E, vitamina C și vitamina B6.
 Stimulează pozitiv metabolismul prin efectului termogenic, o stimulare de a arde
grăsimile din corp, datorită cafeinei. Consumul de cafea, poate contribui la
pierderea în greutate sau la menținerea ei la un anumit nivel.
 Cafeina are proprietatea de a activa combustia lipidelor din corp și de a contribui
prin aceasta la aportul energetic al organismului. Cafeina crește nivelul
adrenalinei, mărește tensiunea musculară și capacitatea de contracție a
mușchilor. Studii recente arată că înaintea întrecerilor sportive, consumul de
 cafea are efecte pozitive asupra performanțelor și în plus, cafeina stimulează
respirația, volumul pulmonar fiind exploatat mai eficient.
 Cafeaua facilitează digestia datorită efectului stimulent al cafeinei și elementelor
sale, stimulează secreția acidului gastric și al bilei.
Efecte negative[modificare | modificare sursă]
În cazul consumului abuziv de cafea sau alte băuturi care conțin cofeină pot să apară
următoarele efecte negative:

 tahicardie, (frecvență cardiacă crescută)

 neliniște, tremor (tremurături), nervozitate, stări de panică
 insomnie
 convulsii
 Anemie[51]
 o stare ușoară de dependență, în lipsa cafelei pot să apară dureri de cap
(migrenă)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Infuzare
 Ceai
 Mate

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Saveo.ro: Tipuri de cafea - arabica sau robusta
2. ^ cafea - Wikționar
3. ^ SetThings (7 septembrie 2017). „De unde vine numele cafelei?”. SetThings.com. Accesat în  31
august 2018.
4. ^ „The Oxford English dictionary”.
5. ^ „Notes and queries”.
6. ^ „The journal of John Jourdain, 1608-1617, describing his experiences in Arabia, India, and the
Malay archipelago”.
7. ^ „The English factories in India, 1618-1669  : a calendar of documents in the India Office, British
Museum and Public Record Office”.
8. ^ „Journal d'Antoine Galland pendant son séjour à Constantinople   : 1672-1673”.
9. ^ „The Travels of Pedro Teixeira”.
10. ^ „Silvestre de Sacy (1758-1838); édition du Centenaire de l'École (1795-1895)”.
11. ^ Ion Neculce, O samă de cuvinte, Ed. Junimea, Iași, 1972, pp. 11-12
12. ^ De la ibrik și filigeană la modernul espresso: povestea cafelei Mesagerulneamț, Publicat la 15
Apr 2014, accesat 15.10.2014
13. ^ Robert Ivan.  „Tipuri de cafea cultivate la nivel industrial”. Accesat în 9 martie 2017.
14. ^ Cafea Arabica vs Cafea Robusta
15. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la  15 octombrie 2014. Accesat în  8 octombrie 2014.
16. ^ Semiramis.ro - Soiuri de cafea accesat 08.10.2014
17. ^ Cafeaua zilei - Ce este cafeaua Maragogype Arhivat în 14 octombrie 2014, la Wayback
Machine. accesat 08.10.2014
18. ^ tea-coffee.ro - Black Ivory – cafeaua de elefant accesat 10.10.2014
19. ^ Descoperă.ro: Kopi Luwak nu mai este cea mai scumpă cafea din lume. Noul sortiment este
făcut din boabe parțial digerate de elefanți Roxana Ruscior, accesat 10.10.2014
20. ^ SetThings (16 mai 2016). „Cultivarea cafelei”. SetThings.com. Accesat în  24 noiembrie 2017.
21. ^ Duke, James A. (1983). „Coffea arabica L”. Purdue University. Accesat în 4 ianuarie 2010.
 22. ^ „Botanical Aspects”. London: International Coffee Organization. Arhivat din original la  24 martie
2009. Accesat în 4 ianuarie 2010.
23. ^ Belachew, Mekete (2003). „Coffee”. În Uhlig, Siegbert.  Encyclopaedia Aethiopica.  1.
Wiesbaden: Harrassowitz. p. 763.
24. ^ Daviron, Benoit; Ponte, Stefano (2005).  The Coffee Paradox: Global Markets, Commodity Trade
and the Elusive Promise of Development. Zed Books. p.  51. ISBN 978-1-84277-457-1. Accesat
în  18 noiembrie 2015.
25. ^ Waller, J. M.; Bigger, M.; Hillocks, R. J. (2007).  Coffee pests, diseases and their management.
Wallingford, Oxfordshire: CABI. p.  171. ISBN 1-84593-129-7.
26. ^ Graham, Rex (5 septembrie 2013). „Insect-eating birds reduce worst coffee plantation pest by
50 percent”. birdsnews.com. Accesat în  20 septembrie 2013.
27. ^ Janzen, Daniel H., ed. (1983).  Costa Rican natural history. Chicago: University of Chicago
Press.  ISBN  0-226-39334-8.
28. ^ Salvesen, David (1996). „The Grind Over Sun Coffee”. Zoogoer. Smithsonian National
Zoological Park. 25 (4). Arhivat din  original  la 22 septembrie 2009. Accesat în 5 ianuarie 2010.
29. ^ „Measuring Consumer Interest in Mexican Shade-grown Coffee”  (PDF). Montréal: Commission
for Environmental Cooperation. octombrie 1999. p.  5. Arhivat din  original  (PDF)  la 30 mai 2010.
Accesat în  18 ianuarie 2010.
30. ^ „The Problems with Sun Coffee”. Coffee & Conservation. Accesat în 19 februarie 2014.
31. ^ „Shade-Grown Coffee Plantations”. Smithsonian Zoolongical Park website  – Migratory Bird
Center. Smithsonian Institution. Arhivat din  original  la 25 octombrie 2009. Accesat în 8 ianuarie
2010.
32. ^ „Rain Forest- Saving Arbor Day Coffee”. Arbor Day Foundation. Accesat în 8 ianuarie 2010.
33. ^ Wong, Kate (27 septembrie 2000).  „Is Shade-Grown Coffee for the Birds?”. Scientific American.
Accesat în  18 ianuarie 2010.
34. ^ Rickert, Eve (15 decembrie 2005).  „Environmental effects of the coffee crisis: a case study of
land use and avian communities in Agua Buena, Costa Rica”. MES thesis. The Evergreen State
College. Accesat în  11 ianuarie 2010.
35. ^ Pearce, Fred (25 februarie 2006). „Earth: The parched planet”. New Scientist. Accesat în  5
ianuarie 2010.
36. ^ Martin, Deborah L.; Gershuny, Grace, ed. (1992). „Coffee wastes”. The Rodale book of
composting. Emmaus, PA: Rodale Press. p.  86. ISBN 978-0-87857-991-4. Accesat în  5 ianuarie
2010.
37. ^ „Grounds for Your Garden”. Starbucks.com. Accesat în 26 octombrie 2011.
38. ^ „About Us | Coffee Grounds to Ground”. Groundtoground.org. Accesat în  26 octombrie 2011.
39. ^ Goldenberg, Suzanne (13 octombrie 2011).  „Starbucks concerned world coffee supply is
threatened by climate change”. The Guardian. Accesat în 27 mai 2014.
40. ^ Winter, Caroline (15 noiembrie 2012).  „Another Reason to Hate Global Warming: Lousy Coffee”.
Bloomberg Businessweek.
41. ^ Saveo.ro - Istoria Cafelei de la A la Z
42. ^ decorticare - Wikționar
43. ^ Saveo.ro - Ghidul cafelei prajite
44. ^ Desprecafea: cafeaua-solubilă accesat 01.11.2014
45. ^ dexonline - decafeinizare
46. ^ Scientia.ro - Cum funcționează decafeinizarea cafelei? accesat 30.10.2014
47. ^ FAOSTAT 2019
48. ^ a b Cum trebuie să beți corect cafeaua, 12 aprilie 2014, Gândul, accesat la 29 august 2014
49. ^ Cotatiile cafelei dau in clocot, 26 aug 2006, wall-street.ro, accesat la 6 aprilie 2012
50. ^ Scritube.ro - Piața cafelei în România
51. ^ Cafeaua si efectele consumului de cafea

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Caută „Cafea” în Wikționar, dicționarul liber.

 Materiale media legate de cafea la Wikimedia Commons

Control de BNF: cb119310926 (data)
  
GND: 4029189-3
 
HDS: 030205
autoritate
 
NDL: 00566222
 
NKC: ph115053
Categorii: 
 Cafea
 Cuvinte și expresii în limba arabă
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 30 octombrie 2022, ora 03:55.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie